Dimineaţa, iulie 1929 (Anul 25, nr. 8095-8125)

1929-07-01 / nr. 8095

UIMI N ItH.tE ise» AL G. Radovici Duminică 80 iunie se va face, alese personalităţi din Prahova, la Ploeşti, reinhumarea lui Al. G. pentru aducerea osemintelor lui de la Iaşi la Ploeşti. Duminică, osemintele lui Al G. Radovici vor fi primite la Ploeşti, de devotaţii lui prieteni, adică de toată populaţia ploieş­­teană. In gară va vorbi d. Dem. I. Ni­­colaescu, iar la Statuia Libertăţii va lua cuvântul d. I. Ionescu- Quintus. Ambii foşti colaboratori devotaţi ai defunctului. Acei pe cari îi cucerea Alexan­dru Radovici cu verva lui sedu­cătoare îi vor aduce elogii şi poate că rămăşiţele lui pămân­teşti vor tresări. Iar în emoţia generală care va străbate cu fi­ori inimele celor ce l-au iubit şi îi păstrează o pioasă recunoştin­ţă, pentru munca nobilă ce a de­pus în serviciul obştesc, se va înălţa un imn de slăvire a stră­lucitelor calităţi de care a dat do­vadă acest mare cetăţean. Radovici, mort la Iaşi în timpul războiului. Că Radovici a fost un bărbat de mare valoare, nu ar însemna poate cine ştie ce lucru, au fost şi sunt atâţia. Dar el a fost un om cu o inimă largă, un iubitor al muncitorilor, un democrat în cea mai frumoasă şi nobilă ac­cepţie a cuvântului. L’am cunoscut şi în momente grele, mai ales, şi în ceasuri bune Era acelaş tip de nobleţă su­fletească, celaş caracter de idea­list, gata oricând să fie de aju­tor, şi să încurajeze pe cei ce îi credea drepţi şi mai ales oneşti. Cum lam­ cunoscut de aproape şi am fost (din 1897 la 1904) şapte ani, secretarul lui politic, am avut dese­ori prilejul să a­­preciez înaltele lui calităţi sufle­teşti. Şi când am avut ziarul meu „Gazeta Prahovei” am pornit o campanie, sprijinită de cele mai VASILE POP AL. RADOVICI Cercetările pentru descoperirea „Numanciei“ Autorităţile spaniole continuă cu aceiaşi râvnă organizarea cercetări­lor pentru a găsi „Numancia“. In afară de forţele aeriene şi navale i­­berice, s-a mai făcut apel la con­cursul naţiunilor străine, în primul rând al Angliei şi al Italiei. Submarinele şi torpiloarele din Cartagina şi Ferrol, plecate să ex­ploreze mările, au nevoie de 20 de ore pentru a ajunge la locul unde vaporul englez a întâlnit plutind o epavă, în apropierea Azorelor. Hidroavionul Jupiter, afectat ser­viciului particular al înaltului co­misar spaniol în Maroc, a sburat dealungul coastei africane, apoi până la capul Sfântul Vicenţiu, dar fără nici un rezultat. Vaporul englez „Eagle“, special amenajat pentru a transporta a­vioane, în drumul său de la Ports­mouth la Gibraltar a primit instruc­ţiuni prin telegrafia fără fir de la amiralitatea engleză să-şi modifi­ce ruta, pentru a colabora la căuta­­rea aviatorilor spanioli dispăruţi. S-a stabilit ca avioanele să pără­sească vaporul când vor ajunge în regiunea Azorelor. Aici se va explo­ra un spaţiu destul de întins, cu speranţa că cercetările vor duce la descoperirea celor patru piloţi. De fapt, în Spania spiritele nu prea sunt optimiste. Intr’un consi­liu de miniştri ministrul marinei a declarat că dacă epava întâlnită de vaporul englez este în adevăr a Numanciei, echipajul poate fi socotit pierdut, iar generalul Primo de Ri­vera a arătat deasemeni că știrile primite până acum sunt nesatisfă­cătoare. Primo de Rivera a explicat falsa telegramă care anunţă amerisareai „wVTe mizeri­a încuinsătoare în Numanciei la Azore, printr’o greşită ctlete­­ae, fiTM interpretare ce s’ar fi dat unui­ care sunt lasaţi sa traiasca, ţara­­mesagiu prin care aviatorii spani-1 nii^din Maramures. mmmM Pescuirea rămăşiţelor «Numan­c»eiu DIMINEATA1 Des­velir­ea monumentului geniului Cuvântarea d-lui general Cihioski. Azi a avut loc la cazarma