Dimineaţa, noiembrie 1913 (Anul 10, nr. 3472-3501)

1913-11-01 / nr. 3472

Anul X.—No. 3472 — U concedatA exclusiv f AGEN­ȚIE­ DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER H Comp. Strada Doamnei No. 8» Etaj 1.—Telefon *­. 6-8-10-12 PAGINI Ca cele din urnă știri din lum­ea întreagă Director: CONST. MILLE Elurourile ziarului Str. Sărindar No. 11. — București ABONAMENTE CD FRESH: Un an Lei 20.— 5 6 luni Lei 11 3 luni Lei 6. — Pentru străinătate prețul eite ElsUort TELEFON 4 LINII No. 1­14 IO. 34 73. 14/04; Î2­ 4Q I PUBLICITATEA Opinia publică Lupta pentru libertatea presii, dovada maturitatei opiniei publice Chestiunea libertatei presei s’a ridicat la timp. Agitația în jurul a­cestei chestiuni, va servi nu numai la ceea ce privește atingerile ce­ au fost aduse presei. Sîntem în ajunul revizuirea Con­stituției. Partidele politice cari vor avea să prezideze revizuirea și să hotărască asupra modificare! de a­­dus legei legilor, vor fi silite să ți­nă seama de un factor nou pe care pînă acum l’a fi nesocotit. Opinia pu­blică pe care partidele noastre nu s'au bizuit decit în opoziție și nu s’au crezut datoare s’o asculte nici­odată, a cucerit acum locul la care îi dă dreptul conștiința la care s’a ridicat. Manifestația impunătoare pe care marele public a făcut-o prin partici­parea la lupta pentru libertatea pre­sei este un moment hotărîtor în via­ța noastră politică. Publicul pe care partidele politice l’au­ considerat prea puțin educat pentru a ști să aleagă singur luptele impuse d­e in­terese superioare, a dat o dovadă de maturitate pe care ocîrmuitorii ta­rei n’au­ cunoscut-o pînă acum. Se va ști de acum înainte că miile de cetățeni considerați odinioară ca făcind parte din armata fără suflet și fără avînt care își dă votul fără să aleagă, au devenit cetățeni con­știenți cari știu să discearnă și să impună. Se va ști că, din flota celor nesocotiti pînă acum, s’a ridicat ar­mata inexpugnabilă care va face zid ori de cite ori va fi vorba de apă­rarea libertăților publice. * # Desigur, ca ziariști sîntem mîndri Ca presa a fost aceea care a­ provo­cat manifestarea celui mai salutar reviriment din viata noastră publi­că. Sîntem mîndri ca după ce ani de zile am dus lupta pentru lumina­rea celor mulți, am trăit încorona­rea acestei lupte într’o clipă cînd conștiința publică trebuia, pentru binele acestei țări, să se manifeste­ze. Niciodată, mai mult ca acum, nu s’a impus mai mult ființa unei opinii publice luminate și hotărîte ca acum. Trăim în vremea unor transfor­mări cari desigur vor cuprinde și țara noastră. Transformările ace­stea cari au început să se manife­steze în vecinătatea noastră, nu vor trece fără să impună și la noi schimbările cerute de nouile condi­­țiimî creata. De pe acum s’a pus chestiunea revizuirei Constituției. Haina care a îmbrăcat pînă acum viata noastră publică, nu mai corespunde azi ce­rințelor vietei noastre de stat. Ea este prea strictă și prea neîncăpă­toare. Și nici nu ne mai putem pre­zenta cu această haină învechită în concertul popoarelor în mijlocul că­rora ținem să ne înfățișăm cu tot prestigiul pe care ni l’am cucerit prin munca și jertfe. * 0 0 In atari momente, nu este destu­lă manifestarea voinței cîtorva con­ducători. Aceștia în cazul cel mai bun, pot greși. Se impune ca aceia pentru cari se legiferează să-și ara­te în primul rînd legile pe cari