Dimineaţa, septembrie 1928 (Anul 24, nr. 7804-7833)
1928-09-01 / nr. 7804
■iar şi Dv. asemenea putem posed» acest ultim Chevrolet, încercat astăzi de 610.000 de posesori. ŞASE sute zece mii de posesori au făcut până astăzi experienţă personală cu Chevrolet-ul pe 1928. El şi-a dovedit pe deplin calităţile, după mai multe luni de rulare sub conducerea lor. Chevrolet-ul, aceastămaşină mare, cu preţ mic, prezintă distanţa de 3 m.intre osii şi posedă caroserii confortabile şi spaţioase. El e prevăzut cu frâne pe patru roţi care nu gripează. Posesorii săi vă vor spune, că aceasta face să se uzeze mai puţin cauciucurile şi dă mai multă siguranţă împotriva împiedicărilor. Panoul de instrumente e luminat indirect ceea ce constitue un avantaj în timpul nopţii. Aprinderea şi pornirea pot fi închise simultan, punând maşina la adăpost de furturi. In momentul de faţă 610.000 de posesori apreciază nenumăratele caracteristici de „maşină mare“, găsite la Chevrolet-ul pe 1928. Motorul e prevăzut cu un curăţitor de aer şi un filtru de ulei, care’l apără de praf şi de nisip. Veţi aprecia In deosebi această caracteristică, văzând câte mii de chilometri va străbate maşina Dv. fără vre’un accident sau vreo nevoie de reparaţii. Alegând un Chevrolet, alegeţi o maşină încercată, desenată şi echipată întocmai ca o maşină mare şi costisitoare. ;1 Touring, 150.000 lei; Coupé, 210 000 lei; Roadster, 150.000 lei; Sedan 220.000 lei; Coach, 210.000 lei; Imperial Landau 230.000 lei. Oricând gata spre a fi livrat! LEONIDA & Co. BUCUREŞTI CALEA VICTORIEI No. 65 Sucursale şi Agenţii în toată România e * Produs al lui General Motor* VOIAJOR numai de branşă cu experienţe şi referinţe se caută pentru produsele americane originale. „DUCO-DU PONT“ de pistol şi pensulă, „FABRIKOID“ piele artificială şi pânză de Capete, Tapete. „WETORDRY“, Hârtie pentru şlefuit, Compresoare şi pistoale „BINKS“. Nou. Aparate de mână de stropit „DUCO“. Produsele livrabile din depozit. Oferte numai in scris: Ing. L. ZAITMAN, Str. Fecioarei 11-13. Hârtie Gaslicht LUPEX ■Special pentru negative tari LUPEX ■Standard pentru negative normale LUPEX ■Contrast pentru negative slabe Hârtie la lumina zilei CELLOIDIN si CEILOJp-SELBSTTOND NOUA PLACA ANDRESA Ultra-Ortfto este materialul indicat pentru fotografia de atelier şi de sport | Cereţi în orice magazin de specialitate noul - jm* stivul de metal cel mal stabil, ale STATIV •*" ** « t*!"" ,nlM!Ui-Un ceas aurit si Obineiu cele mai necesare pentru Lei 839 EXPEDIEM FARA NICI UN ACONT, imediat ce primim comanda : 1) Un ceas aurit, fabricafiunea elvețiană, mers garantat; 2) Un lant duble; 3) Un briciu marca Solingen; 4) Un briceag frumos; 5) Un foarfece de manicure; 6) Una lingură; 7) Una furculiță; 8) Un cuțit; 9) Una tabacheră elegantă ; 10—b) 2 batiste de mână ; 12) 1 batistă de mătase; 13) 1 pereche ciorapi; 14) 1 pereche buton de manşete; 15) Un ac de cravată și alte 35 obiecte folositoare personal şi pentru casă. Toate aceste 50 de obiecte numai pentru 339 LEI. NOTA.—La o comandă de 5 ceasornice se oferă cu totul GRATUIT un al şaselea ceas sau 3 tacâmuri compuse din 9 bucăţi. FARA RISC.