geniu­lui, serbarea şcoalelor militare de geniu, şi desvelirea monumentului acestei arme. Au luat parte principele regent Nicolae, d-nii Iuliu Maniu, preşedin­tele Consiliului, ministru Cihoski, Vaida Voevod și Madgearu, genera­lul Presan, Mărdărescu, Popescu,, D. Razu, Amza, Zottu, Rădulescu, Bu­­toianu, Ionescu, Negrei, Atanasiu, Sion, Samsonovici, Martac, Tom­a Dumitrescu, Alimănescu, Schmiedt, Macri, Crăiniceanu, Dragu, Istrati, maior Nanu, etc. Festivitatea de sfârşit de an a şcoalelor militare de geniu, s’a com­pus din citirea ordinelor de zi de promovare şi absolvire şi împărţi­rea premiilor. CUVÂNTĂRILE D. GEN. G. RĂDULESCU coman­dantul şcoalelor, a relevat impor­tanţa acestei solemnităţi. S’a făcut apoi desvelirea monu­mentului. S’a oficiat un serviciu divin, iar d. GEN. AMZA a adus omagiu e­­roilor genişti. D. GEN. AR. RAZU a relevat im­portanţa comemorării a 70 ani dela înfiinţarea întâiului batalion de ge­niu. I CUVÂNTAREA D-LUI MINISTRU DE RĂZBOI D. GENERAL CIHOSKI, ministru de război. Ca fost ofiţer al­ armei geniului, nu pot lăsa să treacă o aşa de importantă serbare, fără să adaug şi eu un pios cuvânt de recunoş­tinţă. In această cazarmă, acum 38 de­­ ani, am început cariera de ofiţer, căpătând prima experienţă a profe-­­ siunii. D-sa aduce omagii şefilor săi. A-1 minteşte astfel pe generalii Berin­­dei, Crăiniceanu, Boteanu, Culcer,­­ Hârjeu, Preşan. Arma geniului este un focar de­­ lumină, ordine şi disciplină. Regele Carol cu ocazia unei ins­pecţii, spunea: „Ori de câte ori am vizitat trupei de geniu, nu am ple­cat vreodată, fără să nu fi învăţat ceva“. Au urmat apoi defilarea şi o gus-­ tare. 'm Comemorarea lui Eminescu la Ipoteşti BOTOŞANI, 28. — Implinindu-se patru decenii de la moartea marelui Eminescu, azi dimineaţă a avut loc o impunătoare solemnitate în satul natal al poetului, Ipoteşti. Au participat la comemorare nu­meroşi intelectuali în frunte cu au­torităţile locale. Cu această ocazie s-a pus piatra fundamentală a mausoleului. Au luat cuvântul preotul Simione­­scu, prefectul Irimescu şi un dele­gat al sindicatului presei din Ar­deal. Seara a avut loc un festival arti­stic. Solemnitatea închiderii cursurilor universitare Cuvântarea d-lui rector N. Iorga Eri la ora 11 dimineaţa a avut loc în sala senatului de la universi­tate solemnitatea împărţirii premii­lor. Au asistat d-nii profesori: dr. Mi­na Minovici, dr. Dragomir Hurmu­­zescu, dr. Riegler, dr. Udriski, dr. Zofeta, Dim. Gustă, Rădulescu-Pogo­­neanu, N. Basilescu, Motaş, Rarin­­cescu, preot Popesc­u-Mălăeşti, deca­nul facultăţii de teologie, etc. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. IORGA D. profesor IORGA, rectorul uni­versităţii face un succint istoric al premiilor. Spune că obiceiul acesta la noi dăinueşte încă din vremea lui Bibescu Vodă. Domnitorul, la sfârşi­tul anului şcolar chema la palat pe profesori şi studenţi, le dădea o ma­să, apoi urma distribuirea premii­lor. Recunoaşterea publică a meritelor studenţilor este şi ea bine venită. Părăsirea premierii şi la Universita­te se explică, prin două motive. Un motiv pedagogic german care vrea prin aceasta să scoată rivalitatea dintre elementele studioase, dar ne­întemeiat când însăşi natura con­sfinţeşte lupta şi izbânda celor tari faţă de cei slabi. Al doilea motiv este izolarea in care se găsea studenţimea faţă de conducătorii ei, de profesori. Insă numărul cel mare de studenţi cari iau parte la această solemnitate, do­vedeşte că simţămintele profesori­lor corespund cu dorinţele studenţi­lor. Arată lipsurile prezentei distribu­iri de premii, pronunţând recompen­se mai mari pentru cele viitoare. Mulţumeşte Casei şcoalelor care a pus la dispoziţia