Dimineaţa, septembrie 1928 (Anul 24, nr. 7804-7833)

1928-09-01 / nr. 7804

■­­iar­­ şi Dv. asemenea putem posed­» acest ultim Chevrolet, încercat astăzi de 610.000 de posesori. Ş­ASE sute zece mii de posesori au făcut până astăzi experienţă personală cu Chevrolet-ul pe 1928. El şi-a dovedit pe de­plin calităţile, după mai multe luni de rulare sub conducerea lor. Chevrolet-ul, această­­maşină mare, cu preţ mic, prezintă distanţa de 3 m.­intre osii şi posedă caroserii confortabile şi spa­ţioase. El e prevăzut cu frâne pe patru roţi care nu gripează. Posesorii săi vă vor spune, că aceasta face să se uzeze mai puţin cauciucurile şi dă mai multă sigu­ranţă împotriva împiedicărilor. Panoul de instrumente e luminat indirect ceea ce constitue un avantaj în timpul nopţii. Aprinderea şi pornirea pot fi închise simul­tan, punând maşina la adăpost de furturi. In momentul de faţă 610.000 de posesori apreciază nenumă­ratele caracteristici de „maşină mare“, găsite la Chevrolet-ul pe 1928. Motorul e prevăzut cu un curăţitor de aer şi un filtru de ulei, care’l apără de praf şi de nisip. Veţi aprecia In deosebi această caracteristică, văzând câte mii de chilometri va străbate maşina Dv. fără vre’un accident sau vreo nevoie de reparaţii. Alegând un Chevrolet, alegeţi o maşină încercată, desenată şi echipată întocmai ca o maşină mare şi costisitoare. ;1 Touring, 150.000 lei; Coupé, 210 000 lei; Roadster, 150.000 lei; Sedan 220.000 lei; Coach, 210.000 lei; Imperial Landau 230.000 lei. Oricând gata spre a fi livrat! LEONIDA & Co.­­ BUCUREŞTI CALEA VICTORIEI No. 65 Sucursale şi Agenţii în toată România e * Produs al lui General Motor* VOIAJOR numai de branşă cu experienţe şi referinţe se caută pen­tru produsele americane originale. „DUCO-DU PONT“ de pistol şi pensulă, „FABRIKOID“ piele artificială şi pânză de Capete, Tapete. „WETORDRY“, Hârtie pentru şlefuit, Compresoare şi pistoale „BINKS“. Nou. Aparate de mână de stropit „DUCO“. Produsele li­vrabile din depozit. Oferte numai in scris: Ing. L. ZAITMAN, Str. Fecioarei 11-13. Hârtie Gaslicht LUPEX ■Special pentru negative tari LUPEX ■Standard pentru negative normale LUPEX ■Contrast pentru negative slabe Hârtie la lumina zilei CELLOIDIN si CEILOJp-SELBSTTOND NOUA PLACA AN­DRES­A Ultra-Ortfto este materialul indicat pentru fotografia de atelier şi de sport | Cereţi în orice magazin de specialitate noul - jm* stivul de metal cel mal stabil, ale STATIV •*" ** « t*!"" ,nlM!Ui-Un ceas aurit si Obineiu cele mai nece­sare pentru Lei 839 EXPEDIEM FARA NICI UN ACONT, imediat ce primim comanda : 1) Un ceas aurit, fabricafiunea elvețiană, mers ga­rantat; 2) Un lant duble; 3) Un briciu marca Solingen; 4) Un briceag frumos; 5) Un foarfece de mani­cure; 6) Una lingură; 7) Una furculiță; 8) Un cuțit; 9) Una taba­cheră elegantă ; 10—b­) 2 batiste de mână ; 12) 1 batistă de mătase; 13) 1 pereche ciorapi; 14) 1 pereche buton­ de manşete; 15) Un ac de cravată și alte 35 obiecte folositoare personal şi pentru casă. Toate aceste 50 de obiecte numai pentru 339 LEI. NOTA.—La o comandă de 5 ceasornice se oferă cu totul GRA­TUIT un al şaselea ceas sau 3 tacâmuri compuse din 9 bucăţi. FARA RISC.