Dimineaţa, iunie 1925 (Anul 21, nr. 6655-6684)

1925-06-01 / nr. 6655

luni 1 iunie 1920 păstrtă­m Finanţarea Cooperaţiei Printre factorii, cari hotărăsc de soarta cooperaţiei, se numără, în prima linie, capitalul şi fidelitatea membrilor. Dacă am pus în fruntea nevoilor neapărate, capitalul, a­­ceasta nu înseamnă că ignorăm fap­tul că­ cooperativele sunt asociaţii de persoane şi nu de capitaluri, ca societăţile capitaliste, ş­i nici că aici, ca şi în capitalism, comanda capitalul şi nu munca, ci am voit numai să învederăm anevoinţa cu care cooperativele îşi procură capi­talul trebuitor, în organizarea în­treprinderilor de tot felul. Proble­ma aceasta a capitalului s’a pus din primele zile ale cooperaţiei şi, deşi de atunci au trecut mai bine de opt decenii, ea este încă de ac­tualitate; ba poate astăzi, când co­operaţia s’a întins asupra unui­ ma­re număr de întreprinderi din ce în ce mai vaste, mai ales în domeniul producţiei, este încă şi mai­ arză­toare. Ce s’a realizat până acum, în a­­ceastă grea problemă a strângerei capitalului în cooperative, şi cum s’a realizat şi ce posibilităţi şi mo­dalităţi de realizare ar mai fi, iată ce ne-am propus să analizăm prin aceste rânduri. In dezlegarea acestei grele şi hotărîtoare probleme, dealungul vremurilor, s’au făcut discuţii nu­meroase. Ni se pun în faţă trei soluţii: prima, că cooperaţia n’are nevoe de capital; a doua, că cooperaţiei să-i dea statul capital şi a treia, că cooperaţia să-şi strângă capitalul necesar de la membrii săi. Ar mai fi încă şi o a patra soluţie : coope­raţia să lucreze cu capitalul mem­brilor şi al statului. înţelesul primei soluţii­­ este că, cooperaţia poate dobândi capital din afară, de ori­unde, prin împru­mut acordat cooperativei, pe teme­iul răspunderei solidare şi nemăr­ginite a membrilor. Sistemul acesta este găsit şi practicat de Reiffei­­sen. Dar în cele din urmă a fost modificat chiar în Germania intro­ducând obligativitatea pentru mem­bri de a depune şi ei capital social. A doua soluţie a fost încercată un moment în Franţa, pe la 1898, dând rezultate dezastruoase, căci s a pierdut întregul fond pus­ de stat. A treia soluţie a fost găsită de pio­­neri şi adaptată de toţi acei, cari au înţeles bine rostul cooperaţiei. In deosebi, în Anglia, sistemul a dat rezultate strălucite şi mişcarea cooperativă engleză, din ramura consumului, mai ales are capital a­­bundent de circa o sută miliarde lei. Totuşi şi aci, alte ramuri de cooperaţie, cum e cea agricola, simt lipsa de capital şi statul o a­­jută. Cea de a patra soluţie, ca coope­raţia să lucreze cu capital propriu şi de la Stat, este aplicată în multe ţări Să luăm la întâmplare cateva In Franţa, cooperaţia este dotata de stat cu circa 800 milioane franci, adică cu peste şase miliarde lei. Suma aceasta este luată de stat din redevenţele ce i se cuvin de la Banca Naţională şi este pusă la dispoziţia cooperaţiei prin Ofi­ciul de credit agricol. In Italia, statul a dotat Institu­tul Naţional de credit cu 200 mili­oane lire, adică circa două miliar­de lei. In România, cooperaţia Înainte de război era dotată de Stat cu 20 milioane lei, iar astăzi cu 50 mili­oane. Prin proectul de lege pentru prelungirea privilegiului Băncii Na­ţionale, se prevede că după strân­gerea datoriei Statului, 15 la sută din dreptul de redevenţă al Statu­lui se va da unui fond, care să vie un ajutorul creditului popular (Bănci populare, Cooperative şi A­­sociaţii muncitoreşti sau săteşti) Fondul se va