Dimineaţa, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 7159-7188)

1926-11-01 / nr. 7159

► 3­­830 Principesa Elena la deschiderea expoziție­i de horticultură 12 PAGINI Prețul afernamentelor: -eî 650—pe timp de un an t» 440-6 luni » tJU I! I* » 3 » In străinătate dublu 230 BIBLIOTECA,,ASTRA" SIBIU 1NI1T1 Fondată în 1904 de CONST* MILLE TELEFOANELE­­ Centrala 6/67, 24/73, 46/79. 3 1 £ I II BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7­ 9-11 || 3 L­E1 [ Anul XXII-No. 7159 LUNI I NOEMBRIE 1928 NOASTRE | PhifWb­ "7/72, 4rf­*la 7/69 Provincia 10/66. Matei Cantacuzino A trecut un an de la moartea lui Matei Cantacuzino. Tineretul universitar din Iaşi era hotărât să-i cinstească memo­ria printr-o tristă solemnitate. In ultimul timp, între profsori şi studenţi se desfăcuseră rela­ţiile sufleteşti. Tinerii apucaseră pe alte căi­ Studenţimea îşi întoarce astăzi pându­l spre profesori, spre me­moria acelora care n’au cunoscut ura, ci au propovăduit cu pasiu­ne iubirea intre oameni- Pacea făcută între studenţi şi p­­rofesori nu putea fi încheiată ntr'un loc mai potrivit decât la mormântul lui Matei Cantacuzi­­no Care, generaţie după genera­ţie, se înflăcărase de idealuri pu­ruri tinereşti Matei Cantacuzino fusese nu­mit profesor universitar pe baza deciziilor redactate ca Consilier la Curtea de Apel din Iaşi. El ea hotărât să scrie tratatul de Drept civil numai „cedând insis­tenţelor multor foşti şi buni e­­levi“. „Am socotit, — spune Ma­tei Cantacuzino în prefaţa aces­tei opere — că nu se cade să re­fuz acest semn de solidaritate sufletească credinţii celor rămaşi şi memoriei celor ce nu mai sunt“. De aceea Matei Cantacuzino, „când povara anilor începuse a-i prevesti încheerea muncii şi a progresului“ şi subt „imperioasa nevoe a omului de a nu se simţi de prisos“ a fixat, în formă lapi­dară, elementele Dreptului civil. Dar recitindu-şi opera, autorul a rămas nemulţumit. I se părea că „interesul acestei publicaţiuni rămâne foarte redus“ — de­oare­ce ea „e­ lipsită de desvoltările şi explica­ţiunile orale, spune Ma­tei Cantacuzino, in care se tra­duce viaţa şi căldura operei de învăţător, şi ale căror conţinut şi întindere îmi sunt dictate de fiecare prelegere în privirile atât de elocvente ale tinerilor care mă ascultă“. Ochii studenţilor, îndreptaţi spre Matei Cantacuzino, erau plini de întrebări­­. Ei se luaseră pe urma unei lumini fugare, şi rămăseseră în urmă Aşteptau o scăpărare nouă ca se­nină pe te­ren solid pasul rftiv o cor. Ma­tei Cantacuzino Ie ea ne­dumeririle şi-i conducea părin­teşte pe drumurile severe ale Dreptului, ştiind însă —din c­ând în când — să le arate şi prive­liştile pitoreşti dimprejur. Aceste privelişti erau mereu altele. Matei Cantacuzino nu făcea parte din rândul oamenilor, pre­văzuţi cu convingeri etichetate şi închise pentru totdeauna în saltaraşe farmaceutice El era miruri în căutarea adevărului. De-aceea n’avem siguranţa şi as­primea doctrinarilor de catedră Matei Cantacuzino se înflăcăra de un crez, îl sublinia cu un gest de-o clasică eleganţă, dar — în c clipa următoare — se simţea de­­samăgit, furat însă de alte lu­mini care jurau la orizont-Acest temperament tineresc, polmirt de veşnic alte aspecte ale aceluiaş ideal : spiritul de dreptate şi nemărginita