Dimineaţa, august 1912 (Anul 9, nr. 3020-3050)

1912-08-01 / nr. 3020

Anul IZ. — Wo. SO?o— O PUBLICITATEA CONCEDATA eXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER Ä Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I. — Telefon 3/4 Cu cele din urmă știri din lumea Întrebă Director: CONST. MILLE , Sleronii 1 fogust 101a lMIMERTE CE FRESH). Un an Lei 30.­­­ 6 Iuui Lei NI. S luni Lei O__ Pentru sträm­ent, prețul e­i» Indust TELEFON 4 LINII: No. 14/10; 34/73; 14/90; 12/40 Biurourile «jarului: Str. Sărindar No. II. — București tJa nionoieal al lui KogalDicsaim la Fiatra-N* Acum doi ani, președintele corpo­rațiilor unite din Piatra N., d. Em­. Vîrgolicî în unire cu comitetul cor­porațiilor și secretarul d. G. I. Albu înființînd o bancă a meseriașilor ro­mâni cu numele „Mihail Kogâlnicea­­nu” au emis și ideia ridicărea unei statui marelui patriot în acest oraș, unde, de altfel nu se găsește nici un monument. Fără a trimbița ideia lor, iniția­torii încep, între ei, strîngerea bani­lor necesari­ și după ce adună o sumă respectabilă, apelează la serviciile <]-lui profesor și sculptor W. C. Hegel din București, cu care convin­ sa facă o statuie, pentru suma de 15000 leî. în ziua de 5 Maiű a. c. s’a auten­tificat contractul, dîndu-se sculptorul lui Hegel suma de 5000 lei. Pentru ca comitetul de inițiativă să poată lucra într’un domeniu­ mai larg și să poată aduna toți banii cari sînt necesari pentru ridicarea statuei, comitetul a ales pe d. A. Stan, in­­pector agricol, ca președinte, sperînd că d-sa va lucra cu stăruință pentru realizarea definitivă a frumoasei idei. Credem însă că inițiatorii ar mai putea face apel și la alte persoane cari ar lucra bucuros pentru a vedea ridicat cît mai curînd monumentul marelui nostru om de stat. Macheta statuiei reprezintă pe Ko­­gâlniceanu în momentul cînd, la con­gresul de la Berlin, susține în fața reprezentanților Europei, interesele Romîniei. Baso­relieful, care e tot de bronz, reprezintă un grup de țărani, parte în genuchi, parte în picioare, iar preotul și învățătorul lor le­ citește sancționarea legei de dezrobire din 1864. _ _________ Sfirșitei celui mai vechia stat din lua­e O­ depeșă din Peking anunță că președintele republicei chineze, Juan­ Shu­hai, a interzis pentru totdeauna apariția ziarului „King-Wao“. Prin această interdicție dispare cel mai vechi­ ziar din lume. In istoria jurnalisticei chineze și al jurnalisticei în general, ziarul „King-Wao“ ocupă într’adevăr locul cel­ mai de seamă. Timp de 1500 de ani ziarul acesta a înregistrat cu exactitate cele mai însemnate întîmplări din lume și a exercitat o mare înrîurire asupra societății chineze. Intr'o vreme în care nici nu se bănuia măcar în Europa despre arta imprimeriei și despre jurnalis­tică, chinezul Gon-Chung inventă un mijloc­­ pentru fabricarea de litere din plumb și argint și întemeia ,sub domnia împăratului Fin-Chuang- Tsang, în anul 400 după Christos, ziarul „King-Wao“, care apăru neîn­trerupt pînă în ziua de azi. La început ziarul se tipărea pe 10 foi de mătase galbene, cami lega­te în formă de broșură, erau întin­ise personalităților înalte. Cu vre­mea, ziarul deveni foaia ceai mai răspîndită din China.­­ In biblioteca imperială din­­ Chi­na Sînt păstrate documente intere­sante, referitoare la istoria acestui ziar, cel mai vechi, din toate. Re­­datorii șefi ai ziarului au dat a­­dese­ori dovadă de un curaj fără seamăn și de un mare patriotism.­­ Așa, prin veacul al optulea, redac­­torul-șef al lui „King­ Wao“ acuzase pe prințul imperial Fin-Mo-Ling de baltă trădare, fapt pentru care fu supus unor groaznice torturi și î n ce­le din urmă fu oslndit la moarte pe mg.