Dimineaţa, aprilie 1928 (Anul 24, nr. 7658-7683)

1928-04-01 / nr. 7658

Sfirşitul şedinţei de la 23 martie 1320 După legea organizării bisericii ortodoxe şi înfiinţarea patriarhatu­lui, Veniră în mod firesc acum cu le­gea cultelor. Această lege nu se pu­tea amâna şi ea este de o reală ne­cesitate la noi, ca la toate statele interconfesionale şi fără o tradiţie care să stabilească raporturile din­tre culte şi stat. Era de asemeni o necesitatea de unificare a tuturor le­gilor şi măsurilor locale din fiecare provincie. Ordinea in stat cerea a­­ceastă lege, căci s'au înfiinţat epis­copii fără ca să fie consultat statul, sau s'au făcut numiri din afară. A­­ceasta nu a fost cu putinţă decât din cauza haosului administrativ. S’au făcut modificări in statute, cu dela sine putere, vizând dreptul de con­trol asupra averilor bisericeşti şi sfidând autoritatea statului. Această situaţie nu mai putea dăinui. S’au făcut şi abuzuri, chiar cu În­cadrările şi plata personalului bise­ricesc sau cu incompatibilitatea func­ţiunilor, tocmai fiindcă nu am avut o lege care să reglementeze raportu­rile dintre culte şi stat. Se călcau astfel, nu numai Constituţia ci şi ca­noanele. Dar mai ales din cauza activită­ţii nefaste a unor secte, legea de fa­ţă este necesară, căci ea pune ză­gaz şi interzice propagandele dău­nătoare Statului. Celelalte, vor tre­bui să fie autorizate de către Stat şi să se supună unor anumite con­­diţiuni. In fine, chestiunea ordinelor şi congregaţiilor, pentru regularea că­reia legea cere membrilor lor cetăţe­nia română. Apoi chestiunea patro­natului, a acestei instituţiuni medie­vale, pe seam­a şi în folosul Biseri­cii catolice, chestiune care cerea o soluţiune, nu mai putea fi îngăduit ca Statul să susţină o atare insti­tu­ire pentru folosul unei singure Bi­serici, atunci când el venea cu regi­mul egalei îndreptăţiri a tuturor cul­telor. În caz de desfiinţare a unei co­munităţi religioase, Statul îşi rezer­vă dreptul de a interveni pentru noua destinaţie ce se va da bisericii. Controlul Statului era platonic până acum. Reglementăm, în fine, aju­toarele de stat, stabilind norme jus­te. Era de asemeni necesară regle­mentarea învăţământului teologiei Legea vorbeşte şi de organizarea cultelor mahomedan şi mozaic. E în interesul Statului ca aceste Culte sa fie organizate în aşa fel încât să nu fie pulverizate sub conducerea a, diferiţi şefi. Este cu totul inexact că proectul ar urmări desfiinţarea bisericii U­­nite. Ni­ a fost deasemenea atribui­ta tendinţa de a o degrada, punân­d-o în rândul Bisericilor minorita­ri Poate, dacă Uniţii ar fi cerut, li s-ar fi făcut o lege specială. D. VINTILA BRATIANU: In con­vorbirile pe care le am avut cu Mi­tropolitul Blajului, eu am fost pen­tru aducerea unei legi speciale. MITROPOLITUL V. SUCIU: Eram de părere că toate cultele nu pot fi ’■egulamentate prin una şi aceiaşi lege. D. VINTILA BRATIANU: D-voas­­tră aţi fi trebuit să cereţi, pentru în­săşi interesele naţionale ale Biseri­cii Unite, să aveţi o lege specială spre a nu fi socotiţi la un loc cu cultele minoritare. MITROPOLITUL BĂLAN: Primim cu plăcerea legea aceasta dacă e ce­rută de fraţii din cealaltă strană. D. AL. LAPEDATU: S’a mai spus că Concordatul ar prejudica intere­selor noastre naţionale. Ori, concor­datul e un act absolut nedăunător satului nostru. MITROPOLITUL BĂLAN: Nu prin Concordat, ci prin lege trebuiau stabilite raporturile dintre Stat şi Biserica Unită. D. AL. LAPEDATU abordează a­­poi chestiunea articolului 47. Oratorul rezumă tezele adverse : ortodoxii susţin că averile biseri­ceşti aparţin comunităţii; catolicii— dar nu toţi — că ele aparţin cultu­lui. Am propus, spune d. Lapedatu, o formulă neutră, dar constat, cu re­gret, că ambele părţi sunt intransi­gente în punctele lor de vedere. Sta­tul este dispus să facă biserică cre­dincioşilor ce rămân în minoritate