alimenta de îndată cu suma de lei 200 milioane, pe care Banca Naţională o pune din rezer­vele sale speciale la dispozi­ţie, pentru a înlesni instituţiile a­ratate să participe la nouile orga­­nizaţiuni economice, cari răspund menirea cooperaţiei şi în genere cre­ditului popular. Este de observat că in cele mai multe ţări, ajutorul statului se dă mai mult cooperaţiei agricole. Cooperaţia — observând că or­­ganizaţia finanţei capitaliste, de­vine o forţă ameninţătoare — şi că ea pompează chiar economiile masselor populare, cu care organi­zează întreprinderi, în care se ex­ploatează munca, — a început să reacţioneze, organizând şi ca fi­nanţa populară. Până acum cele mai puternice organizaţiuni ale fi­nanţei populare, sunt cele din Sta­­tele­ Unite ale Am­er­icei. Insă din 1922 funcţionau 13 bănci de impor­tanţă mai mare, — şi alte 12 pe cale de constituire,­­ în cari diferiţi membri ai diferitelor asociaţii, subscrisese 2.210.000 dolari. In a­­cest moment, una singură din a­­ceste bănci „Banca Asociaţiei fră­ţeşti a conductorilorz. te. la căile ferate şi a mecanicilor!’, are un capital subscris de 1.300.960 dolari şi depuneri spre fructificare de 27.373.000 dolari. In anul 1923, erau în Europa, în le­gătură cu Comitetul bancar coope­rativ internaţional, 35 bănci coope­rative din 11 ţări, cu un capital şi rezerve de 61.389.000 dolari, iar de­puneri spre fructificare erau 302 mi­lioane dolari. Cum vedem, calea apucată de coo­peraţie, pentru reorganizarea finan­­ţei, este constituirea de bănci puter­nice de către unităţile cooperative, în care, pe Ungă capital social, primesc economiile muncitorilor cari se urcă de obicei de la 10 — 20 de ori, capi­talul social. O înţeleaptă organizare, îngădue primirea acestor însemnate depuneri, fără nici o teamă că nu se vor­­restitui la timp. In rezumat, cooperaţia îşi pro­cură capital de operaţiuni prin ac­ţiuni — de­sigur nu în condiţiile ac­ţiunilor din întreprinderile capita­liste — obligaţiuni şi­ depuneri spre fructificare. Ajutorul statului este o datorie, până când massele, e­­mancipate de exploatare, îşi vor forma singure capitalul necesar în­treprinderea cooperaţiei. Pentru izbânda deplină, este ne­­cesar a se urma calea deschisă prin constituirea de puternice bănci cooperative, pentru diferitele ra­muri de cooperaţie. Acestor bănci nu trebue să li se limiteze capita­lul prin legi, care în unele ţări sunt o mare piedică pentru strângerea capitalului în cooperaţie. Muncitorimea industrială şi agri­colă, ale cărei resurse sunt formi­dabile, să nu-şi depună economiile decât în cooperaţie, care le fructi­fică numai în favoarea lor. Membrii cooperativelor, să fie fideli asociaţiilor din cari fac par­te, nu numai cu puterea lor de eco­nomie, dar şi cu cea de consuma­ţie, iar unităţile cooperative prima­re să-şi ofere puterea lor de cum­părare, numai magazinelor lor de gros. Cu chipul acesta, coope­raţia îşi va găsi suficientă în ea însăşi şi izbânda finală va fi asi­gurată. TAKE ­m­­alii Firi Putna din Focşani Focşani 27­­Mai. — In ziua de Du­minică 31 Mai, la ora 9 a­­m., va avea loc adunarea generală a Federa­lei Putna din Focşani. Cu acest prilej va avea loc festivitatea inaugurării nou­lui local al Federalei din str. Liniş­te! No. 12. Vor participa la această solemnitate d-nii: N. D- Chirculescu ministrul mun­cii, Titus Exentie directorul general al Casei centrale a Băncilor populare şi alte persoane oficiale. Pe lângă delegaţii băncilor populare cooperativele şi