Dimineaţa, septembrie 1912 (Anul 9, nr. 3051-3080)

1912-09-15 / nr. 3065

Anul X2. — înc. 300 a — o concecută exclusiv si AGENȚIEI DE PUBLICITATE I CAROL SCHULDER­S Comp. Strada Doamnei No 8, Etaj I.—Telefon Cu cele din turmă itiri din lumea !nțȘ j jg|pp| Director: € «ST. MILLE f.llS NI&Jț an Lei 20.—­­ 6 luni Lei În jjjȘ £!^1­3 luni Lei O.—­­J^#ru siriUnătate prețul este întîOitm TELEFON 4 LINII jnto . ,14/10; 34/73; 14/99; 12/40 Biuro­urile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — Bucureșcyo*, 1 PUBLICITATEA ..^»BONĂlfLEHTE CU rRBîni: f­ i Criza din Ungaria ! Și totuși criza di­n Ungaria este tot în stare acută. Contele Tisza cu ajutorul strategiei inspectorului po­lițist Pavlik, a reușit să înconjure izbucnirea violentă a ind­­gnărei ce­lor mulți. Aceasta însă numai pen­tru moment. Căci oricît ar fi de is­cusită poliția maghiară, ea nu poate să schimbe nimic din sufletele cu­prinse de revoltă contra regimului samavolniciei care tronează azi în Ungaria. Desfășurarea forțelor polițienești,­­dublarea numărului agenților se­creți­­­i concentrarea armatei pen­tru preîntîmpinarea revoluției, n’au fost niciodată mijloace sigure de limpezire a unei situațiuni critice. Rezultatul acestor mijloace mas­chează gravitatea unui moment, dă celor interesați iluzia, pericolului înlăturat, dar nu schimbă de fapt nici măcar frica celor amenințați. Deputații opoziției maghiare au fost siliți să se întoarcă în capitala Ungariei fără­ să fi împiedecat adu­narea delegațiunilor. Demonstrînd prin prezenta lor în Viena, deputații opoziționiști au a­­vut însă prilejul să constate că și în Austria ca și în Ungaria și în lu­mea întreagă, opinia publică este de partea lor și că întreaga lume civi­lizată condamnă regimul sălbatic prezidat de Lukács și Tisza­­ fflț. S. — Școlile­­ secundare Răspundem prin articolele ce Vor urma numeroaselor întrebări ce ți se pun zilnic cu privire la ce școli ar putea să urmeze c­opiii după­ ce “a terminat cursul primar precum și condițiunile ce se cer pentru a intra în aceste școli. Vom începe cu școlile secundare. "Acestea sunt, pentru băeți, gimna­ziile și liceele, iar pentru fete școlile secundare de gradul I și cele de gra­dul al II-lea. Un băiat sau o fată poate să se mulțumească numai cu cursul se­cundar inferior, care cuprinde: gim­naziile cele patru clase inferioare și școalele secundare de fete gradul I. Cele patru clase superioare ale li­ceelor și școalele secundare de fete gradul II formează cursul secundar superior. Elevii vor plăti o taxă de 50 lei pe an pentru cursul inferior și 80 lei pentru cel superior. Taxele se vor plăti în trei rate și anume: prima odată cu cererea de înscriere a II-a în primele 7 zile du­pă vacanțele Crăciunului iar a treia în primele 7 zile după vacanța Paș­­telui. Pentru cursul inferior, rata primă va fi de 20 lei, iar celelalte de cite 15 lei. Pentru cursul superior prima rată va fi de 30 lei iar celelalte două de cîte 25. Repetenții plătesc taxa îndoită. Pentru ca un elev să poată fi tre­cut dintr’o clasă într’alta trebuie să aibă ,la fiecare obiect de studiu me­dia anuală cel puțin 5, afară de lim­ba romînă, unde se cere cel puțin, 6. Media generală cel puțin 6.50. A­­ceastă medie se caluclează făcîndu­­se suma mediilor elevului la fiecare materie, împreună cu dexteritățile și împărțind suma cu numărul notelor. Purtarea bună, frecventarea re­gulată și