şi parohie în caz de trecere. Am­­propus de asemenea ca cei ce doresc să meargă în justiţie, să poată face aceasta.. Nici una din formulele tranzacţionale n’a fost acceptată. Agitaţia produsă în Ardeal este regretabilă; ea trebuie să fie con­damnată is de prelaţii Uniţi, mai a­­es că în sânul poporului, nu exis­tă ură, dovadă că’n Ardeal sunt bi­­-firici în care se î nchină şi Uniţii şi ortodoxii. Dacă reunirea se va face între U­­­­­iţi şi Ortodoxi ea va veni în chip fresc, prin forţa lucrurilor. BAPTISMUL Ministrul Cultelor abordează apoi chestiunea baptismului. Arată că or­ganizarea acestui cult s-a făcut res­­pectându-se drepturile câştigate de baptism, sub regimul maghiar. A­­ceasta, în ce priveşte numai pe bap­­inii din Ardeal. Ceilalţi nu intră în prevderile legii. D. Lapedatu crede că acţiunea îm­potriva sectelor nu trebueşte dusă prin contrapropaganda preoţilor ce­­orlalte culte, printr’o reacţiune spir­­ituală. Nu trebueşte ignorat că baptismul e un cult foarte puternic în unele state dar forţa lui acolo e înteme­ind­ pe cultura predicatorilor bap­tişti şi chiar pe aceea a credincio­şilor.­ba noi, predicatorii sunt se­midocţi cari jignesc celelalte confe­siuni. Oratorul se ocupă apoi de agita­lele Uniţilor în Ardeal şi găseşte că ^mindere® acestor agitaţii cade in sarcina prelaţilor streco catolici cari au alimentat zbuciumul credincioşi­lor prin circulările şi pastoralele lor. Oamenii, în simplitatea lor nea­­vând discernământ critic, nici po­­sibiltate de control, cred tot ceea ce­­ se spune, de către şefii lor spiritu­ali: ei cred că este adevărat atunci când li se spune că guvernul vrea desfiinţarea Bisericii Unite. Prin ur­mare se înţelege de ce agitaţiile au dăinuit în dauna liniştei ţării şi în opunere cu realitatea. MITROPOLITUL SUCIU: Nu cred că guvernul ar avea­ intenţii rele faţă de noi. REGIMUL BISERICII ROMANO­­CATOLICE D. AL. LAPEDATU răspunde apoi d-lui Gyárfás cu privire la regimul Bisericii romano-catolice, recunos­când că d. Gyárfás s’a arătat totuşi înţelegător al economiei proectului de lege. D. Lapedatu răspunde apoi celorlalţi oratori minoritari, încheie, afirmând că pentru des­­voltarea misionară a fiecărui cult era nevoie de acest proect de lege. (aplauze vii). 70% din masa credincioşilor. EPISCOPUL HOSSU: Acest arti­col regulează relaţiile dintre culte şi stat şi de aceea îl socotesc de cea mai mare importanţă. Noi cerem să se respecte Constitu­ţia care trebue să stea la baza ori­cărei legiferări, precum la baza bi­sericei s­au Evangheliile. La sfârşitul articolelor a cerut să se redacteze astfel: „fiind reprezen­tate prin autorităţile lor legitime în conformitate cu sistemul lor de or­ganizare“ pentru a-i lărgi cuprinsul şi a-l face valabil pentru toate punctele. A propus apoi următorul aliniat final : „Personalitatea juridică în­cetează când ele (eparhii, comuni­tăţi etc.) se desfiinţează potrivit sis­temului lor de organizare. D. Gyárfás se asociază la acest amendament, în numele cultelor minoritare-D. ministru AL. LAPEDATU ara­tă pe larg motivele pentru care nu se pot accepta amendamentele pro­puse la primul aliniat. D-sa a pro­pus această nouă redactare : Orga­nizaţiile cultelor istorice, create şi reprezentate în conformitate cu sis­temul lor de organizare şi prevă­zute în statute (parohii, comunităţi, etc.) sunt persoane juridice. Despre desfiinţarea parohiilor n­u s-a prevăzut nimic în lege, nici pen­tru biserica ortodoxă, fiindcă paro­hiile su­nt socotite de esenţă perma­nentă. Amendamentul propus de episcopul Hoss­u a fost respins. Articolul 9 devenit 11, s’a votat în redactarea propusă de­­ d. ministru. La art. 28 devenit 30, d-nii M. PO­­LICRAT şi N. POPOVICI au arătat că contribuţiile ce pot impune cul­tele credincioşilor lor, nu pot fi stă­tutat­e prin legea cultelor. Articolul ar fi anticonstituţional. La acest punct de vedere