obştiilor săteşti din acest judeţ, vor participa şi delegaţi ai unităţilor cooperative din judeţele limitrofe- --------0X0X0-------­ Constatările d-lui director general Titu Iente cu ocazia inspecţiei făcute peste Carpani Directorul general al Centralei băncilor populare, d. Titu Axente, însoţit de d. I. Mihăilescu, inspec­tor, s-au înapoit în Capitală, din inspecţia făcută la federalele din Ardeal. Reprezentanţii casei centrale au inspectat banca populară din corn. Vad, judeţul Sibiu, care este cea mai mare bancă populară din Ar­deal şi care dispune de fonduri de peste 4 milioane lei. Această bancă funcţiona înainte de alipirea Ardealului la patria mumă şi a fost cea dintâi care şi-a modificat statutele şi s-a con­format benevol legei băncilor­ populare înainte de extinderea ei în nouile teritorii. Sufletul mişcărei cooperatiste din com. Vad este învăţătorul Popp, care a primit felicitări de­ la reprezentanţii casei centrale, iar d. director general Titu Axente a luat dispoziţia ca să se facă mono­grafia acestei bă­nci pe cheltuiala Centralei. Federala Sibiu, care astăzi are grupate în jurul său 85 bănci popu­lare din judeţele limitrofe ale jude­ţului Sibiu şi în judeţul Sibiu şi care a obţinut un credit de 7 mili­oane de la Centrală pe care le a dstribuit instituţiilor cooperative aie federalei şi a consolidat bilan­ţul pe 1924 cu beneficii şi amorti­zând toate pagubele din trecut. Este de remarcat că în localităţi­le, in care băncile s’au Închegat în fesiera*« sub '*——*«în non propa­gandei şi a exmplului, numărul băncilor sporeşte în mod simţitor. In regiunea Petroşani din ini­ţiativa şi sub imboldul d-lui avocat Catone Dumitrescu Bumbeşti, s-a înfiinţat banca populară „Parân­gul“ în corn. Petroşani. Intr'o ju­mătate de an această instituţie a strâns peste 600 mii lei şi a obţinut art credit de la centrală de 400 mii lei, d­ând rezultate satisfăcătoare chiar de la începutul activităţii sale. Exemplul acesta a îndemnat Ca să se înfiinţeze bănci populare în 7 comune din jurul Petroşanilor care aşteaptă numai publicarea în „Monitorul Oficial“ pentru a-şi în­cepe activitatea. In regiunea Abrudului şi a Moţi­lor cari au atât de mare nevoe de o organiare cooperativă, cooperaţia este aproape inexistentă. Delegaţii Centralei au stat de vorbă cu conducătorii şi in special cu bl­nii profesori ai pocalelor din Blaj pentru a încape în cursul ve­rei vie propagandă în aceste regi­uni cari din cauza persecuțiunilor adminisrtrție­i de altă dată nu au putut să înființeze cooperative. î. MUR. Pimnicala Un geniu al Cooperaţiei Cum crede un american că trebue să lucreze cooperatiştii îmi propusesem să vorbesc pe larg despre desvoltarea fantastică, pe care a luat-o cooperaţia in toa­te ramurile de activitate din Sta­­tele­ Unite. Am citit deunăzi, tot în pagina cooperatistă, o informaţie în­ care se spunea că în Elveţia s-a consti­tuit un grup uriaş cooperatist, al­cătuit din vre­o 60.000 de membrii. Şi faptul era considerat ca un eve­niment de o importanţă capitală. E drept că, pentru Elveţia, acest număr de cooperatişti grupaţi la un loc constituie ce pace se nu­meşte „un record“. În Statele­ Unite, organizaţiile cooperatiste sunt ceva mai mari. Lucrul se explică uşor când com­parăm populaţia de 120 milioane, a acestor state, unite sub un sin­gur steag, cu populaţia Elveţiei. Ca să pot da o imagine slabă de întinderea acestui colos, care se numeşte Statele­ Unite, va fi destul să spun că singurul stat Texas poa­te