Dimineaţa, aprilie 1915 (Anul 12, nr. 3977-4006)

1915-04-01 / nr. 3977

rfi PUBLICITATEA CONCeOATi EXCLUSIV AGENȚIEI OE PUBLICITATE CAROL SCHULDER $ Comp. Str Karageorgeviei 9, Etaj t._Teielon •/« OPT PAGINI Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Bîntourile ziarului Str Sărindar No. ii — București w CU Co au t­ei II.­­­ 6 Iuni Lei ». 3 luni Lei 5. -Pentr» strib­u­tt. prețtu i«u Las» TELEFON 4 LiWH No • 14 10:34 7^ I4 99;il. iăzboiul European .........—« #-------------­- Situația - Dintr’o telegramă venită din Viena, se anunță o liniște relativă, în iile Rudava și Laborcea, arătîndu-se că rușii urmăresc intențiunea de a cuceri culmea Carpatilor păduroși, la Nord și la Sud de defileul Uiok. Aceiași telegramă mai anunță că, partea Sud-Estică a Carpatilor, e apărată de trupe germane, cari printr-un contra­atac violent, au reușit să cucerească puternicele fortificații ce rușii construiseră pe creasta nu­mită Zwiniu. In legătură cu operațiunile din Carpati, al căror rezultat va avea urmări foarte grave asupra Austro-Ungariei și cu deosebire asupra a­­cesteia din urmă, a cărui teritoriu va fi călcat și ocupat de armatele ina­mice, se anunță călătoria contelui Tisza la marele cartier german, călă­torie care nu poate avea alt scop decit a expune situațiunea periculoasă in care se găsește actualmente Ungaria și cererea unui ajutor, subt o formă oarecare. In aceiași ordine de idei, se anunță că austro-germanii ar proecta o ofensivă contra armatelor rusești ce operează în Carpati, ofensivă ce ar urma să plece din regiunea de la Sudul Cracoviei, cu alte cuvinte, si urmeze malul drept al Vistulei. Nu se știe pînă la ce punct, această informatiune e exactă, și nu e locul act de a face strategie de cabinet, pentru a discuta reușita sau ne­reușita acestei operații. * •* * * * O telegramă din Paris, arată că seria de lupte, date între Marna și Meuza, s’a terminat prin cucerirea pozițiunei de la Eparges, pozițiune, cu atit mai importantă, cu cit ea domină și permite să supravegheze toată legiunea joasă, cunoscută sub numele de Woeuvre, ce se întinde intre Meuza și Mozella, în fața Metzului. Rînd pe rînd, divizia 33-a de rezervă și apoi divizia M-a din corpul V de armată, au venit sa apere această pozițiune, contra sforțărilor fran­cezilor. Cînd se cunoaște Îndârjirea cu care germanii au apărat pînă acuma tot terenul ocupat de ei, această pierdere are o mare însemnătate, nu numai din punctul de vedere tactic, ci și prin faptul că­ arată că rezer­vele germane au început să se sleiască și, rînd pe rând, în Flandra, ca și pe coastele Meuzei, ca și în regiunea Champagne, germanii sunt siliți să dea înapoi și să părăsească pozițiunile ocupate, din cauză că nu mai iau cu ce să le apere. N. . aprobat și că l'a au­toriza să lucre­ze in această direcție. Cum in ace­las timp, soseau aci aminunte rela­tive de negocierea unuui împrumut bulgar ne pielile austro germane, d. Venizelos a preferat­ să aștepte înainte de a negocia. Cind împru­mutul fu contractat, el Venizelos crezu că că orice încercare de în­țelegere cu Bulgaria e­ra inutila și părăsi orice plan in aceasta privin­ță și chiar nu­­ mibi Amic despre el in consiliul de miniștri iar cinci, după citeva zile. Iriple înțelegere ceru Greciei să ajute Serbia cu a­­sigurarea că două divizi, una fran­ceză și alta engleză, o vor apăra contra