s’a ală­turat şi mitropolitul PIMEN, spu­nând că această măsură nu e în tradiţia poporului român­ D. GYÁRFÁS spune că contribu­ţiile sunt benevole. Şedinţa continuă. La redeschidere, se dă cuvântul d-lui preşedinte al Consiliului. D. VINTILA BRATIANU spune că statul român se găseşte in condiţii noui de trai şi ca atare îşi face o a­­şezare în concordanţă cu nevoile şi interesele sale. O atare lege e deci importantă cu atât mai mult cu cât fiecare cult crede că punctul lui de vedere e cât mai bine întemeiat. A fost aici o mărturisire a Bise­ricilor înaintea României Mari, o mărturisire care a avut şi părţi du­reroase prin evocarea luptelor confe­sionale dinte fraţi. Trebuie de la început, ca şef al gu­vernului, să arăt care e concepţia noastră şi ca guvern şi ca partid, cu privire la rostul Bisericelor în Stat. Ele trebuesc să fie instrumen­te puternice pentru propăşirea ţării, (aplauze). Statul român e Stat liber, demo­crat, laic. Noi înţelegem c­„ legea cultelor să nu fie numai o lege de reglementare a organizării şi func­ţionării Cultelor ci şi o lege de în­drumare pentru o acţiune a Bise­ricelor in folosul ţării. Statul modern e în contrazicere cu statul medieval, clerical, pur po­litic. E e un stat economic şi mai ales un stat cultural, şi la accentua­rea­ acestui din urmă caracter Bi­serica e chemată să contribue în largă măsură. REGLEMENTAREA CULTELOR Secretul poporului nostru de a fi putut rezista de-a lungul veacurilor e că a înţeles evoluţia timpurilor şi că s’a adaptat el. Cum foarte bine a spus Mitrop. Bălan în foarte frumosul său dis­curs care a fost pentru noi o mare mulţumire sufletească, — deegaba îşi întăreşte un popor partea mate­rială dacă nu-şi cultivă iş întăreşte sufletul. Solidaritatea generală e un simbol al vieţii noul care a început pentru noi. Solidaritatea interconfesională e necesară şi utilă. Când a fost vorba să se reglemen­teze situaţia bisericei basarabene, după alipirea Basarabiei a fost un moment de nelămurire. 100 de ani de dominaţie străină înrâuriseră Bi­serica. A trebuit să venim cu o le­ge de unificare a Bisericei ortodoxe Spre a face netezirea unor dificultăţi şi apropierea integrală. Cu atât mai mult a fost nevoie de o lege de reglementare a tuturor celorlalte culte. O lege care nu se a­­mestecă însă în canoane şi în orga­nizarea internă a Bisericilor. CONCORDATUL Legea concordatului nu poate veni decât după legea cultelor şi nu e în concordat nimic potrivnic aces­tei legi. Concordatul e necesar şi pentru educaţia de care vă vorbeam pentru ca Biserica catolică să ştie că trebuie să facă cetăţeni buni şi cinstiţi ai acestei ţări. Bunul simţ politic trebuie să ne arate că nu pu­tem merge împotriva evoluţiei vre­­unei noui. Biserica catolică îşi să­vârşeşte şi ea evoluţia ei în acest sens iş a con­sta­tă un perfect înţeles încheierii Concordatului. Eu doresc Bisericii noastre orto­doxe să fie cât mai vie şi mai adap­tat­ă, vieţi noui. Ea trebuie să în­ţeleagă,­­ tocmai ca biserica domi­nantă, că nu trebuie să se închidă în formule strâmte. Ocupându-se de cele două Bise­rici Naţionale, primul ministru ara­tă cât datoreşte renaşterea vieţii na­ţionale din Principate influenţii am­bel­or aceste Biserici. Nu avem interes să avem lupte confesionale. Trebueşte ca să nu se accentueze deosebirile între u­­nniţi şi ortodoxi şi pentru aceasta e nevoie ca toţi să fie mai înainte de toate buni români. Scăparea poporului nostru în vii­tor pe desvolta­rea naturală a însuşi­rilor sale. Azi, mai cu seamă, când văd că suntem liberi să ne aşezăm viaţa liberă în ţara noastră, nu e nevoie de nici o influenţă de prisos care să ne arate ce trebueşte să facem. Puterea noastră nu va sta in distrugerea celorlalte culte, ci în întărirea poporului şi în ridica­rea Bisericii noastre ortodoxe. Din întărirea ţării întregi, vor profita. In egală măsură cultele