Dimineaţa, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 3081-3111)

1912-10-01 / nr. 3081

Anul IX, — X». SOU — O 6-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA CONCEDATÄ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ft Comp. Strada Doamnei No. 8. Etaj 1.—Telefon s/4 Directori CONST. MILLE Bitumurile olarului: Str. Sărindar No. 11. TELEFON 4 LIRII8 ,14/10; 34/73; J4/^«5 1S-/4© Cu cele din urmă știri din lumea întreagă M­OMEȘTE CO P3E8UI: In an Lei 80.-; ffi Hani Lei ÎS 3 Inni Lei 6.— In«ntra strlkiniMe prețal «»te îndoit Războiul în Balcani Lupta de la Ciumibaila Una dintre luptele dinainte de declarațiimea de răsboiu între Bulgaria și Turcia, a fost și în pasa­rea de la Ciumibaila, în care din ambele părți au fost mulți morți și răniți i In preajma războiului -----------------—­—__—— 0 ultimă, dar zadarnică sforțare a Tur­ciei : reînvierea legii din 1880 Istoricul și rostul acestei legi.--* în ce mai ar fi vrut Turcia s’o aplice. CONST­ANTINOPOL, 26 Septem­brie_V’am telegrafiat convorbirea ce am avut cu ministrul de externe Noradunghian cu privire la legea vilaetelor din 1880 pe care guvernul turcesc s’a hotărît s’o dezgroape a­cuma (acest interview a fost repro­dus după „Adevărul” de toate zia­rele germane, incepînd cu „Berliner Tageblatt". N. B.) Cred necesar să lămuresc mai bi­ne decît o puteam face teelgrafic rostul acele! Legi și felul în care gu­vernul înțelege s-o aplice acum. Prin articolul 23 al tratatului din Berlin, Sublima Poartă era obliga­tă să introducă regulamente specia­le în acele provincii ale Turciei eu­ropene care pînă atunci—adică pînă la indicerea tratatului din Berlin— nu avuseseră o organizație particu­lară. Aceste regulamente trebuiau să fie adaptate nevoilor locale. Omisiuni speciale trebuiau sa fie instituite și fn­sinul lor elementul indigen trebuia să fie reprezentat în chip larg. Aceste comisiuni aveaui să elaboreze amănuntele noul­or re­gulamente in fiecare provincie. Conform acestor angajamente Su­blima Poartă a desemnat la timp delegați speciali însărcinați să facă o anchetă serioasă asupra nevoilor locale ale fiecărei provincii și să caute toate elementele menite să ser­vească la elaborarea unui proect de regulament foarte amănunțit. Era stabilit că concesiile care ur­ma să fie sancționate prin acest re­gulament nu trebuiau să fie de na­tură a aduce despărțirea de imperiu­lî acestor provincii, ci să asigure su­veranitatea deplină în întreagă a Sublimei Porți și să garanteze si­ni­ștea și siguranța tuturor claselor populației. Aceasta era punctul de vedere ca­re trebuia să servească de bază ela­borării regulamentului organic al provinciilor europene.­­ Delegații speciali s’au pus pe lu­cru. Și după ce au consultat toate consiliile provinciale, au­ elaborat un proect de regulament. Proect­ul a fost adus înaintea comisiunei eu­ropene care terminase legea pentru organizarea Rumeliei Orientale. Dela 17 Iunie pînă la 23 August 1880 comisiunea europeană—cuprin­­zînd delegați ai Germaniei, Aus­triei, Franței, Angliei, Italiei, Rusiei și Turciei — ținu 16 ședințe și ela­­boră definitiv un proect de lege nu­mit „Proect de lege a vilaetelor Tur­ciei europene”. (Rezultatul acestui proect a apărut în „Dimineața” de Joi 27 Septembrie. N. R.) Comisiunea europeană fusese