Dimineaţa, iunie 1914 (Anul 11, nr. 3678-3707)
1914-06-01 / nr. 3678
Anni XL—No. 3670- C Ms unni iii Am fost printre cei dintiü caii n'am crezut în sinceritatea guvernului care anunța reforme largi. Ne părea deodiată pornirea democratică a unui regim care s’a ilustrat pina acum prin o guvernare vitregă pentru cei mulți și rodnică numai pentru cei de sus. Și cu atît mai mult n'am putut avea încredere în promisiunile guvernului cu ci enunțînd principii vagi, el se ferea să precizeze modalitatea înfăptuitei lor. Nu puteam crede în sinceritatea acelora cari în loc de îmbunătățiri au trimes în sate, după 1907, jandarmi, iar in orașe în loc să ușureze nevoile celor mici au pus și menținut impozite cari au scumpit traiul. Știam doar că la baza pornirei revizioniste a șefilor partidului liberal nu este ideea mare a înfăptuirilor democratice, ci invidia mică din care s’a născut necesitatea lansărei cererea de revizuire. Aceia cari n’au știut să se ridice la înălțimea momentului prin care a trecut țara în 1913, aceia cari n’au știut să se pătrundă de înțelesul răzvrătirei dureroase de la 1907, nu erau indicați să îmbrățișeze cauza mare a revendicărilor mulțimei și deci nu în ei puteam vedea pe îndrumătorii spre o eră nouă. * st* In Constituantă guvernul nu va avea o situație de invidiat. Aceasta nu numai fiindcă va avea în față numeroși conservatori cari se opun revizuirei și reformelor anunțate. Aceștia vor duce desigur luptă înverșunată contra guvernului și vor combate cu ultima energie programul ocîrmuire în împrejurarea insă că guvernul este dispus la concesiuni și dorește un acord cu adversarii reformelor precum și faptul că în chiar finul partidului dela cîrmu țăreî se manifestează un curent tot mai puternic împotriva unei revizuiri largi, va face ca lupta conservatorilor să se sfîrșească foarte curînd prin o înțelegere favorabilă acestora din urmă. Situația guvernului nu este totuși de invidiat fiindcă în Constituantă va veghea un ales al poporului, un reprezentant al democrației adevărate și un luptător hotărîc și intransigent pentru revendicările mulțimei. Const. Mille nu va îngădui guvernului lașitatea de-a se refugia sub paravanul unui acord înșelător. Directorul nostru nu va cruța pe cei ce-au aruncat mulțimei promisiunea reformelor, în nădejdea că în cele din urmă vor ieși cu folosul unei popularități care le lipsește acum, folos cîștigat fără să fi făcut ceva în sensul promisiunilor făcute. Deputatul Capitalei în Constituantă va sili guvernul să renunțe la atitudinea echivocă în care persistă și îl va forța să-și spună limpede și în auzul tuturor cuvîntul asupra reformelor pe care se cere țara. Guvernul va avea să-și spună cuvîntul asupra reformei electorale care nu poate fi democratică decit dacă înseamnă înfăptuirea votului universal și va avea să ia atitudine față de reforma agrară pe care o așteaptă satele și care nu poate fi decit exproprierea și arendarea pămîntului la obștiile sătești. De atitudinea guvernului față de aceste două mari revendicări democratice, depinde soarta partidului de la putere. Dacă va avea puterea morală de a se hotărî pentru ele, partidul liberal va ieși întărit căci va fi făcut dovada dragostei sincere pentru poporul dela sate și orașe. Dacă nu va avea însă această piere morală și dacă nu va voi să prezideze înfăptuirea reformelor așa cum se așteaptă mulțimea și așa cum ar constitui într’adevăr dezlegarea a două mari probleme interne, partidul liberal va cădea el însuși în cursa pe care o pregătise celor mulți. Se va fi făcut doar dovada că în fruntea partidului care a luat asupră-și sarcina revizuirea prezidează tot spiritul care a dus la răzvrătirea satelor și deci nu de la el poate aștepta țara întronarea unei vremi mai bune. M. SARAȚEANU v> 6-8-10-12 PAGINI