Dimineaţa, iulie 1929 (Anul 25, nr. 8095-8125)
1929-07-01 / nr. 8095
UIMI N ItH.tE ise» AL G. Radovici Duminică 80 iunie se va face, alese personalităţi din Prahova, la Ploeşti, reinhumarea lui Al. G. pentru aducerea osemintelor lui de la Iaşi la Ploeşti. Duminică, osemintele lui Al G. Radovici vor fi primite la Ploeşti, de devotaţii lui prieteni, adică de toată populaţia ploieşteană. In gară va vorbi d. Dem. I. Nicolaescu, iar la Statuia Libertăţii va lua cuvântul d. I. Ionescu- Quintus. Ambii foşti colaboratori devotaţi ai defunctului. Acei pe cari îi cucerea Alexandru Radovici cu verva lui seducătoare îi vor aduce elogii şi poate că rămăşiţele lui pământeşti vor tresări. Iar în emoţia generală care va străbate cu fiori inimele celor ce l-au iubit şi îi păstrează o pioasă recunoştinţă, pentru munca nobilă ce a depus în serviciul obştesc, se va înălţa un imn de slăvire a strălucitelor calităţi de care a dat dovadă acest mare cetăţean. Radovici, mort la Iaşi în timpul războiului. Că Radovici a fost un bărbat de mare valoare, nu ar însemna poate cine ştie ce lucru, au fost şi sunt atâţia. Dar el a fost un om cu o inimă largă, un iubitor al muncitorilor, un democrat în cea mai frumoasă şi nobilă accepţie a cuvântului. L’am cunoscut şi în momente grele, mai ales, şi în ceasuri bune Era acelaş tip de nobleţă sufletească, celaş caracter de idealist, gata oricând să fie de ajutor, şi să încurajeze pe cei ce îi credea drepţi şi mai ales oneşti. Cum lam cunoscut de aproape şi am fost (din 1897 la 1904) şapte ani, secretarul lui politic, am avut deseori prilejul să apreciez înaltele lui calităţi sufleteşti. Şi când am avut ziarul meu „Gazeta Prahovei” am pornit o campanie, sprijinită de cele mai VASILE POP AL. RADOVICI Cercetările pentru descoperirea „Numanciei“ Autorităţile spaniole continuă cu aceiaşi râvnă organizarea cercetărilor pentru a găsi „Numancia“. In afară de forţele aeriene şi navale iberice, s-a mai făcut apel la concursul naţiunilor străine, în primul rând al Angliei şi al Italiei. Submarinele şi torpiloarele din Cartagina şi Ferrol, plecate să exploreze mările, au nevoie de 20 de ore pentru a ajunge la locul unde vaporul englez a întâlnit plutind o epavă, în apropierea Azorelor. Hidroavionul Jupiter, afectat serviciului particular al înaltului comisar spaniol în Maroc, a sburat dealungul coastei africane, apoi până la capul Sfântul Vicenţiu, dar fără nici un rezultat. Vaporul englez „Eagle“, special amenajat pentru a transporta avioane, în drumul său de la Portsmouth la Gibraltar a primit instrucţiuni prin telegrafia fără fir de la amiralitatea engleză să-şi modifice ruta, pentru a colabora la căutarea aviatorilor spanioli dispăruţi. S-a stabilit ca avioanele să părăsească vaporul când vor ajunge în regiunea Azorelor. Aici se va explora un spaţiu destul de întins, cu speranţa că cercetările vor duce la descoperirea celor patru piloţi. De fapt, în Spania spiritele nu prea sunt optimiste. Intr’un consiliu de miniştri ministrul marinei a declarat că dacă epava întâlnită de vaporul englez este în adevăr a Numanciei, echipajul poate fi socotit pierdut, iar generalul Primo de Rivera a arătat deasemeni că știrile primite până acum sunt nesatisfăcătoare. Primo de Rivera a explicat falsa telegramă care anunţă amerisareai „wVTe mizeria încuinsătoare în Numanciei la Azore, printr’o greşită ctleteae, fiTM interpretare ce s’ar fi dat unui care sunt lasaţi sa traiasca, ţaramesagiu prin care aviatorii spani-1 nii^din Maramures. mmmM Pescuirea rămăşiţelor «Numanc»eiu DIMINEATA1 Desvelirea monumentului geniului Cuvântarea d-lui general Cihioski. Azi a