—In caz de nemulţumire, primim mărfurile înapoi şi restituim costul. Expediţia prin poştă contra ramburs. Pentru ambalaj şi transport numai 35 Lei. Scrieţi imediat la vechea Societate ..INDUSTRIA“ Iaşi, str. Săulescu 2. TELEF. 25/65 ‘paturi de Ter ‘Paturi de iBronj ‘Paturi de Copii Mobilă de Grădină Sabricaţie OTlobile SuîmanSoarcus 68 Str. Sfţi Apostoli 68 Ir. H. MARTIN vindecă POTENŢA E carasfinia, Histeria MELANCOLIA, TIMIDITATEA paralisia, nevralgia, contracturi, tremurâturi, reumatism, insomnie, somnolenţâ, dureri de cap, palpitaţie, sughiţuri, noduri, vărsături, aerofagie. Tratamentul copiilor întârziaţi, ONAMA, INCONTINENTA DE URINA, se tratează cu succes, metode FIZICO-ELECTRICE is PSIHICE, HYPNOTISM, persuasiune, autosugestie, procedeele prot Bernheim Coué, Betillon, Dubois, etc. Tratamentul radical al SIFILISULUI calea Victoriei 33 fost 47 (Casa Frascati). Consultaţiuni: 9—11 a. m. §12—7. Intrarea pe la cinematograf. UCUBEţii 5TB. CAG.OL (LANGA DDOGHEttIA CIONGA) Bogat asortiment IN OBIECTE DE ARGINTĂRIE pentru CADOURI Depozitare fabrică Institutul prealpin de băieţi »Montana“ Zügerberg (Elveţia) 1000 m. deasupra mărei Secţiile reală, modernă şi de comerţ- Educaţia ideală. — Sub supravegherea forurilor şcolare ale statului, întinse câmpuri de sport. — Cel mai sănătos loc de vacanţă pentru băieţi. MOTOARE iesel, de motorină petrol şi benzină ROSTON & HORNSBY Go. Ltd. Lincoln, Anglia.MOHI cu valţuri şi pietre. HŐS ROBIN SOHN & Soil Ltd. Rochdale, Anglia. Representant LONDEXPOCO S.A.R. Bucureşti, Cal. Victoriei 59. Cine vrea să FACĂ AVERE riscând numai căţiva lei ? ? Informaţiuni gratuite prin D-nul MARIN P0PIS£9 Ploeşti. Strada Alexandru cel Bun Antinevralgic Dr. NANU MUSCEL singurul remediu contra gripei migrenei, nevralgii, etc. Luaţi numai în cutii originale conţinând 2 buline şi cu semnătura doctorului Se găsesc de vânzare la farmacii şi drognerii. Convocare Domnii membri ai societăţii cooperative Abuza „Sir Herbert Samuel“ sunt invitaţi să ia parte la adunarea generală extraordinară care va avea loc Duminică în 9 Septembrie 1928 la ora 9 dimineaţa în sala Căminului Sionist din strada Carol 81, cu următoarea ORDINE DE ZI: 1. Raportul despre situaţia Ahuzei; 2. Fapte grave imputate comitetului; 3. Situaţia gravă a locuitorilor de pe Carmel; 4. Soluţii pentru asanarea Abuzei; 5. Soluţii pentru regularea conturilor tuturor abuziştilor şi liberarea actelor de proprietate; 6. Eventuale. Adunarea generală extraordinară este convocată în baza unei cereri semnate de 115 membri ai societăţii, în conformitate cu statutul Abuzei. In numele comitetului cenzorilor aleşi de adunarea generală din Palestina HORA SCHAPIRA 122 - 750 H. ROŞU ŞI NEGRU Roman de STENDHAL (Henry Beyle) C23) In româneşte de H. BLAZIAN Cum? Pentru că lucrătorul acesta să cutreere chiliile vechii mânăsdeghizat în abate, era profesorul copiilor lui, avea îndrăznela să-l numească în garda de onoare, înlăturând pe domnii cutare şi cutare, fabricanţi bogaţi ? — Domnii aceştia, — spunea soţia unui bancher, — ar trebui să-şi arate tot dispreţul fată de acest tânăr neruşinat, eştt din noroi. — E un prefăcut şi poartă şi sabie, — răspunse vecinul, — ar fi în stare, ticălosul, să le zgârie