Dimineaţa, august 1912 (Anul 9, nr. 3020-3050)
1912-08-01 / nr. 3020
Anul IZ. — Wo. SO?o— O PUBLICITATEA CONCEDATA eXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER Ä Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I. — Telefon 3/4 Cu cele din urmă știri din lumea Întrebă Director: CONST. MILLE , Sleronii 1 fogust 101a lMIMERTE CE FRESH). Un an Lei 30. 6 Iuui Lei NI. S luni Lei O__ Pentru sträment, prețul ei» Indust TELEFON 4 LINII: No. 14/10; 34/73; 14/90; 12/40 Biurourile «jarului: Str. Sărindar No. II. — București tJa nionoieal al lui KogalDicsaim la Fiatra-N* Acum doi ani, președintele corporațiilor unite din Piatra N., d. Em. Vîrgolicî în unire cu comitetul corporațiilor și secretarul d. G. I. Albu înființînd o bancă a meseriașilor români cu numele „Mihail Kogâlniceanu” au emis și ideia ridicărea unei statui marelui patriot în acest oraș, unde, de altfel nu se găsește nici un monument. Fără a trimbița ideia lor, inițiatorii încep, între ei, strîngerea banilor necesari și după ce adună o sumă respectabilă, apelează la serviciile <]-lui profesor și sculptor W. C. Hegel din București, cu care convin sa facă o statuie, pentru suma de 15000 leî. în ziua de 5 Maiű a. c. s’a autentificat contractul, dîndu-se sculptorul lui Hegel suma de 5000 lei. Pentru ca comitetul de inițiativă să poată lucra într’un domeniu mai larg și să poată aduna toți banii cari sînt necesari pentru ridicarea statuei, comitetul a ales pe d. A. Stan, inpector agricol, ca președinte, sperînd că d-sa va lucra cu stăruință pentru realizarea definitivă a frumoasei idei. Credem însă că inițiatorii ar mai putea face apel și la alte persoane cari ar lucra bucuros pentru a vedea ridicat cît mai curînd monumentul marelui nostru om de stat. Macheta statuiei reprezintă pe Kogâlniceanu în momentul cînd, la congresul de la Berlin, susține în fața reprezentanților Europei, interesele Romîniei. Basorelieful, care e tot de bronz, reprezintă un grup de țărani, parte în genuchi, parte în picioare, iar preotul și învățătorul lor le citește sancționarea legei de dezrobire din 1864. _ _________ Sfirșitei celui mai vechia stat din luae O depeșă din Peking anunță că președintele republicei chineze, Juan Shuhai, a interzis pentru totdeauna apariția ziarului „King-Wao“. Prin această interdicție dispare cel mai vechi ziar din lume. In istoria jurnalisticei chineze și al jurnalisticei în general, ziarul „King-Wao“ ocupă într’adevăr locul cel mai de seamă. Timp de 1500 de ani ziarul acesta a înregistrat cu exactitate cele mai însemnate întîmplări din lume și a exercitat o mare înrîurire asupra societății chineze. Intr'o vreme în care nici nu se bănuia măcar în Europa despre arta imprimeriei și despre jurnalistică, chinezul Gon-Chung inventă un mijloc pentru fabricarea de litere din plumb și argint și întemeia ,sub domnia împăratului Fin-Chuang- Tsang, în anul 400 după Christos, ziarul „King-Wao“, care apăru neîntrerupt pînă în ziua de azi. La început ziarul se tipărea pe 10 foi de mătase galbene, cami legate în formă de broșură, erau întinise personalităților înalte. Cu vremea, ziarul deveni foaia ceai mai răspîndită din China. In biblioteca imperială din China Sînt păstrate documente interesante, referitoare la istoria acestui ziar, cel mai vechi, din toate. Redatorii șefi ai ziarului au dat adeseori dovadă de un curaj fără seamăn și de un mare patriotism. Așa, prin veacul al optulea, redactorul-șef al lui „King Wao“ acuzase pe prințul imperial Fin-Mo-Ling de baltă trădare, fapt pentru care fu supus unor groaznice torturi și î n cele din urmă fu oslndit la moarte pe mg. De asemenea, ziarul acesta răspîndise, cu 900 ani înainte, idei cari au un caracter foarte modern. Anume, prin secolul al doisprezecelea, redactorul-șef al lui „King- Wao“ avusese curajul să invite guvernul să facă abstracție de tradiție și de ceremonii și „să, trîmeată în Europa oameni înțelepți, pentru ca acolo să învețe să vadă și să audă“. Pentru acest sfat, de asemenea, redactorul, pe atunci cunoscutul poet Gur-Nu-Tsemg, fu