cuprinde în el Germania veche, Franţa şi România Mare şi poate tot ar mai rămâne loc să încapă şi Elveţia, fără să se simtă stânje­nită prea mult. Bine­înţeles sunt şi alte state care sunt chiar mai mici de­cât România Mare. Pe a­­ceste întinderi fantastice este răs­pândită o populaţie, compusă din 80 la sută fermieri, (farmers) adi­că cultivatori de pământ. Toţi aceşti fermieri văzând ne­putinţa de a plasa productele lor pe piaţă, de a găsi credite şi cele ce aveau nevoie s-au organizat în societăţi cooperatiste. Dar din 20 de astfel de societăţi cooperatiste, numai una se întâm­pla să dea rezultate apreciabile; celelalte lâncezeau târându-se în­cet, dar sigur, către pieire. In ultimii ani, s-a ivit un orga­nizator care a reuşit să dea o ac­tivitate nouă, îndrumând coopera­tivele fermierilor, americani pe o cale simplă, dreaptă, care le-a dus deadreptul la succes. Acest organizator este un avocat Aaron Sapiro, evreu cunoscu­t şi solicitat din Canada până în Me­xic, chemat de diferitele state şi a­­utorităţi, ca să reorganizeze şi să galvanizeze, organizaţiile coopera­tiste, care lâncezesc. Ar fi poate cam lung, pentru un articol de ziar, să arăt diferitele metode întrebuinţate de acest ge­niu cooperatist. Voi spune numai că, deşi e însurat şi are 3 copii în San Francisco, el abia are vreme să-şi vadă familia odată la 3 luni. Căci odată este chemat în statul Oklahoma ca să redreseze situaţia cultivatorilor de pruni, săptămâna următoare se află în Canada, invi­tat de guvernul canadian, ca să organizeze cooperativele forestie­re şi cele agricole, apoi est© che­mat în Nevada, unde trebue să-şi încordeze toate puterile pentru a pune pe picioare organizaţiile coo­peratiste, care lucrau pe principii­le emise de Abraham şi Noe şi a. m. d. O mare asociaţie de bancheri din New-York a dat anul trecut un banchet, prezidat de Otto Kahn, u­­nul din marii financiari americani. Sărbătoritul la această festivitate a fost avocatul Aaron Sapiro. Unul din comeseni toastând în sănătatea lui Sapiro, a spus între altele. „Tânărul avocat pe care îl săr­bătorim azi este unul din cei mai căutaţi legişti, în materie de coo­peraţie, din lume. Clientela sa cu­prinde peste 600.000 de fermieri, capi de familie, ale căror interese le reprezintă şi le apără întotdea­una cu succes, înseamnă că ă-sa are peste 1 milion şi jumătate de inşi, care se conduc şi lucrează sub imboldul sfaturilor ce le dă. „Aş dori şi l-aş ruga să ne facă şi nouă onoarea de a ne comunica secretul graţie căruia a reuşit să pună atâtea organizaţii pe picioa­re sănătoase şi să facă productive şi bogate organizaţii cooperatiste, care mureau de maniţie“. Sărbătoritul s-a ridicat şi adre­­sându-se direct preşedintelui Trus­tului de Oţel (supranumit Trustul de un miliard de dolari) a repli­cat: „Secretul, pe care mi-l cereţi, este un lucru arhicunoscut mai a­­les de d-voastră. „Metoda întrebuinţată de mine îrn organizarea cooperativelor este metoda întrebuinţată de d-voastră în producerea şi plasarea produse­lor uzinelor ce conduceţi. „Până acuma organizaţiile coope­ratiste şi fermierii, în special, o­­bişnuiau să producă articole care nu se cereau şi să le trântească grămadă lângă fermele lor, în hambare sau silozuri, aşteptând ca dintr-o parte sau alta a ţării să se ivească amatori să le cumpere. „In pragnizaţia d-voastră am ob­servat că nu faceţi lucrul aşa. „D-voastră nu trântiţi şinele, traversele sau fierul structural ce fabricaţi, nu-l trântiţi în magazii sau alături