Dimineaţa, decembrie 1913 (Anul 10, nr. 3502-3530)

1913-12-01 / nr. 3502

Anul X.—No. 3502O I PUBLICITATEA I CONCEDATÄ EXCLUSIV ț AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHÜI JER © Comp. Str. Karageorgevica 9, Etaj I.—Telefon */­ 6-8-10-12 PAGINI Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST.­MILLE Biurcurile ziarului : Str. Sărindar No. 11. — București Va­ra.Lei 20, su­­na Lei 20.—­­ 6 luni Vel 11 . * 3 luni Lei O. — I Pentru streinătate prețul este Îndoit* TELEFON 4 LINII No.. 14 1.9. 34 73; 14/99; 12/40 STATELE BALCANICE AU CIȘ­TIGAT DREPTUL DE A DECI­DE SINGURE DE SOARTA LOR Cancelarul Germaniei a redeschis discuția asupra ideii revizuitei pa­cei de la București. Desigur, nu mai este acum vorba de aducerea la în­deplinire a acestei idei așa cum a fost propusă și susținută la început — la aceasta s’a renunțat de mult— ci de o motivare a punctului de ve­dere pe care l’a reprezentat Ger­mania în această chestiune-Se știe că în chestia revizuirea pa­cei din București au­ fost interesate nu majoritatea statelor balcanice, ci o putere străină care era departe de dezinteresarea care i-ar fi putut da autoritatea necesară pentru în­făptuirea propunerea ei. Interesată a fost numai Austro-Ungaria care a­­vea motive să sprijinească Bulgaria împotriva tuturor celorlalte state semnatare are tratatului de pace din București. Monarhia de la Dunăre a susținut cererea de revizuire. A fă­cut aceasta, cu toate riscurile. Chiar cu riscul de­ a pierde pentru totdea­una prietenia Romîniei. Nu mai vor­bim de riscul de a provoca o tulbu­rare cu consecințe grave în Europa și o prelungire a stărei de război în Balcani, întrucît nu este exclus ca într’un moment dat o Putere să ai­bă tocmai interesul de a provoca o stare tulbure. In chestia revizuirei a fost în joc în primul rînd un mare principiu. Era vorba de-a se ști dacă statele balcanice pot sa îi nu decide de soar­ta lor fără să mai aibă nevoe de sancțiunea puterilor. Era vorba de­ a se rupe cu trecutul în care amintirea rea­robiei turcești dădea Europei dreptul de tutelară a statelor din Balcani. Prima manifestare de inde­­dependență desăvîrșiită a fost pen­tru statele balcanice conferința din Capitala noastră unde aveau să de­cidă singure de soarta lor. Și prece­dentul creat, principiul „Balcanii ai popoarelor balcanice“ își primia consacrarea hotărîtare. Pare că tocmai acest principiu n’a fost­ pe plăcul Austro-Ungariei. Și dacă ea a făcut totul ca să înăbușe manifestarea aceasta de neatîrnare a statelor balcanice este evident că interese mari au împins-o la acea­sta. intre aceste interse, este în pri­mul rînd libertatea și autoritatea a­­­m­estecului politic și economic al îm­părăției habsburgice în pennsula bal­canică. Stabilindu-se odată pentru totdeauna că statele balcanice au și dreptul și iputința de-a decide ele înși­le de soarta lor, s’a făcut un pas înainte pentru neatîrnarea nea­murilor din Balcani. Și, de această neatîrnare se va folosi și Bulgaria care încă se agită pentru revizui­rea păcei. h­otărîrea Romîniei și atitudinea energică a Greciei și Serbiei au fă­cut ca ideea revizuirei să nu fie tra­tată de Puteri, cu ușurință. S’a vă­zut că pacea de la București are mai mult d­ecît niște apărători diploma­tici. Și aceasta a fost destul ca nu numai puterile din tripla înțelegere, favorabile alianței balcanice, ci și o putere din tripla alianță să respingă ideea revizuirei. Diplomației germa­ne îi revine meritul de­ a fi știut să intervină la timp și să consacre un drept pe care zadarnic s-ar mai fi încercat cineva să-l conteste. Diplomația germană a creat Ger­maniei o atmosferă priinci­oasă toc­mai fiindcă a știut să sprijinească într-un moment hotărîtor revendi­carea cea mai scumpă a popoarelor balcanice. Germania a știut să tragă