Dimineaţa, martie 1913 (Anul 10, nr. 3229-3259)

1913-03-01 / nr. 3229

Anul X.— Ho. 3928 — O 0-8-10-12 PAGINI PUBLICITATEA 3 CONCED* TI EXCLUSIV 1 AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER 8 Comp. Strada Doamnei No. 6, Eta] 1.—Telefon b/4 Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE­R ---------- • /, Blurourile statului: Str. Sărindar Ho. 11. — București Un an Lei SO.—­ 6 luni Lei 11 8 ioni Lei O. — J Pentru străinătate pieței «et« ia«loftt Revoluția în Mexico Generalul Huerta, actualul prezident al Mexicului, invitând la un restaurant pe Gustavo Madero, fratele fostului prezident, l’a arestat și apoi la trecut sub arme Vineri 1818 REFLEXIUNI MEDICALE ăspîndirea Sifilisului Interesantul articol al d-îui ins­­pector general sanitar dr. Zaharia P Popescu, din „Dimineața“ de Joi 21­­ februarie, nui-a sugerat ideea de a pune cîteva cuvinte despre răspîn­­direa sifilisului. Credința generală și justă este că persoanele care poartă o ulcerație :ie o rană de natură sifilitică pe organele genitale, în gură, gît, sau pe corp, pot infecta pe cei ce vin în contact cu ele, fie prin relații sexua­le, fie prin mîncare, atingere sau întrebuințarea aceloraș obiecte de toaletă. Natural că asupra acestui lucru nu e de discutat. O chestiune mai interesantă și ne­cunoscută de public, ba chiar ne­­luată în­deajuns în seamă nici de medici, este dacă sifilisul latent — adică sifilisul din perioada de tă­cere, care nu se arată prin nici o erupțiune, prin nici o rană — poate fi infectant. Specialiștii cred că da, și mai cred că un foarte mare număr de infec­ți­uni sifilitice sînt produse de sifi­lisul latent. Pentru a ne da seamă de acest lucru să vedem ce devine microbul sifilisului — spirocheta palidă — cînd a pătruns în corp. Acest microb merge cu preferință să se așeze în­­căile limfatice, în lumina și pereții acestor căi, și în tot țesutul conjuc­­tiv al pereților capilarelor sanguine și al venelor. Spirocheta se mai în­grămădește în spațiile dintre celu­lele epiteliale; ea poate străbate printre epitelii și ajunge la supra­fața mucoaselor, în gură sau orga­nele genitale, sau pe orice punct al pielei, dacă stratul superficial de e­­­piteliu este erodat (roș) , ajunsă la suprafață pe mucoasă sau pe piele spirocheta se amestecă cu secrețiu­­nile sau cu excrețiunile. Un mare număr de spirochete se mai găsește în glandele care secretează sudna­­ rea, grăsimea, în tecila rădăcinei părului și în pupila care dă părul (Dr. Max Müller). De cînd se cunoaște microbul, el a fost găsit aproape în toate stadii­le sifilisului în sînge, și se știe că s'a inoculat experimental la epura și sifilisul prin sînge de la sifilitici. Se cunoaște de asemenea faptul că în căsnicii unde unul din soți e si­filitic se produc avorturi în care sunetul prezintă leziuni sifilitice, în timp ce părinții nu prezintă nici o leziune, și dacă supunem pe soți la un tratament antisifilitic serios, copiii se nasc la timp fără leziuni sifitice aparente. O persoană sifilitică poartă mi­crobul în țesuturile sale și nu e vindecată pînă ce nu a dispărut ul­tima spirochetă; și cită vreme o asemenea persoană e purtătoare de microbi, ea îi poate trece altora prin raporturi sexuale cînd se produc eroziuni (țosături) ale mucoaselor organelor genitale, precum și prin sărutat, mușcat, mîncare, pahare, linguri, furculițe, șervete, etc., etc. Asemenea cazuri sînt cu siguranță min «iii mii.. n­................. foarte numeroase și ele explică fap­­tul că de multe ori după ce persoa­ne infectate au arătat pe acelea care le-au trecut infecția, acestea din ur­­­mă au fost găsite fără nici o leziu­­ne aparentă. Din cele expuse se vede că si­fi­­lisul latent este un pericol de räsă­pîndire mai mare decît cei aparenți îna­i pentru că sifiliticii latenți sunt legiune față de cei cu leziuni apa­rente și al doilea pentru că aceștia din urmă se pot mai ușor descoperi și urmări. Sunt cazuri citate în știință, cînd prostituate