de uzinele care le pro­duc. Organizaţia d-voastră studia­ză pieţele mondiale, are agenţi spe­ciali, care sondează fiecare colţ al ţarei, documentându-se despre ne­voile de astfel de materiale, luând comenzi şi trimiţându-vi-le, iar d-voastră expediaţi material de di­rect la destinaţie. „Cam astea sunt şi mijloacele, pe care le întrebuinţez eu pentru a face ca organizaţiile cooperatiste, pe care le „dădăcesc“ să producă şi să vândă imediat. * * * Urmează din­ acestea că succesul în­ cooperaţie se poate obţine nu­mai prin a­udierea nevoilor pieţe­lor şi astisfacerea lor la timp. VASILE POP Cooperaţia în fapte Societatea cooperativă de consum Buşteni înfiinţată la 17 Februarie 1920 după cinci ani de viaţă, prin spri irV/i/l. lane/nflrfl /-»/n­o«» jinul centralei cooperativelor şi direcţiunei fabricei de hârtie „Buşteni“ din localitate , a în­fruntat toate piedicile şi a putut evita multe decepţii fireşti tutu­ror începuturilor. Rezultatele realizate de această cooperativă sunt din cele mai îm­bucurătoare. Astfel câteva cifre ne vor evidenţia cu prisos, aceste rezultate. In 1920 s’au­­cumpărat mărfuri de 640,377 lei şi s’au vândut de 575,990 lei; în al doilea an s’au cumpărat de 1.522.645 și s’au vân­dut de 1.322.759 lei pe­ntru ca, la sfârșitul anului 1924, aceste cifre să se urce la cumpărături la 6.234.906, iar la vânzări 6.200.733 lei Câștigul brut, cu care s’au în­cărcat aceste mărfuri, variază în­tre 15-16 la sută, în mijlociu. Din acest câştig s’a înapoiat societat­­ilor 60 la sută din dever, ca pri­mă de consum. Beneficiile reali­zate au fost, în primul an de func­ţionare, 6.765 lei, iar în cel din ur­mă an de 172.533 lei.­­ Prinț de consum distribuit a fost în 1920 de lei 2.060, adică 2 la sută, iar în 1924, de lei 120.000, adică 6 la sută. Dividendele distribuite au fost de 6 la sută în 1920 (2940) și 14 la sută în 1924 (32.015 lei). Capitalul so­cial vărsat reprezintă, în 1920, su­ma de 51.505 lei, iar în anul 1924, suma de 277.087 lei. Azi societatea are 523 membrii, al căror capital social variază între 50-15.000 lei. Deosebit, cooperativa are edecuri și mobilier, în valoare de aproape 87.000 lei. Depunerile spre fructificare au atins 488.041 lei, servindu-li-se un beneficiu de 12 la sută pe an. Ci­fra arată încrederea de care se bucură conducerea aestei coope­rative. Cooperativa a avut de îndurat şi o pagubă de lei 196.182, prim tr-un furt cu spargere al unei bande de răufăcători, cari nici azi n’au fost descoperiţi. Aceasta nu atinge bunul mers al operaţiuni­lor, întru nimic şi dovedeşte şi mai mult temelia solidă a insti­tuţiei. Consiliul de administraţie, în 1924, a avut ca onorariu doar mo­desta sumă de 7.779 lei , iar comi­sia cenzorilor 2.333 lei, în vreme ce membrii iau ca,primă, 120.000 lei,­­ iar fondului cultural se dă 2.625 lei şi capitalului 32.000­­ lei.­ Pentru acoperirea furtului con­siliul, dirigintele şi cenzorii coope­rativei au renunţat la tantiemele cuvenite în su­mă totală de 10.977 lei. Fondul de rezervă este de 39.913 Iei, cel de prevedere 12.112 lei, iar de cultură şi propagandă coo­­pratistă 21.678 lei. Această preope­­rativă poate fi luată ca pildă. Din consiliul de administraţie în fruntea căruia se năşeşte ca preşedinte d. Carol Schiel, fac parte următorii consilieri: Geor­ge Kerme­sch, Guguianu Iuliu, Te­­leanu Gh. Gheorghe, Puşcării Gheorghe, Pascu Bucur, Petcu Nicolae, Drăgoi Constantin şi Todorescu Vasile. Diriginte este d. I. Bălăşescu, contabil L. Roth iar