Vizita Țarului D. Sassonow, ministru de externe rus. Spunea un adversar de frunte al politicei guvernului rus, că în politica sa, ministrul de externe Sassonow n’a înregistrat decit un singur succes. Și acest unic succes ar fi apropierea Romîniei de sfera politicei internaționale rusești. Vizita țarului Nicolae II și al sfetnicului săi Sassonov în Romînia nu este decit trîmbițarea zgomotoasă a acestui succes de care vorbea în Dumă șeful partidului constituțional-democrat rus Miliukov. Firește, modul acesta de trîmbițare a unui succes diplomatic nu încă desăvîrșit, nu intră în uzanțele diplomației. El este totuși întrebuințat pentru ca să facă impresie și poate pentru ca sa dea o aparență de fapt îndeplinit unor încercări cari n’au dus încă la rezultat. Pentru diplomația rusească, este destul că grație vizitei țarului și prezenței ministrului de externe rus Sassonov în Romînia, diplomația vieneză se enervează, devine furioasă, își pierde capul și face gafe cari desigur nu sunt de natură să slujească intereselor monarhiei habsburgice. Diplomația rusească nu a făcut prin aceasta, lotul pentru atingerea țelului ei, dar a făcut totuși ceva. Și acest puțin pe care l-a realizat ministrul de externe rus Sassonov, este socotit în sferele diplomatice ca o lovitură de maestru pe care o apreciază pînă și opoziția rusească și pe care o citita cu duioșie prefăcută șefii panslaviștî în frunte cu faimosul conte Bobrinsky. 4 . Ministrul de externe rus Sassonov . este abil. Abilitatea nu și-a dovedit-o' numai' în politica din. a, fără, dar și în furtuna' intrigilor ce s’a dezlănțuit înpotriva sa în cercurile din anturajul Curței imperiale rusești. Nu odată a fost vorba de retragerea lui* Sassonov. S’a vorbit și de dizgrația în care ar fi căzut in fata țarului, atotputernic. S’a spus că politica sa nu este agreată și că persoana sa nu este bine privită la Curte. In timpul conflictului balcanic s’au dat asalturi disperate împotriva ministrului de externe rus care trecea drept adversar al curentului războinic. Panslaviștii și extrema dreaptă reacționară socoteau momentul venit pentru a întreprinde acțiunea mare și hotărâtoare împotriva Austriei. Sassonov a fost acela care s-a opus agittațiunei panslaviste. El s’a pus în calea curentului care voia cu orice preț războiul. Și a fost destul de abil ministrul de externe rus ca să se opună puternicului curent întreținut de panslaviști, fără să-și piardă locul pe care-l ocupă și azi în fruntea treburilor din afară ale împărăției țariste. Aceasta este mult într-o țară absolutistă în care intiimele de la Curtea împăratului fac mai mult decât vederea clară a omului de stat. Succesul politicei lui Sassonow a fost asigurarea păcei în Europa. Dacă în fruntea ministerului de externe, al Rusiei ar fi fost nu Sassonov ci un sclav, al panslaviștilor, sau un om cu prea puțină rezistență față de asalturile războinice ale acestora, este în afară de orice îndoială că în 1913,, odatăă cu războiul din Balcani și în legătură cu el, am fi avut și conflagrația europeană a cărei primejdie încă n'a trecut. • .. ■ . . . . Dacă este deci vorbă de vre-un merit al lui Sassonov, oaspetele nostru de acum, desigur că în primul rînd este opera de pace la care a contribuit, în momente tulburi, cînd o clipă de slăbiciune și rătăcire din parter ar fi putut arunca Europa în flăcările mistuitoare ale războiului general. 