tratate în spital și ,comn­trolate la eșire de trei medici spe­­ciali spre a li se elibera din nou­ condicuța, au infectat imediat după părăsirea spitalului pe cei cu cari au avut raporturi deși nu prezentau nici o leziune aparentă. Azi avem mijloace pentru a lupta în contra acestui pericol, și ele tre­­bue aplicate în primul rînd tuturor persoanelor de serviciu din res­taurante, berării, cafenele, confise­­rii și orice localuri de consumațiune ca băcănii și lăptăriî, iar în al doi­lea rînd prostituatelor înregistrate și clandestine și mai ales artistelor de consumație din localurile de noapte. Toate aceste persoane, care dacă sînt purtătoare de spirochete palide sînt un adevărat pericol social tre­­buesc supuse unei analize de sînge și în caz că sunt găsite bolnave tre­ime supuse unui tratament serios și rapid, lucru pe care nu-l permite sal­­varsanul, pentru a le aduce la Was­sermann negativ. Cred că relativ la doici nu mai trebue să spun că nici unui medic nu-i mai este permis să le admită fără un examen al sîngelui. Și ca­­să merg și mai departe, avînd în ve­dere salariile ce fie pretind azi bu­­cătăresele, aceste anexe ale ordo­nanțelor, am putea cere birourilor de plasare să ne prezinte odată cu aceste persoane, care gustă din tot ce vom lua în gură și un buletin de analiză a sîngelui. Supun cu plăcere aceste reflexiuni d-lul inspector general sanitar, care e preocupat de această însemnată chestiune de profilaxie a sifilisului. Dr T­seatu Specialist în boabe de piele, genito-urinare și sifilitice * * FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA** (25) Bandin automoriiști din Paris —-----**----—— (Bonnot, Garnier și compania) M­are roman de actualitate, de VICKY M­­ILLER CAP. 9 INSTRUCȚIUNEA Notarul păru întîi foarte uimit, după puțină gîndire, răspunse : — Nu, d-le jude, nu văd ce le­gătură ar putea fi. — Acum îmi sunt suficiente lă­muririle d-tale, zise rudele, peste cîteva zile am să te citez cu so­ția d-tale. Acum să-ți citim depo­zițiile. Grefierul începu cu glas mono­­ton a citi cele declarate de notar, adăugind cite un punct sau o vir­gulă pe ici, colo, apoi dete con­deiul în mina notarului . Vă rog iscăliți. D. Tintant iscăli, salută și plecă. In sală se întîlni cu George Fro­menteint care se plictisise aștep­­tînd și se mira că n’o vedea pe fiică-sa eșind din cabinetul judelui. — Fromenteint­ strigă o voce. Pe el îl chema, nu mai era de­cît Fromenteint, scurt și cuprin­­zător ! El nu dete nici o atenție acestei chemări nepoliticoase și trecu în cabinetul judelui de instrucție. Foarte liniștit, ca omul deprins cu astfel de lucruri, Fromenteint se a­­șeză pe scaun. — Ce nerușinare și cît cinism, își zise grefierul privind mereu pe cel care în închipuirea sa era un asa­sin. Judele foarte ocupat cu dosarele, își repetă întrebarea, iar From­en­­teint ca să arate că nu uitase nimic din interogatoriile sale din trecut, răspunse : — George, Oscar, Iosef, Fromen­teint născut în Paris la 22 ianuarie 1872, domiciliat la Choisy-le-Roy, fără profesiune. Apoi adăugă rîzînd : —­ Sau mai bine zis : fost tele­grafist ! Urmă o pauză lungă... rudele nu prea știa cum să înceapă atacul. Fromenteini se folosi de acest timp pentru a se adresa grefieru­lui; era mirat că n’o vedea pe Ivo­­­na acolo și se întreba unde era. — Copila mea ? întrebă el cam neliniștit. D. Gilbert auzise și se hotărîse a-și ridica în sfîrșit privirea spre el. — D-ra Fromenteine va fi intero­gată din nou­ peste cîteva minute, am rugat-o să aștepte dincolo. Cu mina arăta spre mica ușă a­­coperită cu o perdea veche, verde. — Ah, foarte bine, zise liniștit proprietarul cuibului roșu, adău­gind : — Vă mulțumesc! — Hm, e tare, își zise rudele. Fromente nut aștepta fără a ști nimic din acea afacere, nici ce gînd avea magistratul, nici ce voia să-l întrebe. De­odată d. Gilbert începu: — D-ta ești cunoscut ca anar­h­ist ? Felul cum fuseseră rostite aceste cuvinte, uimi pe fratele pictoru­lui, dar