Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)
1914-01-01 / nr. 3531
Anul XL—f ®. 3831 — O 6-8-10-12 PAGINI Miercuri 1 Ianuarie 1814 Anul de glorie și singe Brazda roșie căzuse cortina anului 1911. Tragedia singeroasă a anului ce-a apus nu se sfârșise însă. Cele dinții zile ale anului nou au fost zile de așteptare înfrigurată pentru oștile adunate pe cîmp de luptă. Așteptau ostașii neamurilor din Balcani zilele de moarte. In vreme ce pe toată întinderea pământului se aprindeau lumini în cinstea noului an. Și în vreme ce în lumea toată răsunau cintece de bucurie, pe cimpoi de războiu Jalea, durerea și boala erau stăpâne. De o parte și de alta a liniei Ceatalgea se întindeau lagărele ostașilor ce s’au râzboit cu înverșunare necruțătoare luni de zile. Cadavre și ruini pretutindeni pe unde au trecut armate de biruitori și învinși. Lacrimi și sînge peste tot. Nici o rază de lumină nu pătrundea în sufletele acelora cari așteptau din clipă în Clipă gloanțele dușmanului. O lume de ostași brăzda ținuturile cari nu mai cunoșteau decit grozăviile războiului. Așa și-a făcut intrarea pe arena vieții anul de glorie și de sînge 1913. Tratative se urmau între învinși și învingători pentru curmarea carnagiuM. Dar tratativele au eșuat. Păruse un momeit ca cei învinși se pleacă., Părea că steagul alb va fîlfîi, agitat de credincioșii profetu- Părea că aceia cari prin sabie și foc cuceriseră o lume, se vor pleca soartei care a voit ca tot prin sabie șî foc să se sfârșească împărăția sultanilor. Dar n’a fost așa, în locul steagului alb, a apărut deodată fîlfîind din nou steagul verde care chema la luptă pe viață și pe moarte pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din țara turcească. "Regimul lui Kiamil pașa făcuse loc Încercarea tinerilor turci de a reabilita gloria Osmanilor. Și lupta reîncepu. Linia Ceatalîgea care închidea bulgarilor drumul la Constantinopol, se ridica înaintea dușmanilor ca um zid inexpugnabil. Și dacă învingătorii de la Lule Burgas dădeau asalturi disperate, învinșii de er, prin o supremă și eroică pornire, ajunseră să respingă oastea celor ce lau respins cu o lună înainte. Din belșug a curs și de astă dată sînge de eroi, dar podul de cadavre nu putut să treacă oastea țarului bulgar dincolo de Ceatalgea. Și nu numai aici s’au dat lupte. La Adrianopol, Ianina și Scutari erau închiși între ziduri de piatră și oameni, ostașii cari nu închiriaseră încă steagul dușmanului. S’am încins bătălii groaznice între armatele despărțite de zidurile celor trei cetăți. Și rînd pe rîmd cetățile căzură. la mina, căzu în mina grecii»", Adrianopoplul în mina bulgarilor s’ Scutari în mina muntenegrenilor Solia Puterilor In timp ce pe cîmpul de războia se dădeau bătălii și mii de oameni își găseau moartea pe altarul luptei pentru patrie, în capitala Angliei se trata încheierea păcii. In palat luxos se adunaseră diplomații ca să chibzuiască și să hotărască noua ordine de lucruri din Balcani. Tratativele mergeau greu. Pe deoparte,învingătorii în beția victoriilor respurtate, nu voiau să renunțe înci, la o palmă de pămînt călcată de armatele lor, iar pe de altă parte învinșii, în nădejdea că totul încă nu este pierdut, țineau să păstreze ceea ce considerau că îi era necesar pentru asigurarea zilelor de mîine. Pe deasupra capetelor de învinși și învingători se întindeau și sforile intrigelor interesate ale puterilor pacificatoare, reprezentând fiecare interese deosebite și o pornire cotropitoare mai mare. O parte din puteri pledau pentru un anume stat din Balcani, după cum acel stat li dădea mai multe speranțe pentru viitor. Și astfel puterile n’au putut cădea de acord și tratativele au eșuat. Conferința de la Londra a fost amânată pentru a nu Se mai întruni niciodată. Asupra unui singur punct au puterile să se înțeleagă: să războască Intre dînseis. Marile puteri, cu miliarde cheltuite pentru armată și inamic, nu îndrăzneau să se aventurezeăntr’un războiu, de teama catastrofei de opotrivă amenințătoare pentru fiecare din ele. Și au lăsat Puterile ca miciie state din Balcani să se războiască împotriva turcilor, așteptând momentul cînd se vor putea folosi de slăbiciunea celor învinși , și de nevoia de pace a învingătorilor. Slăbirea de forțe a statelor mici a surîs din totdeauna statelor man. Pentru acestea din urmă nu este altă tendință, mai strcmpă decît aceea de-a staplni, pentru folos politic și economic, neamurile încă nu destul de numeroase și de puternice ca să se poată sustrage oricărei înrâuriri din afară. Două mari Puteri au fost cu deosebire active în tot timpul războaielor din Balcani, Austria și Rusia. Prima voia cu orice chip să-și întărească sau cel puțin să-șî mențină influența de pînă acum în peninsula balcanică, iar a doua" țintea să pregătească la sudul