forma lucrărilor scrise în­grijită. Vor fi declarați repetenți elevii, care au nota­rea la purtare, frecven­tarea neregulată, media generală mai mică ca 5 ; la­ un studiu o medie inferioară lui 3; la mai mult de trei materii de studiu (pentru cursul in­ferior) și la mai mult de două mate­rii (pentru cursul superior) media anuală inferioară lui 5; la una din materiile principale (cl. VII și VIII) o medie anuală inferioară lui 4. Materiile principale sunt: limbile romînă, latină și­ greacă (secția cla­sică) ; romînă, latina și științele fi­­zico-naturale­­ (secția modernă) ; ro­mina, matematicele și științele fizico­­naturale (secția reală). După promovarea lor din ultima clasă de gimnaziu cl. IV-a , de liceul (cl. VIII) ; de școală secundară de fete gr. I (cll. V complimentară sau cl. VI a secției comerciale) sau de școală secundară de gr. I (cl. VIII), elevii se vor supune la un examen general. Acesta poartă numele de examen de absolvire. G. M. D. nt­­iHtumsr­: ÎNSEMNĂRI cu tîlc Cine este „omul zilei“ 99" Nu se poate să nu-l cunoașteți pe domnul care este... „omul zilei“. Cine dintre dv. care a avut vreun proces mai de seamă, care a trebuit să facă vreo ipotecă la un credit, să reușea­scă la o­­ licitație, etc., „pentru drep­tatea ecluzei“, n'a trebuit mai b­un să cunoască și să dea ochi cu un... „om al zilei ?“ „Omul zilei“ pe care il găsim la toate partidele noastre politice, exis­tă și va exista mereu, și cu­ timp mo­ravurile noastre publice nu vor fi altfel de cum sunt, el va fi o... „forță“. Călăuzit de un principiu, „omul zilei“ nu tratează nici­odată imediat și direct cu clientela. Pentru aceasta onorabilul are unul sau chiar doi se­­creatari — după rangul „omului zi­lei“ — însărcinați cu misiunea de a indica „cil" și „cum“ trebue făcută plata. Am­ avut ocaziunea să­ văd și eu zilele trecute pe un „om al zilei“ în plină acțiune. Venisem la un minis­ter, adus de o chestiune dreaptă a unui frate, care, de doi ani aproape aștepta cu o răbdare de fier, să i se facă­­ dreptate. Cu chia, cu vai răzbisem la secre­tarul ministerului respectiv, și ches­­tiu­nea căpătă în sfîrșit,­­după atît ti­mar de vreme, soluțiunea cuvenită. Dar, să revin la „omul zilei“. Abea eșisem insă din cabinetul secretarului, și odăiașul cu o mină de om convins căl-ți vrea binele, se apropie cu o șoaptă discreă. — Poate cumva aveți nevoe, am văzut pe domnul X. pe aci .Știți că dumnealui este... „omul zilei“. —■ Nu — răspunsei pe acelaș ton. Se poate însă, adăugai cu o prefă­cută naivitate, ca mai târziu să am vreo nevoe. Curios să văd pe „omul zilei“ — a­­cest specimen născut din moravurile noastre și „trăind prin ele“ — am ră­mas in loc. —I După mers, gesturi și mișcări, V am ghicit îndată. In ctteva minute „omul zilei“ colindase toate birourile, deschisese toate ușile aruncind pre­tutindeni salutări grațioase funcțio­narilor, cercetă cu o privire vicleană toate colțurile, călcind în vîrful pi­cioarelor ca­ să nu deștepte parcă a­­tențiunea cuiva. Era în plină acțiune de afaceri! Și acum cititori, dv. cari cunoaș­teți mai bine poate decât mine pe „om nul zilei“, știți cine este. Vă aud parcă răspunsul, nu-l in­ginerul, nici medicul și nici profe­sorul ! > . A. Sanda Greva blănarilor din New-York Lucrătorii blănari din New-York, în număr de 12.000, se află în grevă de la 20 iunie ci. Industria aceasta s’a dezvoltat foarte repede în Sta­­tele­ Unite și, după cum dovedesc greviștii, patronii s’au dedat la o ex­ploatare din cele mai barbare fata de lucrători, în cea mai mare parte străini emigrați. Lucrătorii, față de această situa­ție, s’au organizat însă imediat. In Martie trecut conducătorii lor au întreprins o vastă anchetă și au descoperit o insalubritate înspăi­mântătoare în ateliere. E destul să menționăm că în majoritatea ate­lierelor nu se mătura decât o singu­ră dată pe an. Greviștii cer: săptămâna de 49 ore, salariul mărit cu 20 la sută, plata zilelor de sărbătoare, curățirea atelierelor, recunoașterea legală a organizației. In timpul izbucnirei grevei se afla la New­ York și Legion, secretarul comisiunei generale a sindicatelor germane, care a luat parte la două meetinguri, fapt care a contribuit la entuziasmarea­­ lucrătorilor gre­viști. I Sâmbătă 15 Septembrie 1912 Pantelimon în Franța -------­----------------------------------­­* — Un bandit celebru — Cle­om­e și ce isprăvi spun francezii că a făcut Pantelimon Faima banditului Pantelimon a a­­juns departe, — ca în poveste, a tre­cut peste nouă mări și țări. Dar e un adevăr o faimă de poveste. Ce știm noi despre chipul, apu­căturile, isprăvile lui? Nimica toa­tă! Ia întrebați însă, bunăoară pe francezi, ei vă vor vorbi de un her­­culi, crud și inimos, îndrăzneț și și­ret, șef de bandă, bogat nevoie ma­re și altele. Măsura faptelor lui nu aduce nici pe de departe cu aceea pe care i-o cunoaște publicul romînesc. O oare­care culoare romînească o dau une­le nuanțe de haiducie, cari amintesc pe un Bujor și Codreanu; încolo, poate fi vorba de un bandit anda­luz, calabrez, sau chiar francez, de modă veche, dar numai de Panteli­mon nu. Altminteri, ni se înfățișează un bandit simpatic. E probabil că pros­tia poliției romînești, care mai bine de o lună a hîrtuit pe bandit prin pădurile Neamțului ca să-l vadă mereu scăpîndu-i printre degete, a contribuit într’o mare măsură ca Pantelimon să apară pentru străini un fel de erou al brigandajului. In sfîrșit, cititorii se vor convin­ge de acest lucru. Reproducem după „Journal des voyages“ măiastră legendă a brigan­­du­lui Pantelimon. Atențiune! Iată ce spune publica­­țiunea franțuzească. PORTRETUL BANDITULUI Pan­­telimon disprețuește invenții­le in­tra-m­oderne. Născut în codri, deprins seă bată drumurile noaptea, fără preget, pe Întinderea șesurilor, el lucrează mai mult singur, trecînd de la un loc la altul cu o iuțeală ne necrezut, as­­cunzîndu-se cu o dibăcie care înșa­­lă și pe cei mai buni copoi, mîn­­cînd cînd poate și pe unde apucă, dormind sub cerul liber. Cu un pistol vechiü și cu un cu­țit la cingătoare, cu o făptură de hercuie, înzestrat cu o îndrăzneală de neînchipuit, el nu se teme de nimeni. Bandit în stare să facă un gest de mare senior, el împarte o drep­tate după chipul lui,­­ iubit de unii și temut de alții, plin de vicleșug, nemilos câteodată, dar, altminteri, un om räu. BOGĂȚIE și mărinimie !