le­­ vroiesc. Cei guvernați trebue să in­dice guvernarea pe care o cer. Ultima manifestare a opiniei pu­blice, manifestare independentă și impunătoare, a dovedit că momen­tele acestea de prefaceri decisive vor găsi în țară o opinie publică pregătită. Această convingere va impune mai multă prevedere și mai mult respect pentru drepturile celor mulți din partea ocîrmuitorilor. Cel mulți, cari au suferit atîta de pe urma nerespectărei drepturilor lor, știu ca și noi ce va însemna pentru ei întronarea legii alcătuite conform intereselor mulțimei. Ocîr­muitorii vor fi siliți la aceasta căci răspunderea lor față de țară s’a do­vedit că a încetat să mai fie o vor­bă goală. Opinia publică a început să exis­te de fapt din­ momentul în care și-a manifestat maturitatea ei. M. SĂRAȚEANU Sfîrșitul unei regențe Principele regent Ludovic a fost proclamat rege al Bavariei TRIBUNA LIBERĂ Recrutarea ofițerilor activi S’a pus în ziarul acesta chestiunea: din cine să se recruteze ofițerii ac­tivi? Din plutonieri ori din tineri cu termen redus? La această întrebare a răspuns în favoarea plutonierilor d. Pl., care pe deasupra argumentelor mari tratea­ză pe tinerii titrați cu oarecare ex­presii nu prea alese, îmi permit să întîmpin părerea d-lui PI, în cele ce urmează aci, pen­tru ca din una și alta să iasă ceea ce dorim cu toții: lumina. Mai întîî o observație. D-sa critică prea aspru pe tinerii militari, cea mai mare parte ajunși la gradul de plutonier și cari nu se deosibesc de cei activi, decretați ca „buni“, decit prin faptul că proveniența lor e de pe băncile unor școli secundare și nu de pe străzile orașelor, unde cea mai mare parte din plutonierii activi ac­tuali se îndeletniceau odinioară cu vînzarea petrolului, zarzavaturilor, etc.... E cunoscut tuturor, cred, că în re­centa campanie, tinerii cu termen redus s’au purtat admirabil, față cu lipsa lor de antrenament, ceea ce nu lipsea activilor ET au înfruntat greu­tăți ce nu e de talia unor intelectuali și acolo unde au avut de condus uni­tăți au dat nu numai probă de disci­plină și de „execuție“, ci și de destoi­nicie și bună pricepere. Să întrebe d. Pr. pe domnii colonel cari au încor­porat pe tinerii sergenți titrați ca plutonieri și are să se convingă cu prisosință de­ aceasta. Că și plutonierii activi s’au purtat bine și au indurat multe, e poate a­devărat. Dar sa citiți gazetele din ul­timul timp ? Contra cui sunt adre­sate acele nesfârșite plîngeri ale re­zerviștilor ? — Au fost mulți cari și-a făcut datoria în conștiință, dar și mulți cari au abuzat de această „conștiință“. Plutonierul activ e poate un bun militar de exercițiu, niciodată însă nu vei scoate din el un instructor și un pedagog. El face armata în înțe­lesul strict al ordinului și cum îi dictează instinctul, imperfect — cum e lesne de înțeles. La el, sistem, e­­lasticitate de judecată, pricepere în interpretare, nu trebue să cauți, căci n’are de unde să și le fi procu­rat ca să le găsești. De aci deosebirea intre aceste 2 ca­tegorii de ofițeri: Unii (cei cu școa­lă), culți, buni pedagogi, poate cam blînzî, buni instructori ai sufletului soldatului; ceilalți, spirite de detaliu arțăgoși, plini de disciplină, pe care la rîndu-le vor căuta să o introducă în soldați cu alte argumente decît cu vorba și cu persuasiunea, — cali­tăți ce caracterizează pe adevăratul om, fie el și militar, și