Dimineaţa, martie 1913 (Anul 10, nr. 3229-3259)
1913-03-01 / nr. 3229
Anul X.— Ho. 3928 — O 0-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA 3 CONCED* TI EXCLUSIV 1 AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER 8 Comp. Strada Doamnei No. 6, Eta] 1.—Telefon b/4 Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLER ---------- • /, Blurourile statului: Str. Sărindar Ho. 11. — București Un an Lei SO.— 6 luni Lei 11 8 ioni Lei O. — J Pentru străinătate pieței «et« ia«loftt Revoluția în Mexico Generalul Huerta, actualul prezident al Mexicului, invitând la un restaurant pe Gustavo Madero, fratele fostului prezident, l’a arestat și apoi la trecut sub arme Vineri 1818 REFLEXIUNI MEDICALE ăspîndirea Sifilisului Interesantul articol al d-îui inspector general sanitar dr. Zaharia P Popescu, din „Dimineața“ de Joi 21 februarie, nui-a sugerat ideea de a pune cîteva cuvinte despre răspîndirea sifilisului. Credința generală și justă este că persoanele care poartă o ulcerație :ie o rană de natură sifilitică pe organele genitale, în gură, gît, sau pe corp, pot infecta pe cei ce vin în contact cu ele, fie prin relații sexuale, fie prin mîncare, atingere sau întrebuințarea aceloraș obiecte de toaletă. Natural că asupra acestui lucru nu e de discutat. O chestiune mai interesantă și necunoscută de public, ba chiar neluată îndeajuns în seamă nici de medici, este dacă sifilisul latent — adică sifilisul din perioada de tăcere, care nu se arată prin nici o erupțiune, prin nici o rană — poate fi infectant. Specialiștii cred că da, și mai cred că un foarte mare număr de infecțiuni sifilitice sînt produse de sifilisul latent. Pentru a ne da seamă de acest lucru să vedem ce devine microbul sifilisului — spirocheta palidă — cînd a pătruns în corp. Acest microb merge cu preferință să se așeze încăile limfatice, în lumina și pereții acestor căi, și în tot țesutul conjuctiv al pereților capilarelor sanguine și al venelor. Spirocheta se mai îngrămădește în spațiile dintre celulele epiteliale; ea poate străbate printre epitelii și ajunge la suprafața mucoaselor, în gură sau organele genitale, sau pe orice punct al pielei, dacă stratul superficial de epiteliu este erodat (roș) , ajunsă la suprafață pe mucoasă sau pe piele spirocheta se amestecă cu secrețiunile sau cu excrețiunile. Un mare număr de spirochete se mai găsește în glandele care secretează sudna rea, grăsimea, în tecila rădăcinei părului și în pupila care dă părul (Dr. Max Müller). De cînd se cunoaște microbul, el a fost găsit aproape în toate stadiile sifilisului în sînge, și se știe că s'a inoculat experimental la epura și sifilisul prin sînge de la sifilitici. Se cunoaște de asemenea faptul că în căsnicii unde unul din soți e sifilitic se produc avorturi în care sunetul prezintă leziuni sifilitice, în timp ce părinții nu prezintă nici o leziune, și dacă supunem pe soți la un tratament antisifilitic serios, copiii se nasc la timp fără leziuni sifitice aparente. O persoană sifilitică poartă microbul în țesuturile sale și nu e vindecată pînă ce nu a dispărut ultima spirochetă; și cită vreme o asemenea persoană e purtătoare de microbi, ea îi poate trece altora prin raporturi sexuale cînd se produc eroziuni (țosături) ale mucoaselor organelor genitale, precum și prin sărutat, mușcat, mîncare, pahare, linguri, furculițe, șervete, etc., etc. Asemenea cazuri sînt cu siguranță min «iii mii.. n................. foarte numeroase și ele explică faptul că de multe ori după ce persoane infectate au arătat pe acelea care le-au trecut infecția, acestea din urmă au fost găsite fără nici o leziune aparentă. Din cele expuse se vede că sifilisul latent este un pericol de räsăpîndire mai mare decît cei aparenți înai pentru că sifiliticii latenți sunt legiune față de cei cu leziuni aparente și al doilea pentru că aceștia din urmă se pot mai ușor descoperi și urmări. Sunt cazuri citate în