Dimineaţa, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 3081-3111)
1912-10-01 / nr. 3081
Anul IX, — X». SOU — O 6-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA CONCEDATÄ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER ft Comp. Strada Doamnei No. 8. Etaj 1.—Telefon s/4 Directori CONST. MILLE Bitumurile olarului: Str. Sărindar No. 11. TELEFON 4 LIRII8 ,14/10; 34/73; J4/^«5 1S-/4© Cu cele din urmă știri din lumea întreagă MOMEȘTE CO P3E8UI: In an Lei 80.-; ffi Hani Lei ÎS 3 Inni Lei 6.— In«ntra strlkiniMe prețal «»te îndoit Războiul în Balcani Lupta de la Ciumibaila Una dintre luptele dinainte de declarațiimea de răsboiu între Bulgaria și Turcia, a fost și în pasarea de la Ciumibaila, în care din ambele părți au fost mulți morți și răniți i In preajma războiului -----------------——__—— 0 ultimă, dar zadarnică sforțare a Turciei : reînvierea legii din 1880 Istoricul și rostul acestei legi.--* în ce mai ar fi vrut Turcia s’o aplice. CONSTANTINOPOL, 26 Septembrie_V’am telegrafiat convorbirea ce am avut cu ministrul de externe Noradunghian cu privire la legea vilaetelor din 1880 pe care guvernul turcesc s’a hotărît s’o dezgroape acuma (acest interview a fost reprodus după „Adevărul” de toate ziarele germane, incepînd cu „Berliner Tageblatt". N. B.) Cred necesar să lămuresc mai bine decît o puteam face teelgrafic rostul acele! Legi și felul în care guvernul înțelege s-o aplice acum. Prin articolul 23 al tratatului din Berlin, Sublima Poartă era obligată să introducă regulamente speciale în acele provincii ale Turciei europene care pînă atunci—adică pînă la indicerea tratatului din Berlin— nu avuseseră o organizație particulară. Aceste regulamente trebuiau să fie adaptate nevoilor locale. Omisiuni speciale trebuiau sa fie instituite și fnsinul lor elementul indigen trebuia să fie reprezentat în chip larg. Aceste comisiuni aveaui să elaboreze amănuntele noulor regulamente in fiecare provincie. Conform acestor angajamente Sublima Poartă a desemnat la timp delegați speciali însărcinați să facă o anchetă serioasă asupra nevoilor locale ale fiecărei provincii și să caute toate elementele menite să servească la elaborarea unui proect de regulament foarte amănunțit. Era stabilit că concesiile care urma să fie sancționate prin acest regulament nu trebuiau să fie de natură a aduce despărțirea de imperiulî acestor provincii, ci să asigure suveranitatea deplină în întreagă a Sublimei Porți și să garanteze siniștea și siguranța tuturor claselor populației. Aceasta era punctul de vedere care trebuia să servească de bază elaborării regulamentului organic al provinciilor europene. Delegații speciali s’au pus pe lucru. Și după ce au consultat toate consiliile provinciale, au elaborat un proect de regulament. Proectul a fost adus înaintea comisiunei europene care terminase legea pentru organizarea Rumeliei Orientale. Dela 17 Iunie pînă la 23 August 1880 comisiunea europeană—cuprinzînd delegați ai Germaniei, Austriei, Franței, Angliei, Italiei, Rusiei și Turciei — ținu 16 ședințe și elaboră definitiv un proect de lege numit „Proect de lege a vilaetelor Turciei europene”. (Rezultatul acestui proect a apărut în „Dimineața” de Joi 27 Septembrie. N. R.) Comisiunea europeană fusese consultată pentru că așa cerea articolul 23 al tratatului din Berlin, care impunea ca proectele de organizare ce vor rezulta din lucrările comisiunilor speciale, să fie supuse Sublimei Porți care la rîndul ei, înainte de a se aplica va fi datoare să le supuie comisiunei europene, instituită pentru Rumelia Orientală. Intr’o notă circulară a Sublimei Porți către reprezentanții marilor Puteri la Constantinopol și relativă la chestiunile muntenegreană, greacă, provincială și financiară, cu data de 3 octombrie 1880 și semnată de ministerul afacerilor streine Assimpașa, se zice că guvernul turc s’a conformat tratatului din Berlin și că proiectul de regulament va fi pus în aplicare îndată după ce va fi obținut sancțiunea sultanului. De atunci și pînă acum n’a mai fost vorbă de acest regulament, care rămăsese literă moarrtă. Iar acum cîteva zile guvernul și-a adus aminte de el. De ce? Guvernul zice că se ocupă de trei săptamSni de această lege, cu alte cuvinte încă dinainte de a se fi ivit evenimentele recente și mobilizările statelor balcanice; și că deci, nu