con­sultată pentru că așa cerea artico­lul 23 al tratatului din Berlin, care impunea ca proectele de organizare ce vor rezulta din lucrările comisiu­­nilor speciale, să fie supuse Subli­mei Porți care la rîndul ei, înainte de a se aplica va fi datoare să le su­­puie comisiunei europene, instituită pentru Rumelia Orientală. Intr’o notă circulară a Sublimei Porți către reprezentanții marilor Puteri la Constantinopol și relativă la chestiunile m­untenegreană, grea­că, provincială și financiară, cu da­ta de 3 octombrie 1880 și semnată de ministerul afacerilor streine Assim­­pașa, se zice că guvernul turc s’a conformat tratatului din Berlin și că proiectul de regulament va fi pus în aplicare îndată după ce va fi ob­ținut sancțiunea sultanului. De atunci și pînă acum n’a mai fost vorbă de acest regulament, care rămăsese literă moarrtă. Iar acum cîteva zile guvernul și-a adus amin­te de el. De ce? Guvernul zice că se ocupă de trei săptamSni de această lege, cu alte cuvinte încă dinainte de a se fi ivit evenimentele recente și mobilizările statelor balcanice; și că deci, nu sub amenințarea micilor state și presiu­nea marilor Puteri a luat hotărîrea să aplice legea dela 1880. O fi sau n’o fi așa — coincidența e curioasă, în tot cazul. Și apoi, întrebarea e da­că nu e prea tîrziu­. Și încă ceva: e de văzut dacă micile state balcanice și marile Puteri mai dau azi acestei legi importanța pe care i-o dădeau în 1880. Că lucrurile s’au schimbat de­­ a­­tunci, că ceea ce va fi fost suficient atuncea nu mai este și azi, tot așa a ințeles'o și guvernul, care s’a vă­zut silit să dea și un comunicat, iată’i: „Reformele cari urmează să fie a­­plicate sunt încă în studio; în cursul acestui studiu se vor lua în conside­rație toate legile și toate regulamen­tele promulgate pînă acum și: In e­­laborarea legii se va ține și seama de nevoile locale, de drepturile și in­teresele primordiale otomane și mai ales de dispozițiile­­ Constituției. A­­ceastă lege va fi supusă Camerei și Senatului, iar apoi sancțiune­ îm­părătești. „Așa fiind, guvernul declară că nu e nici un motiv de alarmă șî de exci­tare pe baza știrilor eronate cari cir­culă“. Prin acest comunicat guvernul vrea să arate că nu e vorba, după cum se zvonise ,ca să se numească un guvernator creștin în Macedonia și că vilaietele Rumeliei vor fi puse sub acelaș regim ca și Rumelia O­­rientală după războiul ruso-turc. In specie nu e vorba de autonomie cum s’a zis, și nici o presiune diplo­matică n’a fost exercitată pentru a­­doptarea­ acestui proiect. In tot cazul din desfășurarea eve­nimentelor se vede că reînoirea legii din 1880, mai ales în felul în care e lămurită prin comunicatul da mai sus, nu încîntă pe nimeni dintre creștini, iar printre turci a produs atîta revoltă, încît a trebuit să se proclame starea de asediu. R. A. GUYS Citiși în corpul ziarului Ulii SI ASUFRA Î Siili ti ttli Luni 1 O­ctombrie ISIS volunttaru­l de FULMEW m »­idi­fi­nit îcnpîător spre ea. Ca tîpit se urcă în truch­tul piept al Rahelei. în voluntarul vesel, cu ranița oglindă, evreica recunoscuse pe Saul al ei, pe micuțul cu ochii imenși, dăruit odi­nioară realităței unor vise de noroc, in durerea de mamă, singurul­ senti­ment ce o ținea în viață, Rahela vru să strige, să-și oprească copilul, să oprească pe toți de