mi­noritare. Politica externă a unui stat e ma­nifestarea psihologiei poporului din acel stat. UN SIMŢĂMÂNT RAPACE Bunul simţ al poporului nostru ne-a făcut să mergem totdeauna pe calea cea bună, fiindcă am armo­nizat totdeauna interesele noastre cu marile interese europene. Am în­ţeles să ne adaptăm vremurilor nouă, să avem o politică liberală şi paşnică. Şeful guvernului actual, care era socotit excesiv în sentimentele sale naţionale, ţine să spună că această politică de împăciuire şi de liber­tate e necesară de-acum României noui. (Aplauze). ARHIEPISCOPUL GURIE al Ba­sarabiei face o declaraţie în sensul că Biserica ortodoxă basarabeană e de la Unire deplin credincioasă ţării Se votează apoi, în unanimitate, luarea în considerare a legii cul­telor. Şedinţa se suspendă 5 minute. Cuvântarea d-luî Vintilă Brătianu Se deschide la ora 9.45. Prezidează d. I. Purcăreanu, vice­preşedintele Senatului. Pe banca ministerială d. AL La­pedatu , DISCUŢIA PE ARTICOLE LA LE­GEA CULTELOR D. AL. LAPEDATU, cere şi Se­natul admite ca discuţia articole­lor 8, 28, 45 şi 55 să se amâne pen­tru şedinţa de astăzi. MITROPOLITUL BĂLAN, al Ar­dealului, la art. 5 devenit 7, spune că îşi menţine motivele pentru care a cerut suprimarea aliniatului al doilea al acestui articol, deoarece a­­cest aliniat este şi în contradicţie cu art. 22 din Constituţie, care a exclus posibilitatea încheierii Con­cordatului. Concordatul este o convenţie a Statului şi nu o lege, pentru că le­gea este expresia Corpurilor legiui­toare. Nefiind lege, Concordatul nu poate reglementa legătura Statului cu cultele, pe altă cale decât legea. Consiliul legislativ, nu a­ găsit contradicţie cu Constituţia, dar nu el este ultima instanţă, ci Parla­mentul. Declară că îşi menţine punctul d-sale de vedere, cerând suprima­rea aliniatului citat. D. ministru LAPEDATU declară că regretă de a nu putea fi de acord cu punctul de vedere al mitropoli­tului Bălan. Primul-ministru — continuă d-sa —­ a explicat suficient rostul Con­cordatului, care deşi e convenţie, după ce va fi votat de Parlament va deveni lege. Art. 7, devenit 9, se modifică prin­­tr’un amendament care îi lărgeşte cuprinsul. D. ŞEF RABIN NIEMEROVER, face o întrebare d-lui ministru al cultelor. In legătură cu diferiţi ser­vanţi ai cultelor, cari n’au avut posibilitatea până în prezent să de­vină cetăţeni români şi cari doresc să devină cetăţeni, cerând lămuriri asupra situaţiei lor. D. MINISTRU LAPEDATU: Până la o definitivă tranşare a legii care e un studiu, ... D. BOGDAN-DUICA Întrerupe . D. MINISTRU LAPEDATU: Cei ce sunt în slujba cultelor vor avea dreptul să continue profesia, până când prin lege se va clarifica defi­nitiv situaţia lor. La ar­t. 14, privitor la instrucţia religioasă a elevilor, d. Gyarfas propune un amendament, care este respins, fiind în contrazicere cu legea învăţământului public. La art. 32, devenit 34, se adaugă un aliniat prin care se prevede că, controlul conturilor se va face pe baza unui regulament întocmit de ministerul cultelor de acord cu cel al finanţelor. La art. 33, devenit 35, d. TANA­­SESCU cere ca la numirile mem­brilor clerului şi funcţionarilor de orice categorie, ai cultelor, în pos­turi subvenţionate de stat, să se menţină redactarea originală, care cere consimţământul ministerului cultelor. Amendamentul este res­pins. La art. 46, devenit 48, se admite un aliniat prin care este interzis cultelor să admită înscrieri printre credincioşii lor, dacă aceşti noui cre­dincioşi n’au respectat toate for­mele legale pentru trecerile dela un cult la altul. La art. 54 ia cuvântul EPISCO­PUL COMSA, al Aradului, care a­­tacă, bazat pe cele spuse în altă şe­dinţă, privilegiile acordate baptiş­tilor. Şedinţa e ridicată la ora 7,15. Şedinţa de noapte 1 Şedinţa dela 30 Martie 1928 Prezidează d. C. Nicolaescu prese- la art. 9 (11) cere să se suprime cu­­dinte. Pe banca ministerială d-ni­­vintele „fiind reprezentate prin au- Al. Lapedatu ş­i dr. C. Airgelescu- ..........