foloase din criza prin care a trecut Turcia și nu și-a compromis intere­sele nici în statele fostei alianțe di­n Balcani.Aceasta desigur spre lauda politi­cei pe care a avut-o împărăția ger­mană în timpul ultimelor evenimen­te și spre satisfacția statelor balca­nice cari au reușit să-șî valideze dreptul sfînt pe care-l au de-a se conduce fără intervenții străine. Germania a fost fericită în politica ,­ dar n­u mai puțin fericită a fost hotărîrea pe care au pus-o statele balcanice în apărarea intereselor lor. M. SARATEANU Duminică * î decemvrie 1913 M­a­fisei Floarea otrăvitoare (Dragostea japonezei) Polițistul înmărmuri la vederea tinerei japoneze, Nankimura fusese asasinată. Iată un roman ce de­sigur va in­teresa mai ales pe cititoarele noa­stre. Viața femeilor japoneze e prea puțin cunoscută la noi și chiar în Europa întreagă. Numai în ur­ma războiului ruso-japonez, cînd soldații Mikado-u­ui prin vitejia și devotamentul lor, au dovedit lumea întregi forța Japoniei, atențiunea civilizaților europeni s’a îndrep­tat citva timp asupra acestei țări pitorești cu moravuri bizare dar și frumoase în multe privinți. Poeții și dramaturgii, pictorii și compozitorii și-au ales modele din frumoasa țară a crisantemelor al­be, unde femeile sînt micuțe și modeste, unde bărbații știu să se jertfească atît de frumos pentru pa­tria și împăratul lor. Romanul „Floarea Otrăvitoare“ pe care cu începere de mime 11 va publica ziarul nostru des­crie în culori vii și frumoase dragostea unei soții de samurai (aristocrat) pentru un tînăr japo­nez care se întoarce din Europa după ce a terminat la Paris și la Berlin studiile universitare. El nu e japonez supus tradițiilor păgîne, ci un civilizat care a studiat filo­zofia maeștrilor gîndirei din Euro­pa și se întoarce în patrie cu gîn­­dul de a deveni un reformator al iubitei sale patrii. Micuță și plăpîndă, Juma Bon­­galli, visează între perinile de mă­­tasă la cel pe care îl iubește, dar despre care nu poate spune o vor­bă nimănui. Intr’o noapte senină de vară, nî M <■! n nw<<! A îl­­ exotice împrăștie doruri fericind­ in ■ sufletele îndrăgostite, ea pleacă pe­­ furiș din casă pentru a vedea pe­­ cel care întrupează idealul ei. Sfi­­•­oasă ca o păsărică fugită din coli­­i vie, ea rătăcește prin străzile din­­ Tokio, urmărită de glumele trecă­­­­torilor îndrăzneți cari o iau drept , o gheishă pornită după aventuri. ■ In decorul fantastic al lampioane­­­lor, Juma își revede iubitul, schim­bat cu desăvîrșire în vorbă și la 1 port, nu mai e tînărul samurai de altă dată, ci un străin, cu fața pa­­­­lidă și gînditoare, stînd aplecat a»­a­supra unui vraf de hîrtie în chioș­cul încununat de iederă înflorită.­­ Pe masa lui este fotografia unei fe­mei dar nu­ e chipul ei, încadrat în­­ rama de argint, ci o străină cu părul zdrobită se întoarce acasă, unde ochii negri de rivată o pîndesc, un­­de omul de încredere al soțului ei o urmărește cu ura lui sălbatică, stîr­­lită de disprețul ce-i arată stăpîna. E o dramă adine zguduitoare vin­­a acestei femei care trăește prizo­­nieră în casa luxoasă a soțului stă­­­ în­ El o înșală cu frumoasele Ghei­­­le din cartierul Ioșioara, unde sînt apanarele din Tokio, unde desfrîul­­i crima se răsfață la soare, în su­­letele muzicilor, în hohotele zglobit ale femeilor libere cari și-au închi­­nat viața plăcerilor și amorului. Și una din rivalele fumei care ține să-i ia locul de stăpînă, o urmăre­­ște, căutînd să-î afle taina... — Ai. nereți „Revista Modei“ Proecte de linii ferate în posesiunile germane Comitetul colonial care a avut loc la Berlin a făcut o serie de comuni­­cări cu date și observațiuni cu­lese de dînsul dintr-o recentă călăto­rie prin posesiunile germane din A­­frica, el a făcut cunoscut că progra­mul căilor ferate nu e încă bine fi­xat ,din cauza nenumăratelor discu­ții ce sunt asupra diferitelor aproecte și actualmente încă, guvernatorul co­loniilor mai trimite comisiuni tehni­ce și administrative atît spre Ruan­da cit și spre nordul provinciilor. Ultima expedițiune făcută în re­gi­unea Ulanga-Udeche-Nyassa, expe­diție care reușit să exploreze o în­treagă regiune pe unde s-ar putea construi o cale ferată care ar pleca din Mikesse și ar avea direcția spre lacul Nyassa; linia aceasta ar avea o importanță politică deosebită de­oarece pe lîngă că ar fi un mijloc excelent de pătrundere al influenței și colonizărei germane în spre inte­riorul provinciei, dar ar fi și ca o contrabalansare pentru linia Anglo- Portugheză care pleacă din portul Beira și care are direcția spre por­tul Johnston,Nyassa și Rhodesia; ul­tima linie construită în aceste pose­siuni a fost în Sindi guvernămînt reputat pentru marea cantitate de bumbac pe care o produce. Aci a fost construită o linie ferată în lungime de 18 k­m., cheltuelile necesitate de această linie au fost susținute de comitetul colonial care a contribuit cu suma de 22.500 rupii și de guvernul provinciei care a con­tribuit cu 50.000 rupii (o rupie valo­­reaza 1 marcă 35). — P. VRUTE ȘI NEVRUTE Atît de tineri! Frumoasă pereche. Pe el — soțul—­­ti știu că mai eri se juca cu zm­eul și ținea calea fetelor de școală. Pe ea — soția — n’o cunosc de mai îna­inte, dar cred că nu sînt mulți ani de cînd a lăsat păpușa din brațe! Și acum, iată’n bărbat și nevastă, se sărută, se giugiulesc, vorbesc ci­pói, serioși, de ale gospodăriei lor, deși lui i-ar sta mai bine cu șapca de licean pe o sprinceană, iar pe ea ar prinde-o de minune o beretă de școlăriță ! Doi copii însurați, plini de viață, de voioșie, de frumusețe. Azi cînd cel care se însoară trebue să aibă fi­re argintii pe tîmple, să fie stors de nopțile pierdute și de excesele fă­cute și să poarte în suflet blazarea, dezgustul de femee, iar dînsa să cu­noască — în teorie cel puțin — tot ceea ce trebue să afle mai tírziu ! — azi am prilejul să văd doi... pu­iandri cari aduc in căminul lor toa­tă gingășia, toată vigoarea și tot parfumul unei tinereți care abea începe să înflorescă, să se dezvolte ca o floare sub razele calde ale soa­relui. E frumos și e mișcător, și privind pe acești copii cari au pornit pe a­­celași drum, mînă’n mină, plini u­­nul de altul, căci n'au avut încă tim­pul să,'și îngreuieze sufletul cu po­vara amară a amintirilor, privindu'l atît de tineri și atit de frumoși, mă gîndesc cu părere de rău la vre­­mile de odinioară, la vremile bunici­lor noștri. Așa era pe atunci, cînd lui ii mijea mustața, ,iar ei ii înfloreau sinii cînd nu aveau încă timpul de a fi dezgustați de viață, ca de prea mul­tă și înfrigurată așteptare, el de belșugul celor­ gustate, tineri și cu tot sufletul îndreptat spre viitor, e­­rau uniți sub binecuvîntarea înduio­șată a părinților, t­oată'a­colo, s'au cuibărit într'un colț și se sărută așa cum se sărută la 18—20 de ani. Pe onoarea mea, că’î invidiez! Să'mî iau pălăria să plec căci n'așî voi să pătez cu veninul invidiei me­le un tablou atît de gingaș! . Maximin Gara cu­Mții Szwil Orașul Szeged ce se bucură actual­mente de trei gări, dintre care gările Szeged-Bokus și Szeged ser­vesc ca gări de persoane și măr­furi, va obține în curînd o gară ma­re centrală; construirea ei a devenit necesară în mod imperios din cauza mărirei excesive a traficului din cele două stațiuni, mai ales de cînd s’au construit și nouile poduri de peste Dunăre de la Baja și Gombos.Terenul necesar noei clădiri a și fost ales iar clădirile de pe dînsul expropiate. De­oare­ce însuși orașul Szeged sprijină cu toată stăruința terenului nouei stațiuni centrale, construirea ei va începe de îndată ce guvernul va a­­cor­da credite necesare.

Next