­­ De asemenea, ziarul acesta răspîn­­dise, cu 900 ani înainte, idei cari au un caracter foarte modern. Anume, prin secolul al doispreze­celea, redactorul-șef al lui „King- Wao“ avusese curajul să invite gu­­­­vernul să facă abstracție de tradiție și de ceremonii și „să, trîmeată în Europa oameni înțelepți, pentru ca acolo să învețe să vadă și să audă“. Pentru acest sfat, de asemenea, redactorul, pe atunci cunoscutul poet Gur-Nu-Tsemg, fu decapitat, capul sau cu urechile tăiate și lim­ba scoasă fu expus apoi în toate o­rațele Chinei de Nord. A APĂRUT: Texti^ lu­i Mil Coza Un splendid tablou------------------­—------executat artistic In culori z 10 Bani în toată țara De vânzare la toți librarii si depozitarii de ziare •**» * o familie Filipovici la Paris Halei care nu mai dadea nicî un semn de viată. Contractiunile fe­tei aratau cît a trebuit să sufere înainte de a-șî­­ da ultima suflare. Cadavrul acesta nu era însă sin­gurul! Lingă pat, jos, zăcea un al­tul, pe fotoliu facă unul. Acest al treilea cadavru ara­ta so­ției, în virată, «a și bărbatul ei, de cincizeci de anî. Cadavrul al doilea, întins lîngă pat era al fiicei lor în vîrstă de d. primar că străzile de pe la ma­kéi* *o nevoe de *pa, etc., etc., dar eu nu sînt mucalit și deci n'o fac ! Nu și nu ! In schimb am să-l reg aci să in­terzică intrare* și grădinile de vară, nu d-relor, nici liceenilor, ci da­melor ! Da, damele cu pălăriile cît un turn cu steaguri, fiindcă nu pu­tem vedea nimic pe scenă ! Eu sper că sut fiu ascultat, iar cetățenii mei vor rămîne mofluzi.! Vom ve­dea. Punct! Zilele trecute s’a întîmpînî în Pa­ris o dramă la fel cu aceea a fami­liei Filipovici de la noi. Vio­lază despre ce este vorba, într’una din zile locatarii unui î­­mobil din Paris fură surprinși de faptul că din apartamentul locuit de unul din vecini și plătit cu 460 fr. pe an nu se auzia nicî un zgomot, nici o mișcare. Au anunțat imediat poliția. După cîtva timp sosi comi­sarul însoțit de un lăcătuș. Comisa- VORBE DE CLACA Gu­re d. primar „ZăO dem’ie primar ce ferie că ești părintele comunei București, tatăl cum s’ar zice șî nu mama fiindcă mulți s’ar găsi să-ți zică altfel. (Nu vreau să spun cum, dar rimează !). Dumneata te plimbi pe la Paris, iar noi noi înotăm în praf și în neve!. Șî cînd te întorci la domiciliu, aici a­­tunci nu faci vr’e ispravă. B* adică ce spun, faci d-ta, dar nu pentru noi, cel fără otomobile, palate și alte ma­rafeturi. De ce adică ai lăsat d-ta să se pa­veze cu asfalt, strada Știrbey-Vodă? da nu era destul de bun bazaltul de pe trotuare î rul Satu untflu la ușa e­e citeva ori. Nimeni nu-i răspunse. Forțară ușa. Comisarul­ și însoți­­torul său­ intrară la cea dintâiü o­­dae. Căutăm­ In zadar să dea mă­car de-o urmă de viață aci. Nimic. Totul era învăluit­­ de moarte. Intrară apel în sufragerie, dar nici aici nu găsiră nimic. Din sufragerie intrară în a treia odae. Aci li se desfășură un specta­col îngrozitor. In pat sta lungit băr-Uste nel, te-am rugŭ (cu căciula în mină) să trimeți acel haos.K­ dom’te primar să ne paveze strada Clucerului, unde intrăm și vara In noroiu pînă la glezne. Măcar • part* cît ține vil* d-nel Smara, căci pe a­­celo sînt niște gropi de ne rămîn iamna cizmele acolo, pares d’eneur ! După cum vedeți sîntem oameni modești și ne mulțumim cu firimi­turile (chiar de bazalt) ce d-r. arun­cat­ din centru.Mai mulți cetățeni" Am zidat scrisoarea așa cum am primit-o cu rugămintea de a­­ publi­ca aeî. Bânnesc că acești cetățeni sînt niște mucaliți și­ jumătate. De ce a­­dică să fie trecută scrisoarea la Vor­be de clacă ? Doare cererea lor nu se va realiza niciodată ? Aș­ mai putea adăuga tot psjati^a Stan Bolovan «ilän ii min «Mi,.» O....... ■■■ .............. Jubileul fabneei Krupp Cea mai mare fabrică din Europa, fabrica Krupp­ și-a serbat 100 de anî de la întemcerea eî.­­ Fabrica este înființată de Frîș-22­­ de anî. Corpul eî era încă cast­. Toate îngrijirile ce ’i s’afl dat au fost zadarnice.­­Gazul care a năvălit în odaia ne­norocitei familii, chemat prin des­chiderea robinetului de cei trei ne­norociți, a fost destul d­e tare ca să răpite viața chinuită a unei familii sărace. Sinuciderea lor a fost cauzată de o datorie a cărei scadență se apro­pia fără ca ea să poată fi achitată. Arieh Krupp. Acela care a ridicat insă fabrica la importanța mare pe care o are azi, este Alfred Krupp, fiul lui Friederich Krupp. De la 1894 prin azi fabrica a furni­zat peste 25.000 de tunuri. Fabrica consumă pe an peste 12 milioane tone de cărbunii Mașinile de vapor­ au 96000 de cai putere, iar motoarele 50.000. Fabrica are o rețea de linii ferate proprie, în lungime de ,14000 de k­ilometri cu 55 locomotive, 500 de vagoane și 772 stațiuni. Anul trecut fabrica a avut un venit brut de 43 milioane de mărci, din care sumă 3 mile s’au plătit statului ca impozite și 4 mii.