­ juridice“ propuse de torităţile lor comisiune. EPISCOPUL IVAN a propus ca personalitatea juridică a unei eparhii încetează prin trecerea la alt cult a IEȘEA SULTELOR EPISCOPUL CIOROGARU vorbind L * Legea cultelor la Senat Cuvântarea d-lui Lapedatu -•«sspss^­ Falimentul băncii Eiiro-Române Instrucţia bancrutei legată de fa­limentul băncii Eiiro-Române ce a produs sguduirea cunoscută şi sinu­ciderea directorului centralei,­­ ea urmează la cabinetul de instrucţie de pe lângă trib. Brăila-Judecătorul de­ instrucţie respec­tiv, având nevoe de stabilirea unor fapte petrecute la sucursala din București a băncii falite,­­ a cerut prin comisie rogatorie, parchetului de Ilfov, ascultarea unui mare nu­măr de informatori. Cu aducerea la îndeplinire a­­ co­­misiunei rogatorii, a fost însărcinat de jude consilier Eug. Enescu, titu­larul cab. 3. D-sa va audia in acest scop, 25 de persoane, unl din zarafii avertizaţi, doi ţă­rani cu nişte monede, cari în ade­văr proveneau din salba dispărută. Erau chiar vecinii bătrânei, ţăranii Gh. Dima şi Scarlat Ursan. Luaţi din scurt, după ce căutării să sca­pe prin diverse explicaţiuni, nu mai putură da nici un răspuns când se ajunse a se identifica mo­nedele, ca fiind provenite din salbă. Ţăranii sunt ţinuţi sub pază şi a­­cum parchetul de Ilfov, care a fost sesizat cu deslegarea m misterului, urmează să procedeze la cercetările necesare. D. judecător de instrucţie Nicu­­lescu-Bolintin, primind însărcina­rea, —■ a şi plecat astăi în comună — spre a proceda la desgroparea cadavrului bătrânei şi a constatat prin medicul legist, adevărata cau­ză a morţii. Diverse D. cabe. prin judecător Mînculescu, de la 4, a dat ordonanţă definitivă care trimete în judecată pe comerciantul Maer Marcovici, falit din strada, Decebal 9, pentru ban­crută frauduloasă. Falitul fiind dispărut, ordonanţa definitivă cuprinde şi mandatul de arestare contra lui.­­ Acelaş cabinet de instrucţie a dat ordonanţă definitivă prin care clasează ca nedovedită reclamaţia făcută de d. Gr. Manoilescu împo­triva d-lui Beldie, cu privire la în­trebuinţarea sumei de 500.000 lei ce i-o încredinţase în vederea cheltue­­lilor de instalare şi administrare, în vederea apariţiei ziarului proec­­tat de d. Manoilescu pe acea vrajpe l („Craiu Nouri .„ ) Moarte misterioasă In ziua de 4 Martie muri bătrâ­na Anica Dragne, în comuna Malu Spart (Ilfov) şi fu îngropată, în credinţa că femeia a murit de moarte bună. Curând însă fiul prinse bănueli, când văzu că nu se găseşte salba de monede, de aur de mare preţ, a mamei sale. Fără a, face zarvă, recurse la un mijloc tainic şi isteţ, spre a da de urma hoţilor, ca du­pă aceia să se meargă mai departe cu cercetările şi să verifice dacă nu cumva moartea bătrânei n’o fi cu bănuială. Dânsul se repezi la Bucureşti şi preveni pe toţi zarafii, să fie a­­tenţi şi să cerceteze şi denunţe pe ţăranul care va veni să se vândă monede de aur din salbă — căci el a înştiinţat şi poliţia. Acţiunea fiului avu succes, căci, după câteva zile se prezintă la­ţi­ Prelungirea sesiunei p­arlamentare Camerei de la 30 Martie Se deschide la orele 3 jura., sub preşedinţia d-lui N. N. SAVEANU. Pe banca ministerială d-nii : Vin­­tilă Brătianu, I. G. Duca, C. Argeto­­ianu, I. Inculeţ, C. Dimitriu, dr. N. Lupu, I. Nistor şi G. Tătărescu. D. VINTILA BRĂTIANU spune că a ţinut să asiste la desvoltarea in­terpelării d-lui dr. W. Filderman, dar fiind reţinut la Senat, unde a vorbit la legea cultelor, va răspun­de d-lui Filderman într’una din şe­dinţele viitoare.