Dimineaţa, iulie 1914 (Anul 11, nr. 3708-3738)
1914-07-01 / nr. 3708
ADUI ai.—fl 0. 37 GB,— C ©-B-10-12 PAGINI PUBLICITATE A CONCEDATÄ EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER $ Comp. Sír. Karageorgevsci 9, Etaj |.—Telefon 3/t Cu cele din miră știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Biurourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București ABONAMENTE CU PREMII: Un an Lei 18.— 6 luni Uei 9.50 3 luni Uei 5. *— Pentru străinătate prețul este Îndoit TELEFON 4 LINII 6; 34 7»; 1490; 12/40 Pentru reforme lașii sunt leagănul ideilor mari. Aceasta este cel puțin faima fostei Capitale a Moldovei Clubul liberal din Iași tinde să pornească acum din Iași o puternică agitație in favoarea reformelor. Nu este însă vorba de lupta mare pentru un principiu, ci de o mișcare de sprijinire a unui partid. Clubul liberal tine să aducă guvernului popularitatea pe care n’a întîmpinat-o prin simpla enunțare a reformelor pe cari le va înfăptui. El cată să dea guvernului încrederea pe care n’a putut-o de nicăiri dobîndi fiindcă n’a făcut nimic pentru a o obține. A spus doar d. Stere însuși că este operă de conspiratori aceea care cată să fie realizată fără participarea celor dinții interesați, În cazul revizuirei de acum, înseamnă conspirație ceea ce face guvernul liberal, care evită să dea orice lămurire asupra reformelor pe cari vrea să le înfăptuiască. In aceste condițiuni firește că nu poate fi vorba de participarea masselor la realizarea reformelor. Mulțimea nu cunoaște abilitățile de strategie politică. Cei mulți cer preciziune atunci cînd sînt chemați să se jertfească luptînd. Și nici guvernul liberal, nici liberalii de la Iași nu au precizat nimic pînă acum. La Iași se vorbește de o ligă a reformelor. Și inițiatorii ligei au grijă să se declare soldați disciplinați ai partidului liberal. Dar ce fel de ligă poate fi aceea care se prezintă masselor numai pentru a recruta, elemente trebuincioase pentru sprijinirea cu orice preț a unui partid? Pentru această operă foarte puțin interesantă nu credem că se vor găsi oameni cari să jertfească ceva. Cel mult dacă s’ar entuziasma pentru o asemenea ligă, membrii cluburilor cari constitue clientela guvernului. Cu totul altfel ar fi fost dacă în Iași, leagănul ideilor mari, sprijinitorii reformelor și adversarii operei de conspirație, ar fi desfășurat un program clar și precis care să dea loc la mai puțină suspectare și la mai multa încredere în opera revizionistă a guvernului. Dar și în Iași s’a făcut greșeala pe care guvernul a făcut-o fața de țara întreagă. Și acolo unde este leagănul ideilor mari și unde mulțimea este obicinuită deci cu lansarea de idei, s'a enunțat principii fără să se spună un cuvînt asupra felului cum aceste principii vor fi aplicate. Același sistem pe care îl întrebuințează guvernul în chestia revizuirei, îl întrebuințează și „revoluționarii“ de la Iași. Și dacă guvernul n’a reușit să cîștige cu un asemenea sistem încrederea țărei o va dobîndi oare clubul liberal de la Iași? M. SARAȚEANU Atentatul din Sarajev. Interogatorul atentatorului Prinzip După ce a fost maltratat de polițiști și cetățeni, autorul atentatului care a răpus viața arhiducelui moștenitor Franz Ferdinand și a ducesei de Hohenberg, a fost băgat în închisoare și apoi supus unui lung interogator. Din declarațiile atentatorului Prinzip reiese că a avut numeroși complici și că atentatul a fost plănuit cu mult înainte de a fi fost comis. Unde a fost pus la cale atentatul, în Belgrad sau pe teritoriul austro-ungar, o vor stabili cercetările ulterioare. Fapte că nu sunt străine de atentat și