bulgarilor, d. ]’enizelos, de acord cu statul major socoti aces­te garanții ca insuficiente. Alte revelații ale d-lui Venizelos . Ziarul „TFvolio de Bulgarie“, or­ganul oficios al guvernului bulgar, publică sub titlul de mai sus cele ce urmează : — Continuîndu­-si revelatiunile, d. Venizelos ,a declarat cele ce urmea­ză amicilor sfii politici și redactorilor ziarelor venizelosiste . La începutul anului se vorbea de un nou atac austriac contra Serbiei In ziua de 11 Ianuarie, ministrul An­f­ricl mă încunoștiință în­ numele lui K­ Grey că dacă Grecia­ va merge în ajutorul Serbiei, tripla înțelegere ar Constr­ti în voie bunîi să i dea i­m­portante concesiuni,­teritoriale în A­­sÎa.­­micâ. El ma invita ca, în cazul cînd ași ține la o înțelegere definiti­vă pe această bază, să mă adre­sez fă­ră­ întârziere guvernelor englez, fran­cez și rus; fiind sigur că orice propu­nere voia formula va fi bine primită. Ministrul Angliei mi-a cerut în a­­celaș timp să retrag obiecțiunile ce le ridicasem, în numele Greciei, în privința cesiunilor teritoriale pe cari Serbia le-ar face Bulgariei și cari nu era îl de natură să schimbe echilibrul in Balcani. Intru­cît prin extinderea simțitoare a Greciei în Asia mică, e­­chilibrul acesta nu se rupea în dau­na Greciei. Cred că nu e nevoie să­­ esi în evidență faptul că această­­ comiunicare a lui sir Grey constituia o nouă asigurare că pretențiile Bul­gariei asupra unei părți din Mace­donia greacă erau definitiv înmor­­m­ân­ta­te. STATUL MAJOR ȘI IN­­TERVENȚIA­ v fi făcut cunoscut M. Sale comu­­t­e a lui sir Grey. Am chemat apoi colonelul Metaxas, șef de see­­statului major, spre a discuta sub partea militară a concur­­s ni se ceruse pentru sîrbi. D. ■ a fost de părere că o coope­­lominia nu era de ajuns spre lica pericolul bulgar și cre­ase necesară cooperarea, cu­ulgariei, care ar putea, cu asta cu noi, să se arunce la cnt dat asupra Greciei. De sfîrșitul războiului, Grecia , mai slăbită de­cît Bulga­­r urmare, ar fi într'una a­­de aceasta din urmă. D­­lai socotea că nu era în Greciei ca să se întindă că, unde administrația an îevoioasă, a părtei occidentale a A- ar slăbi Grecia din punctul >„. ! militar, aceste motive, d. Metaxas e­s­te părere ca să respingem pro­pune­rea engleză. Astfel apărea opinia statului major care trebuia să se afirme în cursul crizei ministeriale și care n­ i se măr­ginea numai să emită modul­ sau de a vedea din punctul de vedere mili­­tar, dar și caracterul net, al unei po­litice, a lui, stat major, preconizată, politică ce nu admitea, cu nici umn preț, eșirea Greciei din neutralitate, ori cam­ ar fi fost garanțiile și com­pensațiile ce i s'ar fi oferit. COOPERAREA RO­­MINIEI Asupra acestei teorii paradoxale a statului major, vom­ reveni m­ai pe larg în curând. Deoarece statul major afirma că cooperarea Romîniei n­u este o ga­ranție suficientă pentru a ține Bul­­garia în respect, am crezut că era necesar să cer $­ cooperarea Bul­gariei, cooperare care, evident, nu putea să fie obihnută decit cu oare­­cari sacrificii; și iată de ce, în a­­ceeași zi chiar, am arătat M. Sale, printr-o scrisoare confidențială, mo­dul meu de a vedea. A doua zi am fost chemat de M. Sa, cu care am discutat răspunsul de dat comunicării lui Sir Grey. Concluzia a fost că dacă se ajunge la o alianță cu România în scop de a ajuta Serbia, s’ar putea, conside­­rîmfu-le ca exagerate, să