Dimineaţa, aprilie 1915 (Anul 12, nr. 3977-4006)
1915-04-01 / nr. 3977
rfi PUBLICITATEA CONCeOATi EXCLUSIV AGENȚIEI OE PUBLICITATE CAROL SCHULDER $ Comp. Str Karageorgeviei 9, Etaj t._Teielon •/« OPT PAGINI Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MILLE Bîntourile ziarului Str Sărindar No. ii — București w CU Co au tei II. 6 Iuni Lei ». 3 luni Lei 5. -Pentr» stributt. prețtu i«u Las» TELEFON 4 LiWH No • 14 10:34 7^ I4 99;il. iăzboiul European .........—« #-------------- Situația - Dintr’o telegramă venită din Viena, se anunță o liniște relativă, în iile Rudava și Laborcea, arătîndu-se că rușii urmăresc intențiunea de a cuceri culmea Carpatilor păduroși, la Nord și la Sud de defileul Uiok. Aceiași telegramă mai anunță că, partea Sud-Estică a Carpatilor, e apărată de trupe germane, cari printr-un contraatac violent, au reușit să cucerească puternicele fortificații ce rușii construiseră pe creasta numită Zwiniu. In legătură cu operațiunile din Carpati, al căror rezultat va avea urmări foarte grave asupra Austro-Ungariei și cu deosebire asupra acesteia din urmă, a cărui teritoriu va fi călcat și ocupat de armatele inamice, se anunță călătoria contelui Tisza la marele cartier german, călătorie care nu poate avea alt scop decit a expune situațiunea periculoasă in care se găsește actualmente Ungaria și cererea unui ajutor, subt o formă oarecare. In aceiași ordine de idei, se anunță că austro-germanii ar proecta o ofensivă contra armatelor rusești ce operează în Carpati, ofensivă ce ar urma să plece din regiunea de la Sudul Cracoviei, cu alte cuvinte, si urmeze malul drept al Vistulei. Nu se știe pînă la ce punct, această informatiune e exactă, și nu e locul act de a face strategie de cabinet, pentru a discuta reușita sau nereușita acestei operații. * •* * * * O telegramă din Paris, arată că seria de lupte, date între Marna și Meuza, s’a terminat prin cucerirea pozițiunei de la Eparges, pozițiune, cu atit mai importantă, cu cit ea domină și permite să supravegheze toată legiunea joasă, cunoscută sub numele de Woeuvre, ce se întinde intre Meuza și Mozella, în fața Metzului. Rînd pe rînd, divizia 33-a de rezervă și apoi divizia M-a din corpul V de armată, au venit sa apere această pozițiune, contra sforțărilor francezilor. Cînd se cunoaște Îndârjirea cu care germanii au apărat pînă acuma tot terenul ocupat de ei, această pierdere are o mare însemnătate, nu numai din punctul de vedere tactic, ci și prin faptul că arată că rezervele germane au început să se sleiască și, rînd pe rând, în Flandra, ca și pe coastele Meuzei, ca și în regiunea Champagne, germanii sunt siliți să dea înapoi și să părăsească pozițiunile ocupate, din cauză că nu mai iau cu ce să le apere. N. . aprobat și că l'a autoriza să lucreze in această direcție. Cum in acelas timp, soseau aci aminunte relative de negocierea unuui împrumut bulgar ne pielile austro germane, d. Venizelos a preferat să aștepte înainte de a negocia. Cind împrumutul fu contractat, el Venizelos crezu că că orice încercare de înțelegere cu Bulgaria era inutila și părăsi orice plan in aceasta privință și chiar nu mibi Amic despre el in consiliul de miniștri iar cinci, după citeva zile. Iriple înțelegere ceru Greciei să ajute Serbia cu asigurarea că două divizi, una franceză și alta engleză, o vor apăra contra bulgarilor, d. ]’enizelos, de acord cu statul major socoti aceste garanții ca insuficiente. Alte revelații ale d-lui Venizelos . Ziarul „TFvolio de Bulgarie“, organul oficios al guvernului bulgar, publică sub titlul de mai sus cele ce urmează : — Continuîndu-si revelatiunile, d. Venizelos ,a declarat cele ce urmează amicilor sfii politici și redactorilor ziarelor venizelosiste . La începutul anului se vorbea de un nou atac austriac contra Serbiei In ziua de 11 Ianuarie, ministrul Anfricl mă încunoștiință în numele lui K Grey că dacă Grecia va merge în ajutorul Serbiei, tripla înțelegere ar Constrti în voie bunîi să i dea importante concesiuni,teritoriale în AsÎa.micâ. El ma invita ca, în cazul cînd ași ține la o înțelegere definitivă pe această bază, să mă adresez fără întârziere guvernelor