_ Acum de curînd, după ce luase unui arendaș, care se zicea că se poartă râu cu servitorii lui, suma de patru mii de lei, Pantelimon a pus pe căruțașul conacului să-l­ du­­că pînă la cinci kilometri de locul acela cu o căruță și, despărțindu-se de el, i-a dat două sute de lei. Poliția făgăduise un premiu de 500 de lei cine i-o da banditul pe mină. „Cînd e vorba sa adică, spuse a­­cesta, omul care să pui mina pe mine e încă pe băncile școalei, și oricine o să vrea mai de grabă să primească o mie sau două mii de lei de la mine ca să mă lase să o șterg decit 500 de lei de la poliție, pentru ca apoi să vadă pe dracu“. E vădit că acest tîlhar de drumul mare are foarte mulți prieteni prin­tre țărani. Niciodată n’a făcut vre­un râü decit acelora cari sînt cu­noscut­ prin zgîrcenia sau răutatea lor. Cînd cere adăpost în vreo casă de țară, își plătește împărătește găzduirea, căci buzunarele lui sînt întotdeauna pline și răspunne. POTERILE SE BAT INTRE ELE DAr dacă țăranii sînt aproape fără gri­je, nu e la fel și cu străinii de prin stațiunile climaterice. Potera de soldați ,-au umblat să-l prindă, s’au amestecat și oameni de bună voe. Tot ce autoritatea a putut face pînă acum, ca să prindă pe acest om celebru, a fost să pricinuiască moartea unui nenorocit într’o luptă dintre două potere, cari se luaseră una pe alta drept bande de hoți. După vreo­ cîteva zile, pe muntele Petru Vodă, Pantelion jefuia cu o îndrăzneală nemai pomenită pe doi evrei anume Maier Davidovici și Salomon Tăbăcaru. Negăsind la dân­­șii decit patruzeci de lei, i-a lăsat gol la marginea drumului, așa în glumă. j IN UNIFORMA DE JANDARM D La fiecare încăerare a jandarmilor ca să-i pue mina în ceafă, el răs­punde ironic printr’o nouă ispravă. Vrîn­d să prade pe un hangiu, s’a apucat de curtinei să îmbrace o uni­formă de sergent de jandarmi ru­rali și sa du»­ la două caraule din­­tr’un sat, spun­îndu-le să vie cu dît­­­sul pînă la cătunul vecin. Aflase omul că Pantelimon o să jefuiască chiar în noaptea 0.00­0 tx ciri han. Alergară cu toții îndată la han­giu, care deschise ușa, fericit că a fost vestit la timp. Dar pe,la spatele celor trei oameni intrară și tovarășii îhî; legară cobză caraulele și pe hangiu, apoi, în li­niște îi goliră tejgheaua. RASA CALUGAREASCA Altădată, un negustor care se du­cea cu căruța la Iași, se întîlni pe drum cu un biet călugăr obosit, care îl întreabă dacă n’are loc și pentru dînsul în căruță­— Urcă-te, părinte, zise negusto­rul... — Știi că-i bine pentru d-ta, lămu­ri călugărul pe drum. I­ fi știind că Pantelimon dă tîrcoale prin împre­jurimi. Bandit e, dar e un bandit foarte bisericos. Nu ți-ar face nici un rău cu un călugăr în căruță. Din vorbă, în vorbă, spuse negus­torului să-i dea lui în păstrare toți banii pentru mai multă siguranță. Negustorul îi dete banii. Atunci, vă­zu cu o mirare foarte firească cum cucernicul părinte sare jos din că­ruță și se depărtează rîzînd. — Hoții! hoții... strigă negustorul. — Neghiobule! Cine nu cunoaște pe Pantelimon? Trebue să fie cineva prost ca tine ca să nu știe că nu haina face pe popa... Ilustrația noastră Intr’un oraș din Germania s’a pe­trecut această d­ramă unică, un tînăr îndrăgostit fiind părăsit de logodni­ca sa, o cheamă la telefon și după un schimb de cuvinte își trase în tîmplă un foc de revolver. Tînărul se răz­bunase făcînd pe logodnică să audă detunătura care avea să ucidă pe o­­godnicul ei. Logodnica auzise într’a­­devăr detunătura, și cuprinsă de groază și remușcări, leșină. Cu multă greutate fu rechemată la viață de părinții ei. Logodnicul însă a fost rănit de moarte de glontele răzbună­­rei sale fatale. CITIȚI: Marti 18 Septembrie ■ VI — „DIMINEAȚA“ — Bărbatul Alteței Sale Memoriile lui Lisnor Tosek­i = Istoria vieții mele — DE Luiza de Toscana pe cari le publică în aceeași zi și LE JOURNAL din Paris răspuns LA

Next