de care sim­te nevoe țara și armata. De aceea cred că e mai bine ca plutonierii activi să rimte ceea ce sunt acum, iar calitatea de ofițeri să o lase elevilor școalelor militare și asimilaților lor. G. Șîen­taică Plutonier rezervist Duminica viitoare 3 Noem­brie citiți în ..Dimineața“. Dinu Milian Roman de CONST. MILLE GINDURI SIMPLE Impresii de la Dacia Se cunosc de mult aceste două simpatice personagii: publicul și presa. In sala Dacia ei au stat față în față și în amîndoi bătea aceeași inimă, acelaș suflet însetat de drep­tate și de adevăr. Dar atît publicul cit și presa au nemulțumit pe sub­semnatul I Da, fiind­că au fost prea generoși cu militarii și politicieni, ființe f. f. pretențioase, secte, peri­culoase. Venisem să fac barcea-parcea pe toți cei cari au torturat pe soldați în campanie și am rămas mofluz. Ei, dar ce să faci? Cine se simte tare e și generos. Privind mulțimea din sală, vedeam un uriaș din le­gendele străbune, puternic și mare, vrăjit de oratorii cari se perindau la tribună. S’a vorbit cu aceeași frumoasă și largă sinceritate cu care sunt de­prinși ziariștii să vorbească publi­cului prin presă. O vorbă însă, o exclamație, un singur îndemn ar fi fost de ajuns ca uriașul acela cu sute de chipuri (și de cucenițe nos­time) să plece creînd, cu glas detu­nă­tor dreptatea călcată în picioare de cel cari se socot atotputernici în țara asta, fiind-că opinia publică îî lasă în voia lor. Dar acel cuvînt n’a fost rostit ci alte multe’ cuvinte frumoase și înțe­lepte, vibrînd de dragostea de țară și încrederea în viforul eî 1 Gcî cari au urechi de auzit să au­dă! mi-am zis eu privind mulțimea adunată acolo de acelaș gînd, de a­­celaș dor de libertate și adevăr. A­­­poi înfoiat în pene ca un adevărat curcan de viță veche, am plecat să scriu aceste rînd­urî, zicînd tuturor u­n frumos: mersi ! ’ Stan Bolovan Vineri 1 Noembrie 1013 Organizarea uceniciei in Franța si in Elveția 1­9­9 î — Raportul u­­nei Shapes — In Franța învățămîntul teh­nic e dat prin școli și cursuri profesiona­le, în Elveția mai cu seamă, prin nu­meroase și variate cursuri profesio­nale, unele continuu, altele tempora­re. Cea mai mare parte pentru a fi tutror accesibile sunt­ gratuite, unele se țin ziua, multe sunt seara pentru a permite lucrătoarelor să le urmeze fără a neglija lucrul din atelier. Efe s­­unt frecventate în afară de lucră­­oare și de numeroase mici burgheze doritoare de ași spori cunoștințele tactice pentru a-­și putea mai ușor “chilibra micul buget al familiei. Școala profesională, nici ea nu’i un mijloc care să dea meserie clasei lucrătoare, ea e frecventată de alt­mintrelea ca și la noi de copilele mi­­­­ei burghezii. Școala reține copila de la 13 pînă la 17, 18 ani, în care timp, nu numai să nu cîștigă nimic, dar părinții tre­bue să facă și sacrificii mari. Eleve­le acestor școli sînt menite să devină­­ au patroane, sau gospodine price­pute, sau își fac loc în altă carieră. In Franța, cu toate că școlile pro­fesionale au luat ființă sub impul­si­un­ea unei mișcări democratice (1830-48) intr’un moment cînd opinia publică, reclama un învățămint me­najer și profesional pentru clasa lu­cratoare, zdruncinate sub imperiu, reînființate și întărite sub a III-a republică, sporite în timpul din ur­mă, nu și-a fi atins pînă în prezent decît foarte puțin scopul, cu toate serviciile reale ce le