nu fie lu­ate în seamă temerile statului ma­jor, adică de a vedea Bulgaria ata­­cîndu-ne, pentru că uniți cu romînii ne-ar fi cu putință să lăsăm pe frontierele bulgare trupele necesa­re pentru a-i su­praveghia și să mergem cu restul forțelor noastre in ajutorul sîrbilor. Am fost autori­zat de Coroană să mă adresez Ro­mâniei cu scop de a ști dacă ea ar voi să participe la o astfel de coo­perare ca aliată, și, în caz afirma­tiv, să iau înțelegere cu puterile triplei înțelegeri. Am convocat con­siliul de miniștri, căruia i-am cerut și care mi-a dat aprobarea sa. Intervenția făcută pe lingă Rot­ri­­nia, nu a dat rezultate satisfăcătoa­re. Rămînea deci sau să mă înțeleg cu Bulgaria, înțelegere care nu ar fi putut ajunge la un rezultat decit în schimbul unor compensațiuni, sau să resping propunerea lui Sir Grey. D. Venizelos expune atunci M. Sale modul său de a vedea, într-un nou memoriu confidențial, al cărui text îl publicăm mai sus. *■ . .” După ce a comunicat prietenilor săi conținutul acestei scrisori, d. Venizelos a adăugat ca regent Fa * Retragerea d-lui Venizelos SUNT SPERANȚE CA VA VENI A­­SUPRA ACESTEI HOTARIRI Trimesul agenției „Teuter" la Ate­na telegrafiaz­ă: „E oarecare speranță rp si Venize­­los va reveni asupra hotărîrei sale de a se retrage din lupta politică. Din diferite păr­ți se fac sortu­ri tinzînd la aplanarea, conflictuul actual ven­irii, a permite d-lui Ven­zelos sa con­tinue a­ se ocupa de Uniunile politice. Cu toate sforțările partizanilor,­­ Venizelos a anunțat hilărirea sa ire­vocabilă de a se retrive din lupta politică. Această hotărire a produs o penibilă impresiune­­ printre partiza­nii și amicii săi. Acelaș trimes al agon­­iei anunță că d. Venizelos recomandă partidului său să­ întreprindă in viitoarele ale­geri o luptă implacabilă împotriva vechilor partide pen­tru­ a­ impedica o reîntoarcere Ii si>ye,­­ ea tristă, de dinainte de revolujiatăia 100P.. CAPTURAREA UNUI VA­POR GREC Viena. 30 Martie.—„Daily News“ din Londra afla din Atena că la 26 Martie vasul grecesc „Efefterios“, venind din America, a fost oprit de flota aliată și condus la Malta. Ma­joritatea incărcătur­ei era destinată Austro-Ungariei. Toate mărfurile destinate Austro-Ungariei au­­ fost descărcate și numai atunci vasul și-a putut continua călătoria. Voluntarii români in Franța Dintre tinerii romîni entuziaști cari s'a­u aflat în Franța în momentul iz­­bucnirea războiului și s’au încins vo­luntari spre a lupta pentru republica franceză, se află și d. Jean Marco­vier, student în medicină dentară, a­­nul al 4-lea, la Paris, al cărui portret îl dăm aci. D Jean Marcovici este fiul d-lui A­­vram Marcovici din București, stra­da Vânători No. 7. In scrisorile ce Te trimite familiei sale, d. Jean Mar­covici scrie: că’ o d­ulce foarte bine și e plin de­­ adm­irație pentru cauza și brava armată a Franței. D. JEAN MARCOVICI Miercuri I April­e 1915 u*. W Familia regală la deschh­ierea expoziției Tinerimei Artistice Controlul și evreii Prezicerea d-lui Miclescu. — Legea zice da, prefect li zic da. — Vina regulamentului. — Care este adevărul. — Legea nu privește pe evreii pământeni. — Datoria d-lui Morțun D. deputat Ioan Miclescu, luând cuvimul la dezbaterea legii asupra controlului străinilor ș'a ridicat îm­potriva acestei legi, pe singurul motiv că ea va stîrni chestia evre­­ească. Mărturisim că noi, cari