­­ D. I. FLOREA, lupist, aduce la cu­noştinţa d-lui ministru de finanţe tratamentul vitreg la care sunt su­puşi de către organele fiscale, cul­tivatorii de tutun din Sălaj. Roagă pe d. ministru de finanţe să instituie o anchetă şi să ia mă­suri pentru îndreptarea situaţiei. D. VINTILA BRĂTIANU răspunde că va lua măsuri ca locuitorii culti­vatori de tutun, nedreptăţiţi, să nu mai aibă a suferi de acum înainte. D. VESPASIAN PELA, liberal, de­pune un proect de lege din iniţiati­vă parlamentară, prin care se dă referenţilor stagiari de la consiliul legislativ posibilitatea avansării pe loc, în urma unui examen. D. GOGU ZAMFIRESCU, liberal, roagă pe d. preşedinte al Adunării, să-l fixeze o zi pentru desvoltarea interpelării adresată d-lui ministru al muncii, cu privire la modificarea repauzului duminical. VOCI : La toamnă ! La toamnă ! D. dr. N. LUPU : Doleanţele susţi­nute de către d. Zamfirescu, chiar dacă sunt juste, nu pot fi soluţiona­te până ce nu va veni cu codul legii. D. VINTILA BRATIANU citeşte mesagiul regal, prin care Corpurile legiuitoare sunt prelungite până la 6 Aprilie. D. I. BERCEA, lupist, spune că are misiunea dată de muncitorii din judeţul Bacău, de a mulţumi guver­nului şi în special d-lui ministru al muncii pentru atenţia acordată in­tereselor muncitoreşti, dovedită prin votarea proectului de lege a ocroti­rii şi duratei muncii. D. I. G. DUCA depune proectul de lege prin care România aderă la convenţia de la Geneva, prin care se­­ constituie uniunea statelor europene­­pentru ajutorarea reciprocă, în ca­zuri de calamităţi ale naturii. D. preşedinte SAVEANU anunţă că seara, la orele 9, adunarea ţine şedinţă. D. IRIMESCU-CÂNDEŞTI, liberal, aduce la cunoştinţa d-lui ministru al domeniilor că sătenii din Dâmbo­­viţa şi desigur sătenii din întreaga ţară, sunt îngrijoraţi de lipsa păşu­­nelor şi a stării rele în care se gă­sesc păşunele existente. D. C. ARGETOIANU, răspunzând d-lui Irimescu-Ciindeşti, spune că e gata să creieze, sau să întindă pă­şunele existente, dar bine­înţeles în marginea posibilităţilor. Sunt conştient de nevoile săteni­lor din Dâmboviţa, continuă d. Ar­getoianu, şi le voiu satisface, dar le cer să fie liniştiţi, căci pe mine nu mă sperie agitaţiile nimănui. (Apl.). D. IRIMESCU-CÂNDEŞTI, în re­plică, spune că situaţia este mult mai rea decât şi-o Închipuie d. Ar­­getoianu, că nu numai în Dâmbo­­viţa e lipsă de islazuri, ci în toată ţara. Din cauza lipsei islazurilor — a­­daugă d. Cândeşti — observăm azi o degenerescenţă grozavă a vitelor, ceea ce are ca efect şi îngreuiarea muncii agricole. Este încredinţat că d. Argetoianu va găsi soluţia cuve­nită pentru a îndrepta această sta­re rea. D. ADRIAN BRUDARIU, lupist, a­­duce la cunoştinţa d-lui prim-mini­­stru şi a d-lui ministru de domenii starea de mizerie fiziologică în care se zbat coloniştii d­in Timiş-Toron­­tal. D. C. ARGETOIANU răspunde că sunt multe colonii foarte înfloritoa­re, dar sunt şi altele — de pildă din Banat — cari se află în mizerie. Gu­vernul e în căutarea unei soluţiuni cât mai bune pentru a veni în aju­torul acestor colonii. PALATUL JUSTIŢIEI Destituirea unui magistrat Ajutorul de judecător de la jude-­ dintele tribunalului respectiv, în u­­cătoria mixtă din Tighina, d. Nichitarna din inspecţiile făcute în virtutea Tatras, fusese destituit în Iulie 1926 pe baza unui raport al ministerului justiţiei, care la­ rândul său ,se înte­­meiau pe constatările făcute de pre­şedintele tribunalului respectiv. Curtea de apel din Cernăuţi, ca instanţă de Contencios Administra­tiv, respingând acţiunea făcută de magistratul destituit, acesta făcu recurs la Curtea de Casaţie. Motivele invocate de d. Tatras, spre a obţine anularea ca ilegală a actului de destituire, sunt două : unul referitor la depăşirea puterii ce acordă legea de organizare ju­decătorească ministrului, care nu poate aplica cea mai gravă pedeap­să, destituirea (adică distrugerea ca­rierii) nici chiar unui magistrat i­­movibil, fără judecată; al doiea, care vine pentru prima dată in discuţia Contenciosului, se referă la greşita interpretare a art. 192, 139, 