Dimineaţa, iunie 1914 (Anul 11, nr. 3678-3707)

1914-06-01 / nr. 3678

Anni XL—No. 3670- C Ms unni iii Am fost printre cei dint­iü caii n'am crezut în sinceritatea guver­nului care anunța reforme largi. Ne părea deod­iată pornirea democra­tică a unui regim care s’a ilustrat pina acum prin o guvernare vitregă pentru cei mulți și rodnică numai pentru cei de sus. Și cu atît mai mult n'am putut avea încredere în promisiunile guvernului cu ci­ e­­nunțînd principii vagi, el se ferea să precizeze modalitatea înfăptuitei lor. Nu puteam crede în sinceritatea acelora cari în loc de îmbunătățiri au trimes în sate, după 1907, jan­darmi, iar in orașe în loc să ușu­reze nevoile celor mici au pus și menținut impozite cari au scumpit traiul. Știam doar că la baza pornirei revizioniste a șefilor partidului li­beral nu este ideea mare a înfăptui­rilor democratice, ci invidia mică din care s’a născut necesitatea lan­­sărei cererea de revizuire. Aceia cari n’au știut să se ridice la înălți­mea momentului prin care a trecut țara în 1913, aceia cari n’au știut să se pătrundă de înțelesul răzvră­­tirei dureroase de la 1907, nu erau indicați să îmbrățișeze cauza mare a revendicărilor mulțimei și deci nu în ei puteam vedea pe îndrumă­torii spre o eră nouă. * st* In Constituantă guvernul nu va avea o situație de invidiat. Aceasta nu numai fiindcă va avea în față numeroși conservatori cari se opun revizuirei și reformelor anunțate. Aceștia vor duce desigur luptă în­verșunată contra guvernului și vor combate cu ultima energie progra­mul ocîrmuire în împrejurarea insă că guvernul este dispus la conce­siuni și dorește un acord cu adver­sarii reformelor precum și faptul că în chiar finul partidului dela cîrmu țăreî se manifestează un curent tot mai puternic împotriva unei re­vizuiri largi, va face ca lupta con­servatorilor să se sfîrșească foarte curînd prin o înțelegere favorabilă acestora din urmă. Situația guvernului nu este totuși de invidiat fiindcă în Constituantă va veghea un ales al poporului, un reprezentant al democrației adevă­­­rate și un luptător hotărîc și intran­sigent pentru revendicările mulți­me­­i. Const. Mille nu va îngădui guvernului lașitatea de-a se refugia sub paravanul unui acord înșelător. Directorul nostru nu va cruța pe cei ce-au aruncat mulțimei promisiunea reformelor, în nădejdea că în cele din urmă vor ieși cu folosul unei popularități care le lipsește acum, folos cîștigat fără să fi făcut ceva în sensul promisiunilor făcute. De­putatul Capitalei în Constituantă va sili guvernul să renunțe la atitu­dinea echivocă în care persistă și îl va forța să-și spună limpede și în auzul tuturor cuvîntul asupra re­formelor pe care se cere țara. Guvernul va avea să-și spună cuvîntul asupra reformei electorale care nu poate fi democratică decit dacă înseamnă înfăptuirea votului universal și va avea să ia atitudine față de reforma agrară pe care o așteaptă satele și care nu poate fi decit exproprierea și arendarea pă­­m­întului la obștiile sătești.­­ De atitudinea guvernului față de aceste două mari revendicări de­mocratice, depinde soarta partidu­lui de la putere. Dacă va avea pu­terea morală de­ a se hotărî pentru ele, partidul liberal va ieși întărit căci va fi făcut dovada dragostei sincere pentru poporul dela sate și orașe. Dacă nu va avea însă aceas­tă piere morală și dacă nu va voi să prezideze înfăptuirea reformelor așa cum se așteaptă mulțimea și așa cum ar constitui într’adevăr dezlegarea a două mari probleme interne, partidul liberal va cădea el însuși în cursa pe care o pregătise celor mulți. Se va fi făcut doar do­vada că în fruntea partidului care a luat asupră-și sarcina revizuirea prezidează tot spiritul care a dus la răzvrătirea satelor și deci nu de la el poate aștepta țara întronarea u­­nei vremi mai bune. M. SARAȚEANU v>­ 6-8-10-12 PAGINI Vizita Țarului