Dimineaţa, august 1921 (Anul 18, nr. 5349-5374)

1921-08-05 / nr. 5352

ANUL XVIIÎ-en. No. 5352 pagini1 teu exemplari în toată țara 8 pagini C Vineri 5 August 1921 0 iluzie optică Din faptul că trenurile de persoane merg de câtva timp cu oarecare exactitate, că trenurile nu mai sunt atât de tixite și că avem o abundență de expresuri inernationale care nu diferă mult de cele dinainte de război, publicul a început să creadă că criza transporturilor noastre a fost înlăturată. Dar totul se reduce la o iluzie. Trenurile obișnuite de persoane nu s'au înmulțit. Ele sunt astăzi mai puțin aglomerate pentru că tarifele ridicate nu mai permit oricuiluxul unei călătorii. Și chiar dacă ar fi mai bune și mai frecvente trenurile de persoane problema transporturilor nu rizidă aoi. Comunicația persoanelor e desigur o chestie importantă, însă nu are nimic comun cu problema economică a transporturilor. Aceasta începe când e vorba de transporturile de produse ale solului și ale industriei noastre. In acest punct stăm astăzi tot atât de rău ca până acum. Locomotivele nu ajung pentru a mișca trenurile de marfă, iar vagoanele sunt insuficiente. Lipsește de asemenea un program de mișcare prin care să se asigure un regulat schimb de materii prime și de combustibile. Petrolul stă pe loc în rezervorii, cerealele au început să se strângă in magazii și hambare iar cărbunii de la Petroșani stau in gravuri și ard acolo, in loc de a arde in uzine și cuptoare. Că exportul păgubește, că valuta suferă, că In interior consumația nu poate fi satisfăcută este evident. Transporturile au rămas încă problema capitală a vieții noastre economice. Iar iluzia care dă loc la credința că criza a dispărut trebue neapărat să fie spulberată. Ziar fondat în 1904 de CONST. MIUUE . Dtte ülte Anilin puternicii Mea aprovizionează Rusia sovietică Ultimul discurs al d-lui Lloyd ,George, n’a fost numat discursul unnui om de stat cuminte, dar a fost discursul care ne învață de ce Anglia este cel mai puternic stat al lumei actuale. Când eram foarte tânăr, vorbeam ca un militar distins despre lucruri militare. Intre altele acest ofițer, îmi sipuse cum că scriitorii speciali consideră Anglia ca cea dintâi putere militară a lumei. Și eram atât de mirat încât rămăsesem chiar incredul. In ignoranta mea de atunci nu puteam pricepe cum o țară cu 200 mii de soldați poate fi o putere militară mai mare decât Germania cea cu 5 milioane, sau decât Rusia Cea cu 7 milioane. Ultimul război a dovedit, însă, cum că, în adevăr Anglia este cea dintâi putere militară a globului. In discursul său din urmă, d’ Lloyd George a prezentat chestiunea pe care a voit s’o trateze cu acea siguranță, limpezime și franchetă care izvorăște din conștiința marei forțe pe care o reprezintă Anglia. Acum am înțeles, poate și mai deslușit ce folositoare funcțiune mondială exercită acest stat care și-a asumat rodul de arbitru al tuturor conflictelor politice internaționale de pe planetă și cât de utiliste ca Anglia să fie întotdeauna d foarte bogata și foarte puternică. Anglia a fost de multe ori acuzată că este egoistă. Francezii au blestemat-o de multe ori, în ultimul război germanii o urau mai mult decât pe Franța și peste tot afișau imprecația. „Gottstrafe England“. Cu Rusia țaristă Anglia a dus lupte seculare spre a putea apăra civilizația europeană și libertatea popoarelor împotriva tendinței cotropitoare a Moscovei. Și cu toate acestea, a doua zi după încheierea păcei toți dușmanii di n ajur, pot întinde o mână amicală englezilor. D. Lloyd George a caracterizat în două vorbe situația: „Ultimul război, a spus el, a fost atât de crâncen încât ne-a învățat să apreciem binefacerile păcei. întreaga politică al Angliei este consacrată acestui scop realizarea păcei pe care tot în Aliați au încheiat-o cu atâta greutate“ I înțelepte cuvinte care pun încă și mai mult, în lumină rolul tutelar și arbitrar al puternicului stat insular. Anglia ar fi egoistă? Nu este exact înțelesul ce se dă acestui cuvânt. Egoismul stă, în realitate