193 şi 204 din legea de oganizare judecătorească şi anume : pentru ca ministrul să ia o măsură de pedep­sire sau de mutare a unui magis­trat amovibil, trebue negreşit să se facă în prealabil o anchetă, de către inspectorul judecătoresc sau de un magistrat delegat anume, care să depună un raport constatator al a­­baterilor săvârşite. Cum în cazul de faţă nu s-a făcut o anchetă anume ordonată în condiţiile ară­tate, ci pre de­art. 192 (care obligă pe şefii erarhi­­ci să privigheze activitatea inferio­rilor), a făcut un raport prin care făcea cunoscut ministerului că l-a găsit pe d. Tatras vinovat de nume­roase abateri şi necorectitudini,­­ ministrul nu putea lua măsura de pedepsire. Un atare raport de ins­pecţie, făcut din iniţiativa magistra­tului erarhic în exerctarea îndatori­rii legale de privighere, nu poate ţine locul unui raport de anchetă prevă­zut de lege ca trebuind să fie făcut de un inspector judecătoresc, sau de un magistrat superior delegat anu­me. Cu alte cuvinte iniţiativa an­chetării trebue să vină din partea ministerului , iar Curtea de Apel respingând acţiunea în anularea destituirii, a greşit când a confun­dat raportul făcut pe baza art. 192 cu cel cerut de art. 193 şi 204. Recurentul se mai plânsese în re­­­ cursul său că instanţa primă a omis să se pronunţe şi asupra altor argu­mente aduse în apărarea sa şi anu­me : că nu mai putea fi destituit de­oare­ce-şi dăduse demisia anterior — şi că ancheta a fost făcută cu pornire. înalta Curte de Casaţie s. III, ju­decând recursul, a rămas în delibe­rare până la 4 Aprilie, când se va­ pronunţa asupra lui şi va rezolva implicit chestiunea de drept ce stă la baza procesului. fatious­­S-ai Declaraţiile d-lui N. Iorga D. prof. N. IORGA : Vorbesc dela locul pe care l-am ocupat de zeci de ani. Vorbesc de aci, dela locul unde atâta vreme am fost de prisos. Călătorind în străinătate, am fost întrebat de străini care este calita­tea de căpeteni a poporului român? Am răspuns că această calitate AC,de omenia. Voiu vorbi dlar cu omenie. E nevoe să vorbească şi înţelep­ciunea dezinteresată, care nu strică niciodată. Mulţumesc de aci celor Cari fiind cetăţeni români au socotit necesară prezenţa mea aci. LA GENEVA Situaţia României la Geneva este aşa cum trebue să fie, bună. S’a re­cunoscut acolo dreptatea noastră. Liga Naţiunilor nu poate da ordine unui tribunal Dar teza politică favorabilă nouă a fost menţinută. România a fost bine reprezentată la Geneva. Datoria unui reprezentant al ţării este să servească interesele guver­nului care l-a primit şi din care fa­ce parte. Un stat nu poate avea două politici. POLITICA ROMÂNIEI Politica României este alături de cei cu cari a câştigat războiul şi cari apără tratatele izvorâte din a­­cest războiu. Şi mai poate face o po­litică de rasă, sentimentală, care poate da atât cât se poate da- Nu e rolul nostru de a împăca Belgradul cu Roma, nici Roma cu Parisul. Altfel, indispui pe aliaţi. Căci e o regulă că să nu dai sfa­turi cui nu ţi le cere. Rămâi apoi în situaţii ridicole de a ţi se fi refu­zat acele sfaturi. Amestecându-ne unde nu trebuia, ne-am ales cu o lovitură a interese­lor noastre. Să ne fie aceasta de în­văţătură. N’am venit azi aci să ofer specta­colul unei şedinţe senzaţionale. Am tot fost acuzat de romantism. Nu voiu sprijini o cauză, care nu e a­ mea. N’am de satisfăcut ambiţii personale. Doresc izbânda unei cau­ze, insă o doresc sprijinită de legali­tate, pe sfânta linişte a ţării mele. îngrijorat pentru conştiinţa mea, voiu examina ce e da făcut ca să a­­jungem la o situaţie bună. Eu cred că şi alte puteri decât a­­cele din partide trebuesc puse la contribuţie pentru izbăvirea, ţârii. Se cere insă puţin sacrificiu din partea tuturor. Să se lase ambiţiile unor încre­zuţi. Vedeţi dar ce puţin se cere ca să izbăvim ţara aceasta. E nevoe, de aceasta ? CE SE CREDE IN STRĂINĂTATE