a-il lua. Vru să spună, să dovedească că­­ sîngele ei, dreptul ei, singura ei co­moară și că numai pentru ea trebua să trăiască scutit de amenințarea gloanțelor și a morței. Lenin, ascultând fanfara dătătoare de suflet, copilul mergea... în vede­nie mama egoistă, îl sări d’odată cu fruntea cea mîndră pălită, cu orgo­liul scăzut, privit cu neîncredere da tovarășii toți, și cu mlinile © I da ghiată opri pe buze cuvântul ce sta gata să izbucnească, losiind să por­nească departe, să moară poate pen­tru mărirea pârtiei pe fiul căruia niciodată o vorbă cu adevărat prie­tenească nu i-ar fi spus de s’ar fi știut că e copilul ei al evreicei Ra­­helal­­ —....— «HB» a­i^im -----------­ Trecuse trei zile, de cînd într’o că­suță sărăcăcioasă, născuse Rahela pe pruncul vioi, cu ochii imenși, pe care un gîndu­l de mamă îî botezase Saul. Singură, în frigul odăei, evrei­ca își perinda pe dinainte întreaga ei viață de muncă. Bărbatul plecat de luni de zile în lumea largă, ea rămase pradă mizeriei, cosind pe ici, ascultînd pe dincolo, d’abia adunind cîte un gologan de pîine. Acuma so­sise și micuțul și groaza stăpîni din­tr’odată pa brata mam­ă care nu știa cu ce-i va crește. Peste cîteva zile era dată afară de proprietarul nemi­los căruia nu-i plătise de atîta vre­me și Racheta în desperarea ei gră­mădea planuri peste planuri. Vise de avere, de bun trai, de cinste și ono­ruri îi urmăriră somnul înfrigurat, toate pentru Saul ai eî, care dormea în zdrențe alături. A doua zi, după ceasuri de luptă crudă, Rahela luă o hotărîre nestră­mutată. De cum sosiră umbrele serei, ea își strânse pachet, cele cîteva lucruri ce mai avea, își alipi ia­u în copilașul și porni... Umblă mult pe strada pustii pînă ajunse în fața unor porți cu vergele aurite. O casă boerească de creștin bun la suflet își avea aprinși toți ochii de lumină, iar în curtea largă nici picior de om. Pe furiș ca o hoa­ță, Rahela după ce sărută încă odată micuța frunte a băiatului, îl puse binișor în poartă și dispăru... Iar de atunci, în lung șir­re nevoi, de lipsă și amar au trecut anii pen­tru biata mamă, care de departe, cu priviri prudente își urmărea copi­lul. Adăpostit de familia cea nobilă a bogătașului, în extaz în fața fru­musețe­ ?ui, micuțul la CIC­ SCA* cri bone și guvernante, înfiat și dat la școală unde deveni curînd obiect de feudă. Nimeni nu-i cunoștea origina, pînă și bâtrînii sor! cari îl iubeau cu tot sufletul, uitaseră că într’o seară rece de toamnă acum optsprezece ani se sosise pe cale misterioasă fru­mosul lor moștenitor de azi. Făcînd pe slujitoarea, mai vînzînd haine căpătate sau­ cumpărate cu mare greutate, Rahela își tîra traiul. Imbătrînise în lungul singuratecilor anî încît nimeni nu ar fi cunoscut în gîrbovița telăliță pe fata cu părul negru și lucitor care în tinerețe în­fruntase senină multe zile grele. Ni­mic din traiul celor d’afară nu o a­­tingea și lumea toată se mărginea pentru ea într’o casă albă cu gratii aurite unde știa că crește răsfățat micul ei Saul. Saul . Ionel Vîntureanu, unul din cei mai străluciți studenți ai facul­tatei de drept, atras de curînd de curentele naționaliste, visînd o Ro­mân­ie mare înălțată pe tineri umeri, ar fi fost foarte uimit cînd i s’ar­ fi spus că e vlăstar al unei rase odini­oară mîndră dar căreia astăzi i se