englez, francez și rus; fiind sigur că orice propunere voia formula va fi bine primită. Ministrul Angliei mi-a cerut în acelaș timp să retrag obiecțiunile ce le ridicasem, în numele Greciei, în privința cesiunilor teritoriale pe cari Serbia le-ar face Bulgariei și cari nu era îl de natură să schimbe echilibrul in Balcani. Intrucît prin extinderea simțitoare a Greciei în Asia mică, echilibrul acesta nu se rupea în dauna Greciei. Cred că nu e nevoie să esi în evidență faptul că această comiunicare a lui sir Grey constituia o nouă asigurare că pretențiile Bulgariei asupra unei părți din Macedonia greacă erau definitiv înmormântate. STATUL MAJOR ȘI INTERVENȚIA v fi făcut cunoscut M. Sale comute a lui sir Grey. Am chemat apoi colonelul Metaxas, șef de seestatului major, spre a discuta sub partea militară a concurs ni se ceruse pentru sîrbi. D. ■ a fost de părere că o coopelominia nu era de ajuns spre lica pericolul bulgar și crease necesară cooperarea, cuulgariei, care ar putea, cu asta cu noi, să se arunce la cnt dat asupra Greciei. De sfîrșitul războiului, Grecia , mai slăbită decît Bulgar urmare, ar fi într'una ade aceasta din urmă. Dlai socotea că nu era în Greciei ca să se întindă că, unde administrația an îevoioasă, a părtei occidentale a A- ar slăbi Grecia din punctul >„. ! militar, aceste motive, d. Metaxas este părere ca să respingem propunerea engleză. Astfel apărea opinia statului major care trebuia să se afirme în cursul crizei ministeriale și care n i se mărginea numai să emită modul sau de a vedea din punctul de vedere militar, dar și caracterul net, al unei politice, a lui, stat major, preconizată, politică ce nu admitea, cu nici umn preț, eșirea Greciei din neutralitate, ori cam ar fi fost garanțiile și compensațiile ce i s'ar fi oferit. COOPERAREA ROMINIEI Asupra acestei teorii paradoxale a statului major, vom reveni mai pe larg în curând. Deoarece statul major afirma că cooperarea Romîniei nu este o garanție suficientă pentru a ține Bulgaria în respect, am crezut că era necesar să cer $ cooperarea Bulgariei, cooperare care, evident, nu putea să fie obihnută decit cu oarecari sacrificii; și iată de ce, în aceeași zi chiar, am arătat M. Sale, printr-o scrisoare confidențială, modul meu de a vedea. A doua zi am fost chemat de M. Sa, cu care am discutat răspunsul de dat comunicării lui Sir Grey. Concluzia a fost că dacă se ajunge la o alianță cu România în scop de a ajuta Serbia, s’ar putea, considerîmfu-le ca exagerate, să nu fie luate în seamă temerile statului major, adică de a vedea Bulgaria atacîndu-ne, pentru că uniți cu romînii ne-ar fi cu putință să lăsăm pe frontierele bulgare trupele necesare pentru a-i supraveghia și să mergem cu restul forțelor noastre in ajutorul sîrbilor. Am fost autorizat de Coroană să mă adresez României cu scop de a ști dacă ea ar voi să participe la o astfel de cooperare ca aliată, și, în caz afirmativ, să iau înțelegere cu puterile triplei înțelegeri. Am convocat consiliul de miniștri, căruia i-am cerut și care mi-a dat aprobarea sa. Intervenția făcută pe lingă Rotrinia, nu a dat rezultate satisfăcătoare. Rămînea deci sau să mă înțeleg cu Bulgaria, înțelegere care nu ar fi putut ajunge la un rezultat decit în schimbul unor compensațiuni, sau să resping propunerea lui Sir Grey. D. Venizelos expune atunci M. Sale modul său de a vedea, într-un nou memoriu confidențial, al cărui text îl publicăm mai sus. *■ . .” După ce a comunicat prietenilor săi conținutul acestei scrisori, d. Venizelos a adăugat ca regent Fa * Retragerea d-lui Venizelos SUNT SPERANȚE CA VA VENI ASUPRA ACESTEI HOTARIRI Trimesul agenției „Teuter" la Atena telegrafiază: „E oarecare speranță rp si Venizelos va reveni asupra hotărîrei sale de a se retrage din lupta politică. Din diferite părți se fac sorturi tinzînd la aplanarea, conflictuul actual venirii, a permite d-lui Venzelos sa continue a se ocupa de Uniunile politice. Cu toate sforțările partizanilor, Venizelos a anunțat hilărirea sa irevocabilă de a se retrive din lupta politică. Această hotărire a produs o penibilă impresiune printre partizanii și amicii săi. Acelaș trimes al agoniei anunță că d. Venizelos recomandă partidului său să întreprindă in viitoarele alegeri o luptă implacabilă împotriva vechilor partide pentru a impedica o reîntoarcere Ii si>ye, ea tristă, de dinainte de revolujiatăia 100P.. CAPTURAREA UNUI VAPOR GREC Viena. 