decapitat, capul sau cu urechile tăiate și limba scoasă fu expus apoi în toate orațele Chinei de Nord. A APĂRUT: Texti^ lui Mil Coza Un splendid tablou------------------—------executat artistic In culori z 10 Bani în toată țara De vânzare la toți librarii si depozitarii de ziare •**» * o familie Filipovici la Paris Halei care nu mai dadea nicî un semn de viată. Contractiunile fetei aratau cît a trebuit să sufere înainte de a-șî da ultima suflare. Cadavrul acesta nu era însă singurul! Lingă pat, jos, zăcea un altul, pe fotoliu facă unul. Acest al treilea cadavru arata soției, în virată, «a și bărbatul ei, de cincizeci de anî. Cadavrul al doilea, întins lîngă pat era al fiicei lor în vîrstă de d. primar că străzile de pe la makéi* *o nevoe de *pa, etc., etc., dar eu nu sînt mucalit și deci n'o fac ! Nu și nu ! In schimb am să-l reg aci să interzică intrare* și grădinile de vară, nu d-relor, nici liceenilor, ci damelor ! Da, damele cu pălăriile cît un turn cu steaguri, fiindcă nu putem vedea nimic pe scenă ! Eu sper că sut fiu ascultat, iar cetățenii mei vor rămîne mofluzi.! Vom vedea. Punct! Zilele trecute s’a întîmpînî în Paris o dramă la fel cu aceea a familiei Filipovici de la noi. Violază despre ce este vorba, într’una din zile locatarii unui îmobil din Paris fură surprinși de faptul că din apartamentul locuit de unul din vecini și plătit cu 460 fr. pe an nu se auzia nicî un zgomot, nici o mișcare. Au anunțat imediat poliția. După cîtva timp sosi comisarul însoțit de un lăcătuș. Comisa- VORBE DE CLACA Gure d. primar „ZăO dem’ie primar ce ferie că ești părintele comunei București, tatăl cum s’ar zice șî nu mama fiindcă mulți s’ar găsi să-ți zică altfel. (Nu vreau să spun cum, dar rimează !). Dumneata te plimbi pe la Paris, iar noi noi înotăm în praf și în neve!. Șî cînd te întorci la domiciliu, aici atunci nu faci vr’e ispravă. B* adică ce spun, faci d-ta, dar nu pentru noi, cel fără otomobile, palate și alte marafeturi. De ce adică ai lăsat d-ta să se paveze cu asfalt, strada Știrbey-Vodă? da nu era destul de bun bazaltul de pe trotuare î rul Satu untflu la ușa ee citeva ori. Nimeni nu-i răspunse. Forțară ușa. Comisarul și însoțitorul său intrară la cea dintâiü odae. Căutăm In zadar să dea măcar de-o urmă de viață aci. Nimic. Totul era învăluit de moarte. Intrară apel în sufragerie, dar nici aici nu găsiră nimic. Din sufragerie intrară în a treia odae. Aci li se desfășură un spectacol îngrozitor. In pat sta lungit băr-Uste nel, te-am rugŭ (cu căciula în mină) să trimeți acel haos.K dom’te primar să ne paveze strada Clucerului, unde intrăm și vara In noroiu pînă la glezne. Măcar • part* cît ține vil* d-nel Smara, căci pe acelo sînt niște gropi de ne rămîn iamna cizmele acolo, pares d’eneur ! După cum vedeți sîntem oameni modești și ne mulțumim cu firimiturile (chiar de bazalt) ce d-r. aruncat din centru.Mai mulți cetățeni" Am zidat scrisoarea așa cum am primit-o cu rugămintea de a publica aeî. Bânnesc că acești cetățeni sînt niște mucaliți și jumătate. De ce adică să fie trecută scrisoarea la Vorbe de clacă ? Doare cererea lor nu se va realiza niciodată ? Aș mai putea adăuga tot psjati^a Stan Bolovan «ilän ii min «Mi,.» O....... ■■■ .............. Jubileul fabneei Krupp Cea mai mare fabrică din Europa, fabrica Krupp și-a serbat 100 de anî de la întemcerea eî. Fabrica este înființată de Frîș-22 de anî. Corpul eî era încă cast. Toate îngrijirile ce ’i s’afl dat au fost zadarnice.Gazul care a năvălit în odaia nenorocitei familii, chemat prin deschiderea robinetului de cei trei nenorociți, a fost destul de tare ca să răpite viața chinuită a unei familii sărace. Sinuciderea lor a fost cauzată de o datorie a cărei scadență se apropia fără ca ea să poată fi achitată. Arieh Krupp. Acela care a ridicat insă fabrica la importanța mare pe care o are azi, este Alfred Krupp, fiul lui Friederich Krupp. De la 1894 prin azi fabrica a furnizat peste 25.000 de tunuri. Fabrica consumă pe an peste 12 milioane tone de cărbunii Mașinile de vapor au 96000 de cai