sub amenințarea micilor state și presiunea marilor Puteri a luat hotărîrea să aplice legea dela 1880. O fi sau n’o fi așa — coincidența e curioasă, în tot cazul. Și apoi, întrebarea e dacă nu e prea tîrziu. Și încă ceva: e de văzut dacă micile state balcanice și marile Puteri mai dau azi acestei legi importanța pe care i-o dădeau în 1880. Că lucrurile s’au schimbat de atunci, că ceea ce va fi fost suficient atuncea nu mai este și azi, tot așa a ințeles'o și guvernul, care s’a văzut silit să dea și un comunicat, iată’i: „Reformele cari urmează să fie aplicate sunt încă în studio; în cursul acestui studiu se vor lua în considerație toate legile și toate regulamentele promulgate pînă acum și: In elaborarea legii se va ține și seama de nevoile locale, de drepturile și interesele primordiale otomane și mai ales de dispozițiile Constituției. Această lege va fi supusă Camerei și Senatului, iar apoi sancțiune împărătești. „Așa fiind, guvernul declară că nu e nici un motiv de alarmă șî de excitare pe baza știrilor eronate cari circulă“. Prin acest comunicat guvernul vrea să arate că nu e vorba, după cum se zvonise ,ca să se numească un guvernator creștin în Macedonia și că vilaietele Rumeliei vor fi puse sub acelaș regim ca și Rumelia Orientală după războiul ruso-turc. In specie nu e vorba de autonomie cum s’a zis, și nici o presiune diplomatică n’a fost exercitată pentru adoptarea acestui proiect. In tot cazul din desfășurarea evenimentelor se vede că reînoirea legii din 1880, mai ales în felul în care e lămurită prin comunicatul da mai sus, nu încîntă pe nimeni dintre creștini, iar printre turci a produs atîta revoltă, încît a trebuit să se proclame starea de asediu. R. A. GUYS Citiși în corpul ziarului Ulii SI ASUFRA Î Siili ti ttli Luni 1 Octombrie ISIS volunttarul de FULMEW m »idifinit îcnpîător spre ea. Ca tîpit se urcă în truchtul piept al Rahelei. în voluntarul vesel, cu ranița oglindă, evreica recunoscuse pe Saul al ei, pe micuțul cu ochii imenși, dăruit odinioară realităței unor vise de noroc, in durerea de mamă, singurul sentiment ce o ținea în viață, Rahela vru să strige, să-și oprească copilul, să oprească pe toți de a-il lua. Vru să spună, să dovedească că sîngele ei, dreptul ei, singura ei comoară și că numai pentru ea trebua să trăiască scutit de amenințarea gloanțelor și a morței. Lenin, ascultând fanfara dătătoare de suflet, copilul mergea... în vedenie mama egoistă, îl sări d’odată cu fruntea cea mîndră pălită, cu orgoliul scăzut, privit cu neîncredere da tovarășii toți, și cu mlinile © I da ghiată opri pe buze cuvântul ce sta gata să izbucnească, losiind să pornească departe, să moară poate pentru mărirea pârtiei pe fiul căruia niciodată o vorbă cu adevărat prietenească nu i-ar fi spus de s’ar fi știut că e copilul ei al evreicei Rahelal —....— «HB» ai^im ----------- Trecuse trei zile, de cînd într’o căsuță sărăcăcioasă, născuse Rahela pe pruncul vioi, cu ochii imenși, pe care un gîndul de mamă îî botezase Saul. Singură, în frigul odăei, evreica își perinda pe dinainte întreaga ei viață de muncă. Bărbatul plecat de luni de zile în lumea largă, ea rămase pradă mizeriei, cosind pe ici, ascultînd pe dincolo, d’abia adunind cîte un gologan de pîine. Acuma sosise și micuțul și groaza stăpîni dintr’odată pa brata mamă care nu știa cu ce-i va crește. Peste cîteva zile era dată afară de proprietarul nemilos căruia nu-i plătise de atîta vreme și Racheta în desperarea ei grămădea planuri peste planuri. Vise de avere, de bun trai, de cinste și onoruri îi urmăriră somnul înfrigurat, toate pentru Saul ai eî, care dormea în zdrențe alături. A doua zi, după ceasuri de luptă crudă, Rahela luă o hotărîre nestrămutată. De cum sosiră umbrele serei, ea își strânse pachet, cele cîteva lucruri ce mai avea, își alipi iau în copilașul și porni... Umblă mult pe strada pustii pînă ajunse în fața unor porți cu vergele aurite. O casă boerească de creștin bun la suflet își avea aprinși toți ochii de lumină, iar în curtea largă nici picior de om. Pe furiș ca o hoață, Rahela după ce sărută încă odată micuța frunte a băiatului, îl puse binișor în poartă și dispăru... Iar de atunci, în lung șirre nevoi, de lipsă și amar au trecut anii pentru biata mamă, care de departe, cu priviri prudente își urmărea copilul. Adăpostit de familia cea nobilă