am com­bătut proiectul din atîtea puncte de vedere, am socotit exagerată teama d-lui Miclescu. Noi am so­cotit că nu este și nu poate fi în intenția nimănui să întindă și asu­pra evreilor pământeni — cari dacă nu sunt legalmente români, nu sunt însă nici străini — controlul desti­nat numai străinilor. Iar pentru ga­rantarea acestui principiu și pentru evitarea ori­cărui echivoc am și cerut ca lucrul să se precizeze a­­nume. Părerea noastră era atît de dreaptă și atât de firească, încât n’a întâmpinat nici o împotrivire. Co­mitetul delegaților a acceptat-o fără nici o rezervă, oratorii tutu­ror partidelor ca și cei indepen­denți s’au declarat de acord cu în­suși ministrul de interne, și cu toții au afirmat cu tărie că evreii pă­mânteni nu pot fi puși în rândul străinilor propriu ziși, supuși ai al­­tor state. De această părere a fost pînă și d. N. Iorga, așa că d. Cuza, antisemitul intransigent, rămas sin­­guroi cu teoria că „nu există evrei pământeni“, a fost silit să cedeze și el. Amendamentul ddnî Cuza se raporta numai la o chestiune de formă: el nu admitea ca și pr­in­ a­­ceastă lege să se consacre, odată mai mult, formula „supuși români“, dar admitea, în fond­, ca locuitorii vizați prin această formulă să fie scutiți de bietul de liberă petre­cere, adică scoși de sub control. Iată deci un punct câștigat: un acord al tuturor partidelor și tutu­ror grupărilor, de la extrema dreap­tă pînă la extrema stângă; și ni­meni, în toată țara, nu mai putea să-și închipue că noua lege, ori­câte păcate ar prezenta, l’ar mai putea avea și pe acela de a stârni chestia evreească. Prin ur­mare, d. loan Miclescu se înșelase. * Și iată că primul efect al legii, abia pusă în aplicare, este să arate că d. loan Miclescu a avut drep­tate. Abia pusă în aplicare, primul efect al legii este să stârnească chestia evreească, provocând o în­curcătură nem­ai­pomenită, din care guvernul nu mai știe cum să iasă. Pricina acestui fenomen este în regulamentul elaborat de ministe­rul de interne, pentru a explica ad­ministrației articolele legii. Idealul­­ unei legi este să fie atît de clară, încât să nu­­ mai aibă nevoe de nici o expli­care; în mici un caz însă nu-i este permis unui regulament ca în loc să lămurească punctele even­tual obscure, să le întunece tocmai pe cele destul de lămurite. Or, a­­ceastă din urmă sarcină și-a luat-o regulamentul și el a reușit atît de bine, încât azi ordinele ministerului se bat cap în cap cu procedura ad­ministrației, iar comunicatele pre­sei oficioase cu ordonanțele pre­fecților. Ceea ce am spus din capul locu­lui — că regulamentul ministerial va da loc la confuzii, șicane și acte arbitrare—se realizează cu o exac­titate matematică. Azi, în lumina experienței făcute, n’avem nimic de atenuat și nimic de adaus criticii pe care am făcut-o în primul mo­ment. * Dacă articolul 22 din regulament se mulțumea să reproducă alinia­tul 3 din art. 9 al legii, n’ar fi fost nici o încurcătură. Se spunea a­­colo că evreii pământeni — adică „străinii cari nici ei, nici părinții lor nu s’au­ bucurat nici­odată de vre­ o supușie străină“ — sânt scu­tiți de biletul de liberă petrecere, și autoritățile ar fi știut că evreilor pământeni legea nu li se aplică. De altfel, biletul de liberă petrecere,, nu este o inovație a legii actuale. El există de peste trei decenii­­ fiind introdus în legea veche, care