­pentru asig.­muncitorilor. Actualii, proprietar­­a! fabrice! sînt două fiice . ale­ lu!, Alfred Krupp. Ve­nitul­ lor annual trece de 17 milioane de mărgîi Caragiale funcționar Mult regretatul nostru Caragiale era un om cu dublă personalitate. In privînt* asta putea fi dat de psi­hologi ca cel ma­i frapant model. O­­mul ăsta care a mlrcat o lună de zile cu regele din masă. In castelul Foles, avea ceva de aristocrat prin atavism, și tot prin atavism avea ceva de ultra bu­rghez. El munca la birturi de mina patra și nu în sa­lon ci în odaia numită uneori: cla­­pon, alte­ori circiumă, și munca cior­bă de perișoare cu ardei, tocană na­țională cu ardei roșu, varză și flei­că națională cu gogoșari; iți juca sarba, chindia, de gît cu un bărbier, de se cutremura idealul, sta la masă cu o calfă de cizmar pe care-1 ispitea ca s’auză expresii caraghioasa ce-i trebuiau lui foarte­ multe in comedii și nuvele. , Cînd vorbea franțuzește cu regina, romînește cu un Mracorescu, or­in P. P. Carp, nu lăsa nimic de dorit, cîn potrivă era foarte admirat și lăsa uimit­ pe acel cu care vorbea. Sărăcia l’a silit din multe ori să se facă berar, birtaș, și cînd îl vedeai in prăvălie jurai că e un negustor ca oricare. A avut nefericirea să fie și funcționar al statului, și îmi aduc aminte că acum vreo douăzeci și șapte de ani, m’a luat în birje într’o zi regretatul tipograf dr. Luis ca sa mergem la manufactura de tutun da la Belvedere. Ducea acolo niște saci de făină comandați de direcția Re­giei. Intrînd în ateli­ere am privit cum lucrau bietele fete țigări, pa­­chete de tutun și altele. După o șede­re de citeva minute apare funcționa­rul care trebu­ie să facă recepțiunea fainei. Mare a fost mira­rea mea cînd am văzut că vine I. L. Caragiale, foarte aferat, făcîndu-ee că nu ne cunoaște, nici pe mine, nici p­e Luis. Pare că-i văz, Înalt, cu pantalonii striviți, cu vesta roșie, fără pălărie In cap, cu mîinile In buzunare, se­ver, inflexibil și gata să refuze făina lui Luis pe care n’o găsea tocmai de calitatea cerută. Poate de zece ori a băgat mina intr’un sac, a luat făină, a risipit-o In palmă, a mirosit-o, — u N’o primesc ! N’o primesc ! Nu e bună !“ Luis e* uita curios la mi­ne și sft mira de șicană, mai ales d­­e ra prieten cu Caragiale. In cele din urmă am plecat cu ti­pograful fără nici un rezultat Luis flucra pe drum și afta de necaz. Pro­babil că-l găsisem pe nea Iancu în toane rele, el cât a do­ua zi a primit făina cu plăcere că iam zării pe Luis veesl. După această întimplare, a mai trecut puțin și i-a venit lui Careg­­ t# banii de la Momoloala, cînd a de­misionat de la Regia hiind tosit cu el ca o fată frumoasă, lucrătoare de colo, cu care are un flăcău­ foarte in­teligent și frumos. Isprăvindu-se Ba­nii Caragiale care fusese In tinere­­țea cea mai fragedă sufleor la tea­tru ca și M. Eminescu și-a adus iar aminte de Regie unde a primit, de astădată, postul de registrator gene­ral cu patru sute de lei pe lună. In această slujbă fiind, a scris el o ad­mirabilă Schiță publicată intîî în Moftul și apoi in Momente^ in care satirizează pe omul ce vine pe la Regie ca să fie pe funcționari de vorbă și să ceară mereu la pahare cu apă. La 1901 cind cu reducerile și cu curba lui Haret, căzînd de la pu­tere guvernul P. P. Carp, și fiind di­rector general al Regiei monopolu­rilor, Vintilă Brătianu, acesta și-a început munca sa de director dînd afară din slujbă la I. L. Caragiale, pe Radu Rosetti, poetul și pe alți scriitori, inlocuindu-i cu agenți elec­torali liberali recomandați de club. £>. Tolear. A APĂRUT: Schițe None —----------ăe I. L. CARAGIALE Un splendid volum de 300 pagini Ediție populară —-—---------- ---------— EIÎO MEMORIA = Lei 1,25 exemplarul —.......u De vînzare la toți librarii din țară Depozitul general la­ Librăria ALCALAY.—■ București

Next