iubire de oameni — temperamentul a­­­sta nu putea fi uitat de tinerii prin excelenţă entuziaşti şi visă­tori-Fie ca studenţii, cu prilejul so­lemnităţii de la Iaşi; sa evoce — odată cu figura de-o nobilă dis­­tincţie a vechiului cărturar mol­­dovon — şi spiritul lui generos, „căldura-i de învăţător“, dorul sălbatec de justiţie nu numai la bară, dar şi’n viaţa politică şi socială... Să evoce ei privirea-i bună şi Înţelegătoare pentru toa­te ale lumii acesteia — privirea aceia plină de iubire şi duioşie din orbii care s'au stins pentru totdeauna. M. SEVASTOS Kt HnjEIWSE Perceperea taxei de 0,50 la sută ad-valorem primăriei pe lâ­ng ministerul de finanţe D. Anibal Teodorescu, prima­rul Capitalei, printr-o adresă din partea primăriei, a Intervenit pe lângă ministerul de finanţe ca, în legea ce se proectează pentru înlocuirea impozitului de 1 la Sută asupra cifrei de afaceri, cu un alt impozit, să se prevadă ca, odată cu încasarea acestui nou impozit înlocuitor, să se perceapă — ca taxă adiţională — şi taxa de 0,50 la sută ad-valorem pe care d-sa a voit s o înfiinţeze la primă­ria Capitalei, dar n’a fost admisă de consiliul comunal. D-sa arată că, potrivit legii din 1923 asupra maximului taxelor comunale, care prevede şi taxa de 0,50 la sută ad-valorem, multe oraşe din ţară au aplicat această taxţă, — ce s'a refuzat Bucureştiu­­lui — şi trag din ea venituri în­semnate. In ce priveşte repartiţia taxei, primăria Capitalei propune mi­nisterului prin adresa de mai sus ca. m­oflusn! Incasăt­or să se im­­partă între toate oraşele din ţară, cari as­tăzi nu percep taxa ad-va­lorem şi indiferent dacă ele fac Anglia nevoită și ceară credite LONDRA, 30. (Rador). — La întrunirea publică convocată de partidul liberal la Londra, d. Lloyd George a rostit un discurs prin care a arătat că la sfârșitul lunei Decembrie,, echilibrul comercial al Annil­ei va fi complect rupt și An­glia va fi nevoită să ceară credite în străinătate. Centrala automată — Să vezi Ceste), centrala noastră o sa meargă mai bina ca centrala­ automată,, Cum călătoreşte regina in America Mi Ci s’a discutat la banchstul bancherilor? Agenţiile vau arătat desigur că eri dimineaţă a luat parte la un ser­viciu religios la o biserică episcopa­lă, că a fost la muzeul metropolitan de artă; că a luat masa — la prânz — la d. Nelson, consulul general al României la Chicago; că, după a­­­miază, a asistat la o recepţie dată în onoarea ei de „Asociaţia presei canadiene’’ şi că seara s a dus la O­­peră (unde, cum bine am arătat a­­laltăeri, s’a plătit câte un loc 1.000 de lire sterline) ca să asiste la re­prezentaţia baletului ei Crinii vie­­ţii". Toate acestea, pe o vreme din cele mai rele, fiindcă spun cablogra­­mere, la New-York e frig şi plouă într'una. Am vorbit ori de hotărârea consi­liului municipal din Minneapolis, obţinută, In urma unui discurs al unui socialist I. G. Scott, de a nu se face o recepţie oficială reginei, „New­-y­ork Herald“, (ediţia pari­ziană) protestează în nr. de azi în contra acestei deriziuni. Discursul parte sau nu din Uniunea oraşe-s d-lu­i Scott, spune ziarul, a fost val 1^— .11. n__' rrne fer din România* Ministerul a luat, deocamdată, act de propunerea d-lui primar al Capitalei, rămânând să avi­zeze. Dar. ..Nu ne mirăm, scrie foaia