cenzori d. I. Spuderca, conta­ „Tricolorul“ din P. Constantin eseu­bil autorizat, și G. Cornea. In contul profit și pierderi pe 1921 notăm următoarele cifre: salarii 113.010 lei, cheltueli divers­­e 108.315, impozite plătite 73.901 amortizarea furtului 46.182 lei, sucurale, salarii și chirie, impo­zite, etc. 41.509 et. I .Din­ această expunere de cifre a­­pare neîndoios că această coope­rativă este solid condusă şi tot a­tăt de solid înţeleasă în frumoasa localitate climaterică de pe valea Prahovei. BARAGAN Eu nu văd, cum zice d. Radu Po­­pescu în articolul din „Dimineaţa” de la 17 Mai, minarea şi peirea Cooperaţiei ci din contră întărirea ei, dacă se organizează în cooperative mixte şi nu văd ce dedesubturi pot să fie când părerile sunt exprimate sincer. Dacă părerile majorităţei congresiştilor coo­peratori au fost sincer exprimate, ale celor alţi cooperatori au fost r­esincere s­au cu dedesubturi? De asemenea nu văd în ce mod se poate strica rostul societăţei şi ordinea de stat dacă toate ramurile economice în legătură cu pro­­ducţiunea şi consumul ar fi grupate la un loc şi cu o singură direcţie, dacă rostul cooperaţiei este să lupte pentru înlocuirea intermediarului spe­culant. Munca se poate deviza şi în coope­rativele mixte, organizând technic şi metodic secţiunile de aprovizionare, desfacere, industrializare în comun a pro­duselor şi a creditului care sunt de aceeaşi natură economică şi în legătură cu producţiunea. Pentru prezent recunosc că e greu de condus asemenea instituţiuni din cauza lipsei conducătorilor şi a perso­nalului priceput şi cinstit, dar cred că viitorul va duce fatal la unificarea cooperativelor de orice fel. Intunerecul de la sate suntem datori să-l înlăturăm. Şi acum avem un amalgam de or­ganizări slabe toate, dintre cari unele sunt de folos unor anumiţi interesaţi, mai cu seamă la magazinele de con­sum, cari în loc să facă aprovizionarea şi desfacerea produselor în comun, fac mai mult comerţ cu articole care nu sunt strict necesare consumatorilor, ast­fel că la o cooperativă mixtă, care ar lucra în mod cinstit şi cooperatist banii ce s’ar da pe aceste articole ar putea să întărească mai bine secţi­unea creditului, cu care s’ar ajuta pro­ducţiunea. Când băncile populare au făcut a­­provizionarea cu articole de consum, unde nu era magazine de acest gen, au făcut-o de mare nevoe în urma războiului mai mult cu făină, porumb, cartofi şi alte articole strict necesare. Dacă ar fi fost bănci populare care să vândă lucruri şi de lux, acelea nu şi-au cunoscut rolul lor, iar când ar fi să ne descurajăm de unele re­zultate ar trebui să desfiinţăm coo­perativele.­Secţiunea exploatărei în comun a câte o mică parte de moşie cu mij­loace tech­nice şi raţionale s’ar putea organiza şi mai pe urmă dupe ce se vor îndruma şi consolida celelalte sec­ţiuni numai spre a servi de exemplu sătenilor, căci în adevăr cooperativele agricole n’au dat rezultate dorite de toţi, din cauza sistemului de cultură primitivă moştenit de sătenii noştri, care nu s’a căutat de conducători obştiilor să fie schimbat­ Noi cooperatorii, prin exprimarea pă­rerilor noastre fără înconjur, suntem datori să contribuim la îndrumarea conform necesităţilor organizaţiilor coo­peratiste, pentru bunul mers şi pro­păşirea cooperaţiei în ţara noastră. Nici un cooperator adevărat, nu do­reşte peirea ei. Cei câţiva ce îşi zic cooperatori, dat fiindcă sunt nesinceri şi interesaţi, nu pot opri mersul şi progresul cooperaţiei. Ea trebue să trăiască şi va trăi în ciuda tuturor detractorilor. CONST.