în s statură intimă a fiecărei acțiuni omenești, egoismul este esența instinctului de conservare care asigură eternitatea speciei, dar acest egoism este indispensabil rolului salutar pe care îl exercită. Un arbitru real trebue să aibă autor Hate și pentru ca să aibă ajutorii tate trebue să fie puternic și bogat. Un stat sărac întocmai cal și un om sărac, este lipsit de puterea ascendentului. Averea adică posesiunea lucrurilor trebuincioase vieței largi dă greutatea, dă independenta și dă ascendentul asupra celorlalți. Principiul autorității nu crește printre cei strâmtorăți. Anglia a făcut întotdeauna mari servicii omenirea. Ea este aceea care a dat cel dintâi exemplu al seif-guvernământului; ea a îndrăznit să taie gâtul unui rege; ea a fost în fruntea tuturor inițiativelor s pentru liberarea popoarelor oprimate; ea a curățat mările planetei , de bandele flibustierilor, a pirațiilor și a răpitorilor de carne vie; ea s-a ridicat cu toate resursele ei c imense, în contra tuturor tiraniilor continentali; ea a fost singura care 1- a dovedit în toate împrejurările un înalt simt politic și pe care nici un * triunf nu a îmbătatat până a-șî n pierde capul." Care popor mai are în istoria lui v un caz la fel cu aceia* dela 1821? s in urma bătăliei de la Novarin, *în• oare flotele anglo-ruso-franceze, au ? distrus flotele turco-egiptene, toți amiralii învingători au fost răsplă- ntate în țara lor. Singur amiralul Seymour comandantul flotei engle geze, după ce a primit la Londra; o j tioturile triumfului, a fost destituit i și dat judecatei. Anglia înțelegea că distrugerea anterei navale turcești însemnat omnipotenta navală rusească în Orient. Acest mare popor cu atât de puternic simț politic își urmează și acum menirea... Constantin Bacalbașa Ceva caracteristic La drept vorbind multe sunt astăzi caracteristice în... rău. De aceia singura alegere ce ai de făcut e numai să vezi care-i mai cu mor. Zilele acestea am aflat ceva care mie unuia mi s’a părut în mod excepțional de motat și care complectează cele ce s’au scris în acest ziar la rubrica „Dimineața în Ardeal“. Să vi-1 povestesc ca să vă dafî și dv. cu părerea. Un grup de învățători și de înotătoare unguri, dar de la școalele de stat, au întreprins o călătorie prin România veche în scopul și de a o cunoaște dar mai cu seamă de a ne învăța limba. Desigur că faptul nu s’a produs din inițiativa Or ci prin sfătuirea oficială ce li s’a dat de la centru. Și oamenii au pornit-o dintru întâi la Constanța. Cât au stat și ’e-au făcut pe acolo nu știu. Inele din urmă au poposit la București. Aci au fost găzduiți, fără de teste, la o școală care se poate zice că e mai curând în județul Ilfov decât în București, unde birjarii, dacă te duc, nu merg fără 100 de ei cursa. Bineînțeles că nimic nu era pregătit întrucât nimeni nu paracoicise să înștiințeze direcția școalei la sosirea acestui mare stol de muniri. 1 Tot astfel nimeni nu s’a gândit ’ar fi fost bine să li se pregăteacă cursul de vacanție, ceva conferițe, călăuze spre a vizita orașul din anumite puncte de vedere, așaum li se făgăduise. Nimic, nici măcar două-trei persoane ad-hoc are să le fie de urât, să le vorbeacă, să le arate un interes oarecare, nu s’au arătat ! Și așa s’au învârtit, ei ce s’au Inerțit, de chipul lor, desigur că ’au plictisit amarnic, n’au văzut cea ce trebue și n’au învățat o oadă românească, până ce într’o țină zi au zburat din cotro an veți, ducând cu dânșii idei pe care îă tem să le evoc. Dacă ar fi la mijloc ceva ,fragele de țară și de lucru, sentimentl împlinirea datoriei, un pic de leal, o țară de bunăvoință măcar.t s’ar face câte o mică ispravă. Dar, vai ! nu s. I. T. 1 Opera de ajutorare a d-lui Hoover.—Toate pregătiri» pentru soarele consiliu suprem sunt terminate.