DESPRE NOI Ce se crede in străinătate despre noi ? Avem e drept o presă bună in străinătate, dar avem o opinie pu­blică rea. De ce ? E neîncredere in vitalitatea noastră, in indestructibi­­litatea situaţiei noastre politice, in posibilitatea noastră. Am ajuns ca î­ncrederea in consolidarea noastră să se clatine. E întemeiată aceasta? Evident, nu. Dar sunt si lucruri cari ne dau de gândit, la noi in ţară. O situaţie economică înfăţişată prin falimente. Şi armata noastră constituie o criză permanentă pentru orice om politic serios. Am avut faţă de contrabanda de mitraliere o atitudine de burzuluir® şi apoi de şovăire. Sa ne burzuluim pe Liga Naţiuni­lor, căci ea ne-a dat dreptate de atâ­tea ori şi ne va mai ajuta ? ATITUDINEA NOASTRĂ Alta să fie atitudinea noastră,­ să ne înarmăm şi noi. Să ne înarmăm cu orice sacrificii , chiar cu bucăţi­ca dela gura copiilor. Să nu fie iertat cel care ne negli­jează această înarmare. Care e situaţia noastră ? N’avem siguranţa ţării. Cine poartă vina ? Cine a guvernat ţara mai mult. Să nu se păstreze o situaţie pe care nu o mai poate ţine şi să se pregătească pentru o situaţie viitoare. Sunteţi un guvern fără orizont. Şi dincolo o opoziţie care e încurcată în lupta cu dvs. E nevoe de con­cursul tuturor spre a se îndrepta o ţară cu puteri frumoase. Nu se poate guverna azi pe bazele unei ideologii, fie liberalismul, fie democraţia. Nimic din acestea n'au rămas nezdruncinate. Criterii ome­neşti şi adevărate. Muncind onest în afară de interese de partid. Trebue lăsate la o parte ideologiile, toate firmele. Un singur mijloc poate conduce şi stăpâni o societate omenească : este omul de ispravă. Toate sistemele, toate concepţiile, toate partidele sunt în funcţie de a­­­ceasta. Să renunţăm clar la sistemul lui Mussolini. Suntem o generaţie mediocră, pentru moment nu se vede nici la cei tineri omul dictator. Nu suntem în stare ca azi un par­tid, ori un om să conducă ţara. Ţara are o credinţă şi un suflet onest de acolo aştept eu izbava. In partide nu se găsesc puterile de a izbăvi această ţară. D-voastră printr’un egoist simţ de partid aţi zădărnicit toate încercă­rile de a se strânge împreună forțe­le naționale. Ședința continuă. Un vapor suedez scufundat lângă Gibraltar PARIS. — Se anunţă din Gi­braltar: vasal suedez „Clios“, ca­re se ducea dela New-Orleans la Alexandria, s’a scufundat în lar­gul localităţii Tarifa. Una din şalupele de salvare, cuprinzând 12 mateloţi ai echipagiului, s’a răsturnat în momentul când se apropia de coastă. Căpitanul va­sului „Gitos“ s-a înecat, împreu­nă cu un mecanic și un marinar. Reducerea impo­zitelor in America PARIS. — Se anunţă din Was­hington, la eşirea dela o consfă­tuire ce a avut-o cu preşedintele Coolidge, d. Mellon, secretar de Stat al tezaurului, a anunţat că totul permite acum a se compta pe o reducere simţitoare a impo­zitelor. Ministrul n’a precizat to­talul acestor reduceri, dar in cer­curile autorizate se crede in ge­nere că el va atinge 225 de mili­oane de dolari. Agitaţia profesorilor din Iaşi contra reformei învăţământului secundar IAŞI, 30.­­ După ce legea refor­mei Învăţământului secundar a fost­ votată d­e Cameră, s-a aflat că, acea­stă lege conţine un amendament, de ultimă oră, care prevede că ea se va­ aplica în întregime, în loc de parţial şi treptat. Acest amendament a provocat a­­gitaţie în rândurile profesorilor din Iaşi şi întrucât legea n’a trecut­ încă prin Senat, se vor face interveni imit pe lângă membrii maturului corp in vederea suprimării amendamen­tului în chestiune. Este interesant de menţionat că tot­ o acţiune a profesorilor de la Iaşi pornită anul Trecut a determi­nat modificarea legii d-lui Petrovici. ­ A APARUT: LECTURA TAINA FEMEILOR — Ai dreptul să pretinzi fiinţei iu­bite su'­etul cel mai intim al su­fletului ei ? — DE HERBERT BOLEN­ERO Lei 5. Scrierea complect»

Next