D. Sassonow, ministru de externe rus. Spunea un adversar de frunte al politicei guvernului rus, că în poli­tica sa, ministrul de externe Sasso­now n’a înregistrat decit un singur succes. Și acest unic succes ar fi apropierea Romîniei de sfera poli­ticei internaționale rusești. Vizita țarului Nicolae II și al sfetnicului să­i Sassonov în Romînia nu este decit trîmbițarea zgomotoasă a a­­cestui succes de care vorbea în Dumă șeful partidului constituțio­­nal-democrat rus Miliukov. Firește, modul acesta de trîmbițare a unui succes diplomatic nu încă desăvîr­­șit, nu intră în uzanțele diploma­ției. El este totuși întrebuințat pen­tru ca să facă impresie și poate pentru ca sa dea o aparență de fapt îndeplinit unor încercări cari n’au dus încă la rezultat. Pentru diplomația rusească­, este destul că grație vizitei țarului și prezenței mi­nistrului de externe rus Sassonov în Romînia, diplomația vieneză se enervează, devine furioasă, își­ pierde capul și face gafe cari de­si­gur nu sunt de natură să slujească intereselor monarhiei h­absburgice. Diplomația rusească nu a făcut prin aceasta, lotul pentru atingerea țe­lului ei, dar a făcut totuși ceva. Și acest puțin pe care l-a realizat mi­nistrul de externe rus Sassonov, este socotit în sferele diplom­­atice ca o lovitură de maestru pe care o apreciază pînă și opoziția rusească și pe care o citita cu duioșie prefă­cută șefii panslaviștî în frunte cu faimosul conte Bobrinsky. 4 . Ministrul de externe rus Sasso­nov . este abil. Abilitatea n­u și-a dovedit-o' numai' în politica din. a­, fără, dar și în furtuna' intrigilor ce s’a dezlănțuit în­potriva sa în cer­curile din anturajul Curței impe­riale rusești. Nu odată a fost vorba de retra­gerea lui* Sassonov. S’a vorbit și de dizgrația în care ar fi căzut in fata țarului, atotputernic. S’a spus că politica sa nu este agreată și că persoana sa nu este bine privită la Curte. In timpul conflictului balca­nic s’au dat asalturi disperate îm­potriva ministrului de externe rus care trecea drept adversar al cu­rentului războinic. Panslaviștii și extrema dreaptă reacționară soco­­teau momentul­ venit pentru a în­treprinde acțiunea mare și hotă­­râtoare­ împotriva Austriei. Sasso­nov a fost acela care s-a opus agit­tațiunei panslaviste. El s’a pus în calea curentului care voia cu orice preț războiul. Și a fost destul de abil ministrul de externe rus ca să se opună puternicului curent între­ținut de panslaviști, fără să-și piar­dă locul pe care-l ocupă și azi în fruntea treburilor din­ afară ale îm­părăției­ țariste. Aceasta este mult într-o țară absolutistă în care intii­­mele de la Curtea împăratului fac mai mult decât vederea clară a o­­mului de stat. Succesul politicei lui Sassonow a fost asigurarea păcei în Europa. Dacă în fruntea ministerului de externe, al Rusiei ar fi fost nu Sas­sonov ci un sclav, al panslaviști­­lor, sau un om cu prea puțină re­zistență față de asalturile­ războini­ce ale acestora, este în afară de orice îndoială că în 1913,, odatăă cu războiul din Balcani și în legătură cu el, am fi avut și conflagrația eu­ropeană a cărei primejdie încă n'a trecut. • .. ■ . . . . Dacă este deci vorbă de vre-un merit al lui Sassonov, oaspetele nostru de acum, de­sigur că în pri­mul rînd este opera de pace la care a contribuit, în momente tulburi, cînd o clipă de slăbiciune și rătă­cire din parte­r ar fi putut arunca Europa în flăcările mistuitoare ale războiului general. 4 Salutăm pe ministrul de externe al împărăției rusești ca pe unul ce a contribuit la opera de pace. Nă­dăjduim că pe pămîntul țărei noas­tre ,n’am venit decit cu gînd de în­frățire, în pace și liniște. Prietenia I Rominiei nu poate fi cerută și nu poate fi dată celor ce se poartă cu gînd de agresiune și oprimare. Noi înșine am suferit de pe urma agre­siunilor și milioane de conaționali suferă și acum sub oprimarea ce­lor ce-i stăpînesc, grafie faptului că nu ne-am­ putut opune la timp ro­­birea lor. — Z — Vc ^ NUVELELE „DIMINEȚEI** Fără suferință de ARGENTINA D. C.