Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)

1912-07-01 / nr. 2989

I sm* ~ ® 9 concedate exclusiv AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER It Comp Strada Doamnei No. 8, Etaj I. — Telefon 3/4 Bisteurile slab­e: Str. Sărindar Mo. 11. — București No. 14/101 34/7» » 14/09 » 12/40 PAGINI­ și cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Ä18IN­EHTE CO­PHEIH: Un an Lei SO.—­­ 6 Inni Lei 11.—­ 3 Inni Lei 6.— Pentru ilitiaitate prețul este Îndoit TELEFON~4 LINII: începuturile primei mișcări socialiste fiaimei mîini în noastre trebuiau să se strîn­­­­gă, trebuiau să se cunoască . Cita însă mă tine tot pe departe, nu mă baga în cercul infim, — acolo sînt numai cei cari au­ dat dovezi de sinceritate, de socialism. in mijlocul lor­­ domnește doctorul Ric­hard. Asupra lui plutește taină necunoscutului. Pe tabla sa stă scris : Doctor American. Și cine eu ar avea respect pentru un om venit așa de departe, învățat peste atâtea mări, care trăise cu o altă lume ?~. Și cu respect and și eu de numele d-luM Rickard. ■« * ^ Der ca­ăt­a ca descrierea ce dă despre doctorul Russel. d. Miile ne descrie și pri­ma acu­ltate socialistă de la noi: Acton­re generalii. " — T­elene să ne punem pe lucru, ne spune s­olemn dr. Rickard. . Și ne am pus pe lucru... Cara, Garantă, eu și ceîlaltî lucrîm în Clubul studenților. Dr. Rickard lucrează printre muncitori Acolo îl ajutăm și noî tinînd discursuri conferințe... Și cu tot­ii, în fiecare scări, sinieia la locul de întâlnire : Cafeneaua Mahner,­va Cîipli cizmari, veniră Stolirk­A- Dum brutari, caretașiî, f­era­rit Cu toții ne pu­­nem pe lucru ca să le înjghebăm societăți, să-i organizăm în sindicate pentru ajuto­ rul mutual, pentru a rezista contra patra» nilor. In fumul negru al cafenelei, printre ‘SrH­ ’și drnații cu hrean, glasul nostru răsuns, chemînd poporul la noi, deșteptîndu-i asu­pra drepturilor și datoriilor sale. Mîinile noastre delicate, mîîni la boeri, se unesc cu acelea pline de bătături ai ® Fiilor poporului... Visam pentru var» viitoare­a întreagl fenerațiîuie a tuturor breslelor, crerpul Co­­pouhil plin de munțiTB«» muncitorilor Ta­trai? ițî fi împSeindu-se stol ca alții, Abil deosebire de neam și da religiune. La d-rul Richard casa e totdeaun« pipBi. El dă de mîncare și de hint la toți mont» firii săi­ .­.IMaS Și sociallștU venee.8 ca­sutele... Iar d-rul RicS­ard, veșnic ca pipa în filtru și scuipînd printre dinți, se ma îndrea ară­­tîndu-șî efectele propagandei. ■>' — No, vezi că lucrez, «u ca­­ W. Noi, cari, nu dădeam de mineai ți și băut nimănui, plecam frnțea, îmviat ca do­vedire! acesteiau. .. — De ! doctore, îacens ți ao! pe chi­p». tem». r­m se 'descHîde congresul porWhäto so­cial-democrat. Credem interesant să dăm cîteva amintiri, asupra începuturilor pri­mei mișcări socialiste, a cărei continuare este cea actuală. Amintirile le extragem­­ din romanul „Dinu Műimn", cunoscuta ope­ră a directorului nostru. Ca întemeietori că mișcărei acesteia "ăti­­m trebuie socotit dr. Russel, Ion Nădejde și Const. Dobrogeanu-Gherea. Dr. Russel a rămas ce a fost, dar trăește acum în Ja­ponia. Const. Dobrogeanu-Gherea e și în fruntea actualei mișcări, vecini e tînăr și tata de luptă. Nădejde se știe ce a devenit. 