—In caz de nemulţumire, primim mărfurile înapoi şi restituim costul. Expediţia prin poştă contra ramburs. Pentru ambalaj şi transport numai 35 Lei. Scrieţi­ imediat la vechea Societate ..INDUSTRIA“ Iaşi, str. Săulescu 2. TELEF. 25/65 ‘paturi de Ter ‘Paturi de iBronj ‘Paturi de Copii Mobilă de Grădină Sabrica­ţie OTlobile SuîmanSoarcus­­ 68 Str. Sfţi Apostoli 68 Ir. H. MARTIN vindecă­ POTENŢA E carasf­inia, Histeria MELANCOLIA, TIMIDITATEA paralisia, nevralgia, contracturi, tremu­râturi, reumatism, insomnie, somnolen­ţâ, dureri de cap, palpitaţie, sughiţuri, noduri, vărsături, aerofagie. Tra­tam­en­­tul copiilor întârziaţi, ONAM­A, IN­­CONTINENTA DE URINA, se tra­tează cu succes, metode FIZICO-ELEC­­TRICE is PSIHICE, HYPNOTISM, per­suasiune, autosugestie, procedeele prot Bernheim Coué, Betillon, Dubois, etc. Tratamentul radical al SIFILISULUI calea Victoriei 33 fost 47 (Casa Frascati). Consultaţiuni: 9—11 a. m. §1­2—7. In­trarea pe la cinematograf. UCUBEţii 5TB. CAG.OL (LANGA DDOGHEttIA CIONGA) Bogat asortiment IN OBIECTE DE ARGINTĂRIE pentru CADOURI Depozit­are fabrică Institutul prealpin de băieţi »Montana“ Zügerberg (Elveţia) 1000 m. deasupra mărei Secţiile reală, modernă şi de comerţ- Educaţia ideală. — Sub supravegherea forurilor şcol­are ale statului, întinse câm­puri de sport. — Cel mai sănătos loc de vacanţă pentru băieţi. MOTOARE iesel, de motorină petrol şi benzină ROSTON & HORNSBY Go. Ltd. Lincoln, Anglia.MOHI cu valţuri şi pietre. HŐS ROBIN SOHN & Soil Ltd. Rochdale, Anglia. Representant LONDEXPOCO S.A.R. Bucureşti, Cal. Victoriei 59. Cine vrea să FACĂ AVERE riscând numai căţi­va lei ? ? I­nformaţiuni gratuite prin D-nul MARIN P0PIS£9 Ploeşti. Strada Alexandru cel Bun­­ Antinevralgic Dr. NANU­ MUSCEL singurul remediu contra gripei migrenei, nevralgii, etc. Luaţi numai în cutii originale conţinând 2 buline şi cu semnă­tura doctorului Se găsesc de vânzare la far­macii şi drognerii. Convocare Domnii membri ai societăţii coo­perative Abuza „Sir Herbert Samu­el“ sunt invitaţi să ia parte la adu­narea generală extraordinară care va avea loc Duminică în 9 Septem­brie 1928 la ora 9 dimineaţa în sala Căminului Sionist din strada Carol 81, cu următoarea ORDINE DE ZI: 1. Raportul despre situaţia Ahuzei; 2. Fapte grave imputate comite­tului; 3. Situaţia gravă a locuitorilor de pe Carmel; 4. Soluţii pentru asanarea Abuzei; 5. Soluţii pentru regularea contu­rilor tuturor abuziştilor şi liberarea actelor de proprietate; 6. Eventuale. Adunarea generală extraordinară este convocată în baza unei cereri semnate de 115 membri ai societăţii, în conformitate cu statutul Abuzei. In numele comitetului cen­zorilor aleşi de adunarea ge­nerală din Palestina HORA SCHAPIRA 1­22 - 750 H. ROŞU ŞI NEGRU Roman de STENDHAL (Henry Beyle) C23) In româneşte de H. BLAZIAN Cum? Pentru că lucrătorul acesta să cutreere chiliile vechii mânăs­deghizat în abate, era profesorul co­piilor lui, avea în­drăznela să-l nu­mească în garda de onoare, înlătu­rând pe domnii cutare şi cutare, fa­bricanţi bogaţi ? — Domnii aceştia, — spunea so­ţia unui bancher, — ar trebui să-şi arate tot dispreţul fată de acest tâ­năr neruşinat, eştt din noroi. — E un prefăcut şi poartă şi sa­bie, — răspunse vecinul, — ar fi în stare, ticălosul, să le zgârie obrazul. Clevetirile