4 Salutăm pe ministrul de externe al împărăției rusești ca pe unul ce a contribuit la opera de pace. Nădăjduim că pe pămîntul țărei noastre ,n’am venit decit cu gînd de înfrățire, în pace și liniște. Prietenia I Rominiei nu poate fi cerută și nu poate fi dată celor ce se poartă cu gînd de agresiune și oprimare. Noi înșine am suferit de pe urma agresiunilor și milioane de conaționali suferă și acum sub oprimarea celor ce-i stăpînesc, grafie faptului că nu ne-am putut opune la timp robirea lor. — Z — Vc ^ NUVELELE „DIMINEȚEI** Fără suferință de ARGENTINA D. C.MONTEORU ' ---------------#------------- După ce a lăsat storul pînă la jumătatea geamurilor, pe lumina vie a dimineței de primăvară, și s’a mai uitat odată la bolnava slăbită, pierdută în cutele cuverturilor și dantelele pernelor, cu pleoapele vinete închise în paranteza genelor nemișcate, convinsă că doarme, servitoarea de încredere, bătrîna Ileana, a așii trăgînd ușa binișor. In urma ei, ochii bolnavei s’au deschis, mari. Dormea? Nu știe, somn, neexistentă? I se pare că lipsea de mult. Se uită la tavanul alb, la chenarul țărănesc din jurul pereților cenușii, pie cari se armonizează așa de bine peisagiile în tonuri dulci, cu perspective și orizonturi depărtate, țintă de atîtea doruri și visări... Cu greutate, cu o slăbiciune dureroasă în vinele gîtului, întoarce capul, își plimbă privirea pe obiectele obicinuite. De departe vine! A lipsit mult, mobile, oglinzi, broderii, pînă și fantele de panglică albastră, ce înfloresc măsuța de toaletă, din dreptul ferestrei, îi apar cu fizionomia aceea, schimbată, a lucrurilor regăsite după un voiaj lung, o vilegiatură. Ce călătorie stranie!... Ce amestecătură de amintiri scăpărînde!... Prăpăstii, monștrii, ce o atrageau cu guri și ghiare de foc, călăi cari o tîrau la tortură... aplecați asupra corpului ei schingiuit, cu mîinî blînde de judecători miloși, țări frumoase, cu sori ce se învârtesc în roată de artificii, sbor prin spațiuri minunate, unde aștrii sunt baloane de gumă multicoloră... suiri nesimțite, căderi vertiginoase... El... fluture strălucitor, pe care 1l urmărea, în joc de-a ascunselea, cu clipiri de aripi irizate, prin tufele Înflorite, în cadrul de bronz verde, „Les genets“ din fața patului... Eu... Ce-o fi fâcînd? — „Cînd voi fi mort...“ — Doamne... mort!... ce vorbă!... Pare că poate să moară cineva dintr'o răceală!... Și dînsa.... ce caută în pat?...și ea a fost bolnavă... de cînd?... de... de alaltă erî... nu era alaltă erî la lecție în atelierul lui?... A durut-o capul cînd s’a întors acasă... i-a fost räu... Acum ce bine se simte!... tot corpul îi e ușor parcă nu-1 mai are... nimic n’o mai doare... e ușoară, ușoară și bine ca într’o bae caldă. — „Cînd voi fi mortai să-mi faci versuri... Cum! n’ai să-mi da o lacrimă“. De ce se joacă așa cu dînsa?... de-a ascunselea, ca în vis... e trei luni de cînd se cunosc, mereu o amăgește cu neînțelesul vorbelor și felului sau de a fi; azi pleacă sguduită de intensitatea unui cuvânt, de simpatia cuprinsă în mici sacrificii de atențiune pe scomptul nervilor lui înfrînațî; mîine îl regăsește rece, politicos, concentrat, sgîrcit la vorbă și mușcător; pare că își ride și de ea ,și de dînsul, că pune un necaz în replicele lui brutale. Ea l-a ghicit. E străin... e din neam dușmănit de al ei; nu-i crede sentimentul... și mîndru, nu primește parodii. El nu știe... nu știe!... și cînd ea se descopere, îi oferă compensații, jocul fără respect, fără iluzii...El nu i știe — Doamne! ce frig... — nu știe că nici ea nu poate primi bătaia de joc a primirei... E prinsă... mai mult decit sinceritatea unui sentiment mărturisit, au înlănțuit-o reticențele lui.i. tot ce bănuește ea că ar puteaI șterge în desmierdări, o atașată de subiect... Dintr’o glumă de salon, dintr'o umbră agreabilă de flirt schițat cu surîsuri, s’a închegat pe nesimțite închinarea definitivă a tot ce-și simtă în ființă, nu mai trăește decit în tresărirea bruscă a reamintirilor, pretutindeni, în lume, în singurătate. I apare el, cu mișcări, cu voce, cu crîmpeie de fraze și înțelesuri ce o fură într’o absență complectă... 