universităţii depo­zitele ei, precum şi Institutului Sud- Vest european. Adresându-se apoi studenţilor, d. Iorga spune că e de datoria fiecărui student să-şi însuşească o cât mai temeinică instrucţiune generală. E necesar să ne deprindem să scriem şi să vorbim frumos, să fim oameni de specialitate, înainte de toate să fim oameni, cu mintea lim­pede şi cu simţirile întregi. * A urmat apoi distribuirea premii­lor în cărţi şi bani la un număr de 217 studenţi. Solemnitatea a luat sfârșit la ora 1 d. a. O delegaţie a composesorior din Maramureş la primul ministru Ei cer să se aplice hotărirea Casaţiei Ne-am ocupat într’o serie de ani de foame, findcă n’au nici un mij-­­loc productiv de existenţă. In fie­care an, foarte numeroşi ţărani,­ pleacă să îngroaşe numărul prole­tariatului industrial sau să se ală­ture şomerilor din marile oraşe ale ţării. D. Maniu a ascultat cu interes expunerea delegaţiei. Primul ministru a făgăduit cea mai mare solicitudine. D-sa va lua contact cu ministrul pe domenii pentru a rezolvi ches­tiunea. Deşi au drepturi strămoşeşti asu­­au­­­pra pădurilor întinse şi bogate, din această regiune, deşi suprema in­stanţă — Casaţia — s’a pronunţat oii indicau numai că sunt gata să amerizeze, dar nu spuneau că amerisat. Regele Spaniei, care se află la Paris, a cerut telefonic primului mi-1 în fav^ea , totuş, nu sunt lă­­í£TMJUS.!.uter?r‘­sati sâ-şi pună in valoare bunurile, aviatorii au sosit la Azore şi dorea să ştie dacă au plecat mai departe. Ţăranii din diferite părţi ale Ma- I­ramureşului sărăcit , şi înfometat,­­au făcut ani dearândul, interven­ţii stăruitoare la forurile de la Bu-Icureşti. Situaţia a rămas aceiaş. Lucrurile se înrăutăţesc pe zi ce­­trece. O nouă delegaţie a venit la­­ Bucureşti să convingă guvernul, că trebuesc luate grabnice măsuri în­­ favoarea composesorilor. Delegaţia e alcătuită de locuitorii I dela Vişeul de Sus şi dela Vişeul de mijloc şi e compusă din Iusco Ion a lui Iuon, Simon Petre, Simon Va­sile, Simon Vasile a lui Lipan, Si­mon Gheorghe, Grad Gavrilă, Ciur­ban Gheorghe, Ciuban Vasile, An­­dreica Ina Bornei, Vlasiu Gheorghe, Ciolpan Vasile, Fradresid Rudolf,­­Fiegelman Herman. Condusă de d. dr. Olsavszky Ete- Ifan, avocat și composesor, delega­ţia a luat contact cu d. dr .Iosif I Fischer, deputat de Maramureş, cu care a fost primită de d. Iuliu Maniu. S’a făcut primului ministru o­­amplă expunere asupra situaţiei , din Maramureş. S’a arătat că mii Ide QoniDose&Qfi Uterulmentil Tragedia nenorociţilor loviţi de­ groaznica maladie lepra a revenit in ultima vreme in discuţie.« Bol­navi evadaţi din lazaret şi ajunşi în Capitală , o administraţie neglijentă care nu ştie că leproşii vând în o­­raşe lucruri contaminate (caz sem­nalat recent de gazete), au impre-­ sionat din nou opinia publică. Ziaristul Fox, în cartea lui Cinci zile printre leproşi rodul anchetei la Lărgeanca, des-| crie suferinţele bolnavilor, perico­lul groaznicei maladii, caracterul ei, | cum s’o recunoaştem, cum să ne| ferim. Cinci zile printre leproşi trebue să fie citită de toată lumea. | Un volum de 50 pagini, cu nume-­ roase fotografii, 20 lei. Curiozităţi din lumea largă FEMEEA LA MARE DE AIUREA ŞI DE AICI Recordul cetitului Pe când la noi, se discută mereu, un volum în cel mai scurt timp şi e un adevărat titlu de glorie pentru cineva, să fi isprăvit lectura unei cărţi, intr’un termen mai scurt decât acel decretat de editură. Un cetitor obişnuit parcurge 13000 cuvinte pe ceas, după cum au stabilit statisti­cienii, cari probabil că nu aveau alt­ceva mai bun de făcut, pe când un şampion al cetitului ajunge la 18000 cuvinte pe oră şi chiar mai mult. Statistica nu se interesează de faptul, dacă un astfel