­EL. NEAGU Cooperator, comuna Caraomer (Constanţa) Msccotis­izarea centralelor cooper Reforma Băncii Naţionale şi Creditul Popular Ce cuprinde proiectul. — Soluţia nu sa­tisface nevoile creditului popular ■'" ' » *" v Prin convenţia încheiată între stat şi Banca Naţională pentru prelungirea privilegiului acestei instituţii, se mo­difică şi unele articole din legea de organizare. Printre modificări sunt unele cari interesează mişcarea cooperativă. Prin art. 9 al convenţiei se propune ca din beneficiul rămas, după ce se destină 6 la sută asupra capitalului social ca prim dividend­­ să se acorde statului 30 la sută ca preţ al dreptului rega­­lion pentru concesiunea biletelor. După ce statul îşi va fi achitat da­toria de 11.000.000.000 (unspreze­ce miliarde) lei, sub formă de bilete,­­ 1/2 din cota de participare de 30 la sută a beneficiului net, se între­buinţează pentru alcătuirea unui fond al creditului popular. Textul convenţiei explică ce înţelege prin credit popular: Bănci popu­lare, cooperative şi asociaţiuni munci­toreşti sau săteşti. Până la stingerea datoriei statului, dacă va avea loc, în 15 respectiv 20 ani, institutul de emisiune e obligat să alcătuiască un fond deosebit de 200.000.000 lei, destinat nevoilor de credit popular şi „să participe la noile organizaţiuni economice care răs­pund menirii cooperaţiei şi în genere creditului popular”. Aceasta exprima textul convenţiei, iar raportul consiliului de adiţie lămu­reşte că fondul de 200 milioane e pus la dispoziţie ,,gratuit" din rezer­vele speciale ale Băncii”. Cooperaţia însă nu poate cere şi nu trebuie să i se dea milă. Vorbesc de cooperaţie, căci credit popular nu poate fi decât prin coo­peraţie. Cu alt prilej, în „Pagina coopera­ţiei”, am vorbit despre „­Banca naţio­nală şi Creditul Popular”, — anali­zând propunerile cuprinse în darea de seamă pe 1924 a Băncii. Acum, propunerile acele îşi găsesc expresiunea în convenţia dintre stat şi Banca naţională, care aşteaptă să ca­pete votul parlamentului. Şi la congresul cooperaţiei din anul acesta — cercurile oficiale autorizate făgăduiau ca nevoile de credit ale coo­peraţiei vor fi satisfăcute într’o mai largă şi dreaptă măsură... * * * Se pare că sa luat ca pildă ajuto­rarea creditului popular şi mutilat de către Banca Franţei, — au­torare pusă ca o condiţie pentru prelungirea pri­vilegiului acelei instituţii. In alte ţări, — mai puţin agricole ca România, statul şi Băncile de E­­misiune au dat o deosebită atenţiune nevoilor de credit popular, — mai ales în agricultură. E de ajuns să amintesc aci, modificările recente ale normelor de operaţiuni, de la „Băncile de rezer­vă federală”, ca şi transformarea lui „Rentenbank” într’o instituţie de cre­dit pentru exploatarea agricolă, şi do­tarea bogată, progresul imens al ins­tituţii „Centrala Prusiană” pentru coo­­peraţie, unde aparatul statului e în­semnat iar concursul Băncii de Emi­siune nu e precupeţit« Reforma Băncii naţionale nu cuprin­de o soluţiune satisfăcătoare a pro­blemei creditului popular, la noi. Reluarea unei 1/2 din partea cuvenită statului, pentru creditul cooperaţiei, va avea loc şi aceasta e problematic­ă peste 15 sau 20 ani, după achitarea datoriei statului, iar fondul de 200.000.000 lei, hârtie, — sau cca 5.000 000 lei aur — nu ştim precis, ce utilizare va avea. In expunerea de motive a ministru­lui de finanţe la proectul de lege pentru ambele convenţii cu Banca Na­ţională