persoane din Serbia. Aceasta nu înseamnă, firește că oficialitatea sîrbească a fost complice la pregătirea atentatului din Sarajevo. Ceea ce s’a putut întîmpla autorităților din Sarajevo cari n’au știut nimic despre cele ce aveau să se întîmple cu prilejul vizitei arhiducelui Franz Ferdinand în Bosnia, s’a putut întîmpla și autorităților din Serbia dacă atentatul a fost pregătit pe teritoriul sîrb. Din declarațiile făcute pînă acum de atentatorul Prinzip nu reiese de loc ca în pregătirea atentatului ar fi amestecate și persoane oficiale sîrbe. Și totuși presa monarhiei chiar, și cea oficioasă, continuă să atace Serbia în legătură cu atentatul din Sarajevo. Este desigur aceasta o greșeală neiertată cu atît mai mult cu cit coincide cu terorizarea elementului sîrbesc din monarhie. S’ar spune că în monarhia vecină nu a mai rămas un singur om care să-și dea seama de prăpastia pe care o deschid împărăției nu dușmanii ei înșiși conducătorii ei. narl 1 mile sau NUVELELE „DIMINEȚEI* EROINA de MARIA PAMFILIF De cum i se făcuseră puii numai buni de joc, Milliuș ademenită de soarele frumos de afară, îi scoase în curte și începu să colinde locurile ca in vremea cînd era de capul ei. Așa s'a întâmplat nenorocirea mitocilor ei zburdalnici, dar necunoscători în ale curselor vieței și așa s’a schimbat Minliuș albă și dolofană, cu ochii de aur și degetele de corali într’o eroină. In curtea mare de țarâi într’un colt Pito cu buruenî, se resfăcuse o crăpătură a pământului, într’un foc unde fusese o hasna și nimeni nu băgase de seamă acea cursă primejdioasă; numai moțocii turbați după joc, o nemerită într’o zi nenorocită. Milliuș nu se deslipea de el, ci printre ochii pe jumătate închișii, îi urmărea fericită de soare, de bucățile de carne cu care era hrănită și de motanul curtenitor de pe acoperișul vecin. Dar într’o zi, două miorlăituri grosnice o cutremurară, făcînd-o să se repeadă ca o săgeată în burueni. Puii ei se afundau cu o iuțeală îngrijitoare în gaura ascunsă de iarbă și pe măsură ce căutau să se agațe cu giarele de bulgării, de pe margine, se cufundau în pămîntul afinat, pînă ce dispărură. Asta se petrecu într’o clipă. Milliuș vru să se repeadă după ei dar simțul vieții o opri pe marginea gropii. Aci își încleștă ghiarele tn pămîntul umed, se propti cum putu și începu să-l cheme întîi încet, apoi din ce în ce mai tare, mai sfîșietor. Din depărtare, de sub țarina prăbușită îi ajungeau miorlăituri înfundate, care-i intrau ca niște^ ace în urechile ei fine și o SS-i iasă din fire. O noapte întreagă a chemat desnădăjduită, cu ultima putere ce-i mai rămăsese. Răspunsuri slabe Îi veneau din cînd în cînd, tot mai slabe, dar în spre dimineață Milliuș a înaintat frumos o labă roză și a pipăit locul; a înaintat și pe cealaltă și nici cuai clipi din ochi se prăvăli în groapa vrăjmașă. Și atunci răsunară trei chemări diferite, cari nu se întindeau mai departe de gura gropii, trei chemări dintre care a lui Milliuș se deslușea chinuitoare și plină de groază. Zilele trecură. Nimeni din ai casei nu-și dădură cu gîndul să caute în colțul acela plin de erburî, dar într’o zi, Brezoian vechiu dușman a lui Milliaș se răsleți pe acolo și auzind miorlăiturile slabe se opri mirat și bănuind pe dușmana lui, începu să latre și lătra în furie, cu înverșunare. Cineva din casă veni curios și pricepu mica dramă. Nu găsiră altceva de făcut decit să scoboare o prăjină lungă în deschizătura îngustă și așteptară. După puțină vreme lemnul începu să se clatine, apoi văzură cu groază și uimire pe Milliuș cu unul din pui în gură, înaintînd, cînd fu afară, își așeză frumos puiul lingă ca