aduc. In fine, pentru a da mai multă putere invățămîntului profesional, se înființează cursuri complimentare cari se anexează la școala primară superioară, cele destinate fetelor, a­­vînd un caracter enajer și profe­sional, iar pentru a face învățămân­tul teh­nic mai accesibil clasei u­­vbiere, se întocmește un invățâmînt teh­nic obligatoriu. El e­­ destinat ti­neretului mai mare de 14 ani, cu­prinde cel mult 3, cel puțin 2 ani de studiu. Ucenicii di­n comerț și in­dustrie și tineri cari sînt în serviciul altora, sau chiar al părinților fără să învețe o meserie determinată, sunt o­­bligați să urmeze de la 14 la 16 ani împliniți, aceste cursuri profesiona­le, industriale sau comerciale, dacă nu primesc pe altă cale instrucțiu­nea recunoscută ca echivalentă de către departamentul instrucțiunei publice. Totuși ucenicul care printr’un examen poate să justifice că posedă cunoștințele suficiente, poate să fie scutit în total sau în parte de aces­te cursuri. Infracțiunilor se aplică aceleași penalități ca și învâțămîn­­tului obligatoriu. Stăpînul sau pa­tronul e ținut să dea ucenicului tim­pul necesar pentru a urma cursuri­le ce’i sînt impuse și aceasta fără a putea să’i facă vreo reținere de sa­lariu, sau să’l oblige a complecta o­­rele consacrate cursurilor; în caz contrariu se va pedepsi conform le­gei. învățămîntul complimentar e organizat de departamentul instruc­țiunii publice, programul e stabilit de acest departament, de acord cu ministerul industriei și comerțului. In lipsă de localuri se poate aranja ca comunele interesate să utilizeze localurile de școli primare. Cursu­rile profesionale, industriale și co­merciale sînt gratuite, cu o durată de 40 săptămîni pe an și cinci ore minimum, 12 maximum pe sătămî­­nă; orariul poate varia după profe­siunea căreia aparține ucenicul, în nici un caz nu poate insă trece de ora 7 seara, iar Duminica nu se țin cursuri. In Elveția, atit ucenicia cit și în­vățămîntul complimentar e regula­­mentat prin lege. Legea impune un contract înscris între patron și uce­nic, fixînd drepturile și îndatoririle de fiecare parte. Frecventarea școa­­lelor și cursurilor profesionale și particulare la examen a ucenicilor sînt declarate obligatorii. Cantonul Geneva, în ceea ce privește cursul complimentar, aduce modificarea în senzul că în loc de 7 ore pe săptămî­­nă în timp de un an cum era, îl transformă în un al 7-lea an primar, și’l impune copiilor, cari nu pot să mai urmeze studii într’o școală se­cundară. Clasa complimentară este obligatoare pentru toți copiii de la 13 la 14 ani împliniți, cari nu pri­mesc intr’alt chip o educațîune re­cunoscută ca echivalentă de către stat. Cantonul Lucerna, modifică cursul complimentar în sensul că cursurile se urmează 2 ani, țin de la Noembrie pînă la Martie, cuprind 601 de lecțiuni, cu durată de­ o oră pe zi,­ de la 6 la 7 seara. Ele trebue să fie frecventate chiar de tinerii de la 11 în 18 ani, cari n’au căpătat pe o alta cale, cunoștințele necesare și sufi­ciente, multe din cursuri sunt obli­gatorii și pentru fete. In cantonul Bale, școala compli­mentară cuprinde două cursuri, cu o durată de 4 luni fiecare, cu 4 sec­­țiuni pe săptămînă. In toată Elveția acest învățămint e organizat și condus de un consiliu mixt, compus din reprezentanții in­­stitctiunei, industriei muncipalită­­tei și prodhomilor. Examenele ucenicilor e o