a bogătașului, în extaz în fața frumusețe ?ui, micuțul la CIC SCA* cri bone și guvernante, înfiat și dat la școală unde deveni curînd obiect de feudă. Nimeni nu-i cunoștea origina, pînă și bâtrînii sor! cari îl iubeau cu tot sufletul, uitaseră că într’o seară rece de toamnă acum optsprezece ani se sosise pe cale misterioasă frumosul lor moștenitor de azi. Făcînd pe slujitoarea, mai vînzînd haine căpătate sau cumpărate cu mare greutate, Rahela își tîra traiul. Imbătrînise în lungul singuratecilor anî încît nimeni nu ar fi cunoscut în gîrbovița telăliță pe fata cu părul negru și lucitor care în tinerețe înfruntase senină multe zile grele. Nimic din traiul celor d’afară nu o atingea și lumea toată se mărginea pentru ea într’o casă albă cu gratii aurite unde știa că crește răsfățat micul ei Saul. Saul . Ionel Vîntureanu, unul din cei mai străluciți studenți ai facultatei de drept, atras de curînd de curentele naționaliste, visînd o Românie mare înălțată pe tineri umeri, ar fi fost foarte uimit cînd i s’ar fi spus că e vlăstar al unei rase odinioară mîndră dar căreia astăzi i se cere devotament, supunere și patriotism acolo unde nu i se dă dreptul de a avea măcar o Patrie. In atmosfera plină cu zvonuri din ce în ce mai alarmante a ultimelor săptămîni, Ionel își petrecea clipe înfrigurate. Un tînăr entuziasm ti făcea să salte pieptul și bătrînii lui părinți de adopțiune se vedeau silit! deși cu o ascunsă teamă, să asculte în fiece seară discursuri înflăcărate pornite dintr’o nerăbdare de copil. Cum cînd toți în jurul nostru se înarmau, cînd scînteia orgoliului, sentimentul de predominare străbatea întreg Balcanii, numai noi, rotmînii să stăm cuminți și liniștiți!.. In vinele cari nu-și cunoșteau origina, sîngele studentului bătea de indignare și în dimineața cînd în fine în Capitală sună vestea de mobilizare, în fruntea voluntarilor, fără a întreba pe nimeni se înscrise moștenitorul Vînturenilor.. Pe o dimineață ploiasă și plină de ceață, ce părea că învălue Bucureștii ca un zăbranic de doliu, Rahela trecea zorită cu mica e bocceluță. Afacerile mergeau prost de la o vreme încot și nimănui nu-i mai ardea de ea. Pradă gîndurilor grele, evreica fu trezită d’abia din visarea de lungi, covîrșitoare fanfare. Muzici, steaguri și pași tineri, pași veseli izbucniră după un colț de stradă, silind pe trecătoare să se îngrămădească llîngă zidul unei prăvălii. Unul cîte unul treceau soldații, toți mîndri ca floarea, toți cu fruntea sus, în ciuda praaei din ce în ce mai aprige. Rahela auzi în juru-i: „Răz- Jachetele rusești garnisite cu blabul, graniță, mărire de patrie...” flnă, au început să fie din ce în ce înțelese cu greu, și apoi, ce-î păsa mai moderne. De altfel blana se va ci de toate astea ! purta foarte mult în toamna asta. Ea hulita, ea nevoiașa, ce belșug fie ca fâșii la poalele rodiilor, fie ea i-ar fi sosit în viață dacă țara în care gulere, și toce. Modelul nostru represuferise s’ar fi mărit sau micșorat pezintă un fel de jachetă tunică de ca Cu nepăsarea în șterșiî eî ochi, pri tifea, terminată în poale cu blăniță, vea bătrîna la falnicii băeți al tarei, Pălărie imensă de catifea fiind fecrea cînd d’odată, un tînăr soldat cu înm §i două aripi „mercur" în față. tea larvă șî fața albă de femei se' Foia«» 1 Scoriei sîrbo-bulgar Cînd focul a izbucnit în Balcani, cînd știri asupra ciocnirilor de la frontiere se precipitează cu iuțeala luptelor ce se țin lanț, presa germană a început să fixeze responsabilitățile. Cu deosebire presa austriacă, este plină de articole ce discută această chestiune. Firește, toată răspunderea este aruncată asupra Rusiei. Persoana care a influențat mai mult asupra hotărîrei războinice a statelor balcanice este ambasadorul rus lß. Belgrad, Hartwig, supranumit, și guvernatorul Serbiei. Acesta a luat sub aripa sa protectoare înfăptuirea înțelegerei bulgaro-sîrbe, pentru eventualitatea războiului. Cu influența covîrșitoare pe care ambasadorul rus Hartwig o are în cercurile conducătoare din Belgrad și Sofia acordul bulgaro-sîrb a fost încheiat și primul pas pregătitor al războiului s-a făcut. Cînd statele balcanice își vor vedea înfrînte iluziile și speranțele puse în rezultatul războiului, cel dintîia asupra căruia vor cădea blestemele micilor națiuni, va fi ministrul rus la Belgrad, Hartwig. Moda zilei