știință, cînd prostituate tratate în spital și ,comntrolate la eșire de trei medici speciali spre a li se elibera din nou condicuța, au infectat imediat după părăsirea spitalului pe cei cu cari au avut raporturi deși nu prezentau nici o leziune aparentă. Azi avem mijloace pentru a lupta în contra acestui pericol, și ele trebue aplicate în primul rînd tuturor persoanelor de serviciu din restaurante, berării, cafenele, confiserii și orice localuri de consumațiune ca băcănii și lăptăriî, iar în al doilea rînd prostituatelor înregistrate și clandestine și mai ales artistelor de consumație din localurile de noapte. Toate aceste persoane, care dacă sînt purtătoare de spirochete palide sînt un adevărat pericol social trebuesc supuse unei analize de sînge și în caz că sunt găsite bolnave treime supuse unui tratament serios și rapid, lucru pe care nu-l permite salvarsanul, pentru a le aduce la Wassermann negativ. Cred că relativ la doici nu mai trebue să spun că nici unui medic nu-i mai este permis să le admită fără un examen al sîngelui. Și casă merg și mai departe, avînd în vedere salariile ce fie pretind azi bucătăresele, aceste anexe ale ordonanțelor, am putea cere birourilor de plasare să ne prezinte odată cu aceste persoane, care gustă din tot ce vom lua în gură și un buletin de analiză a sîngelui. Supun cu plăcere aceste reflexiuni d-lul inspector general sanitar, care e preocupat de această însemnată chestiune de profilaxie a sifilisului. Dr Tseatu Specialist în boabe de piele, genito-urinare și sifilitice * * FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA** (25) Bandin automoriiști din Paris —-----**----—— (Bonnot, Garnier și compania) Mare roman de actualitate, de VICKY MILLER CAP. 9 INSTRUCȚIUNEA Notarul păru întîi foarte uimit, după puțină gîndire, răspunse : — Nu, d-le jude, nu văd ce legătură ar putea fi. — Acum îmi sunt suficiente lămuririle d-tale, zise rudele, peste cîteva zile am să te citez cu soția d-tale. Acum să-ți citim depozițiile. Grefierul începu cu glas monoton a citi cele declarate de notar, adăugind cite un punct sau o virgulă pe ici, colo, apoi dete condeiul în mina notarului . Vă rog iscăliți. D. Tintant iscăli, salută și plecă. In sală se întîlni cu George Fromenteint care se plictisise așteptînd și se mira că n’o vedea pe fiică-sa eșind din cabinetul judelui. — Fromenteint strigă o voce. Pe el îl chema, nu mai era decît Fromenteint, scurt și cuprinzător ! El nu dete nici o atenție acestei chemări nepoliticoase și trecu în cabinetul judelui de instrucție. Foarte liniștit, ca omul deprins cu astfel de lucruri, Fromenteint se așeză pe scaun. — Ce nerușinare și cît cinism, își zise grefierul privind mereu pe cel care în închipuirea sa era un asasin. Judele foarte ocupat cu dosarele, își repetă întrebarea, iar Fromenteint ca să arate că nu uitase nimic din interogatoriile sale din trecut, răspunse : — George, Oscar, Iosef, Fromenteint născut în Paris la 22 ianuarie 1872, domiciliat la Choisy-le-Roy, fără profesiune. Apoi adăugă rîzînd : — Sau mai bine zis : fost telegrafist ! Urmă o pauză lungă... rudele nu prea știa cum să înceapă atacul. Fromenteini se folosi de acest timp pentru a se adresa grefierului; era mirat că n’o vedea pe Ivona acolo și se întreba unde era. — Copila mea ? întrebă el cam neliniștit. D. Gilbert auzise și se hotărîse a-și ridica în sfîrșit privirea spre el. — D-ra Fromenteine va fi interogată din nou peste cîteva minute, am rugat-o să aștepte dincolo. Cu mina arăta spre mica ușă acoperită cu o perdea veche, verde. — Ah, foarte bine, zise liniștit proprietarul cuibului roșu, adăugind : — Vă mulțumesc! — Hm, e tare, își zise rudele. Fromente nut aștepta fără a ști nimic din acea afacere, nici ce gînd avea magistratul, nici ce voia să-l întrebe. Deodată d. Gilbert începu: — D-ta ești cunoscut ca anarhist ? Felul cum fuseseră rostite aceste cuvinte, uimi pe fratele