societăţii înalte erau şi mai furioase. Doamnele se întrebau dacă această mare nesocotinţă ve­nea chiar din partea primarului. In general, toţi îl dispreţuiau din pricina originii sale de jos. Pe când forma obiectul atâtor dis­cuţii, Julien era cel mai fericit om din lume. Curagios din fire, el că­lărea mai bine decât cea mai mare parte dintre tinerii din oraşul ace­la de la munte. Cetea în ochii femei­lor că vorbeau despre dânsul. Epoleţii lui erau mai strălucitori, fiindcă erau noui. Calul său de se ridica în două picioare în fiecare clipă şi el era în culmea fericirii. Trecând pe lângă vechiul meterez fericirea lui nu mai cunoscu mar­gini atunci când calul, din pricina bubuiturilor de tun, sări afară din rând. Spre norocul lui, nu căzu de pe cal; din momentul acela se simţi un erou. Se vedea ofiţer de ordo­nanţă al lui Napoleon, comandând o baterie. Dar o altă persoană era şi mai fe­ricită decât dânsul. Mai întâi îl vă­zuse trecând de la una din ferestre­le primăriei, urcându-se apoi în trăsură şi făcând repede un mare ocol, ea ajunsese la timp pentru a fi cuprinsă de groază când calul lui sărise afară din rând. In sfârşit, trăsura ei, eşi­nd în galop printr-o altă poartă a oraşului, ajunse în şo­seaua pe unde trebuia să treacă re­gele, şi putu să meargă în urma gărzii de onoare, la o depărtare de douăzeci de paşti, în mijlocul unui nor de praf. Zece mii de ţărani strigară: „Tră­iască Regele !“, când primarul avu cinstea să ureze bun sosit Maies­tăţii Sale. Peste o oră, după ce ascultase toa­te cuvântările, regele urmând să in­tre în oraș, tunul începu să tragă lovituri repezi. Atunci se întâmplă un accident, însă nu tunarilor, care dăduseră destule dovezi de pricepe­re la Lipsea și la Montmirail, ci vii­torului pilin-ajutor de primar, dom­nului de Moirot. Calul său îl as­­vârlise frumușel în singura băltoa­că ce se afla pe şosea, — ceia ce dădu puţin de lucru cetăţenilor de­oarece trebuiră să-l scoată de acolo, pentru ca trăsura regelui să poată trece. Maiestatea sa se dădu jos la bi­serica cea nouă, care, în ziua aceia era împodobită cu toate perdelele sale roşii. Regele trebuia să ia ma­sa, apoi urma să se suie numai­de­cât în trăsură pentru a se duce să cinstească vestitele moaște ale sfân­tului Clément. Abia ajunse regele la biserică și Julien o pomni în galop spre casa domnului de Ranal. Acolo, lepă­dă suspinând frumoasa lui unifor­mă albastră ca cerul, sabia şi epole­ii, pentru a-şi pune iarăş costumul lui cel negru şi jerpelit. Incălecă din nou şi, în câteva clipe fu la Bray-le-Haut, care se află pe vâr­ful unei foarte frumoase coline. Entuziasmul îi înmulţeşte pe ţă­ranii aceştia, — gândi Julien. La Verrières nu te poţi mişca şi iată-i acum peste zece mii în jurul acelei mănăstiri. Pe jumătate ruinată de vandalis­mul revoluţionar, ea fusese refăcută în chip măreţ, pe vremea Restaura­­ţiunii şi începuse să se vorbească despre minunile ei. Julien se duse de-a dreptul la a­­batele Chélan, care îl dojeni cu as­prime şi-i dădu un anteriu şi un sti­har. Se îmbrăcă repede şi urmă pe părintele Chélan care se ducea lân­gă tânărul episcop d’Agde. Acesta era un nepot al domnului de La Mole, numit de curând şi care fu­sese însărcinat să arate