Dimineaţa, noiembrie 1913 (Anul 10, nr. 3472-3501)
1913-11-01 / nr. 3472
Anul X.—No. 3472 — U concedatA exclusiv f AGENȚIE DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER H Comp. Strada Doamnei No. 8» Etaj 1.—Telefon *. 6-8-10-12 PAGINI Ca cele din urnă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Elurourile ziarului Str. Sărindar No. 11. — București ABONAMENTE CD FRESH: Un an Lei 20.— 5 6 luni Lei 11 3 luni Lei 6. — Pentru străinătate prețul eite ElsUort TELEFON 4 LINII No. 114 IO. 34 73. 14/04; Î2 4Q I PUBLICITATEA Opinia publică Lupta pentru libertatea presii, dovada maturitatei opiniei publice Chestiunea libertatei presei s’a ridicat la timp. Agitația în jurul acestei chestiuni, va servi nu numai la ceea ce privește atingerile ce au fost aduse presei. Sîntem în ajunul revizuirea Constituției. Partidele politice cari vor avea să prezideze revizuirea și să hotărască asupra modificare! de adus legei legilor, vor fi silite să țină seama de un factor nou pe care pînă acum l’a fi nesocotit. Opinia publică pe care partidele noastre nu s'au bizuit decit în opoziție și nu s’au crezut datoare s’o asculte niciodată, a cucerit acum locul la care îi dă dreptul conștiința la care s’a ridicat. Manifestația impunătoare pe care marele public a făcut-o prin participarea la lupta pentru libertatea presei este un moment hotărîtor în viața noastră politică. Publicul pe care partidele politice l’au considerat prea puțin educat pentru a ști să aleagă singur luptele impuse de interese superioare, a dat o dovadă de maturitate pe care ocîrmuitorii tarei n’au cunoscut-o pînă acum. Se va ști de acum înainte că miile de cetățeni considerați odinioară ca făcind parte din armata fără suflet și fără avînt care își dă votul fără să aleagă, au devenit cetățeni conștienți cari știu să discearnă și să impună. Se va ști că, din flota celor nesocotiti pînă acum, s’a ridicat armata inexpugnabilă care va face zid ori de cite ori va fi vorba de apărarea libertăților publice. * # Desigur, ca ziariști sîntem mîndri Ca presa a fost aceea care a provocat manifestarea celui mai salutar reviriment din viata noastră publică. Sîntem mîndri ca după ce ani de zile am dus lupta pentru luminarea celor mulți, am trăit încoronarea acestei lupte într’o clipă cînd conștiința publică trebuia, pentru binele acestei țări, să se manifesteze. Niciodată, mai mult ca acum, nu s’a impus mai mult ființa unei opinii publice luminate și hotărîte ca acum. Trăim în vremea unor transformări cari desigur vor cuprinde și țara noastră. Transformările acestea cari au început să se manifesteze în vecinătatea noastră, nu vor trece fără să impună și la noi schimbările cerute de nouile condițiimî creata. De pe acum s’a pus chestiunea revizuirei Constituției. Haina care a îmbrăcat pînă acum viata noastră publică, nu mai corespunde azi cerințelor vietei noastre de stat. Ea este prea strictă și prea neîncăpătoare. Și nici nu ne mai putem prezenta cu această haină învechită în concertul popoarelor în mijlocul cărora ținem să ne înfățișăm cu tot prestigiul pe care ni l’am cucerit prin munca și jertfe. * 0 0 In atari momente, nu este destulă manifestarea voinței cîtorva conducători. Aceștia în cazul cel mai bun, pot greși. Se impune ca aceia pentru cari se legiferează să-și arate în primul rînd legile pe cari le vroiesc. Cei guvernați trebue să indice guvernarea pe care o cer. Ultima manifestare a opiniei publice, manifestare independentă și impunătoare, a dovedit că momentele acestea de prefaceri decisive vor găsi în țară o opinie publică pregătită. Această convingere va impune mai multă prevedere și mai mult respect pentru drepturile celor mulți din partea ocîrmuitorilor. Cel mulți, cari au suferit atîta de pe urma nerespectărei drepturilor lor, știu ca și noi ce va însemna pentru ei întronarea legii alcătuite conform intereselor mulțimei. Ocîrmuitorii vor fi siliți la aceasta căci răspunderea lor față de țară s’a dovedit că a încetat să mai fie o vorbă goală. Opinia publică a început să existe de fapt din momentul în care și-a manifestat maturitatea ei. M. SĂRAȚEANU Sfîrșitul unei regențe Principele regent