—Bulgaria refuză dezarmarea Ut La Consiliul Suprem de Luni, guvernul britanic va fi reprezentat de d. Lloyd George și de Lordul Curzon. Deoarece ordinea de zieste foarte încărcată întrucât sunt a se discuta o serie de chestiuni de interes general, consiliul va dura mai multe zile. Lloyd George care are de continuat dezbaterile cu primii miniștri ai Cominiinilor și cu revoluționarii irlandezi nu va asista probabil decât la discuția problemei sUeziene care este cea mai importantă. Pentru începerea acestei discuții s’au luat toate măsurile preliminare. D. Lloyd George s’a consultat în privința ei cu reprezentanții Dominicnlor. De altă parte, Marchizul della Torretta, care va merge la Paris în numele guvernului italian a făcut în Cameră declarații asemănătoare cu ale premierului Cugles din același ai. D. Lloyd George a arătat că soluția va trebui să fie conformă cu tratatul și să fie dată cu imparțialitate. D. della Torretta a accentuat de asemenea necesitatea de a respecta tratatul. In ce privește intervenția comună pe lângă guvernul german în vederea transportului eventual al noilor contingente spre SUezia, ea se va produce abia astăzi. D. Herbert Hoover, ministrul comerțului american este fără îndoială un om de ispravă. După admirabila organizare în cursul anilor 1918 și 1919 a aprovizionării statelor centrale in est-europene, el Întreprinde acum o mare operă pentru salvarea Rusiei înfometate. Este sigur că această operă își are laturea pur negustorească, dar importanța ei umanitară nu trebue nesocotită. Statele Unite care singure mai dispun de stocuri însemnate de provizii și de mijloace pentru finanțarea operei de ajutorare sunt gata să trimită prin Dantzig și Reval toate proviziile necesare Rusiei cu singura condiție ca americanii din Rusa să fie repatriați. Valoarea proviziilor ce se vor trimite în fiecare lună este de circa un milion și jumătate de dolari. Este interesant de constatat că marele grânar al Europei trebue să fie salvat de vechiul său concurent pe piața apuseană. In Bulgaria se observă o mișcare analogică ca aceea produsă in Germania cu ocazia dezarmării. Guvernul de la Sofia fiind somat de conferința ambasadorilor ca să desființeze toate formațiunile ce depășesc efectivul prevăzut în tratatul de la Neuilly și de a înlocui soldații recrutați prin voluntari angajată pe termen lung, refuză să execute această operație sub motiv că nu găsește voluntari și că și-ar expune granițele la toate atacurile. Obiecțiunea nu e serioasă și nici sinceră. Ea va avea desigur soarta pe care au avut-o mai de mult pretextele Germaniei. Bulgaria nu are să se teamă de nici un atac. Altă amintire O durâțî poate p’a de erî cai moș Gostache, care nu fuse prea neinteresată, nu-i așa ? De data asta însă e vorba de-un colonel, dar de-un colonel nu numai bun și blând ci doritor de-a afla toate câte’s pe lume, deci înzestrat cu o judecată foarte dreaptă. Se vede că, vorba lui moș Teacă, fusese recrutat dintre cMM. Stăm într’o zi de vorbă cu el și la un moment dat îmi spuse : — Se zicea cândva că armata e o școală de patriotism și de moralitate. Din nenorocire mă tem că astăzi soldatul va pleca din oștire foarte demoralizat, hai să fie cuvântul, strașnic de stricat. — Mă înspăimânți, colonele, da ce-a devenit oare armata, ce s’a întâmplat cu dânsa ? — Nimic de seamă, armata e aceași, nici mai bună și mci mai rea ca orice altă instituție a țării , dar fiindcă toate lucrurile merg rău, printr’o curioasă rtaoșare nici în armată nu merg mai acătării. Să-ți povestesc conversația pe care am auzit-o între niște soldați. — Ascult. — Măi vere, zicea unul, citirea î tu prin gazete că dipotate se învinuesc unii pe alții de câte și mai câte tâlhării ? — Or fi vorbe, leat. — Vorbe, desigur. Dar credeam că vor fi dați judecății ori învinuiții, ori învinuitorii, și văd că nu s’aude de procuror. Nu zic, cu toții dintre ei mari se învinuuesc, dar peilalți să-î lăsăm în plata Domnului. Când însă chiar conducătorii țării sunt de teapa asta, apoi prost lucru ! — Și ce-i de făcut vere ? •— Ce să fie, eu zic că să facem și noi ca dânșii când ne-o veni la socoteală că altmintre și ne va ține lumea de proști. Deși colonelul meu îmi garanta autenticitatea, eram cam sceptic. Văzând însă astăzi înmulțirea aceasta