obrazul. Clevetirile societăţii înalte erau şi mai furioase. Doamnele se întrebau dacă această mare nesocotinţă venea chiar din partea primarului. In general, toţi îl dispreţuiau din pricina originii sale de jos. Pe când forma obiectul atâtor discuţii, Julien era cel mai fericit om din lume. Curagios din fire, el călărea mai bine decât cea mai mare parte dintre tinerii din oraşul acela de la munte. Cetea în ochii femeilor că vorbeau despre dânsul. Epoleţii lui erau mai strălucitori, fiindcă erau noui. Calul său de se ridica în două picioare în fiecare clipă şi el era în culmea fericirii. Trecând pe lângă vechiul meterez fericirea lui nu mai cunoscu margini atunci când calul, din pricina bubuiturilor de tun, sări afară din rând. Spre norocul lui, nu căzu de pe cal; din momentul acela se simţi un erou. Se vedea ofiţer de ordonanţă al lui Napoleon, comandând o baterie. Dar o altă persoană era şi mai fericită decât dânsul. Mai întâi îl văzuse trecând de la una din ferestrele primăriei, urcându-se apoi în trăsură şi făcând repede un mare ocol, ea ajunsese la timp pentru a fi cuprinsă de groază când calul lui sărise afară din rând. In sfârşit, trăsura ei, eşind în galop printr-o altă poartă a oraşului, ajunse în şoseaua pe unde trebuia să treacă regele, şi putu să meargă în urma gărzii de onoare, la o depărtare de douăzeci de paşti, în mijlocul unui nor de praf. Zece mii de ţărani strigară: „Trăiască Regele !“, când primarul avu cinstea să ureze bun sosit Maiestăţii Sale. Peste o oră, după ce ascultase toate cuvântările, regele urmând să intre în oraș, tunul începu să tragă lovituri repezi. Atunci se întâmplă un accident, însă nu tunarilor, care dăduseră destule dovezi de pricepere la Lipsea și la Montmirail, ci viitorului pilin-ajutor de primar, domnului de Moirot. Calul său îl asvârlise frumușel în singura băltoacă ce se afla pe şosea, — ceia ce dădu puţin de lucru cetăţenilor deoarece trebuiră să-l scoată de acolo, pentru ca trăsura regelui să poată trece. Maiestatea sa se dădu jos la biserica cea nouă, care, în ziua aceia era împodobită cu toate perdelele sale roşii. Regele trebuia să ia masa, apoi urma să se suie numaidecât în trăsură pentru a se duce să cinstească vestitele moaște ale sfântului Clément. Abia ajunse regele la biserică și Julien o pomni în galop spre casa domnului de Ranal. Acolo, lepădă suspinând frumoasa lui uniformă albastră ca cerul, sabia şi epoleii, pentru a-şi pune iarăş costumul lui cel negru şi jerpelit. Incălecă din nou şi, în câteva clipe fu la Bray-le-Haut, care se află pe vârful unei foarte frumoase coline. Entuziasmul îi înmulţeşte pe ţăranii aceştia, — gândi Julien. La Verrières nu te poţi mişca şi iată-i acum peste zece mii în jurul acelei mănăstiri. Pe jumătate ruinată de vandalismul revoluţionar, ea fusese refăcută în chip măreţ, pe vremea Restauraţiunii şi începuse să se vorbească despre minunile ei. Julien se duse de-a dreptul la abatele Chélan, care îl dojeni cu asprime şi-i dădu un anteriu şi un stihar. Se îmbrăcă repede şi urmă pe părintele Chélan care se ducea lângă tânărul episcop d’Agde. Acesta era un nepot al domnului de La Mole, numit de curând şi care fusese însărcinat să