Ludovic a fost proclamat rege al Bavariei TRIBUNA LIBERĂ Recrutarea ofițerilor activi S’a pus în ziarul acesta chestiunea: din cine să se recruteze ofițerii activi? Din plutonieri ori din tineri cu termen redus? La această întrebare a răspuns în favoarea plutonierilor d. Pl., care pe deasupra argumentelor mari tratează pe tinerii titrați cu oarecare expresii nu prea alese, îmi permit să întîmpin părerea d-lui PI, în cele ce urmează aci, pentru ca din una și alta să iasă ceea ce dorim cu toții: lumina. Mai întîî o observație. D-sa critică prea aspru pe tinerii militari, cea mai mare parte ajunși la gradul de plutonier și cari nu se deosibesc de cei activi, decretați ca „buni“, decit prin faptul că proveniența lor e de pe băncile unor școli secundare și nu de pe străzile orașelor, unde cea mai mare parte din plutonierii activi actuali se îndeletniceau odinioară cu vînzarea petrolului, zarzavaturilor, etc.... E cunoscut tuturor, cred, că în recenta campanie, tinerii cu termen redus s’au purtat admirabil, față cu lipsa lor de antrenament, ceea ce nu lipsea activilor ET au înfruntat greutăți ce nu e de talia unor intelectuali și acolo unde au avut de condus unități au dat nu numai probă de disciplină și de „execuție“, ci și de destoinicie și bună pricepere. Să întrebe d. Pr. pe domnii colonel cari au încorporat pe tinerii sergenți titrați ca plutonieri și are să se convingă cu prisosință de aceasta. Că și plutonierii activi s’au purtat bine și au indurat multe, e poate adevărat. Dar sa citiți gazetele din ultimul timp ? Contra cui sunt adresate acele nesfârșite plîngeri ale rezerviștilor ? — Au fost mulți cari și-a făcut datoria în conștiință, dar și mulți cari au abuzat de această „conștiință“. Plutonierul activ e poate un bun militar de exercițiu, niciodată însă nu vei scoate din el un instructor și un pedagog. El face armata în înțelesul strict al ordinului și cum îi dictează instinctul, imperfect — cum e lesne de înțeles. La el, sistem, elasticitate de judecată, pricepere în interpretare, nu trebue să cauți, căci n’are de unde să și le fi procurat ca să le găsești. De aci deosebirea intre aceste 2 categorii de ofițeri: Unii (cei cu școală), culți, buni pedagogi, poate cam blînzî, buni instructori ai sufletului soldatului; ceilalți, spirite de detaliu arțăgoși, plini de disciplină, pe care la rîndu-le vor căuta să o introducă în soldați cu alte argumente decît cu vorba și cu persuasiunea, — calități ce caracterizează pe adevăratul om, fie el și militar, și de care simte nevoe țara și armata. De aceea cred că e mai bine ca plutonierii activi să rimte ceea ce sunt acum, iar calitatea de ofițeri să o lase elevilor școalelor militare și asimilaților lor. G. Șîentaică Plutonier rezervist Duminica viitoare 3 Noembrie citiți în ..Dimineața“. Dinu Milian Roman de CONST. MILLE GINDURI SIMPLE Impresii de la Dacia Se cunosc de mult aceste două simpatice personagii: publicul și presa. In sala Dacia ei au stat față în față și în amîndoi bătea aceeași inimă, acelaș suflet însetat de dreptate și de adevăr. Dar atît publicul cit și presa au nemulțumit pe subsemnatul I Da, fiindcă au fost prea generoși cu militarii și politicieni, ființe f. f. pretențioase, secte, periculoase. Venisem să fac barcea-parcea pe toți cei cari au torturat pe soldați în campanie și am rămas mofluz. Ei, dar ce să faci? Cine se simte tare e și generos. Privind mulțimea din sală, vedeam un uriaș din legendele străbune, puternic și mare, vrăjit de oratorii cari se perindau la tribună. S’a vorbit cu aceeași frumoasă și largă sinceritate cu care sunt deprinși ziariștii să vorbească publicului prin presă. O vorbă însă, o exclamație, un singur îndemn ar fi fost de ajuns ca uriașul acela cu sute de chipuri (și de cucenițe nostime) să plece creînd, cu glas detunător dreptatea călcată în picioare de cel cari se socot atotputernici în țara asta, fiind-că opinia publică îî lasă în voia lor. Dar acel cuvînt n’a fost rostit ci alte multe’ cuvinte frumoase și înțelepte, vibrînd de dragostea de țară și încrederea în viforul eî 1 Gcî cari au urechi de auzit să audă! mi-am zis eu privind mulțimea adunată