0 1.M cum ii descria directorul nostru pe­­ Nădejde de pe acele vremuri de entuziasm: Sedată ce am­ pus piciorul la universita­te, m’sam­ înscris în Clubul studenților. Președinte era Ioan Cara și spre dînsul era retrasă întreaga mea ființa. Mă robise cu înfățișarea lui sălbatică, cu neîngrijirea țina­tei sale, cu pirosa socoteală ce avea de ter­e. $te tasted* 4M Me # In D-rul Russel mijlocul orașului trăia fără să­ pese­de ni­meni, liber de orice prejudecată. Era obiec­tul principal al orașului, care îșî răzbuna pentru disprețul cu care el îl da la o parte. Lui nu-î păsa nimic de toate astea. Era însurat și femeea luî se pregătea ca să dea bacalaureatul, pentru marea mirare a la­șului, care nu mai văzuse așa lucru. Pe stradă mergea, uitîndu-se drept înainte, nesalutînd pe nimeni, făcînd păsuri mari, cu căciula pe ochi, cu paltonul în vînt. Ba unii I’au văzut mîncînd pe stradă și ducînd sub braț o pline de doua ocale... Nevastă-sa eșise cu pălărie înaltă pe stradă și cucoanele îi puseseră de atunci pe frunte numele de nebună. Cu toate acestea Cara este un monstru de știință. Știe totul, a citit totul, de d­ n.­; sur toți dascălii se tem. La bacalaureat mi­nunase lumea și căpătase o catedră de li­ceu, dînd într’o parte, prin cunoștințele sale, pe toți concurenții. Era un atlet cu care puțini ar fi avut curagiul să se mă­soare. Era siatem­ la uni­versitate, dar nu se înscrisese, ele­, zicea gî, ira voeșii îl ia diplome. Caracteristica lui 'Ozi­ j era de a face tot ce lumea muritoare a miei omenești nu făcea. A­eși din cărarea bătută, aceasta ii era ținta. Și pe lungi toate era atei, pentru marea indignare a diresului în­de obște și a pă­rintelui Alexandru în parte— — la un nebun, con’ne Mihalache, un ne­bun, zicea cu solemnitate popa Alexandru, cînd venea vorba de Cara. Nu și-a botezat nici copiii, apoi frate-sau a luat pe sora nevestei sale. Doi frați, două surori! Mai rău decît clinii!... Și această ființă ciudată, mă robea prin răzvrătirea caracterului, prin disprețul lu­­mei obștești, prin cutezanța ei. Apoi toate aceste mărite, adăogate, îm­­popoțonate de gura lumei, făceau­ pentru mine din Cara un monstru, dar un monstru simpatic. Sătul de înjosirea și robia a noul ani de zile, setos de libertate și prin urmare de răzvrătire, plin de gustul și ambițiunea Memoriile banditului Garnier îrusrroimx. bh ahto^obils. — un ȘOFEtm al ISSS ABSMST ASA. CAT. —■ PI.AM­3Î BE t­WMll , „Le Matin“ publică partea a doua și ulti­mă a carnetului lui Garnier. E o povestire rece, seacă, tocmai din cauza aceasta de un interes mediocru. După ce au săvîrșit atentatul din strada Ordencr, Garnier povestește următoarele: FUGA DUPĂ ATENTAT „Sîntem la Saint-Denis și ura prea știm încotro să ne îndreptăm. In ostașit, o luăm pe șoseaua ce duce la Havre, dar nu da*­a­­dreptul, ci cu multe ocoluri, ca nu cumva­i să fim prinși sau să încingem vreo luptă, căci sîntem grozav de înarmați. Eu n’aveam mai puțin de șase rwzolvsri, dintre cari unul Mtea la 500­­ de metri; to­varășii mei avea fi și ei cite trei «Hn astea și aveam cu toții 400 de glonțe în buzunare și eram foarte hotărițî să nu apărăm pînă la moarte. E aproape unsprezece dimirmța, «Jungem la Pontoise, nu oprim o clipă și deschidem săculețe». Suntem deziluzionați; socoteam să găsim 150.000 de lei în bani buni, căci săculețul meu avea 320.000 lei în titluri; în sfîrșit nu ne pierdem firea, poate că vom putea să vindem titlurile sau să «începem altceva. sau eul volanul și plecăm. Plouă, dar nu ne pasă, trecem prin, ploaie, ajungem la Beauvais, slujbașul de la barieră ne face semn să oprim, dar noi habar n’­uamji pun piciorul pe accelerator și îl lăsăm cu toutele umflate. Așa de mare îi e prostia că se încearcă să alerge după noi, apoi că­mine încremenit; bruta asta murdară n’a mai văzut de-aî de astea.».“ ISPRĂVILE DIN BELGIA Apai Garnier vorbește de alte isprăvi fă­cute de dînsul în tovărășia lui Bonnot și a altora. In ianuarie 1912 au­ furat un automobil la Paris și s’au­ dus să facă o lovitură în nordul Franței, care nu le-a reușit. La 20 ianuarie, Garnier pleacă cu Bonnot la Gând, în Belgia, de unde fură un auto­mobil pe care 11­­ vind­ la Amsterdam. Pun o­­chi apoi pa un garaj din Gând în care pă­trund noaptea. Aci au lăsat o dîră sânge­roasă. Pe cînd se c&zneac să par la mișcare un automobil și nu izbuteau, a intra peste ei șoferul, un german. S’au încercat să-1 hotă­rască să le pue el în mișcare automobilul, dar zadarnic. La urmă, văzând că vremea trece ,Garnier a luat un ratevaiü și a tzărit pe șofer în trepla stingă și după ce omul a căzut, x-a pus pe piept o greutate de SO de kilograme.