extraordinară de bande înarmate cu puști militare, cu mitraliere și cu granate, ceia ce nu le-ar sta la îndemână unor civili pur și simplu, mi-a venit în minte conversația de mai sus și m’am gândit că o asemenea stare de spirit trebue să mai fi domnit și prin alte regimente, încât la lumina faptelor rele de sus, cei de jos fac ce văd. Când se impute peștele de la cap.... INDEX. — La căldura de erî, cred că ar fi mai bine să vă faceți din barbă un evantai! iiitoarele alegeri Londra, Iulie. Cu toată importanța lor extremă și repercusiunea pe care ar putea-o avea asupra relei situații europene, evenimentele din Silezia și Anatolia nu îngrijoresc deloc opinia publică engleză. Nu din cauză că poporul englez se dezisteresează de toate chestiile internaționale în curs, dar el preferă să-și întoarcă privirea spre chestia irlandeză sau spre convorbirile mai depărtate dintre Washington și Tokio de o parte și Londra pe de alta. Câteva fapte diverse din viață politică interioară, pasionează de asemeni mult mai mult publicul englez, decât schimbul de vederi dintre reprezentanții respectivi al Franței și ai Angliei, sau decât notele ce se schimbă între Paris și Londra cu privire la chestia sileziană. Atitudinea unor elemente din Silezia de Sus, din ce in ce mai primejdioasă îngrijorește cu drept cuvânt pe guvernul francez, astăzi încă se anunță cu au sosit trupe de întărire la Gleiwitz pentru a mări rândurile Osgesch-ului, și aceste armamente, aceste mișcări de formațiuni militare sau mai mult ori mai puțin civile, au împins pe înalții comisari francez, italian și englez, să reclame configeriile de trupe aliate în mai mare număr. Această cerere concordă deci cu aceea guvernului francez care, într'o notă transmisă lordului Curzon, de către d. de St. Aulaire, ambasadorul Franței la Londra, ceruse guvernului englez să coopereze la trimiterea trupelor reclamate. La această reclamație Londra obiectase că singurul mijloc de a înlătura o noua revoltă este de a câștiga timp convocând cât de curând, Consiliul Suprem. Trimiterea de trupe de către Anglia este de altfel destul de grea: Anglia are șase batalioane în Silezia și forțele ei militare sunt împrăștiate în Egipt, India, și tocă acum 15 zile in Irlanda. Oricare ar fi fost însă decursul convorbirilor baroco-engleze, acum e sigur că atunci când chestia sileziană va fi regulată și pacea în zona plebiscitară asigurată, Europa va scăpa de o mare grijă. Nu mai rămâne de stabilit decât o înțelegere între Statele Unite, Japonia, Marea Britanie și Bominiunile ei, pentru ca lumea să fie asigurată de liniștea parlamentare pe care o cere. Această conferință la care vor asista marile puteri va cuprinde de asemeni, se crede, și Cominiunile britanice. Se crede ca acestea, interesate în mod direct la chestia Pacificului și în limitarea armamentelor, nu se vor abține de a participa la această Conferință; ele nu vor lua parte la desbateri la ei în misiunea britanică, aparte, noi fiind recunoscute de guvernul Statelor Unite ca națiuni deosebite, ci ce formând un tot împreună cu Anglia. Delegația imperială engleză va fi prezidată de d. Lloyd George, cam cu tot atacul și neîncrederea ziarului „Times“, este de părere că cea mai importantă conferință este aceea care se va întruni la Washington în Noembrie viitor, care ar putea fi cu mult mai folositoare imperiului decât încăși convorbirile irlandeze. Convorbirile dintre d. Lloyd George și d. de Valera s-au terminat cu bine și președintele Republicei irlandeze a plecat la Dublin având în buzunar „baza ■ unui acord“ cu guvernul britanic. Cu toate că cei doi negociatori și-au promis de a nu destăinui niciuna din convorbirile lor, se vorbește mult de propunerile guvernului englez. Sudul Irlandei ar avea după ele un guvern propriu, bucurându-se de dreptul de „self determination“ și ar avea toată independența, mai puțin aceea pentru chestiunile externe, pentru organizarea armatei și flotei navale și aeriane. Partea de Nord a Insulei ar alege ,un guvern analog sau actualul „statu