30 Martie.—„Daily News“ din Londra afla din Atena că la 26 Martie vasul grecesc „Efefterios“, venind din America, a fost oprit de flota aliată și condus la Malta. Majoritatea incărcăturei era destinată Austro-Ungariei. Toate mărfurile destinate Austro-Ungariei au fost descărcate și numai atunci vasul și-a putut continua călătoria. Voluntarii români in Franța Dintre tinerii romîni entuziaști cari s'au aflat în Franța în momentul izbucnirea războiului și s’au încins voluntari spre a lupta pentru republica franceză, se află și d. Jean Marcovier, student în medicină dentară, anul al 4-lea, la Paris, al cărui portret îl dăm aci. D Jean Marcovici este fiul d-lui Avram Marcovici din București, strada Vânători No. 7. In scrisorile ce Te trimite familiei sale, d. Jean Marcovici scrie: că’ o dulce foarte bine și e plin de admirație pentru cauza și brava armată a Franței. D. JEAN MARCOVICI Miercuri I Aprile 1915 u*. W Familia regală la deschhierea expoziției Tinerimei Artistice Controlul și evreii Prezicerea d-lui Miclescu. — Legea zice da, prefect li zic da. — Vina regulamentului. — Care este adevărul. — Legea nu privește pe evreii pământeni. — Datoria d-lui Morțun D. deputat Ioan Miclescu, luând cuvimul la dezbaterea legii asupra controlului străinilor ș'a ridicat împotriva acestei legi, pe singurul motiv că ea va stîrni chestia evreească. Mărturisim că noi, cari am combătut proiectul din atîtea puncte de vedere, am socotit exagerată teama d-lui Miclescu. Noi am socotit că nu este și nu poate fi în intenția nimănui să întindă și asupra evreilor pământeni — cari dacă nu sunt legalmente români, nu sunt însă nici străini — controlul destinat numai străinilor. Iar pentru garantarea acestui principiu și pentru evitarea oricărui echivoc am și cerut ca lucrul să se precizeze anume. Părerea noastră era atît de dreaptă și atât de firească, încât n’a întâmpinat nici o împotrivire. Comitetul delegaților a acceptat-o fără nici o rezervă, oratorii tuturor partidelor ca și cei independenți s’au declarat de acord cu însuși ministrul de interne, și cu toții au afirmat cu tărie că evreii pământeni nu pot fi puși în rândul străinilor propriu ziși, supuși ai altor state. De această părere a fost pînă și d. N. Iorga, așa că d. Cuza, antisemitul intransigent, rămas singuroi cu teoria că „nu există evrei pământeni“, a fost silit să cedeze și el. Amendamentul ddnî Cuza se raporta numai la o chestiune de formă: el nu admitea ca și prin această lege să se consacre, odată mai mult, formula „supuși români“, dar admitea, în fond, ca locuitorii vizați prin această formulă să fie scutiți de bietul de liberă petrecere, adică scoși de sub control. Iată deci un punct câștigat: un acord al tuturor partidelor și tuturor grupărilor, de la extrema dreaptă pînă la extrema stângă; și nimeni, în toată țara, nu mai putea să-și închipue că noua lege, oricâte păcate ar prezenta, l’ar mai putea avea și pe acela de a stârni chestia evreească. Prin urmare, d. loan Miclescu se înșelase. * Și iată că primul efect al legii, abia pusă în aplicare, este să arate că d. loan Miclescu a avut dreptate. Abia pusă în aplicare, primul efect al legii este să stârnească chestia evreească, provocând o încurcătură nemaipomenită, din care guvernul nu mai știe cum să iasă. Pricina acestui fenomen este în regulamentul elaborat de ministerul de interne, pentru a explica administrației articolele legii. Idealul unei legi este să fie atît de clară, încât să nu mai aibă nevoe de nici o explicare; în mici un caz însă nu-i este permis unui regulament ca în loc să lămurească punctele eventual obscure, să le întunece tocmai pe cele destul de lămurite. Or, această din urmă sarcină și-a luat-o regulamentul și el a reușit atît de bine, încât azi ordinele ministerului se bat cap în cap cu procedura administrației, iar comunicatele presei