și rămase ca moartă. Copii casei începură să plîngă, cineva alergă după puțin lapte și în fine Milliuș deschise ochii, dar ce Mitiiuș mai rămăsese din ea la o umbră sburlită, cu un bot ascuțit și lung, cu ghiarele însingerate, cu ochii largi și nebuni. Puiul care supsese în toată ’vremea asta, căci se pare că căzuseră într’o firidă a hasnalei, începu să țipe, iar Milliuș își aduse aminte că mai are un pui. Fără s’o poată cineva opri, se cobori din nou pe prăjină și cîtăva vreme se auziră chemări plângătoare, omenești, apoi se ivi din nou, zdrobită, cu celalt pui în gură, acesta însă mort. Intîmplarea asta a trecut, mitul norocos scăpat de mama lui s’a făcut mare; numai Milliuș nu s’a mai îndreptat. Blana ei albă s’a ciufulit și a crescut urîtă, tăioasă; degetele fine și roze s’au prefăcut în ghiare murdare și botul gingaș nu s’a mai Rotunjit ca altădată. Milliuș a stămat năucă și sălbatică, cu ochii măriți ca de o frică continuă. Copii se păzesc de ea și eu auzind această întîmplare mă gîndesc la o alta, unde eroina e o femee, care și-a lăsat copilul să moară încet, încet, de foame și de frig. MARIA PAMFH.E GÎNDURI SIMPLE Birourile de servitor In Capitala noastră avem macat una sută de birouri, dar sigur nu sunt, pot fi mai multe, sau mai line, principalul e că nu avem servitoare. In birouri stat 5—6 agenți pe trotuare și prin piele statt grupuri de femei, dar servitoare, ioc 1 1 Stăm cu indexul la front și ne întrebăm: Ce face poliția? — E bine, mersi și mai mult nimic! Veti răspunde d-v. cei cari colindați birourile și străzile căutând o perlă — pardon o senioare! Apoi noi iarăși întrebăm: — Pentru ce toleream poliția grupurile de femei prin pete și străzi? De ce nu le face să circule, ca bieții olteni cu coșurile cu fructe cari n'au voe să se odihnească un minut pe trotuare. Fiindcă ori acești femei își văd de meserie, sau să stea pe laviță acasă și să nu-și baă joc de publicul care vine să le ttrebe în ce condițiuni vor să se feriească. Nu că ar fi cinei Ue ce reformă dar ar avea un rost sărmanele birouri de plasare unde agenții sufăr da spleen din cauzapsei de activitate. Unde mai punii col.și moravurile acestor femei si ° urup în promiscuitatea din piețà Publice. Dar am uitată poliția nu e făcută pentru comaterea imoralităței, altfel de mul?AM fi luat măsuri pentru repramarea acestui serviciu. Jean Bolovan FOIA ZIARULH DIMINEAȚA 16) DOMNITA DIN BAbCUTA :: :: Tainele și ororile Mei :: :: - ftfer © roman diaursitic de actualitate — CAP. IN FAȚĂ IN FAȚA El făcu un pas încercînd din nou să o coprindă în brațe, dar ea îl respinse și se așeză pe un scaun. El zise rîzînd : — Toate femeile sînt subjugate le Maxwell, socotindu-l drept cel mai desăvîrșit cavaler; știu asta de mult. Dar (se lovi cu palma în piept) eu sínt adevăratul încolo. Viclenia mea a reușit de minune, ești aci, vei fi a mea. — Nu, n’am să fiu ! exclamă fata cu minte. — Ah, iată, ca recunosce Pamela, de astă dată ! La figură te-ai schimbat de nu te-așî mai fi recunoscut, îmi ziceam , eu că o să te înfurii cumplit cînd vei descoperi viclenia mea. Dar ■ orice mînie trece cu timpul. — Nu, nici odată. Soția d-tale nu voiu fi. — Dar drăguțo, ce-țî mai rămîne de făcut aci, zise el stînd mîndru în fața ei. Linștește-te, să vobrim ca oamenii cuminți.