organi­zare nouă care dă excelente rezulta­te, ele s’au generalizat mai în toate cantoanele și sunt puse, sub suprave­gherea „Uniunei elvetice de artă și meserii”. Aceste examene ale uceni­cilor sunt hotărîte obligatorii prin noua lege, o comisiune de 9 membri­e însărcinată să execute legea, fiind instituite comisiuni regionale exa­minatoare cari lucrează sub direc­țiunea unei comisiuni cantonale. Numărul participanților la examen merge progresînd, de la 6302 în 1911 au sporit la 6628 în 1912, așa că sub­­vențiunile acordate pentru aceste e­­xamene de la 35 mii în 1912 au fost urcate la 55 iî pentru anul 1913. MADAMV AUSTRIA Madam.’ Austria (cu șort alb, cu panglici în freză, cu mîinile decolta­te, în șolduri, mîngîe la bărbie pe ro­man). — Tu Kerl ! Eu iubesc mult la tine și tu ești rece. Warum kalt? Tu ghigheri, tu iubești acum pe Frau Rusia ! Asta nu bun ! Frau Rusia nu face stradăl, nici gogoși... Romînul (rîzînca). — O ! ești tare în gogoși—n’am ce zice ! Asta e spe­cialitatea ta 1 Frau Austria. — Ia, ia 1 Gogoși, as­ta zer­gut ! Nicht zabusca ! Romînul. — De obicei, o gogoașe are dulceață la mijloc. Ale tale sînt seci, au vîntul Austru în ele ! Frau Austria. — Tu, șleht! Este un vînt Austru ? Romînul. — Da, este unul care ba­te despre tine spre noi. Frau Austria. — Asta vînt cald. De la Frau Rusia bate vînt rece mu­ șnee... Haide, iubește la mine, ich bin seine, ich bin fameuze, eu ciat orice operetă. Ascultă: O, da liber Augustin, Augustin, Augustin ! Romînul. — Sînt sătul de cîntece la tale. Vreau amor sincer de la cineva,­ Frau Austria (cu stăruință). — Aber liebe, ea fost cea mai credin­cioasă! Eu iubit mult, mult la tine. Tu, frumos, placi la mine. Eu c iști­gat mulți florini de la tine. (II sărută). Românul (îl dă peste gură cu mi­na). — Fug! că miroși a stradăl !! Austria. — Tu suparat ! Eu mor! Romînul. — Ia, nu te mai preface! La Petersburg m’am părăsit. Dacă nu era signora Italia, femee bună, rudă cu mine, nobilă, cinstită, fru­moasă, plină de virtuți­­ și de sinceri­tate, pierdeam moșia mea Silistra. Tu, m’am păcălit pretutindeni. Miș­cai la masă cu mine și făcea­ cu o­­chii la un murdar de comitagiu bul­gar... Ce văzuseșî, mă rog, la negul lui gros și cu păr lung din bărbie? Ești o nărăvită ! Toată lumea te vor­bește de rău și au o reputație rea pre­tutindeni. Apoi, îți place să bagi in­trigi și să faci pe unii ca să se bată ca niște orbi. Ce cîștigî, spune ma­dam Katty ? Fraui Austria. — Astea minciuni de la Extrablatt. Tu kerl, libșen , tu, hibs, main libe ghigerl, ich bite Par­don.... Romînul. — Am o soră, Ardeleana, care e bătută și insultată zilnic de rîndașiî d-tale unguri. De ce nu-î tragi de urechi ? Hai ? Ni fura banii, o calcă în picioare ca niște adevărați sălbateci, și tu rîzî. Dacă zici că mă iubești, apoi te rog madam Katty, fii așa de bună și moralizeazâ-țî rlnda­­șiî cu cizme lungi și cu mustăți un­se cu seu de capră. Altfel ne stricăm amîndoi foarte rau. Frau Austria (către rîndașul un­gur).—Tu, fraifluchter, tu, dumărkerl! Tu mizerabl. Am să învăț minte cu la tine.... Rîndașul ungur. (mirat). — Teșek, mintenaș, a bolond. Qstrak keșkere­­keteș tePemtete !... Frau Austria (îi zîmbește unguru­lui pe sub ascuns, îl face berea, fără ca să observe românul). — Nincî, Pe­reni?.... Menge bucătăria bap !... Mă* nînc, moghior paprica­ gulaș no!­­ D. TELEQR,

Next