de şampion pricepe şi asimilează ceea ce a cetit — nici editurile nu se ocupă de a­­ceasta. Principalul e, ca volumele să fie cetite într’un timp cât mai scurt, spre a da putinţa cetitorului să „înghită“ cât mai multe din ele. De altfel cu literatura modernă ame­ricană de Short­ Stories, nu e nici nenorocire, dacă cetitorul şampion de viteză, nu are habar ce citeşte ! Totuşi din respect pentru carte şi scriitor, preferăm pe indiolentul „ce­titor“ român, care nu citeşte deloc, maniacului şi snobului american, pen­tru care toate, până şi preocupările de artă şi de reculegere sufletească se reduc la cifre şi recorduri meca­nice... E. MARGHITA „Problema cărţii“ şi editorii şi scrii­torii se plâng deopotrivă, că publi­cul arată o vădită indiferenţă litera­turii, în străinătate lumea se tângue­­şte, că nu parvine să citească tot ceea ce apare şi că numărul cărţilor, „care trebuesc cetite“ sporeşte din ce în ce. Califul Al. Hakem II, care domnea în Spania în veacul al X-lea şi care poseda o bibliotecă de 600 mii volume, ce le citise în întregi­me, ni se pare azi o figură din basme. America a găsit o soluţie ingeni­oasă, să vie în ajutorul cetitorului, care vrea să fie în curent cu mişca­rea literară, dar care nu dispune de timp. Marile magazine ilustrate ame­ricane au început să însemne în dreptul titlurilor Short-story­ urilor (pentru romane americanul n’are ră­gaz de fel şi totuşi cele mai volumi­noase opere au fost scrise de ameri­canii Theodor Dreiser, Sinclair Le­wis, Upton Sinclair) numărul minu­telor, îngăduite pentru lectura volu­mului întreg. Această inovaţie a pri­cinuit dincolo de Ocean o adevărată febră a celui mai nou record, re­cordul cetitului. E o întrecere în­tre publicul, care a reuşit să citească Tunelul sub canalul Mânecei Chestiunea tunelului sub canalul Mânecei apare într-o fază nouă și rezolvarea pare a se apropia de sfâr­şit. Comisiunea instituită de parlamen­tul englez cu misiunea specială de a se ocupa cu problemele privitoare la construirea acestui tunel, a înce­put lucrările sale în Martie şi e pe cale de a le termina. Raportul aces­tei com­isiuni va fi înmânat încă în cursul vacanţelor parlamentare d-lui Macdonlad. Comitetul a instituit o anchetă mare şi a primit răspunsuri afirma­tive din partea a 62 de Camere de comerţ. Consiliul Camerei de comerţ D din Dover, s’a pronunţat contra construiri tunelului, din motive uşor de înţeles, căci tunelul prezintă o concurenţă importantă câtorva din I cele mai importante porturi engleze. In favoarea tunelului s’au pronun- I ţat şi sindicatele muncitoreşti, dela care s’au primit 280 de răspunsuri. Nici un sindicat nu s’a pronunţat contra tunelului. In caz dacă lucrările vor începe in curând, a declarat preşedintele comitetului de studii Sir William Bull, acest lucru va avea o influenţă binefăcătoare în ce priveşte chestiu­nea şomajului. In consecinţă guver­nul laburist se va ocupa de urgenţă şi amănunţit cu proectul tunelului. Din declaraţiile făcute de către mi­nistrul asistenţei sociale Thomas şi de către ministrul muncii, doamna Margaret Bondfield, reese că guver­nul laburist doreşte construirea tu­nelului. D-na Bondfield a spus: „Cred în realizarea tunelului, căci va uşura comunicaţia internaţională şi va dis­truge încă un fetiş al felului de gândi militarist. Afară de aceasta va da de lucru mai multor ramuri de industrii, în suferinţă“. In aceste condiţiuni, ideia tunelu­lui pare pe cale de a deveni o rea­litate. I­ncendiu­ într’o regiune petroliferă Ce este francmasoneria? — „Eşti decis să treci prin­ toeh­i apă, prin întuneric şi lumina «J»­ toare, prin îngheţ şi prin căldura, pentru binele omenirii ?