arate Regelui moaştele. Dar nu putură să găsească pe episcop. Clerul îşi pierduse răbdarea, îşi aştepta şeful în vechea şi î ntunecata mănăstire gotică. Se adunaseră douăzeci şi patru de preoţi, închipuind vechiul sfat canonic de la Bray-le-Haut, alcătuit înainte de 1789, din douăzeci şi patru de canonici.După ce deplânseră timp de trei sferturi de oră tinereţea episcopului, preoţii socotiră că era bine ca domnul decan să se ducă la monsegnior pentru a-l vesti că Regele trebuia să sosească şi că era timpul să intre în altar. Vârsta înaintată a părintelui Chélan îl făcuse decan. Cu toată supărarea ce-o arăta lui Julien, el îi făcu semn să-l urmeze. Pe Julien îl prindea de minune stiharul. Mulțumită nu știu cărui procedeu de toaletă eclesiastică, frumosul lui păr buclat era acuma foarte lins; dar, printro uitare care mări și mai mult supărarea părintelui Chélan, sub cutele lungi ale anteriului său, se puteau vedea pintenii celui ce făcuse parte din garda de onoare. Când au ajuns la locuinţa episcopului, nişte lachei voinici, bine îmbrăcaţi, abia se'ndurară să răspundă bătrânului preot că monseignorul nu puea fi văzut. îşi bătură joc de el când voi să le explice că, în calitatea lui de decan al sfatului canonic de la Bray-le- Haut, el se bucura de privilegiul de a fi primi oricând de către episcopul care slujeşte. Firea mândră a lui Julien fu izbită de obrăznicia lacheilor, începu uiri, sgâlţâind toate uşile ce întâlnea în cale. O uşiţă, împinsă cu putere, se deschise şi el intră într’o chilie, în mijlocul cameriştilor monseignorului, îmbrăcaţi în haine negre şi cu lanţ de gât Văzându-l atât de grăbit, aceştia îl lăsară să treacă. Mai făcu câţiva paşi şi ajunse într-o imensă sală gotică, foarte întunecoasă şi îmbrăcată toată în stejar negru; ferestrele în formă de ogivă, fuseseră astupate cu cărămizi; una singură rămăsese neastupată. Grosolănia zidirii acestor ferestre nu era mascată cu nimic şi făcea un contrast neplăcut cu vechea măreţie a căptuşelii de stejar. Cele două laturi ale acestei săli, vestite printre iubitorii de antichităţi din Bourgogne şi pe care Ducele Carol cel Viteaz o clădise pe la 1470, pentru a i se ierta vreun păcat, erau împodobite cu jilţuri de lemn frumos sculptate. Se zăreau, înfăţişate în lemn de diferite culori, toate misterele apocalipsului. Măreția aceia tristă, micșorată prin faptul că se vedeau cărămizile netencuite și molozul încă alb, uimi pe Julien. Se opri fără să scoată vreun cuvânt. La celălalt capăt al sălii, lângă singura fereastră prin care pătundea lumina zilei, zări o oglindă într’un cadru de mahon. Un tânăr, cu antereul violet și cu stiharul de dantelă, dar cu capul gol, se oprise la trei pași în fața oglinzii. Oglinda aceia părea un lucru ciudat într’un astfel de loc, și, fără îndoială, fusese adus acolo din oraș. Lui Julien i se păru că tânărul era supărat; cu mâna dreaptă el trimitea binecuvântări spre oglindă. Ce-o mai fi însemnând şi asta?, — gândi el. Oare preotul acesta săvârşeşte o ceremonie pregătitoare? Poate e secretarul episcopului. Trebue să fie tot atât de obraznic ca şi lacheii... Dar la urma urmei, ce-mi pasă! Să încerc. Inaintă şi străbătu încet sala. In