ameri­cană, că regele României a telegra­fiat reginei să abandoneze voiajul și să se întoarcă. Dar regele Ferdi­nand ca şi regina trebuie să ştie că consilierul Scott nu reprezintă decât pe sine şi pe puţini, foarte puţini fa­natici cari nu-şi pot stăpâni ura. Comentariile publice asupra vizi­­tei resm­ek sunt fireşte libere, dar ziariştii şi oamenii publici rari se respectă nu iau parte in mod nepo­liticos la discuţia care priveşte ac­ţiunea ei. Curtenia americană faţă de străinii distinşi, fie că poartă sau nu coroane, este cunoscută“. BANCHETUL BANCHERILOR Incidentul acesta lichidat, să tre­cem la altele. De pildă la banchetul dat de bancheri. Ce s’a întâmplat acolo? Telegramele au anunţat că au luat parte financiarii cei mai puter­nici (cari, fiind astfel, sunt şi cei mai cunoscuţi din New-York). A fost de exemplu d. Lam­ont din fir­ma Morgan. Ce au zis oamenii aceştia reginei? Au dat vreo speranţă? Până a­­cum n’am văzut. In direcţia aceas­ta, decât dezminţiri. Abia lansa câ­te un ziar o ştire timidă, ca în şoaptă, despre un­ împrumut­­româ­­nesc la un nu! ca­tegoric urma imediat. Ne-am întrebat dacă, la căldura comunicativă a banchetului, la ora propri­e a toasturilor, vreun magnat al finanţei internaţionale (bancherii americani trebue forţamente să facă parte din această finanţă) n’a făcut reginei agreabila surpriză de a-i vorbi de posibilităţi de credit. Dar în ziare, n’a pătruns nimic în pri­vinţa aceasta. Dintre toate banche­tele, singurul la care reporterii n’au fost invitaţi este cel al bancherilor. De aceea o gazetă a şi numit masa bancherilor: „prânzul misterios”. E lucru cunoscut că finanţei nu-i plac indiscreţiile. Să fi avut, în ca­zul de faţă, să ascundă ceva? N'ar fi fost rău, fiindcă aceasta ar pro­ba că stăpânii lumei (e vorba de bancherii americani, nu de capetele Încoronate) au intenţii bune cu noi. Dacă n’ar fi avut intenţii de aces­tea, nu i-ar fi jenat reporterii. Dar nu garantăm că argumentele acestea, cam sperioase, sunt şi juste. G Si Sam călătoreşte regina­ rii şi croitorii din Baltimore şi din celelalte oraşe, pe unde a trecut şi va trece regina au făcut afaceri strălucite. „Primarul Jackon din­ Baltimore a pus pentru întâia oară în viaţa lui,­­ un joben. Când s’a povestit reginei faptul, a râs şi a spus că e lucrul cel mai măgulitor ce i s’a întâmplat dela sosirea în America”. CUM VĂ PREZINT­AŢI REGINEI Dar nu numai la Baltimore s’a pus „problema“ costumului. Ulti­mele ştiri arată că chestia se dis­cută şi în alte consilii comunale, cu săli de bee. Preţul voiajului a ! Dar regina, ca să pue capăt dispu­­fost fixat la patru shilingi şi areas-­ tei, a declarat că ţine să-i vadă pe ea numai fiindcă aşa cere legea“. I americani în hainele lor naţionale. Tot ce va avea de plătit reginai prin ziare şi prin radio se instru­­ia fi deci suma de... 5 lire sterline este publicul cum trebue să salute şi jumătate sau nici 4.500 lei (du­pă cursul de azi al leului faţă de lira sterlină). MERITUL D-NEI ZOE BECHLEY „Daily Sketch"* (22 Oct.) spune —alte ziare au confirmat aceasta— că meritul, sau o parte din meri­tul succesului în vizita reginei re­vine d-nei .Zoe Bechely, o ziaristă ,şi scriitoare americană. Doamna Becheley a fost mai de mult în ţară, unde a făcut, cunoştinţa re­ginei