oficioase cu ordonanțele prefecților. Ceea ce am spus din capul locului — că regulamentul ministerial va da loc la confuzii, șicane și acte arbitrare—se realizează cu o exactitate matematică. Azi, în lumina experienței făcute, n’avem nimic de atenuat și nimic de adaus criticii pe care am făcut-o în primul moment. * Dacă articolul 22 din regulament se mulțumea să reproducă aliniatul 3 din art. 9 al legii, n’ar fi fost nici o încurcătură. Se spunea acolo că evreii pământeni — adică „străinii cari nici ei, nici părinții lor nu s’au bucurat niciodată de vre o supușie străină“ — sânt scutiți de biletul de liberă petrecere, și autoritățile ar fi știut că evreilor pământeni legea nu li se aplică. De altfel, biletul de liberă petrecere,, nu este o inovație a legii actuale. El există de peste trei decenii fiind introdus în legea veche, care a fost în vigoare până la 20 Martie 1915. Și după cum pe temeiul veechii legi evreii pământeni n’au fost supărați niciodată, ei n’ar fi fost supărați nici prin legea prezentă. Ce-a făcut însă regulamentul ? El a introdus o „lămurire“ prin care arată în ce mod evreii pământeni își vor dovedi calitatea de pământeni. Regulamentul spune : „Ei pot face dovada că intră în această categorie cu orice fel de acte, precum : acte de stare civilă, de studii, de satisfacere a obligațiilor impuse de legea de recrutare, de înscrierea lor în plata impozitelor, de exercitarea vreunei profesiuni, industrii sau comerț, pașapoarte liberate de autoritățile române, hotărâri judecătorești, sau orice alte acte făcute înaintea autorităților judecătorești, administratative, polițienești, etc.“ Această dispoziție este, înainte de toate, fundamental greșită. Ea înșiră o sumă de dovezi, urmate și de un etc., dintre care însă cele mai multe nu pot dovedi nimic. In adevăr, calitatea de supus român nu poate să rezulte „din orice fel de acte“. Ea nu poate să rezulte nici din actele de stare civilă, nici din cele de studii, nici din cele rpl-Iitare, nici din piața inpetrur'tor/ nici din exercitarea unei profesii, industrii sau comerț. Și nici din diferite hotărîri judecătorești sai acte încheiate înaintea autorităților , cu atît mai puțin, din......etc.“. Din toate actele înșirate de regulament, singurul care poate fi doveditor în cauză este pașaportul. Cum însă nu toți evreii păminteni au călătorit din străinătate și deci nu toți au pașaport, cei mai mulți sunt deci expuși să se prezinte „cu orice fel de acte“, iar ministrul după examinarea lor, să se pronunțe în mod defavorabil, adică să-î declare străini. In acest caz ministrul va comite un act arbitrar , dar ceva mai mult: tot arbitrar va fi și în cazul cindi ministrul se va pronunța favorabil, cînd adică va declara că individul în chestie este supus roman, pentru simplul cuvînt că din dovezile înșirate — exceptînd pașaportul — în cele mai multe cazuri nu se poate trage nici o concluzie : nici afirmativă, nici negativă. Dar regulamentul merge și mai departe, căci el spune : „Prin asemenea acte se va dovedi atît condițiunea străinului (recte, a supusului român) cit și a tatălui său". Asta este culmea! Intrucît nici o lege n’a impus pînă acum fiecărui, locuitor al țării să aibă o arhivă de familie, cum vreți ca să aibă toți acte de ale părinților lor ? Nu uitați că evreii păminteni sunt o categorie etnică ce nu este compusă excluziv din copii. Sunt printre ei oameni de 50, 60, 70 de ani, adică de pe vremea cînd nici statul n’avea încă arhive complecte. De unde să-și procure acești oameni acte despre părinții lor, dintre cari unii sunt morți de o jumătate secol ? Ciți cetățeni romîni—romîni de baștină — au asemenea acte? Ciți țărani romîni ar putea prezintă asemenea acte referitoare la părinții lor, afară de cazul cind ei vor fi venit, întimplător, în directă atingere cu statul : împroprietăriri, etc. ? In cele mai multe cazuri asemenea acte nici nu se vor putea prezenta, decît după mari sacrificii de timp și bani. Evreii păminteni, raspîndițî azi în toată țara, vor trebui deci s’o cutreiere în lung și în lat, să viziteze localitățile pe unde au trăit și Citiți continuarea în pagina a II-a*