Regelui moaştele. Dar nu putură să găseas­că pe episcop. Clerul îşi pierduse răbdarea, îşi aştepta şeful în ve­chea şi î ntunecata mănăstire goti­că. Se adunaseră douăzeci şi patru de preoţi, închipuind vechiul sfat canonic de la Bray-le-Haut, alcătuit înainte de 1789, din douăzeci şi pa­tru de canonici.După ce deplânseră timp de trei sferturi de oră tinereţea episcopului, preoţii socotiră că era bine ca dom­nul decan să se ducă la monsegnior pentru a-l vesti că Regele trebuia să sosească şi că era timpul să in­tre în altar. Vârsta înaintată a pă­rintelui Chélan îl făcuse decan. Cu toată supărarea ce-o arăta lui Ju­lien, el îi făcu semn să-l urmeze. Pe Julien îl prindea de minune stiharul. Mulțumită nu știu cărui procedeu de toaletă eclesiastică, fru­mosul lui păr buclat era acuma foarte lins; dar, printro uitare care mări și mai mult supărarea părin­telui Chélan, sub cutele lungi ale anteriului său, se puteau vedea pin­tenii celui ce făcuse parte din gar­da de onoare. Când au ajuns la locuinţa epis­copului, nişte lachei voinici, bine îmbrăcaţi, abia se'ndurară să răs­pundă bătrânului preot că mon­­seignorul nu puea­ fi văzut. îşi bă­tură joc de el când voi să le ex­plice că, în calitatea lui de decan al sfatului canonic de la Bray-le- Haut, el se bucura de privilegiul de a fi primi oricând de către epis­copul care slujeşte. Firea mândră a lui Julien fu iz­bită de obrăznicia lacheilor, începu uiri, sgâlţâind toate uşile ce întâl­nea în cale. O uşiţă, împinsă cu pu­tere, se deschise şi el intră într’o chilie, în mijlocul cameriştilor mon­­seignorului, îmbrăcaţi în haine ne­gre şi cu lanţ de gât Văzându-l atât de grăbit, aceştia îl lăsară să treacă. Mai făcu câţiva paşi şi ajunse într-o imensă sală go­tică, foarte întunecoasă şi îmbră­cată toată în stejar negru; feres­trele în formă de ogivă, fuseseră astupate cu cărămizi; una singură rămăsese neastupată. Grosolănia zi­dirii acestor ferestre nu era masca­tă cu nimic şi făcea un contrast neplăcut cu vechea măreţie a căp­tuşelii de stejar. Cele două laturi ale acestei săli, vestite printre iubitorii de antichi­tăţi din Bourgogne şi pe care Du­cele Carol cel Viteaz o clădise pe la 1470, pentru a i se ierta vre­un pă­cat, erau împodobite cu jilţuri de lemn frumos sculptate. Se zăreau, înfăţişate în lemn de diferite cu­lori, toate misterele apocalipsului. Măreția aceia tristă, micșorată prin faptul că se vedeau cărămizile netencuite și molozul încă alb, uimi pe Julien. Se opri fără să scoată vre­un cuvânt. La celălalt capăt al sălii, lângă singura fereastră prin care pătundea lumina zilei, zări o oglindă într’un cadru de mahon. Un tânăr, cu antereul violet și cu stiharul de dantelă, dar cu capul gol, se oprise la trei pași în fața oglinzii. Oglinda aceia părea un lucru ciudat într’un astfel de loc, și, fără îndoială, fusese adus acolo din oraș. Lui Julien i se păru că tânărul era supărat; cu mâna dreaptă el trimitea binecuvântări spre oglindă. Ce-o mai fi însemnând şi asta?, — gândi el. Oare preotul acesta să­­vârşeşte o ceremonie pregătitoare? Poate e secretarul episcopului. Tre­­bue să fie tot atât de obraznic ca şi lacheii... Dar la urma urmei, ce-mi pasă! Să încerc. Inaintă şi străbătu încet sala. In tot