se arată că concursul Institu­tului de Emisiune trebuia dat prin or­ganele intermediare, federale şi Cen­trale. Expunerea de motive vorbeşte însă despre acestea discutând opera­ţiile obicinuite ale Băncii Naţionale iar nu utilizarea fondului speciei a­­mintit. Acest fond va fi administrat, potri­vit unui regulament special întocmit de Ministerul Cooperaţiei, Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională. Fi-va acest fond destinat pentru cre­dite d­irecte sau pentru dotarea cu o parte din capital a „marei instituţii” — similară Creditului Industrial — pentru creditul agricol? Se vorbeşte într'un Ioc de a înlesni instituţii „me­nite să participe la noile organiza- •­ţiuni economice”. Deci, crfearea'Si&Utii fond lasă siî se întrevadă o reformă în organizarea cooperaţia... In ori­ce caz, cooperaţia are ne­voi mari şi urgente de credit. Dacă „noile organizaţiuni’’ sunt „Ca­sele de credit agricol” judeţene, în­fiinţate cu atâta repeziciune, în ulti­mele câte­va luni, pe baza legii de reorganizare a Creditului Rural, sau dacă, în sfârşit, una din „nouile orga­­nizaţiuni” este instituţia propusă prin ultimul raport anual al Băncii naţio­nale, pentru întregul credit agricol şi ipotecar. — urmează să se vadă din regulamentul anunţat ca şi din viito­rul cod a! cooperaţiei. Să aşteptăm« Până atunci, constatăm: Reforma Băn­cii naţionale — regretăm — nu satis­face nevoile creditului popular. Ea e o dezamăgire pentru cooperație. I. RADUCANU Prof. la Academia comerc. şi la Academia cooperatistă. Cooperaţia teleormăneană a repur­tat un mare succes cu ocazia ru­lării filmului cinematografic coope­ratist, trimis de Centrala cooperati­velor săteşti. Intr-adevăr în ziua de 17 Maiu a rulat în sala naţională „Cataftache“ filmul cinematografic, cu cele mai frumoase vederi şi privelişti coope­ratiste din România, film ce a fost admirat şi de străini, cu ocazia ru­lării lui la Gând (Belgia), la expozi­ţia internaţională din 1924. Filmul a rulat în ziua mai sus a­­rătată de la orele 2­5 în sala liceu­lui „Sf. N­­ar­alambie” din localitate, In matineu pentru elevii şcoalelor secundare, liceul şi normala, intere­sând­ pe elevi şi atrăgându-le aten­ţia asupra rezultatelor cooperaţiei. Seara a rulat la „Sala naţională Catafrache“, unde a lui parte o mulţime imensă, autorităţile toate ce au fost invitate de către federală împreună cu prefectul ju­deţului şi cu cooperatorii conducători de insti­tuţii, invitaţi speciali de către fede­rală. Din partea centralelor, au luat parte d-nii inspector Chiricescu Ba­laian şi Al. Constantinescu, care au dat toate lămuririle necesare în tot timpul rulării. D. Adolf, proprietarul sălii a bine­voit a ne pune sala, în mod gratuit, la dispoziţie,­­ federala suportând celelalte cheltueli Minunatele realizări ale organiza­ţiilor cooperatiste redate în filme, au contribuit într-o largă măsură la convingerea adâncă a publicului a­­sistent, că mişcarea cooperatistă e singura soluţie radicală de naţiona­lizarea bunurilor şi consolidarea e­conomică a ţării. VULEA Oafî copiilor să citească s’Qjjăsiat „ Dimineaţa Co­piilor Es'Se cea îî?cb’ bâs­îe serio­să, cea mr­ i plăc&ată şi cea mai instructivă revistă nentru tineret. Un exemplar Lei­­t Pentru d-nii Avocaţi şi Magistraţi A apărut No. 3 din „PANDECTELE ===== SAPTAMALE“ REVISTA DE JURISPRUDENŢA în genul publicaţiunii „DALLOZ HERRGAIAMIRE“ Sub conducerea d-lui C. HAMANGIU CONSILIER LA ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE

Next