quo“, cu câteva modificări care i-ar da o mai mare libertate financiară. O înaltă Cameră irlandeză ar asigura unitatea Irlandei la care ține atât leaderul Sinn Feiniștilor. Ea ar ratifica dieciziunea celor două Parlamente locale cu sediul la Dublin și la Belfast. Sir James Craig care a venit la Londra a precedat pe șeful Sinn Feiniștilor cu landa, câteva zile, în călătoria lui în prin orice caz, d. Lloyd George se arată optimist și speră să facă viitoarele alegeri în Noembrie cu un succes al politicei sale. De fapt cu toate greutățile, este evident că daci d. Lloyd George reușește a aduce pacea în Irlanda, el va putea fi considerat cu drept cuvânt, ca „mântuitorii“ Angliei. R. L. CRU jHmiostaii-Ța I li Mum' SsrîsBare dan Anglia te interesează pe englezi in chestia Sileziei, ci a Irlandei și a cuntermp lua Kiasningtai Lloyd George mântuitorul Angliei iii iar la anala Bandele de tâlhari au crescut la ultimul timp atât de mult, încât ele au început să devie un pericol îngrijitor pentru populația palifică de la sate, pentru călători și ofikti pentru drumeții ce întârzie pe la periferiile orașelor. • Autoritățile administrative nu pot ține piept acestor bandiți, organizi și înarmați, cari înspăimântă at jafurile, prădăciunile, omorurile și silubtele lor, județe întregi. După modul cum aceste bande s-au organizat se poate lesne constata că elementul predominant se combute din soldați dezertori, carii de frica pușcăriei, nu s’au mai reîntors la vetrele lor, aplicând drumul tâlhăriei. Faptele acestor răufăcători nu pot fi scuzate, desigur, însă cauza care a împins pe acești dezertori spre codru și drumul mare, se pot ușor ghici. Deși s’au dat până acum două decrete de amnestic, totuși, se știe, că din pricina sgărceniei cu care clemența a fost acordată, zeci de mi de oameni mi sunt cuprinși în prevederile acestor decrete. In aceste excepții sură cuprinse câteva categorii de dezertori, cari, scoși din amnestie, au luat drumul pribegiei , de aci întălnindu-se în drumul lor prin ascunzătorile munților, sau desișurile pădurilor, s’au adunat în cete răzlețe și mai apoi în bande organizate. Poate că o amnistie generală ar determina acești dezertori să părăsească bandele de tâlhari și să se reîntoarcă la căminurile și gospodăriile lor. Odată părăsite de acei ce companii forța armată și organizată a bandelor, celelalte elemente vor fi nevoite a se risipi sau a se preda. V. Sc. I Abuzuri Nu știm dacă cele ce le relatăm noi au vre-o legătură cu faptul că instituția C. F. R. e încă militarizată, sau dacă faptele ce se petrec zilnic în trenuri în special în Ardeal, sunt abuzuri, pe cari autoritățile militare le tolerează împotriva ordinelor date pentru călători în genere. Astfel se semnalează zilnic conflicte între personalul de conducere a trenurilor și ofițerii călătorii, cari deseori tranșează diferende!© In casa ei, vădit nu au dreptate, întrebuinnțând violența în purtare și în vorbă, în toate cazurile în cari ofițerii, gândiți în trenuri fără bilete, sunt invitați să plătească amenda veghea neistaj ră, ei bruschează pe șeful trenului și o refuză a plăti în alte cazuri ofițerii ,își iau ordonanțele în compartimentele de clasa I și refuză să plătească pentru ei pretextând că nu ocupă un loc, ci stau în coridorul vagonului Un alt sistem împotriva căruia publicul adresează zilnic plângeri este acel practicat de uni ofițeri, cari, plaartează ordonanțele lor în vagoane, împiedecând pe călători să intre, cu ordinul că toată cabina este ocupată. In Ardeal mai ales, personalul trenului este irorizat și amenințat, ba de multe ori maltratat, dacă „îndrăznește“ să aplice strict ordinele date de direcția C. F. R. In special conductori străini, păstrați în serviciul drumului nostru de fier, în Ardeal se tem să se mai împotrivească acelora dintre ofițeri, care înțeleg să abuzeze de situația lor. E o situațione intolerabilă căreia ar trebui să î se pue capăt. DACIAN „DIMINEAȚA“ Primește abonamen Lunare, pe prețesda Lei 201... pe tot timpul sezonului de fel».