şi, întoarsă în America, a reu­şit să obţie ca un număr de ziare să publice pe un preţ foarte mare o serie de articole de ale reginei. În urmă, regina hotărtndu-se să se ducă în America tot doamna Beckley a lucrat printre cunoscuţii ei din presă, ca să pregătească te­renul. Ea a fost la Paris şi a vo­iajat­­cu regina pe „Leviathan“, pe regina. „Nu trebue­ — au scris unele ga­zete cu toată seriozitatea — să loviţi fruntea de pământ, nici să vă tăvă­liţi pe jos atunci când sunteţi pre­zentaţi reginei”. Apoi: „Dacă Majestatea sa vă dă mâna puteţi să i-o atingeţi. Dacă nu, o înclinare ajunge”. Aceasta n'a împiedicat, la Broo­­klyn, pe un entuziast să Întindă el mâna reginei şi, apucându-i-o, să i-o strângă cu putere, după obiceiul american. Un colonel, văzând că re­gina e în primejdie să aibă degetele sfărâmate, strigă cetăţeanului înflă­cărat că un ,,shake-hand“ american nu e potrivit pentru o regină. Azi, regina, prinţii şi suita au în­ceput turul în America. Ei voiajează într’un tren a cărui somptuozitate­­ telegrafiază cores­pondentul lui „Daily Telegraph“ — nu a fost încă niciodată atinsă în Statele­ Unite. „Trenul e compus din zece va­goane, toate decorate cu drapelele şi armele României. A fost botezat cu numele de „Royal Roumanian“. Un vagon, mobilat în mod luxos ca salon, va servi pentru recepţii. Vagonul restaurant, şi el foarte luxos, are o masă pentru şase per­soane. Sunt natural vagoane-paturi REDINGOTE $I JOBENE Despre vizita la Baltimore, în ziua de 21 Oct., vin informaţiuni complimentare. Ele arată că primi­rea a fost „extraordianr de entu­ziastă”. Timpul a fost splendid. Corespondentul lui „Daily Tele­­graph’’ spune în cablogramul lui că membrii „oficialităţii” din Balti­more, cărora jobenul şi redingota sunt necunoscute, au ajuns aproape să se bată în timpul discuţiei asu­pra acestor articole de toaletă. Ei se întrebau dacă jobeilul și redin­gota sunt într'adevăr necesare pen­tru a saluta regina”. Coresponden­tul adaugă că „întrebând departa­mentul de stat din Washington­ (mi­nisterul de, externe) dacă obiectele arătate sunt necesare, li s'a râspuns că da”. După care, oficialitatea „dădu năvală la prăvălii”, ca să caute jobenul și redingota. Axa­­m­Ult amănuntul eu pălărie. ZILE DE PRIMĂVARĂ PLOEȘTI. 30. — In ultimele zile temperatura scăzuse foarte mult, datorită marei cantități de zăpadă căzută în munți. Astă-noapte a în­ceput deodată să sufle un vânt ne­obişnuit de cald. Temperatura s’a ridicat simdtul. * TIMIȘOARA. 30. — Se anunță­­lin Lugoj că eri a căzut asupra o­­raşului o ploaie de vară furtunoa­să, însoţită de descărcări electrice. Trăsnetul a căzut pe casa văduvei Bela Marsihovski și a aprins-o. Intervenind, pompierii, focul a fost stins. • • . -! . ........... ......... Boala regelui Ministrul Casei Regale ne comunică următorul: BULETIN MEDICAL M. S. Regele suferă de Recto-Sigmoisfită, care e­­voluează ameliorându-se. Castelul Pelișor. 