“----------------­Aceasta este întrebarea sacramen­­tală, cu care este î­ntâmpinat ca»*­didatul la ucenicia francmasonică. Dar cum se face introducerea In aşa numitele „misterioase“ loji franc­masonice, se poate vedea din docu­mentatul articol pe care-l publică Realitatea Ilustrată“ în No. 27 şi care va interesa pe oricine, prin senzaţionalele detăinuiri asupra or­ganizaţiei şi ritualelor. „Voiu comite o crimi“«. De obicei criminalii când intenţ­ionează să comită o crimă fac tot crul acesta în cel mai deplin, secret, pe care nu-l divulgă nici după ce au comis fapta, ba mai mult chiar, dacă au luat măsuri ca la locul delictului1 să nu lase urme după car­ ar pute® fi recunoscuţi, chiar atunci când sunt traduşi în faţa justiţiei ei ,roagă fapta, pentru ca eventual, din­apia de dovezi să poată fi achitaţi. Iată însă că s’a întâmplat şi contrariu. Un ziar din Paris a publicat menit câtva timp o informaţie care amine a publicului că în­tr’o anumită zi lai o anumită oră o crimă va fi comisă într’un anumit loc. Natural că poliţ­ia a luat cele mai întinse măsuri pentru a împedica aceasta şi totuşi crima s’a comis sub ochii vigilenţi ai agenţilor. Cum ? Citiţi nuvela cu acest titlu In No. 27 al excelentei reviste „Rea­litatea Ilustrată“. Pipele d-lui Baldwin Fostul prim ministru al Angliei d. Baldwin, este nelipsit de mica sa pipă, căci este un fumător pasionat. După ce a plecat din fruntea guve­­nului s’a aflat că în timpul celor­,5 a­ni de guvernare, Baldwin a căpătat dela admiratorii săi vre-o 8000 de pipe. Pe lângă aceasta a mai primit o sumedenie de cadouri mai alea tutun de pipă și pungi pentru tutun. Ce a făcut cu această cantitate de pipe nu se știe, cert este însă că de când a căzut în alegeri, n’a mai pri­­mit un dar nici o pipă. Regimul presei in Lettonia Deoarece noua lege a presei din Lettonia interzice deputaţilor de a­semna ca redactori responsabil, soţia deputatului Blodneeks, redac­­torul-şef al marelui cotidian „La­­ticija“, semnează ca girantă în lo­­cul soţului ei. D-NA ANNA BLODNEEKS Automobilul misterios Poliţia din Londra a găsit în fine automobilul misterios, pe care la căutat timp de şase luni. Automo­bul stătea părăsit într'o stradă turalnică când l’a indentificat uff poliţist şi Ta dus la post. Cu ajutorul acestui automobil, tt bandă excelent organizată a comp o mulţime de spargeri şi a ştiut să­ scape întotdeauna de urmăririle po­­liţiei. Automobilul este construit la mod ideal pentru scopul căruia a fost destinat. In timpul cursei put«» să schimbe numărul său în mod mecanic. Poliţia a putut să stabi­lească că în timpul celor şase luni, de când se servesc bandiţii de acea­stă maşină, ea a fost da cinci ori vopsită, într’o noapte a servit chiar ofiţe­­rilor de poliţie cari o căutau, făra­ să-şi dea seama că sunt conduşi de şoferul bandiţilor. Până acum nu s’a putut găsi nici unul din membrii acestei bande. Transfuzie de sânge de la un cadavru Ziarul „Kolosvar-Ujsa” aduce şti­rea unei senzaţionale operaţii făcu­te la un spital din Cluj. Din pricina mizeriei, muncitorul Gheorghe Morariu din Cluj încer­case să se sinucidă. In stare dispe­rată — pierduse o mare cantitate de sânge — a fost im­ernat la clinică. Odată cu dânsul a fost internată şi o tânără fată, în stare muribundă călcată de un automobil. Medicii avură ideia, să salveze viaţa sinu­cigaşului, făcându-i o transfuzie de sânge, cu sângele fetei în agonie. Insă luarea sângelui ar fi determi­nat moartea instantanee a pacien­tei. Doctorii se hotărîră să aştepte, dacă victima accidentului va muri înaintea sinucigaşului. Aşa se şi întâmplă. Din clipa în care pulsa­ţiile inimei încetară la Roza Iancu, se operă transfuzia de sânge, dato­rită căreia Gheorghe Morariu readus la­­viaţă

Next