11 iubește !... o stăpânește de la distanță, ziua, noaptea, trează și în vis, o obsed.. Ce frig!.. Dumnezeule!.. picioarele ÎI sunt prinse într’un bloc de plumb ce îi întinde corpul cu o înțepenire de mușchi, de oase, de tendoane... Asta e... asta e moartea!.. moare!!.. și simte... moare.. și judecă!.. mintea îl e limpede... de ce i-a fost groază să moară în simțiri!.. cu conștiința că se stinge... înghețată... cadavru... Nu vrea să moară!... toată simțirea i-a fost o agonie, de cînd e... o svîrcolire dureroasă de olog să se rezeme în picioare... în setea de iubire și de viață cum ai înțeles-o ea, n’a trăit viața, viața tuturor... Ce blestem!.. Doamne?.. De ce acum, în raza visului posibil, și nu în întunerecul decepției trecute!... Oh!.. și brațele... nu se mai poate întinde!... răceala oribilă a morței.. i se urcă în piept... nu vrea să moară!... Dormi.. nu te mai poate chema... i s’au încleștat fălcile... totul se șterge in juru-I... se afundă în ceață... pu mai vede!... Dorinl... viața!.. iubirea!... iubir.... I . « • • I • • ■ — Ce-i mamă Ileana, ce ți-e de țipi așa? — Vai de mine și de mine, a murit iconița!.. Credeam că doarme, am lăsat-o să hodinească, păcătoasa de mine, fără să mai dau pe la dînsa de vr'o două ceasuri. In zori se liniștise, nu mai aiurea, nu se mai sbălea în friguri. Cînd am zis că se îndură Domnul s’o scape, uite trăsnet! — O fi leșinată, mamă Ileana , să mă duc după doftor... — Ce leșinată!.. a și înțepenit!.. e moartă... că mă pricep eu la morți!.. Știa el ce spune, doftorui, ieri! Nu mă înduram să crez, și am lăsat-o singură, să moară fără lumînare...ca un cline!... trăsni-m’ar ăl de sus!... Săraca... s’a sfîrșit în somn... fără suferință.. Par’că o aud: „ah! mamă Ileana, cînd o fi să mor, să nu știu că mă sfirșesc!... „A ascultat-o Cerul. rul... că destul a suferit de trei săptămâni!... Dumnezeu s'o ierte!... Argentina D. C. Monteoru Ammm Cetățenii Veniți cu toții Mîine, Duminică, 1 iunie, orele 3 p. m., la Circul Sidoli ia im întrunire mici convocată de alesul vostru CONST.MILLE care vă va mulțumi pentru încrederea și iubirea pe care i-ați arătat-o, expunîndu-și totdeodată programul activitatei sale în Constituanta. • ■ AX Duminică 1 Iunie 1914 GÎNDURI SIMPLE Alesul Capitalei Viitor de aur țara noastra ar? Ei prevăd prin secoli a ei Inii[țare. D. Const. Mille, ziaristul inimos și neobosit, a învins în lupta grea contra oligarhiei. E un triumf frumos acesta. Am admirat avîntul mulțimi obijduite cînd a fost să pornim în războia și am avut presimțirea că și de astă dată poporul Capitalei va dovedi că e o forță care știe ce vrea și poate face să triumfe dreptul lor. Trimițînd în Parlament pe ziaristul Const Mille, cetățenii Capitalei și-au pus acolo un puternic apărător al drepturilor și nevoilor mari ce apasă, din an în an mai greu, pe umerii lor. Va fi un om acolo cu inima plină de devotament pentru cei mici, pentru farsele acestei țări, lăsate în părăsire de toate guvernele. Nici un român cu dragoste de țară nu e împotriva reformelor anunțate, nimeni nu vrea să le oprească ci din potrivă să contribue la cit mai larga și sincera lor aplicare. Avem nevoe de reforme mari și drepte, de o revizuire a Constituției, dar ea trebue să se facă in mod cinstit pentru toți cetățenii. Din stradă răsună glasul mulțimei aclamînd pe alesul Capitalei. E o izbîndă nouă și frumoasă, un semn că țara asta atit de hulită de străini, Va trezit la o viață nobilă și independentă și că au trecut timpurile dictaturei ciocnești. Tot cetățeanul e un ostaș conștient de forța și menirea lui. In liniștea cea mai deplină vom aștepta adunarea sfetnicilor in casa tărei, convinși fiind că avem controlul nostru acolo și că ceea ce sa va face va fi judecat și, combătut, aprobat sau desaprobat, după cum vor dicta marele interese populare. Așteptăm cu încredere . Stan Bolovan 1