tot lungul ei, cu privirea mereu aţintită asupra singurei ferestre, în faţa căreia tânărul acela continua să dea binecuvântări nesfârşite, fără a se odihni un moment. Pe măsură ce se apropia, el deosebea mai bine aerul lui supărat; bogăţia stiharului împodobit cu dantele opri fără voia lui pe Julien, iar câţiva paşi de măreaţa oglindă. E de datoria mea să vorbesc, Pa îşi zise el, în cele din urmă. Dar frumuseţea Sălii li impresionase. Şi era jignit dinainte de vorbele aspre la care se aştepta. Tânărul îl văzu în oglindă, se întoarse și, părăsind deodată aerul lui supărat, îi zise cu glas blând. — Ei bine, domnule, e gata?, Julien rămase încremenit. Când tânărul acela se’ntoarse spre el, Julien Ii zări crucea de pe piept: era episcopul d’Adge. Ce tânăr eu, — gândi Julien, — nu poate să fie decât cu șase sau opt ani mai mare decât mine. Ii fu rușine de pintenii săi. — Monseignore, — răspunse el cu sfială, — sunt trimis de decanul sfatului canonic, părintele Chélan. A!mi s’a vorbit foarte bine despre dânsul, — zise episcopul cu un ton respectuos, care-1 făcu și mai simpatic în ochii lui Julien. Dar vă cer ertare, domnule, v’am luat drept persoana care trebue să-mi aducă mitra. A fost împachetată rău la Paris; pânza de argint s’a stricat groaznic spre vârf. Are să facă o impresie foarte urâtă!, ^ adăugă tânărul episcop, cu tristeță. — și acum mă face să și aștept! Monseignore, mă duc să caut eu mitra, dacă Sfinția Voastră îmi dă voie! Ochii frumoși ai lui Julien își făcură efectul. — Du-te domnule, răspunse episcopul cu o politeţă încântătoare; am nevoie de ea numaidecât. Sunt foarte supărat că fac pe domnii din sfatul canonic să mă aștepte. Când ajunse în mijlocul sălii, Julien se întoarse spre episcop și-l văzu că începuse din nou să dea binecuvântări. Ce-o mai fi și asta?, se întrebă Julien. Fără îndoială, o pregătire ecleziastică necesară ceremoniei ce va avea loc. Când ajunse în chilia unde şedeau cameriştii, zări mitra în mâinile lor. Supunându-se, fără voia lor, privirii poruncitoare a lui Julien, aceştia îi dădură mitra episcopului. Era mândru că i-o ducea: străbătând sala,a păşea încet şi o ţinea cu respect. Găsi pe episcop aşezat în faţa unei mese; dar, din când în când, mâna lui dreaptă, cu toate că era obosită, dădea mereu binecuvântări. Julien 11 ajută să-și pună mitra. Episcopul clătină capuL — Ah! are să stea, — zise el lui Julien cu un aer mulțumit. Eşti bun să te dai puţin la o parte? Episcopul se duse repede în mijlocul sălii, se apropie apoi din nou de oglindă cu paşi înceţi, îşi reluă aerul supărat şi începu să dea iarăşi binecuvântări. . Julien rămase încremenit; ar fi vrut să înțeleagă, dar nu îndrăznea. Episcopul se opri, şi, privindu-l cu un aer ce-şi pierduse îndată severitatea, îl întrebă: — Ce spui despre mitra mea, domnule ? îmi vine bine ? — Foarte bine. Monseignore. — Nu e prea pe spate ? N’ași vrea să fiu caraghios; dar nu trebue s’o pun nici prea pe ochi ca pe-un chipiu ofițeresc. — Cred c’ati pus-o foarte bine! — Regele e obișnuit să vadă un cler venerabil și, firește, foarte serios. N’ași vrea, din pricina vârstei mele mai cu seamă, să par uşurate®. —"— ----—- rt" Sâmbătă 1 Septembrie