a fost în vigoare până la 20 Martie 1915. Și după cum pe temeiul veechii legi evreii pământeni n’au fost supărați niciodată, ei n’ar fi fost supărați nici prin legea prezentă. Ce-a făcut însă regulamentul ? El a introdus o „lămurire“ prin ca­re arată în ce mod evreii pămân­teni își vor dovedi calitatea de pă­mânteni. Regulamentul spune : „Ei pot face dovada că intră în această categorie cu orice fel de acte, precum : acte de stare civilă, de studii, de satisfacere a obligații­lor impuse de legea de recrutare, de înscrierea lor în plata impozite­lor, de exercitarea vre­unei profe­siuni, industrii sau comerț, pașa­poarte liberate de autoritățile ro­mâne, hotărâri judecătorești, sau orice alte acte făcute înaintea au­torităților judecătorești, adminis­­tratative, polițienești, etc.“ Această dispoziție este, înainte de toate, fundamental greșită. Ea înșiră o su­mă de dovezi, urma­te și de un etc., dintre care însă cele mai multe nu pot dovedi nimic. In adevăr, calitatea de supus ro­mân nu poate să­ rezulte „din orice fel de acte“. Ea n­u poate să rezulte nici din actele de stare civilă, nici din cele de studii, nici din cele­ rpl-­­Ii­tare,­ nici­ din piața­ in­petru­r'tor/ nici din exercitarea unei profesii, industrii sau comerț. Și nici din diferite hotărîri judecătorești sai­ acte încheiate înaintea autorități­lor , cu atît mai puțin, din......etc.“. Din toate actele înșirate de regula­ment, singurul care poate fi dovedi­tor în cauză este pașaportul. Cum însă nu toți evreii păminteni au călătorit din străinătate și deci nu toți au pașaport, cei mai mulți sunt deci expuși să se prezinte „cu ori­ce fel de acte“, iar minis­trul după examinarea lor, să se pronunțe în mod defavorabil, adică să-î declare străini. In acest caz ministrul va comite un act­­ arbi­trar , dar ceva mai mult: tot ar­bitrar va fi și în cazul cindi minis­trul se va pronunța favorabil, cînd adică va declara că individul în chestie este supus roman, pentru simplul cuvînt că din dovezile în­șirate — exceptînd pașaportul — în cele mai multe cazuri nu se poa­te trage nici o concluzie : nici a­­firmativă, nici negativă. Dar regulamentul merge și m­ai departe, căci el spune : „Prin asemenea acte se va dove­­di atît condițiunea străinului (rec­te,­ a supusului român) cit și a tatălui său". Asta este culmea! Intru­cît nici o lege n’a impus pînă acum fie­cărui, locuitor al țării să aibă o ar­­h­ivă de familie,­ cum vreți ca să aibă toți acte de ale părinților lor ? Nu uitați că evreii păminteni sunt o categorie etnică ce nu este com­pusă excluziv din copii. Sunt prin­tre ei oameni de 50, 60, 70 de ani, adică de pe vremea cînd nici sta­tul n’avea încă arh­ive complecte. De unde să-și procure acești oa­meni acte despre părinții lor, din­tre cari unii sunt morți de o jumă­tate secol ? Ciți cetățeni romîni­—romîni de baștină — au asemenea acte? Ciți țărani romîni ar putea prezintă a­­semenea acte referitoare la părin­ții lor, afară de cazul cind ei vor fi venit, întimplător, în directă atin­gere cu statul :­ împroprietăriri, etc. ? In cele mai multe cazuri aseme­nea acte nici nu se vor putea pre­zenta,­­ de­cît după mari sacrificii de timp și bani. Evreii păminteni, raspîndițî azi în toată țara, vor trebui deci s’o cutreiere în lung și în lat, să vizite­ze localitățile pe unde au trăit și Citiți continuarea în pa­gina a I­I-a*

Next