acolo de acelaș gînd, de acelaș dor de libertate și adevăr. Apoi înfoiat în pene ca un adevărat curcan de viță veche, am plecat să scriu aceste rîndurî, zicînd tuturor un frumos: mersi ! ’ Stan Bolovan Vineri 1 Noembrie 1013 Organizarea uceniciei in Franța si in Elveția 199 î — Raportul unei Shapes — In Franța învățămîntul tehnic e dat prin școli și cursuri profesionale, în Elveția mai cu seamă, prin numeroase și variate cursuri profesionale, unele continuu, altele temporare. Cea mai mare parte pentru a fi tutror accesibile sunt gratuite, unele se țin ziua, multe sunt seara pentru a permite lucrătoarelor să le urmeze fără a neglija lucrul din atelier. Efe sunt frecventate în afară de lucrăoare și de numeroase mici burgheze doritoare de ași spori cunoștințele tactice pentru a-și putea mai ușor “chilibra micul buget al familiei. Școala profesională, nici ea nu’i un mijloc care să dea meserie clasei lucrătoare, ea e frecventată de altmintrelea ca și la noi de copilele miei burghezii. Școala reține copila de la 13 pînă la 17, 18 ani, în care timp, nu numai să nu cîștigă nimic, dar părinții trebue să facă și sacrificii mari. Elevele acestor școli sînt menite să devină au patroane, sau gospodine pricepute, sau își fac loc în altă carieră. In Franța, cu toate că școlile profesionale au luat ființă sub impulsiunea unei mișcări democratice (1830-48) intr’un moment cînd opinia publică, reclama un învățămint menajer și profesional pentru clasa lucratoare, zdruncinate sub imperiu, reînființate și întărite sub a III-a republică, sporite în timpul din urmă, nu și-a fi atins pînă în prezent decît foarte puțin scopul, cu toate serviciile reale ce le aduc. In fine, pentru a da mai multă putere invățămîntului profesional, se înființează cursuri complimentare cari se anexează la școala primară superioară, cele destinate fetelor, avînd un caracter enajer și profesional, iar pentru a face învățământul tehnic mai accesibil clasei uvbiere, se întocmește un invățâmînt tehnic obligatoriu. El e destinat tineretului mai mare de 14 ani, cuprinde cel mult 3, cel puțin 2 ani de studiu. Ucenicii din comerț și industrie și tineri cari sînt în serviciul altora, sau chiar al părinților fără să învețe o meserie determinată, sunt obligați să urmeze de la 14 la 16 ani împliniți, aceste cursuri profesionale, industriale sau comerciale, dacă nu primesc pe altă cale instrucțiunea recunoscută ca echivalentă de către departamentul instrucțiunei publice. Totuși ucenicul care printr’un examen poate să justifice că posedă cunoștințele suficiente, poate să fie scutit în total sau în parte de aceste cursuri. Infracțiunilor se aplică aceleași penalități ca și învâțămîntului obligatoriu. Stăpînul sau patronul e ținut să dea ucenicului timpul necesar pentru a urma cursurile ce’i sînt impuse și aceasta fără a putea să’i facă vreo reținere de salariu, sau să’l oblige a complecta orele consacrate cursurilor; în caz contrariu se va pedepsi conform legei. învățămîntul complimentar e organizat de departamentul instrucțiunii publice, programul e stabilit de acest departament, de acord cu ministerul industriei și comerțului. In lipsă de localuri se poate aranja ca comunele interesate să utilizeze localurile de școli primare. Cursurile profesionale, industriale și comerciale sînt gratuite, cu o durată de 40 săptămîni pe an și cinci ore minimum, 12 maximum pe sătămînă; orariul poate varia după profesiunea căreia aparține ucenicul, în nici un caz nu poate insă trece de ora 7 seara, iar Duminica nu se țin cursuri. In Elveția, atit ucenicia cit și învățămîntul complimentar e regulamentat prin lege. Legea impune un contract înscris între patron și ucenic, fixînd drepturile și îndatoririle de fiecare parte. Frecventarea școalelor și cursurilor profesionale și particulare la examen a ucenicilor sînt declarate obligatorii. Cantonul Geneva, în ceea ce privește cursul complimentar, aduce modificarea în senzul că în loc de 7 ore pe săptămînă în timp de un an cum era, îl transformă în un al 7-lea an primar, și’l impune copiilor, cari nu pot să mai urmeze studii într’o școală secundară. Clasa complimentară este obligatoare