—Sunt foarte liniștită.. — Tiției nu-i plac fetele tinere mai ales cînd e vorba să stea mult în casa ei , știi, e cam geloasă, dacă sînt frumoase cum ești tu. După multe stăruinți a binevoit să te tina la ea o săptămînă. Unde o să te duci, dacă nu vrei să te măriți ? Deci, drăguță Pamele fii fată inteligentă , îți făgăduesc că voia fi un soț bun și devotat. Jur că-mi voiu schimba purtările — Cum adică ? El se roși îngînîna. — Ah, bătrîna nu ți-a spus nimic ? Ce privire ai Pamele! Pare că ai fi o regină, pe onoarea mea ! Văd însă că e mai bine să-ți spun acum tot adevărul, căci de n’o fac eu, o va face vreun prietin bun. Află că mi-a cam plăcut băutura, adăugă el privind în jos rușinat. Fata nu zise nimic, astfel că el adăugă . India e o țară afurisită draga mea. Baba de acasă, mi-a scris că neapărat trebue să mă însor. Pamela îl privea în tăcere. Era acelaș cum îl știa : blind, sincer, îngăduitor ,cu defectele lui. Dar acele defecte erau acum viciu și nicidecum greșeli trecătoare. Ea nu fu înduioșată ci sentimentul disprețului se întări în sufletul ei. — Baba mi-a scris că-mi va găsi o fată, frumoasă, veselă și vrednică, modestă, care nu va cere lux nici petreceri. Te-a ales pe tine — și iată-te ! — Da, sunt aci, n’am ce zice. — Vei vedea Pamele, ce bine vom trăi noi doi..Ah, ești de mii de ori mai frumoasă decit mă așteptam ; vei întrece pe toate femeile de aci. Cum se vor minuna toți văzînd ce juvaer am găsit eu ! Ce mutră vor face cînd te vor vedea ! — Da, mai ales cînd nu mă vor mai vedea, răspunse fata încet. — Avem vecini la o distanță de un sfert de oră, casa noastră. Am să-ți cumpăr o trăsurică și un pony; întotdeauna am fost băiat bun. Banii ți-i voiu da ție să-l păstrezi și să faci pe gospodina după plac. Pamela nu-șî putu reține un zîmbet. Apoi un gînd îi trecu prin minte. — Dar scrisorile d-tale? zise ea. Cum de mi le-ai scris ? Nu mi-ai spus de loc că-țî place băutura. — Ah, scrisorile acelea exclamă Watty rîzînd. Așa-i că erau piramidale ? Odată ce am început a face mărturisiri îți voiu spune totul. Da ? — Negreșit. Te rogi . — Scrisorile erau fenomenale ! zise el frecîndu-șî palmele. Ruthenford le-a scris: Băia*ul acesta locuia în camera mea, era logodit, dar fata n’a mai vrut să-l ia și i-a trimis toate scrisorile înapoi. El sărmanul a suferit cumplit. Rumaghery, plantația noastră, e o localitate afurisită, pustie, mai ales în sezonul ploilor și într’o dimineață, cînd am eșt pe verandă, l’am găsit spînzurat. T— Bietul om șopti Pamela. — Mai tîrziu, cînd i-am adunat lucrurile, continuă Wally cu limbuție, am găsit corespondența lui. El pusese pe hîrtie toată văpaia mamei lui plină de amor și eu am ales ce era mai frumos acolo, le-am transcris și ți le-am trimes. Ce să fac, n’am talent de scriitor, dar el a exprimat tocmai ceea ce simțiam și eu. Înțelegi dragă Pamele ? — Da, da înțeleg — înțeleg totul! răspunse fata repede. Dar tot mai bine tîrziu decit nici odată. — Ah, iat-o pe Pamela cea sălbatică! Ci de bine te recunosc acum ! Dar de ce să te înfurii atît de rău ? Lanțurile căsniciei, sînt făurite nu mai poți scăpa! adăugă el !înd. — încă nu ! strigă Pamela sircepu a sePltoba agitată prin cameră. —. Dar acuța, n’ai nici un ban la tine și nu nu cunoști suflet de om în India,zise Watty călcîndu-i pe urme. Multe fete ți-ar lua cu plăcere locul. I gîndește-te bine. Și apoi dacă steri pe Titia o să fie a naibeî de’ea cu tine, să știi, dragă ! Ți-a tăiat puntea, înapoi nu te mai vii duce și nici nu poți înfrunti până familii. Acru1i India, nu e loc priincios, peni o fată frumoasă, lipsită de banii de adăpost; om, rău cum sînt trebue să te mulțumești cu cev• . Nu, nu trebue, exclamă fata cu mînie. Dar unde vrei să te duci, ciă Pamele ? zise el cu blîndețe ci și cu oarecare batjocură în as. — O să mă spînzur și eu ! — Pam ! Pentru D-zeu, fii fată aminte, nu vorbi așa ! — Și apoi nu sînt în India chiar atît de stingheră cum crezi... Se făcu tăcere. 1 (Va urma)