­Au­ plecat apoi, dar urmăriți de un ser­gent de stradă, care le cerea socoteală de ceea ce ați ‘ta săculețul lor. Garnier a tras asupra lui două focuri, rănindu-l gra V; €u mare greutate au izbutit apoi să iasă din oraș și să ajungă la Hagi. GE.A MAI FOST ? Aci au furat iarăși un automent și au pornit dar pe drumuri rele, p ©­estri na le cunoșteau bine.­ >­­ M Din această cansă, au avut um accident pe drum și au trebuit să răstoarne automo­bilul într’o apă. Umblau cu băgare de seamă, fiindcă fo­tografiile lui Garnier și Bonnot erau în toate ziarele și se tem­e­a­u să nu fie recunos­cuți. Au ajuns, totuși, cu bine în Franța și ho­­tăriră să ucidă pe o femee bătrînă, o vă­duvă, despre care li se spusese că ara bani mulți. Ce au făcut nu se știe, căci manuscrisul Jan Garaw nu o prețte săi Biam Moă. 1 Iriu­e 1012 La judecătorul d­e gîrceavă Cucul și rușinea Scena s’a petrecut îs m ’el, la „Vada". astă-iamă. Multă lume era de­jă la balul acela. Era și Jorj, ca mama lui, era $1 Elena Lă­­zăresc­i, lucrătoare de mode. S’a dansat polra, s’a dansat vadră, s’a dansat vals, s’et dansat gavotă — scurt, s’am dansat toate ammile mai și vechi. D-ra Elenuțu era om din reginele bekdah — cum ar zise JiumMcol. La un momen­t dat, cînd sg ,te șofase*, tata ți-a făcut vini cu „Următitul și a lovit, de­sigur fără nici o rea intenție, pe d-m Sita, mama lui Jorj, — Nu ți-9 rușine? Bagi de semia­mm tfl faci vînt, c’ocu te wniM Așa ba zis madam Sita. Sismid l­l f3* rit umstand. — Scroafă! 'Âiffatp&r'a­fs'! * ■* ^ Atît ba trebuit comei Stă. fa rwomSt ca o leoaică asupra modistei fi, crifate dl musiu Jorj, băiatul ’mrteaâ, a dichisit-a cum e mai bine, a „simid­­on, a frizat-o. Mică vorba vine c’a frizat-o, din contră, ba deranjat foarte rău frezară, că la um moment dat cocul a­ret Elmala o­r'Smm între degetele M­­orj... Afacerea a avut un epilog cri U Indeed toria ocolând I­ssa la Judecătorie", cum ar zice Cinemen­g. D-ra Elena a chemat-a in judecată in­coana Lita pentru lovire­a pentru deranjarea coadui. *— Lovirea ca lovirea, zices­t­ țmra Sa lenuța la înfățișare, — aș uita-o că u & mare lucra, dar rușinea cu cocul, — uite, asta nu i-o iert nici pe patru morții­.„ Prea fuse mare rușinea pe care mi-a făcut-o­.» Judecătorul, om bun, dă să se împace. — Ei, haide, împăcațî-vă, că n’o pieri Ui­mea, ce dracu! Elenuța că na. Coana Sîța Tăcea, ăa’se vedea cu­ colo că s’ar împăca ca amîndouă mînile și picioarele... — Eu nu zic ba, tngîria dumnea­ei, în sfîrșit. — M’aș împăca și eS, Iaci Nae n’m lua­se nevastă, zise Elenuța pierind ochii. Care va sa zică sei era clenciul! Nae nu e alins decît fratele M Jorj. Judecătorul văzînd cum staă lucrurile, a amînat procesul, ca să vază cum s’o sfii­, și daravera. Feiioai». A ti ! wx- Mizeria Sa Capitală" O cunoșteam de mult,­­din timpurii, cînd harnică, îșî cîștiga existența prin muncă, crescînd cu drag pa cei doi copilași rămași de la dispărutul ei soț. Croitoreasă destul de pricepută d-na Al.­avea o clientelă care o a­­­precia și o ajuta să aducă în­tot­deauna prin ea în casă. Mai acum cîteva zile, boala staonenam­í așternu la pat pe biata femee, și un acci­dent îngrozitor puse capăt nenorocirei. Astăzi nenorocita zace cu trupul ars, in­firmă, bolnavă, pe cînd în jurul patului cei doi copilași plîng și cer pline. Facem un apel la cititorii noștri și le recomandăm căl­duros pe d-na Al. F,a locuește str. Mihai- Vodă, No. 20.—Ful. .. _ _ *** V'. _

Next