­MONTEORU ' ---------------#-------------­ După ce a lăsat storul pînă la ju­mătatea geamurilor, pe lumina vie a dimineței de primăvară, și s’a mai uitat odată la bolnava slăbită, pierdută în cutele cuverturilor și dan­telele pernelor, cu pleoapele vinete închise în paranteza genelor nemiș­cate, convinsă că doarme, servitoarea de încredere, bătrîna Ileana, a așii trăgînd ușa binișor. In urma ei, ochii bolnavei s’au des­chis, mari. Dormea? Nu știe, somn, neexistentă? I se pare că lipsea de mult. Se­ uită la tavanul alb, la che­narul țărănesc din jurul pereților cenușii, pie cari se armonizează așa de bine peisagiile în tonuri dulci, cu perspective și orizonturi depărtate, țintă de atîtea doruri și visări... Cu greutate, cu o slăbiciune dure­roasă în vinele gîtului, întoarce ca­pul, își plimbă privirea pe obiectele obicinuite. De departe vine! A lipsit mult, mobile, oglinzi, broderii, pînă și fantele de panglică albastră, ce înfloresc măsuța de toaletă, din dre­ptul ferestrei, îi apar cu fizionomia aceea, schimbată, a lucrurilor regă­site după un voiaj lung, o vilegiatu­ră. Ce călătorie stranie!... Ce ameste­cătură de amintiri scăpărînde!... Pră­păstii, monștrii, ce o atrageau cu guri și ghiare de foc, călăi cari o tî­­rau la tortură... aplecați asupra­ cor­pului ei schingiuit, cu mîinî blînde de judecători miloși, țări frumoase, cu sori ce se învârtesc în roată de ar­tificii, sbor prin spațiuri minunate, unde aștrii sunt baloane de gumă multicoloră... suiri nesimțite, căderi vertiginoase... El... fluture străluci­tor, pe care 1l urmărea, în joc de-a ascunselea, cu clipiri de aripi irizate, prin­ tufele Înflorite, în cadrul de bronz verde, „Les genets“ din fața patului... Eu... Ce-o fi fâcînd? — „Cînd voi­ fi mort...“­ — Doam­ne... mort!... ce vorbă!... Pare că poate să moară cineva dintr'o răceală!­... Și dînsa.... ce caută în pat?...și ea a fost bolnavă... de cînd?... de... de a­­laltă erî... nu era alaltă erî la lecție în atelierul lui?... A durut-o capul cînd s’a întors acasă... i-a fost räu... Acum ce bine se simte!... tot corpul îi e u­­șor par­că nu-1 mai are... nimic n’o mai doare... e ușoară, ușoară și bine ca într’o bae caldă. — „Cînd voi­ fi mort­ai să-mi faci versuri... Cum! n’ai să-mi da­ o lacri­mă“. De ce se joacă așa cu dînsa?... de-a ascunselea, ca în vis... e trei luni de cînd se cunosc, mereu o amăgește cu neînțelesul vorbelor și felului sau de a fi; azi pleacă sguduită de intensi­tatea unui cuvânt, de simpatia cu­prinsă în mici sacrificii de atențiu­ne pe scomptul nervilor lui înfrînațî; mîine îl regăsește rece, politicos, con­centrat, sgîrcit la vorbă și mușcător; pare că își ride și de ea ,și de dînsul, că pune un necaz în replicele lui brutale. Ea l-a ghicit. E străin... e din neam dușmănit de al ei; nu-i crede senti­mentul... și mîndru, nu primește pa­rodii. El nu știe... nu știe!... și cînd ea se descopere, îi oferă compensa­ții, jocul fără respect, fără iluzii...El nu i știe — Doamne! ce frig... — nu știe că nici ea nu poate primi bătaia de joc a primirei... E prinsă... mai mult decit sinceritatea unui senti­ment mărturisit, au înlănțuit-o reti­cențele lui.i. tot ce bănuește ea că ar puteaI șterge în desmierdări, o atașa­­tă de subiect... Dintr’o glumă de salon, dintr'o um­bră agreabilă de flirt schițat cu su­­rîsuri, s’a închegat pe nesimțite în­chinarea definitivă a tot ce-și simtă în ființă, nu mai trăește decit în tre­sărirea bruscă a reamintirilor, pretu­tindeni, în lume, în singurătate. I­ a­­pare el, cu mișcări, cu voce, cu crîm­­peie de fraze și înțelesuri ce o fură într’o absență complectă... 