Dunărei un bloc de state mici aliate care să-șî lege mai târziu soarta de soarta împărăției țarului. Și pentru aceasta, cele două împărății au ținut o bună parte din armatele lor luni de zile pe picior de războiu, ST. Muși reprezentanții ambelor imperii luau parte la conferința pentru pace de la Londra precum și la toate tratativele cari aveau a pune capăt stărei de războiu din Balcani. Să ne mai mire că aceste tratative au eșuat și că în loc de pace, statele cari au purces împreuna la războiul contra turcilor au sfârșit prin a se război Intre ele și a se măcelări cu o ură de moarte? Să ne mai mire că prin tratate tainice statele din Balcani au fost aruncate unele împotriva altora ca în cele din urmă toate să iasă sleite de forțe și de bani și să nu se mai poată opune amestecului funest al siglelor mari? Heia Romîniei In beția victoriilor repurtate, ocîrmuitorii Bulgariei contestau aliaților dreptul de a participa în egală măsură la împărțirea teritoriilor rupte din trupul Turciei europene. Toate,încercările de a readuce , în realitate și loialitate pe primul ministru bulgar, Dane îî fură zadarnice. Regele Bulgariei dădu el însuși ordinul de atac împotriva armatelor ■ aliate. Dar ■ învingătorii oastei de flămînzi, de la Luie-Burgas, sînt de astădată învinși. La Kilkis, la nord de Salonic grecii resping pe bulgari și reușesc să-i alunge pînă la vechea frontieră a Bulgariei. La Coceana,,armata bulgară este învinsă de sîrbi, cari, de asemenea, reușesc să alunge oastea țarului Ferdinand. Rorânia, care tratase zadarnic cu guvernul bulgar în chestia Silistrei, chestiune care ne-a adus umilirea de la Petersburg și trădarea de la Viena, prevenise din vreme guvernul lui Danell că nu va stă impasibilă în cazul unui nou războiu. Acest nou războiu izbucnise totuși și încă provocat de Bulgaria. In fața acestei situațiuni, atitudinea României era decisă. S’a decretat mobilizarea armatei noastre. Șî au pornit ostașii romîni în însuflețire neuitată, au trecut Dunărea* trecută odinioară de eroii de la 1877* și în vîrf de baionete au dus adversarului pacea. Cu o iuțeală nebănuită au ajuns ostașii noștri sub zidurile capitalei bulgare. Țarul Ferdinand plecă steagul ciuruit de gloanțe și ridică steagul alb. Acțiunea României fusese prea hotărîtă ca Bulgaria să încerce o nouă aventură. In acelaș timp o armată turcească pusă sub conducerea eroului din Tripolitania Enverbey, ocupă Adrianopolul înfigînd iarăși steagul verde pe zidurile cetății. ' Din toate părțile înconjurată de armate potrivnice, și însuși pămîntul ei ocupat de oști străine, Bulgaria căzuse deja înălțimea victorilor militare în adâncul prăpastie pe cari hau săpat’o ocîrmuitorii. Războiul nu mai putea continua. Orice rezistență și orice a iacenit de-acum înainte de prisos. Soarta celui de-al dolea războiu era hotărîtă. Bulgaria avea să piardă jocul primejdios pe care îl riscase cu atâta ușurință. In Capitala noastră s’a și adunat reprezentanții statelor beligerante în ai doilea război și, pentru stabUirea condițiunilor de pace. In luxosul palat al ministerului nostru de externe fu dat României să prezideze la noua orînduire care va domni în peninsula balcanică Romînia a ieșit de astă dată mărită câștigând un teritoriu nou și o autoritate necontestată. Conferința de la Londra crease statul albanez. Un neam robit de secole fu chemat la o viață de sine stătătoare. Dar statul creat nu cuprinde decât o parte din cel de un neam cu albanezii din principatul creat la Puteri. Conferința de la București a făcut o operă mult mai mare, întreaga orînduire din Balcanî a fost hotărâtă în Capitala noastră. Vor fi fiind și unele exagerări în cele stipulate prin tratatul de pace. Ele nu sînt însă de natură să atingă întregul edificiului de pace la a cărui ridicare a prezidat Romînia. Ridicolul cu care s’a acoperit Austria cerînd revizuirea păcei, a dovedit aceasta. 1813-1913 Cu un veac în urmă, în 1813, noroadele înscriseseră în Cartea vieții înfrângerea lui Napoleon și se pusese capăt unei ere din istoria omenirei. Popoarele își cuceriseră dreptul de-a hotărî singure de soarta lor. Și dezvoltarea anilor ce-au urmat le-a consacrat acest drept. Neamuri puternice s’au ridicat din fărâmăturile de grupuri de odinioară. A trecut un veac șî în 1913, s’au înregistrat evenimente de o importanță nu mai puțin epocală. Popoare mici, chia de decenii intrate în viața neamurilor de sine stătătoare, și-au cucerit dreptul de-a hotărî singure de soarta lor. A fost acest an 1913 un an de sînge și distrugere. Atîtea ruini a lăsat acest an în urma lui. Pieritau sute de mii de oameni în pornirea războinică ce s’a dezlănțuit. Dar a fost și un an de glorie căci dela el începe o viață nouă pentru popoarele mici, robite pînă mai erî de popoare mari și puternice. M. SÄRATEANU