cere devotament, supunere și patrio­tism acolo unde nu i se dă dreptul de a avea măcar o Patrie. In atmos­fera plină cu zvonuri din ce în ce­­ mai alarmante a ultimelor săptă­­mîni, Ionel își petrecea clipe înfri­gurate. Un tînăr entuziasm ti făcea să salte pieptul și bătrînii lui părinți de adopțiune se vedeau silit! deși cu o ascunsă teamă, să asculte în fiece seară discursuri înflăcărate pornite dintr’o nerăbdare de copil. Cum­­ cînd toți în jurul nostru se înarmau, cînd scînteia orgoliului, sentimentul de predominare străba­tea întreg Balcanii, numai noi, ro­­tmînii să stăm cuminți și liniștiți!.. In vinele cari nu-și cunoșteau ori­gina, sîngele studentului bătea de in­dignare și în dimineața cînd în fine în Capitală sună vestea de mobili­zare, în fruntea voluntarilor, fără a întreba pe nimeni se înscrise moște­nitorul Vînturenilor­­.. Pe o dimineață ploiasă și plină de ceață, ce părea că învălue Bucureștii ca un zăbranic de doliu, Rahela tre­cea zorită cu mica e­ bocceluță. Afacerile mergeau prost de la o vreme încot și nimănui nu-i mai ar­dea de ea. Pradă gîndurilor grele, evreica fu trezită d’abia din visare­a de lungi, covîrșitoare fanfare. Mu­zici, steaguri și pași tineri, pași ve­seli izbucniră după un colț de stradă, silind pe trecătoare să se îngrămă­dească llîngă zidul unei prăvălii. U­­nul cîte unul treceau soldații, toți mîndri ca floarea, toți cu fruntea sus, în ciuda praaei din ce în ce mai aprige. Rahela auzi în juru-i: „Răz- Jachetele rusești garnisite cu bla­­bul, graniță, mărire de patrie...” flnă, au început să fie din ce în ce înțelese cu greu, și apoi, ce-î păsa mai moderne. De altfel blana se va ci de toate astea ! purta foarte mult în toamna asta. Ea hulita, ea nevoiașa, ce belșug­­ fie ca fâșii la poalele rodiilor, fie ea i-ar fi sosit în viață dacă țara în care­­ gulere, și toce. Modelul nostru repre­­suferise s’ar fi mărit sau micșorat p­ezintă un­ fel de jachetă­ tunică de ca­ Cu nepăsarea în șterșiî eî ochi, pri­­ tifea, terminată în poale cu blăniță, vea bătrîna la falnicii băeți al tarei, Pălărie imensă de catifea fiind fecrea cînd d’od­ată, un tînăr soldat cu înm­­ §i două aripi „mercur" în față. tea larvă șî fața albă de femei se'­ Foia«» 1 Scoriei sîrbo-bulgar Cînd focul a izbucnit în Balcani, cînd știri asupra ciocnirilor de­ la frontiere se precipitează cu iuțeala luptelor ce se țin lanț, presa germa­nă a început să fixeze responsabili­tățile. Cu deosebire presa austriacă, este plină de articole ce discută această chestiune. Firește, toată răspun­dere­a este aruncată asu­pra Ru­siei. Persoana care a influențat mai mult asupra hotărîrei război­nice a statelor balcanice este amba­sadorul rus lß. Belgrad, Hartwig, supranumit, și guvernatorul Ser­biei. Acesta a luat sub aripa sa pro­tectoare înfăptuirea înțelegerei bul­­garo-sîrbe, pentru eventualitatea răz­boiului. Cu influența covîrșitoare pe care ambasadorul rus Hartwig o are în cercurile conducătoare din Bel­grad și Sofia acordul bulgaro-sîrb a fost încheiat și primul pas pregăti­tor al războiului s-a făcut. Cînd statele balcanice își vor ve­dea înfrînte iluziile și speranțele pu­se în rezultatul războiului, cel din­­tîia asupra căruia vor cădea bles­temele micilor națiuni, va fi minis­trul rus la Belgrad, Hartwig. Moda zilei

Next