lungul ei, cu privirea mereu aţintită asupra singurei ferestre, în faţa căreia tânărul acela continua să dea binecuvântări nesfârşite, fără a se odihni un moment. Pe măsură ce se apropia, el deo­sebea mai bine aerul lui supărat; bogăţia stiharului împodobit cu dan­tele opri fără voia lui pe Julien, iar câţiva paşi de măreaţa oglindă. E de datoria mea să vorbesc, Pa îşi zise el, în cele din urmă. Dar frumuseţea Sălii li impresio­nase. Şi era jignit dinainte de vor­­bele aspre la care se aştepta. Tânărul îl văzu în oglindă, se întoarse și, părăsind deodată aerul lui supărat, îi zise cu glas blând­. — Ei bine, domnule, e gata?, Julien rămase încremenit. Când tânărul acela se’ntoarse spre el, Julien Ii zări crucea de pe piept: era episcopul d’Adge. Ce tânăr eu, — gândi Julien, — nu poate să fie decât cu șase sau opt ani mai mare decât mine. Ii fu rușine de pintenii săi. — Monseignore, — răspunse el cu sfială, — sunt trimis de decanul sfatului canonic, părintele Chélan. A!­mi s’a vorbit foarte bine despre dânsul, — zise episcopul cu un ton respectuos, care-1 făcu și mai simpatic în ochii lui Julien. Dar vă cer ertare, domnule, v’am luat drept persoana care trebue să-mi aducă mitra. A fost împache­tată rău la Paris; pânza de argint s’a stricat groaznic spre vârf. Are să facă o impresie foarte urâtă!, ^ adăugă tânărul episcop, cu tristeță. — și acum mă face să și aștept! Monseignore, mă duc să caut eu mitra, dacă Sfinția Voastră îmi dă voie! Ochii frumoși ai lui Julien își fă­cură efectul. — Du-te domnule,­­ răspunse e­­­piscopul cu o politeţă încântătoare; am nevoie de ea numaidecât. Sunt foarte supărat că fac pe domnii din sfatul canonic să mă aștepte. Când ajunse în mijlocul sălii, Ju­lien se întoarse spre episcop și-l văzu că începuse din nou să dea binecuvântări. Ce-o mai fi și asta?,­­ se între­­­bă Julien. Fără îndoială,­­ o pre­­gătire ecleziastică necesară ceremo­niei ce va avea loc. Când ajunse în chilia unde şedeau cameriştii, zări mitra în mâinile lor. Supunându-se, fără voia lor, privirii poruncitoare a lui Julien, aceştia îi dădură mitra episcopului. Era mândru că i-o ducea: străbă­tând sala,a păşea încet şi o ţinea cu respect. Găsi pe episcop aşezat în fa­ţa unei mese; dar, din când în când, mâna lui dreaptă, cu toate că era o­bosită, dădea mereu binecuvântări. Julien 11 ajută să-și pună mitra. E­­piscopul clătină capuL — Ah! are să stea, — zise el lui Julien cu un aer mulțumit. Eşti bun să te dai puţin la o parte? Episcopul se duse repede în mijlo­cul sălii, se apropie apoi din nou de oglindă cu paşi înceţi, îşi reluă ae­rul supărat şi începu să dea iarăşi binecuvântări. . Julien rămase încremenit; ar fi vrut să înțeleagă, dar nu îndrăznea. Episcopul se opri, şi, privindu-l cu un aer ce-şi pierduse îndată severi­tatea, îl întrebă: — Ce spui despre mitra mea, dom­nule ? îmi vine bine ? — Foarte bine. Monseignore. — Nu e prea pe spate ? N’ași vrea să fiu caraghios; dar­ nu trebue s’o pun nici prea pe ochi ca pe-un chi­piu ofițeresc. — Cred c’ati pus-o foarte bine! — Regele e obișnuit să vadă un cler venerabil și, firește, foarte se­rios. N’ași vrea, din pricina vârstei mele mai cu seamă, să par uşura­te®. —"— ----—- rt" Sâmbătă 1 Septembrie

Next