11 iubeș­­te !... o stăpânește de la distanță, zi­ua, noaptea, trează și în vis, o obsed.. Ce frig!.. Dumnezeule!.. picioarele ÎI sunt prinse într’un bloc de plumb ce îi întinde corpul cu o înțepenire de mușchi, de oase, de tendoane... Asta e... asta e moartea!.. moare!!.. și simte... moare.. și judecă!.. mintea îl e limpede... de ce i-a fost groază să moară în simțiri!.. cu conștiința că se stinge... înghețată... cadavru... Nu vrea să moară!... toată simți­rea i-a fost o agonie, de cînd e... o svîrcolire dureroasă de olog să se re­zem­e în picioare... în setea de iubi­re și de viață cum ai înțeles-o ea, n’a trăit viața, viața tuturor... Ce bles­tem!.. Doamne?.. De ce acum, în ra­za visului posibil, și nu în întunere­­cul decepției trecute!... Oh!.. și bra­țele... nu se mai poate întinde!... ră­ceala oribilă a morței.. i se urcă în piept... nu vrea să moară!... Dorm­i.. nu te mai poate chema... i s’au în­cleștat fălcile... totul se șterge in ju­­ru-I... se afundă în ceață... pu mai ve­de!... Do­rinl... viața!.. iubirea!... iubir.... I . « • • I • • ■ — Ce-i mamă Ileana, ce ți-e de țipi așa? — Vai de mine și de mine, a mu­rit iconița!.. Credeam că doarme, am lăsat-o să hodinească, păcătoasa de mine, fără să mai dau pe la dînsa de vr'o două ceasuri. In zori se liniș­tise, nu mai aiurea, nu se mai sbă­­lea în friguri. Cînd am zis că se în­dură Domnul s’o scape, uite trăsnet! — O fi leșinată, mamă Ileana , să mă duc după doftor... — Ce leșinată!.. a și înțepenit!.. e moartă... că mă pricep eu la morți!.. Știa el ce spune, doftorui, ieri! Nu mă înduram să crez, și am lăsat-o singură, să moară fără lumînare...ca un cline!... trăsni-m’ar ăl de sus!... Săraca... s’a sfîrșit în somn... fără suferință.. Par’că o aud: „ah! mamă Ileana, cînd o fi să mor, să nu știu că mă sfirșesc!... „A ascultat-o Cerul­. rul... că destul a suferit de trei săp­­tămâni!... Dumnezeu­ s'o ierte!... Argentina D. C. Monteoru A­mmm Cetățeni­i Veniți cu toții Mîine, Duminică, 1 iunie, orele 3 p. m., la Circul Sidoli ia im întrunire m­ici convocată de alesul vostru CONST.MILLE care vă va mulțumi pentru încrederea și iubirea pe care i-ați arătat-o, expunîndu-și totdeodată programul activitatei sale în Constituanta. •­­ ■ AX Duminică 1 Iunie 1914 GÎNDURI SIMPLE Alesul Capitalei Viitor de aur țara noastra ar? Ei prevăd prin secoli a ei Inii­­[țare. D. Const. Mille, ziaristul inimos și neobosit, a învins în lupta grea con­tra oligarhiei. E un triumf frumos acesta. Am admirat avîntul mulțimi obijduite cînd a fost să pornim în războia și am avut presimțirea că și de astă dată poporul Capitalei va dovedi că e o forță care știe ce vrea și poate face să triumfe dreptul lor. Trimițînd în Parlament pe ziaris­tul Const Mille, cetățenii Capitalei și-au pus acolo un puternic apărător al drepturilor și nevoilor mari ce a­­pasă, din an în an mai greu, pe u­­merii lor. Va fi un om acolo cu inima plină de devotament pentru cei mici, pen­tru farsele acestei țări, lăsate în pă­răsire de toate guvernele. Nici un român cu dragoste de țară nu e îm­potriva reformelor anunțate, nimeni nu vrea să le oprească ci din potrivă să contribue la cit mai larga și since­ra lor aplicare. Avem nevoe de refor­me mari și drepte, de o revizuire a Constituției, dar ea trebue să se facă in mod cinstit pentru toți cetățenii. Din stradă răsună glasul mulțimei aclamînd pe alesul Capitalei. E o iz­­bîndă nouă și frumoasă, un semn că țara asta atit de hulită de străini, Va trezit la o­ viață nobilă și indepen­dentă și că au trecut timpurile dic­­taturei ciocnești. Tot cetățeanul e un ostaș conștient de forța și menirea lui. In liniștea cea mai deplină vom aștepta adunarea­ sfetnicilor in casa tărei, convinși fiind că avem contro­lul nostru acolo și că ceea ce­ sa va fa­ce va fi judecat și, combătut, aprobat sau desaprobat, după cum vor dicta marele interese populare. Așteptăm cu încredere­­ . Stan Bolovan 1

Next