30 Octombrie 1926. Dr. Rom­alo Dr. I. Mântui­ea * Comunicatul oficial asupra boalei regelui este destul de laconic. Din­­tr’însul nu reese cu precizie boala de care sufere suveranul. Recto-Sigmoidita ar însemna o inflamaţie a intestinului gros care se întinde pe o distanţă destul de mare, interesând atât rectul, cât şi porţiunea imediat superioară a in­testinului gros, porţiunea numita colonul sigmoid. Ceea ce nu spune comunicatul este dacă această inflamaţie are le­gătură directă cu operaţia de h­e­­moroizi, adică dacă ea este o con­­cesinţă a operaţiei sau exista şi înaintea acesteia, sau este o boală deosebită. In orice caz, ori­care ar fi na­tura recto-sigmoiditei, de­sigur că ea produce destule neplăceri suve­ranului, de­oarece boalele rectului produc dezagramente chiar dacă nu sunt de natură prea gravă. Institui oameni si fapte din America Columbia University Pe douăsprezece străzi lungime şi patru lăţime se ridică construc­ţiile în piatră cărămizie, care for­mează vestita universitate a Co­lumbiei. Lin întreg cartier universitar! Suntem primiţi de d. John Gerig, profesor de limbi romanice un ma­re prieten al ţării noastre. La in­trarea universităţii, în faţa unor stâlpi corintieni, „alma mater“, im­punătoare statue, ne întâmpină cu braţele deschise. Intrăm prin mari coridoare, urcăm scări şi străbatem veritabile cetăţi de cărţi, bibliote­cile diferitelor specialităţi. Unversitatea Columbiei, se com­pune din: Columbia University, propria zisă, cu toate facultăţile pentru băeţi, Barnard College, co­legiu pentru fete, Teachers college, un fel de seminar pedagogic pen­tru pregătirea profesorilor, Colum­bia University Extension, apoi fa­cultatea de presă, şcoala de mine, şcoala de medicină cu clinici spe­ciale, facultatea teologică zisă, „Union Teological Seminary“, că­­minuri de studenţi şi studente, can­tine şi terenuri sportive. Suntem conduşi de către d. profesor Gerig şi de d-şoara Ipcar, profesoară venită din România, care a tradus în englezeşte basmele lui Ispirescu. Pretutindeni săli spaţioase, mobi­lier confortabil. Facultatea de ştiin­ţe cu laboratorii, facultatea de drept pe frontispiciul căreia citesc celebra definiţie a dreptului: „Jus est ars boni et aequ­i“, facultatea de litere cu muzee caracteristice spi­ritului american, învăţământul e dominat de metoda practică a con­cretizării. Diferitele epoci istorice, sunt redate în tablouri, — evoluţia teatrului se poate învăţa privind sculpturile care înfăţişează în mi­niatură toate tipurile de teatru, în­cepând cu cel grec. Lângă faculta­tea de filozofie se găseşte biserica universităţii, pe care este scris : „pro ecclesia Del“. Americanii tot­deauna practici, au făcut o singură biserică pentru toţi studenţii. In a­­celaş locaş, al aceluiaş Dumnezeu, se oficiază pe rând slujbele tuturor religiilor. Casa Domnului se trans­formă pe rând, după nevoie, în­­ bi­serică protestantă, catolică, orto­doxă, sinagogă, moschee, pagodă şi templu budist. Este în aceasta, pe lângă nota de practicism incontes­tabil şi o superioară înţelegere a a­­celei unităţi supreme, care consti­­tue esenţa comună a tuturor religii­lor în variatele ei manifestări. Intrăm într’o sală de recepţie a Universităţii, în care sunt păstrate trofeele şcolii, unde sunt plăci cari imortalizează în litere de aur nu­mele studenţilor merituoşi şi al do­natorilor generoşi. Interesantă şi caracteristică este organizarea universităţilor în Ame­rica. Acestea nu sunt nici înfiinţate şi nici conduse de stat. Iniţiativei private, atât de puternică în noul continent, i se datoreşte şi existen­ţa lor. Statul nu are nici un