Dimineaţa, ianuarie 1914 (Anul 11, nr. 3531-3560)

1914-01-01 / nr. 3531

Anul XL—f ®. 3831 — O 6-8-10-12 PAGINI Miercuri 1 Ianuarie 1814 Anul de glorie și singe Brazda roșie căzuse cortina anului 191­1. Tra­gedia singeroasă a anului ce-a a­­pus nu se sfârșise însă. Cele dinții zile ale anului nou au fost zile de așteptare înfrigura­tă pentru oștile adunate pe cîmp de luptă. Așteptau ostașii neamurilor din Balcani zil­ele de moarte. In vreme ce pe toată întinderea pă­mântului se aprindeau lumini în cin­stea noului an. Și în vreme ce în lumea toată răsunau cintece de bucurie, pe cim­poi de războiu Jalea, durerea și boala erau stăpâne. De o parte și de alta a liniei Ceatalgea se întin­deau lagărele ostașilor ce s’au râz­­­boit cu înverșunare necruțătoare luni de zile. Cadavre și ruini pre­tutindeni pe unde au­ trecut arma­te de biruitori și învinși. Lacrimi și sînge peste tot. Nici o rază de lumină nu pătrundea în sufletele acelora cari așteptau din clipă în Clipă gloanțele dușmanului. O lume de ostași brăzda ținutu­rile cari nu mai cunoșteau decit grozăviile războiului. Așa și-a făcut intrarea pe arena vieții anul de glorie și de sînge 1913. Tratative se urmau între învinși și învingători pentru curmarea car­­nagiuM. Dar tratativele au eșuat. Păruse un mome­it ca cei învinși se pleacă., Părea că steagul alb va fîl­­fîi, agitat de credincioșii profetu- Părea că aceia cari prin sabie și foc cuceriseră o lume, se vor pleca soartei care a voit ca tot prin sabie șî foc să se sfârșească împă­răția sultanilor. Dar n’a fost așa, în locul steagului alb, a apărut de­odată fîlfîind din nou steagul verde care chema la luptă pe viață și pe moarte pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din țara turcească. "Regimul lui Kiamil pașa făcuse loc Încercarea tinerilor turci de­ a rea­bilita gloria Osmanilor. Și lupta reîncepu. Linia Ceatalîgea care închidea bul­garilor drumul la Constantinopol, se ridica înaintea dușmanilor ca um zid inexpugnabil. Și dacă învin­gătorii de la Lule Burgas dădeau asalturi disperate, învinșii de er­, prin o supremă și eroică pornire, ajunseră să respingă oastea celor ce lau respins cu o lună înainte. Din belșug a curs și de astă dată sînge de eroi, dar podul de cada­vre nu putut să treacă oastea ța­rului bulgar dincolo de Ceatalgea. Și nu numai aici s’au dat lupte. La Adrianopol, Ianina și Scutari e­­rau închiși între ziduri de piatră și oameni, ostașii cari nu închiriaseră încă steagul dușmanului. S’am încins bătălii groaznice între armatele despărțite de zidurile celor trei ce­tăți. Și rînd pe rîmd cetățile căzu­ră. la mina, căzu în mina grecii»", Adrianopoplul în mina bulgarilor s’ Scutari în mina muntenegrenilor Solia­ Puterilor In timp ce pe cîmpul de războia se dădeau bătălii și mii de oameni își găseau moartea pe altarul lup­tei pentru patrie, în capitala Angliei se trata încheierea păcii. In palat luxos se adunaseră diplomații ca să chibzuiască și să hotărască noua or­dine de lucruri din Balcani. Trata­tivele mergeau greu. Pe deoparte,­­învingătorii în beția victoriilor re­­­spurtate, nu voiau să renunțe în­ci, la o palmă de pămînt călcată de armatele lor, iar pe de altă parte învinșii, în nădejdea că totul încă nu­ este pierdut, țineau să păstreze ceea ce considerau că îi era nece­sar pentru asigurarea zilelor de mîine. Pe de­asupra capetelor de învinși și învingători se întindeau și sforile intrigelor interesate ale puterilor pacificatoare, reprezen­tând fiecare interese deosebite și o pornire cotropitoare mai mare. O parte din puteri pledau pentru­­ un anume stat din Balcani, după cum acel stat li dădea mai multe speranțe pentru viitor. Și astfel pu­terile n’au putut cădea de acord și tratativele au eșuat. Conferința de la Lon­dra a fost amânată pentru a nu Se mai întruni niciodată­. Asu­pra unui singur punct au­­ pu­terile să se înțeleagă: să răz­­boa­scă Intre dînseis. Marile puteri, cu miliarde chel­tuite pentru armată și inam­­­ic, nu îndrăzneau să se aventureze­ăntr’un războiu­, de teama catastrofei de o­potrivă amenințătoare pentru­­ fie­care din ele. Și au­ lăsat Puterile ca miciie state din Balcani să se răz­boiască împotriva turcilor, aștep­tând momentul cînd se vor putea fo­losi de slăbiciunea­ celor învinși , și de nevoia de pace a învingătorilor. Slăbirea de forțe a statelor mici a surîs din totdeauna statelor man. Pentru acestea din urmă nu este altă tendință, mai strcmpă de­cît aceea de-a­­ staplni, pentru folos politic­ și economic, neamurile încă nu destul de numeroase și de pu­ternice ca să se poată sustrage oricărei înrâuriri din afară. Două mari Puteri au­ fost cu de­osebire active în tot timpul răz­boaielor din Balcani, Austria și Rusia. Prima voia cu orice chip să-și­ întărească sau cel puțin să-șî mențină influența de pînă acum în peninsula balcanică, iar a doua" țin­tea să pregătească­ la sudul Dună­rei­ un bloc de state