putere, iar motoarele 50.000. Fabrica are o rețea de linii ferate proprie, în lungime de ,14000 de kilometri cu 55 locomotive, 500 de vagoane și 772 stațiuni. Anul trecut fabrica a avut un venit brut de 43 milioane de mărci, din care sumă 3 mile s’au plătit statului ca impozite și 4 mii.pentru asig.muncitorilor. Actualii, proprietara! fabrice! sînt două fiice . ale lu!, Alfred Krupp. Venitul lor annual trece de 17 milioane de mărgîi Caragiale funcționar Mult regretatul nostru Caragiale era un om cu dublă personalitate. In privînt* asta putea fi dat de psihologi ca cel mai frapant model. Omul ăsta care a mlrcat o lună de zile cu regele din masă. In castelul Foles, avea ceva de aristocrat prin atavism, și tot prin atavism avea ceva de ultra burghez. El munca la birturi de mina patra și nu în salon ci în odaia numită uneori: clapon, alteori circiumă, și munca ciorbă de perișoare cu ardei, tocană națională cu ardei roșu, varză și fleică națională cu gogoșari; iți juca sarba, chindia, de gît cu un bărbier, de se cutremura idealul, sta la masă cu o calfă de cizmar pe care-1 ispitea ca s’auză expresii caraghioasa ce-i trebuiau lui foarte multe in comedii și nuvele. , Cînd vorbea franțuzește cu regina, romînește cu un Mracorescu, orin P. P. Carp, nu lăsa nimic de dorit, cîn potrivă era foarte admirat și lăsa uimit pe acel cu care vorbea. Sărăcia l’a silit din multe ori să se facă berar, birtaș, și cînd îl vedeai in prăvălie jurai că e un negustor ca oricare. A avut nefericirea să fie și funcționar al statului, și îmi aduc aminte că acum vreo douăzeci și șapte de ani, m’a luat în birje într’o zi regretatul tipograf dr. Luis ca sa mergem la manufactura de tutun da la Belvedere. Ducea acolo niște saci de făină comandați de direcția Regiei. Intrînd în ateliere am privit cum lucrau bietele fete țigări, pachete de tutun și altele. După o ședere de citeva minute apare funcționarul care trebuie să facă recepțiunea fainei. Mare a fost mirarea mea cînd am văzut că vine I. L. Caragiale, foarte aferat, făcîndu-ee că nu ne cunoaște, nici pe mine, nici pe Luis. Pare că-i văz, Înalt, cu pantalonii striviți, cu vesta roșie, fără pălărie In cap, cu mîinile In buzunare, sever, inflexibil și gata să refuze făina lui Luis pe care n’o găsea tocmai de calitatea cerută. Poate de zece ori a băgat mina intr’un sac, a luat făină, a risipit-o In palmă, a mirosit-o, — u N’o primesc ! N’o primesc ! Nu e bună !“ Luis e* uita curios la mine și sft mira de șicană, mai ales de ra prieten cu Caragiale. In cele din urmă am plecat cu tipograful fără nici un rezultat Luis flucra pe drum și afta de necaz. Probabil că-l găsisem pe nea Iancu în toane rele, el cât a doua zi a primit făina cu plăcere că iam zării pe Luis veesl. După această întimplare, a mai trecut puțin și i-a venit lui Careg t# banii de la Momoloala, cînd a demisionat de la Regia hiind tosit cu el ca o fată frumoasă, lucrătoare de colo, cu care are un flăcău foarte inteligent și frumos. Isprăvindu-se Banii Caragiale care fusese In tinerețea cea mai fragedă sufleor la teatru ca și M. Eminescu și-a adus iar aminte de Regie unde a primit, de astădată, postul de registrator general cu patru sute de lei pe lună. In această slujbă fiind, a scris el o admirabilă Schiță publicată intîî în Moftul și apoi in Momente^ in care satirizează pe omul ce vine pe la Regie ca să fie pe funcționari de vorbă și să ceară mereu la pahare cu apă. La 1901 cind cu reducerile și cu curba lui Haret, căzînd de la putere guvernul P. P. Carp, și fiind director general al Regiei monopolurilor, Vintilă Brătianu, acesta și-a început munca sa de director dînd afară din slujbă la I. L. Caragiale, pe Radu Rosetti, poetul și pe alți scriitori, inlocuindu-i cu agenți electorali liberali recomandați de club. £>. Tolear. A APĂRUT: Schițe None —----------ăe I. L. CARAGIALE Un splendid volum de 300 pagini Ediție populară —-—---------- ---------— EIÎO MEMORIA = Lei 1,25 exemplarul —.......u De vînzare la toți librarii din țară Depozitul general la Librăria ALCALAY.—■ București