pentru toți copiii de la 13 la 14 ani împliniți, cari nu primesc intr’alt chip o educațîune recunoscută ca echivalentă de către stat. Cantonul Lucerna, modifică cursul complimentar în sensul că cursurile se urmează 2 ani, țin de la Noembrie pînă la Martie, cuprind 601 de lecțiuni, cu durată de o oră pe zi, de la 6 la 7 seara. Ele trebue să fie frecventate chiar de tinerii de la 11 în 18 ani, cari n’au căpătat pe o alta cale, cunoștințele necesare și suficiente, multe din cursuri sunt obligatorii și pentru fete. In cantonul Bale, școala complimentară cuprinde două cursuri, cu o durată de 4 luni fiecare, cu 4 secțiuni pe săptămînă. In toată Elveția acest învățămint e organizat și condus de un consiliu mixt, compus din reprezentanții institctiunei, industriei muncipalitătei și prodhomilor. Examenele ucenicilor e o organizare nouă care dă excelente rezultate, ele s’au generalizat mai în toate cantoanele și sunt puse, sub supravegherea „Uniunei elvetice de artă și meserii”. Aceste examene ale ucenicilor sunt hotărîte obligatorii prin noua lege, o comisiune de 9 membrie însărcinată să execute legea, fiind instituite comisiuni regionale examinatoare cari lucrează sub direcțiunea unei comisiuni cantonale. Numărul participanților la examen merge progresînd, de la 6302 în 1911 au sporit la 6628 în 1912, așa că subvențiunile acordate pentru aceste examene de la 35 mii în 1912 au fost urcate la 55 iî pentru anul 1913. MADAMV AUSTRIA Madam.’ Austria (cu șort alb, cu panglici în freză, cu mîinile decoltate, în șolduri, mîngîe la bărbie pe roman). — Tu Kerl ! Eu iubesc mult la tine și tu ești rece. Warum kalt? Tu ghigheri, tu iubești acum pe Frau Rusia ! Asta nu bun ! Frau Rusia nu face stradăl, nici gogoși... Romînul (rîzînca). — O ! ești tare în gogoși—n’am ce zice ! Asta e specialitatea ta 1 Frau Austria. — Ia, ia 1 Gogoși, asta zergut ! Nicht zabusca ! Romînul. — De obicei, o gogoașe are dulceață la mijloc. Ale tale sînt seci, au vîntul Austru în ele ! Frau Austria. — Tu, șleht! Este un vînt Austru ? Romînul. — Da, este unul care bate despre tine spre noi. Frau Austria. — Asta vînt cald. De la Frau Rusia bate vînt rece mu șnee... Haide, iubește la mine, ich bin seine, ich bin fameuze, eu ciat orice operetă. Ascultă: O, da liber Augustin, Augustin, Augustin ! Romînul. — Sînt sătul de cîntece la tale. Vreau amor sincer de la cineva, Frau Austria (cu stăruință). — Aber liebe, ea fost cea mai credincioasă! Eu iubit mult, mult la tine. Tu, frumos, placi la mine. Eu c iștigat mulți florini de la tine. (II sărută). Românul (îl dă peste gură cu mina). — Fug! că miroși a stradăl !! Austria. — Tu suparat ! Eu mor! Romînul. — Ia, nu te mai preface! La Petersburg m’am părăsit. Dacă nu era signora Italia, femee bună, rudă cu mine, nobilă, cinstită, frumoasă, plină de virtuți și de sinceritate, pierdeam moșia mea Silistra. Tu, m’am păcălit pretutindeni. Mișcai la masă cu mine și făcea cu ochii la un murdar de comitagiu bulgar... Ce văzuseșî, mă rog, la negul lui gros și cu păr lung din bărbie? Ești o nărăvită ! Toată lumea te vorbește de rău și au o reputație rea pretutindeni. Apoi, îți place să bagi intrigi și să faci pe unii ca să se bată ca niște orbi. Ce cîștigî, spune madam Katty ? Fraui Austria. — Astea minciuni de la Extrablatt. Tu kerl, libșen , tu, hibs, main libe ghigerl, ich bite Pardon.... Romînul. — Am o soră, Ardeleana, care e bătută și insultată zilnic de rîndașiî d-tale unguri. De ce nu-î tragi de urechi ? Hai ? Ni fura banii, o calcă în picioare ca niște adevărați sălbateci, și tu rîzî. Dacă zici că mă iubești, apoi te rog madam Katty, fii așa de bună și moralizeazâ-țî rlndașiî cu cizme lungi și cu mustăți unse cu seu de capră. Altfel ne stricăm amîndoi foarte rau. Frau Austria (către rîndașul ungur).—Tu, fraifluchter, tu, dumărkerl! Tu mizerabl. Am să învăț minte cu la tine.... Rîndașul ungur. (mirat). — Teșek, mintenaș, a bolond. Qstrak keșkereketeș tePemtete !... Frau Austria (îi zîmbește ungurului pe sub ascuns, îl face berea, fără ca să observe românul). — Nincî, Pereni?.... Menge bucătăria bap !... Mă* nînc, moghior paprica gulaș no! D. TELEQR,