ames­tec. Organizaţii particulare, zise „frăţii“ într’o traducere liberă, — cari pe lângă latura mistică au şi pe cea practică, — strâng un fond, ca­re uneori poate fi depus de către o singură persoană, construiesc un mare edificiu, angajează profesori şi înfiinţează Universitatea... Studenţii ieşiţi de pe băncile a­­cestor instituţii, continuă să se in­tereseze de universitate şi după ce s-au aruncat în vâltoarea vieţii so­ciale. Fondurile colectate de la fo­ştii studenţi, sunt considerabile. La festivităţi vezi oameni cu părul al­bit de viaţa tragic de serioasă a nembrii continent care rup câteva ore muncii lor mereu febrile, pen­tru ca alături de generaţiile tinere, să mai regăsească ceva din atmos­fera senină şi caldă de odinioară. Aceste originale peterinagii, sunt sincere omagii aduse înaltelor in­stituţii de cultură de peste ocean, în care democraţia şi umanitatea sunt realităţi. Există astfel o fru­moasă şi utilă solidaritate în timp între diferitele generaţii.. In aseme­nea condiţii şi cu această concep­ţie universitatea devne o adevăra­tă „alma mater“. V. V. STANCIU 1 . — -------------------------­ .Gânduri simple Dulcea ei fotografie! Femeia Parcgrhiva Filip Cristo, zisă Chiţă, ăiu ,srduhd Că­jelii., ju­deţul Putna, este căutată prin anun­­­ furi de ziare unde îi s'a pus şi foto­­’­grafia. In calitate de servitoare ea I şi-a însuşit dela stăpân bijuterii de­­ o valoare atât de respectabilă t­eci păgubaşul oferă cinci mii de lei, nu­mai ca să aibă plăcerea s-o mai re­­vadă pa vrednica Paraschiva. Socotiţi cât mai costă acele anun­ţuri şi faptul sigur că bijuteriile au fost topite şi evaporate şi vedeţi da­că face ocaua căl­daraua!... Păgubaşul acesta este însă un om cu energie, cel puţin să fie compro­misă Paraschiva! In semnalmentele date se spune că ea are nasul complect turtit! — Cine te-a pus nenişorule să iei aşa femeie în casă? exclamă toată suflarea omenească. Nu te-ai gândit că acel nas turtit înseamnă că a scos din fire pe tai­­că-său, bărbatu-său, iau vr'un stă­pân, de i-a dat una­­i bună? — Bine i-a făcut, o să-şi zică soa­­crăle în barbă. Noi muncim şi fără Parascheve, iar voi oameni tineri a­­dunaţi, tot ciurucul şi-l oploşiţi!... O inimă imparţială va ofta însă din rărunchi şi va zice: — Ce să facă oamenii când tre­buie să se ajute la muncă? Biroul statului te înscrie şi te lasă luni de zile postulant, iei ce se găseşte pe drumuri şi le plăteşti cu bijuterii, haine, veselă, ba chiar şi cu viaţa! Aşa e cântecul nu te supăra! STAN BOLOVAN Dispariţia banche­rului Aischeck Zilele acestea a dispărut din Ca­pitală bancherul Aischeck, care a­­vea o mică bancă pe str. Acade­miei 2. El a lăsat un pasiv foarte mare. Bancherul Aischeck făcea mai mult operaţiuni de bancă şi cei pă­gubiţi de el sunt în mare parte de­­tentori de acţiuni. * Prefectura politiei Capitalei ,şi Siguranţa generală a statului, au luat toate măsurile pentru găsirea lui. In registrul dela biuroul paşa­poartelor din prefectura poliţiei s’a găsit numărul sub care s’a eli­berat paşaportul. El a fost emis în ziua de 13 Mai 1926 sub numărul 527.514. * D. N. Baboeanu directorul reviste „Vlăsia”, ne face cunoscut că încre­dinţase o importantă avere, în nu­merar şi acţiuni, dispărutului ban­cher.

Next

/
Thumbnails
Contents