pictorului, dar nu fu supărat, el răspunse în felul său blind și liniștit : — Suferința omenească mă înduioșează.... orî cînd am găsit un om nenorocit, l’am ajutat fără ca să-mî pese de părerea celor a cărui victimă era... dacă acesta e anarhism, atunci sînt anarhist ! — Fratele d-tale a fost împușcat de un necunoscut, zise rudele mergînd drept spre ținta. — Da, a fost un asasinat, laș, nedemn și neînțeles ! murmură Fromenteiut pe cînd d. Gilbert continuă : — Nu știți nimic asupra acestui fapt ? N’aveti nici o bănuială? Nimic? Nimic ce ar putea ajuta justiția a afla vinovatul ? — Vai, nimic nimic ! Dacă ași fi știut veneam singur să denunț justiției.... Am aflat această crimă, din ziare.... Foarte mișcat el făcu un minut — judecătorul tăcea.... Cel pe care-l cerceta, vinovat fiind căuta a se apăra, a deruta Justiția și fără să știe se preda singur.... — Sărmanul meu frate era puțin cam egoist, reluă Fromenteint. D. Gilbert făcu un gest de uimire. Fromenteint observă: — Cuvîntul poate că e cam tare, zise el, și nu m’am înțeles bine ; el era omul timpului sau, lucra mult ca să cîștige mult, grămădea bani cum zicea el.... în privința asta cum și în alte privințî sociale eram cu totul deosebiți și ajunseserăm de nu ne mai întîlneam. — N’ați împrumutat de la el o sumă destul de Însemnată ? Ce rost avea aci această întrebare? Ce însemnătate avea? se întreba tatăl Ivoneî, care nu înțelegea de loc amestecul acesta în afacerile sale particulare. — Oh, însemnată ! Patrusprezece mii de lei pe cari n’am vrut să-i înapoez zicîndu-i că vreau să-i silesc a face Și el puțin bine nenorociților cu banii pe cari de altfel îi cîștiga foarte ușor. — Aceasta e părerea dv. ? — Era părerea mea, și cred între noi, fie zis, continuă milionarul anarhist cu familiaritate, că în gînd își zicea și el că am dreptate, căci îmi zicea rîzînd . — Am pus cruce banilor ce ți-am dat, dar, să nu știe nevastă-mea nici episcopul. — Puteți să dovediți ceea ce spuneți ? întrebă judecătorul privind fix pe Fromenteinz. Milionarul anarhist se îngălbeni. „Să dovedească ceea ce spunea“, asta însemna că vorba lui era pusă la îndoială, că nu era crezut. D. Gilbert a observat, firește, paliditatea milionarului, care-și recăpăta însă repede sîngele rece. Trebuia de data asta să-l frîngă cu ușa, să-l asalteze cu întrebări. Continuă : — Averea d-voastre, se pare, e cam compromisă... Ațî făcut multe speculațiuni nenorocite.... — Eu nu speculez niciodată! Las grija asta capitaliștilor. — „Tovarășii“, reluă judecătorul cu o intonație plină de ironie, vă ciupeau diferite sume cu o ușurință uimitoare.... susțineți un grup anarhist, care, se pare, vă costă foarte scump.... De data aceasta Fromenteint înțelese că judecătorul îndrepta dezbaterile cu o oarecare Intercțiune defavorabilă față de dînsul Nu putea să întrevadă bine unde vroia să ajungă, dar i se părea că se urzește ceva contra lui, un lucru pe care nu-l putea pricepe limpede. — Deoarece purtarea mai este în cauză, îmi veți îngăre, de judecător, să nu răspund, dis el. Spusese cuvintele acestea cu un glas apăsat și sec, care contrasta cu tonul liniștit și plin de siguranță pe care-l avusese pînă atunci. — La urma urmelor, își zise el, judecătorul acesta e un impertinent, care se ocupă prea mult de lucruri cari nu-l privesc.. D. Gilbert continuăj — D-ta știai că fiica d-tale trebuia să încaseze la moartea unchiului ei o sumă foarte însemnată ? — Ea singură îmi spusese cu cîteva zile mai înainte. — Desigur că știați că testamentul acesta fusese depus la un notar din împrejurimile Parisului?.. — Da,„ la Pontoise !.... — Asta nu v’a surprins deloc? — Da, puțin... — Știați că în ajunul morței sale, fratele dv. depusese la societatea Generală, — la agenția auxiliară din strada Ordeners— o sumă de 75.000 de franci? — Știam. D. Gilbert se opri. Fromenteint răspunsese la toate întrebările, 5 .. . (Va urma) MW .ara»awarssWF1 ®