mici aliate care să-șî lege mai târziu soarta de soarta împărăției țarului. Și pen­tru aceasta, cele două împărății au ținut o bună­­ parte din armatele lor luni­­ de­­ zile pe picior de­ războiu­, ST. Muși reprezentan­ții ambelor imperii luau parte la conferința pentru pace de la Londra precum și la toate tratativele cari aveau a pune capăt stărei de războiu din Balcani. Să ne mai mire că aceste tratative au eșuat și că în loc de pace, sta­tele cari au purces împreuna la războiul contra turcilor au­ sfârșit prin a­ se război Intre ele și a se măcelări cu o ură de moarte? Să ne mai mire că prin tratate tainice statele din Balcani au fost aruncate unele împotriva altora ca în cele din urmă toate să iasă slei­te de forțe și de bani și să nu se mai poată opune amestecului funest al siglelor mari? Heia­ Romîniei In beția victoriilor repurtate, o­­cîrmuitorii Bulgariei contestau ali­aților dreptul de a participa în e­­gală măsură la împărțirea teritorii­lor rupte din trupul Turciei euro­pene. Toate,încercările de a readu­ce , în realitate și loialitate pe pri­mul ministru bulgar, Dane îî fură zadarnice. Regele Bulgariei dădu el însuși ordinul de atac împotriva ar­matelor ■­ aliate. Dar ■ învingătorii oastei de flămînzi, de la­­ Luie-Bur­­gas, sînt de astădată învinși. La Kilkis, la nord de Salonic­ grecii resping pe bulgari și reușesc­ să-i­ alunge pînă la vechea fron­­tieră a Bulgariei. La Cocean­a,,­­ar­­mata bulgară este învinsă de sîrbi, cari, de asemenea, reușesc să a­­lunge oastea țarului Ferdinand. Rorânia, care tratase zadarnic cu guvernul bulgar în chestia Si­­listrei, chestiune care ne-a adus u­­milirea de la Petersburg și trădarea de la Viena, prevenise din vreme guvernul lui Danell că nu va stă impasibilă în cazul unui nou răz­boiu­. Acest nou războiu izbucnise totuși și încă provocat de Bulgaria. In fața acestei situațiuni, atitudi­nea României era decisă. S’a decre­tat mobilizarea armatei noastre. Șî au pornit ostașii romîni în însufle­țire neuitată, au trecut Dunărea* trecută odinioară de eroii de la 1877* și în vîrf de baionete au dus adver­­­sarului pacea. Cu o iuțeală nebă­nuită au ajuns ostașii noștri­ sub zidurile capitalei bulgare. Țarul Ferdinand plecă steagul ciuruit de gloanțe și­­ ridică steagul alb. Ac­țiunea României fusese prea hotă­­rîtă ca Bulgaria să încerce o no­uă aventură. In acelaș timp o armată turceas­­­­că pusă sub conducerea eroului din Tripolitania Enver­bey, ocupă A­­drianopolul înfigînd iarăși steagul verde pe zidurile cetății. ' Din toate părțile înconjurată de armate potrivnice, și însuși pămîn­­tul ei­­ ocupat de oști străine, Bul­garia căzuse deja înălțimea victo­rilor militare în adâncul prăpastie­ pe cari hau săpat’o ocîrmuitorii. Războiul nu mai putea continua. Orice rezistență­ și orice a iac­en­it de-acum înainte de prisos. Soarta celui de-al dolea războiu era hotă­rî­tă. Bulgaria avea să piardă jocul primejdios pe care îl riscase cu­ atâ­ta ușurință. In Capitala noastră s’a și adunat reprezentanții statelor beligerante în ai doilea război și, pentru stabUi­­rea condițiunilor de pace. In luxo­sul palat al ministerului nostru de externe fu dat României să prezide­ze la noua orînduire care va dom­­­­­­ni în peninsula balcanică Romînia a ieșit de astă dată mărită câștigând un teritoriu nou și o autoritate necontestată. Conferința de la Londra crease statul albanez. Un neam robit de secole fu chemat la o viață de sine stătătoare. Dar statul creat nu cu­prinde decât o parte din cel de un neam cu albanezii din principatul creat la Puteri. Conferința de la Bu­curești a făcut o operă mult mai mare, întreaga orînduire din Bal­canî a fost hotărâtă în Capitala noastră. Vor fi fiind și unele exage­rări în cele stipulate prin tratatul de pace. Ele nu sînt însă de natură­­ să atingă întregul edificiului de pa­ce la a cărui ridicare a prezidat Ro­mînia. Ridicolul cu care s’a acoperit Austria cerînd revizuirea păcei, a dovedit aceasta. 1813-1913 Cu un veac în urmă, în 1813, no­roadele înscriseseră în Cartea vie­ții înfrângerea lui Napoleon și se pu­sese capăt unei ere din istoria o­­menirei. Popoarele își cuceriseră dreptul de-a hotărî singure de soar­­ta lor. Și dezvoltarea anilor ce-au­ urmat le-a consacrat acest drept. Neamuri puternice s’au ridicat din­­ fărâmăturile de grupuri de odinioa­ră. A trecut un veac șî în 1913, s’au înregistrat evenimente de­ o impor­tanță nu mai puțin epocală. Popoa­re mici, chia de decenii intrate în viața neamurilor de sine stătătoare, și-au cucerit dreptul de-a hotărî singure de soarta lor. A fost acest an 1913 un an de sînge și distrugere. Atîtea ruini a lăsat acest an în urma lui. Pierit­au­ sute de mii de oameni în pornirea războinică ce s’a dezlănțuit. Dar a­ fost și un an de glorie căci dela el începe o viață nouă pentru po­poarele mici, robite pînă mai erî de popoare mari și puternice. M. SÄRATEANU

Next