nu fu supărat, el răspunse în felul său blind și liniștit : — Suferința omenească mă în­duioșează.... orî cînd am găsit un om nenorocit, l’am ajutat fără ca să-mî pese de părerea celor a cărui victimă era... dacă acesta e anar­h­ism, atunci sînt anarh­ist ! — Fratele d-tale a fost împușcat de un necunoscut, zise rudele mer­­gînd drept spre ținta. — Da, a fost un asasinat, laș, ne­demn și neînțeles ! murmură Fro­menteiut pe cînd d. Gilbert conti­nuă : — Nu știți nimic asupra acestui fapt ? N’aveti nici o bănuială? Nimic? Nimic ce ar putea ajuta justiția a afla vinovatul ? — Vai, nimic­­ nimic ! Dacă ași fi știut veneam singur să denunț justiției.... Am aflat această crimă, din ziare.... Foarte mișcat el făcu un minut — judecătorul tăcea.... Cel pe care-l cerceta, vinovat fiind căuta a se apăra, a deruta Justiția și fără să știe se preda sin­gur.... — Sărmanul meu frate era puțin cam egoist, reluă Fromenteint. D. Gilbert făcu un gest de ui­mire. Fromenteint observă: — Cuvîntul poate că e cam tare, zise el, și nu m’am­ înțeles bine ; el era omul timpului sau, lucra mult ca­ să cîștige mult, grămădea bani cum zicea el.... în privința asta cum și în alte privințî sociale eram cu totul deosebiți și ajunseserăm de nu ne mai întîlneam. — N’ați împrumutat de la el o su­mă destul de Însemnată ? Ce rost avea aci această între­bare? Ce însemnătate avea? se în­treba tatăl Ivoneî, care nu înțele­gea de loc amestecul acesta în afa­cerile sale particulare. — Oh, însemnată ! Patrusprezece mii de lei pe cari n’am vrut să-i înapoez zicîndu-i că vreau să-i si­lesc a face Și el puțin bine nenoro­ciților cu banii pe cari de altfel îi cîștiga foarte ușor. — Aceasta e părerea dv. ? — Era părerea mea, și cred între noi, fie zis, continuă milionarul anar­h­ist cu familiaritate, că în gînd își zicea și el că am dreptate, căci îmi zicea rîzînd . — Am pus cruce banilor ce ți-am dat, dar, să nu știe nevastă-mea nici episcopul. — Puteți să dovediți ceea ce spu­neți ? întrebă judecătorul privind fix pe Fromenteinz. Milionarul anarh­ist se îngălbeni. „Să dovedească ceea ce spu­nea“, asta însemna că vorba lui era pusă la îndoială, că nu era cre­zut. D. Gilbert a observat, firește, pa­liditatea milionarului, care-și recă­păta însă repede sîngele rece. Trebuia de data asta să-l frîngă cu ușa, să-l asalteze cu întrebări. Continuă : — Averea d-voastre, se pare, e cam compromisă... Ațî făcut multe speculațiuni nenorocite.... — Eu nu speculez niciodată! Las grija asta capitaliștilor. — „Tovarășii“, reluă judecătorul cu o intonație plină de ironie, vă ciupeau diferite sume cu o ușurință uimitoare.... susțineți un grup anar­hist, care, se pare, vă costă foarte scump.... De data aceasta Fromenteint în­țelese că judecătorul îndrepta dez­baterile cu o oarecare Intercțiune defavorabilă față de dînsul Nu putea să întrevadă bine unde vroia să ajungă, dar i se părea că se urzește ceva contra lui, un lucru pe care nu-l putea pricepe limpede. — Deoarece purtarea mai e­­ste în cauză, îmi veți îngăre, d­­e judecător, să nu răspund, dis el. Spusese cuvintele acestea cu un glas apăsat și sec, care contrasta cu tonul liniștit și plin de siguranță pe care-l avusese pînă atunci. — La urma urmelor, își zise el, judecătorul acesta e un imperti­nent, care se ocupă prea mult de lucruri cari nu-l privesc.. D. Gilbert continuăj — D-ta știai că fiica d-tale tre­­buia să încaseze la moartea unchiu­­lui ei o sumă foarte însemnată ? — Ea singură îmi spusese cu cî­­teva zile mai înainte. — Desigur că­ știați că testamen­tul acesta fusese depus la un no­tar din împrejurimile Parisului?.. — Da,„ la Pontoise !.... — Asta nu v’a surprins deloc? — Da, puțin... — Știați că în ajunul morței sa­le, fratele dv. depusese la socie­tatea Generală, — la agenția auxi­liară din strada Ordeners— o sumă de 75.000 de franci? — Știam. D. Gilbert se opri. Fromenteint răspunsese la toate întrebările, 5 .. . (Va urma) MW .­ara»awarssWF1 ®

Next