avut loc la cazarma geniului, serbarea şcoalelor militare de geniu, şi desvelirea monumentului acestei arme. Au luat parte principele regent Nicolae, d-nii Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului, ministru Cihoski, Vaida Voevod și Madgearu, generalul Presan, Mărdărescu, Popescu,, D. Razu, Amza, Zottu, Rădulescu, Butoianu, Ionescu, Negrei, Atanasiu, Sion, Samsonovici, Martac, Toma Dumitrescu, Alimănescu, Schmiedt, Macri, Crăiniceanu, Dragu, Istrati, maior Nanu, etc. Festivitatea de sfârşit de an a şcoalelor militare de geniu, s’a compus din citirea ordinelor de zi de promovare şi absolvire şi împărţirea premiilor. CUVÂNTĂRILE D. GEN. G. RĂDULESCU comandantul şcoalelor, a relevat importanţa acestei solemnităţi. S’a făcut apoi desvelirea monumentului. S’a oficiat un serviciu divin, iar d. GEN. AMZA a adus omagiu eroilor genişti. D. GEN. AR. RAZU a relevat importanţa comemorării a 70 ani dela înfiinţarea întâiului batalion de geniu. I CUVÂNTAREA D-LUI MINISTRU DE RĂZBOI D. GENERAL CIHOSKI, ministru de război. Ca fost ofiţer al armei geniului, nu pot lăsa să treacă o aşa de importantă serbare, fără să adaug şi eu un pios cuvânt de recunoştinţă. In această cazarmă, acum 38 de ani, am început cariera de ofiţer, căpătând prima experienţă a profe- siunii. D-sa aduce omagii şefilor săi. A-1 minteşte astfel pe generalii Berindei, Crăiniceanu, Boteanu, Culcer, Hârjeu, Preşan. Arma geniului este un focar de lumină, ordine şi disciplină. Regele Carol cu ocazia unei inspecţii, spunea: „Ori de câte ori am vizitat trupei de geniu, nu am plecat vreodată, fără să nu fi învăţat ceva“. Au urmat apoi defilarea şi o gus- tare. 'm Comemorarea lui Eminescu la Ipoteşti BOTOŞANI, 28. — Implinindu-se patru decenii de la moartea marelui Eminescu, azi dimineaţă a avut loc o impunătoare solemnitate în satul natal al poetului, Ipoteşti. Au participat la comemorare numeroşi intelectuali în frunte cu autorităţile locale. Cu această ocazie s-a pus piatra fundamentală a mausoleului. Au luat cuvântul preotul Simionescu, prefectul Irimescu şi un delegat al sindicatului presei din Ardeal. Seara a avut loc un festival artistic. Solemnitatea închiderii cursurilor universitare Cuvântarea d-lui rector N. Iorga Eri la ora 11 dimineaţa a avut loc în sala senatului de la universitate solemnitatea împărţirii premiilor. Au asistat d-nii profesori: dr. Mina Minovici, dr. Dragomir Hurmuzescu, dr. Riegler, dr. Udriski, dr. Zofeta, Dim. Gustă, Rădulescu-Pogoneanu, N. Basilescu, Motaş, Rarincescu, preot Popescu-Mălăeşti, decanul facultăţii de teologie, etc. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. IORGA D. profesor IORGA, rectorul universităţii face un succint istoric al premiilor. Spune că obiceiul acesta la noi dăinueşte încă din vremea lui Bibescu Vodă. Domnitorul, la sfârşitul anului şcolar chema la palat pe profesori şi studenţi, le dădea o masă, apoi urma distribuirea premiilor. Recunoaşterea publică a meritelor studenţilor este şi ea bine venită. Părăsirea premierii şi la Universitate se explică, prin două motive. Un motiv pedagogic german care vrea prin aceasta să scoată rivalitatea dintre elementele studioase, dar neîntemeiat când însăşi natura consfinţeşte lupta şi izbânda celor tari faţă de cei slabi. Al doilea motiv este izolarea in care se găsea studenţimea faţă de conducătorii ei, de profesori. Insă numărul cel mare de studenţi cari iau parte la această solemnitate, dovedeşte că simţămintele profesorilor corespund cu dorinţele studenţilor. Arată lipsurile prezentei distribuiri de premii, pronunţând recompense mai mari pentru cele viitoare. Mulţumeşte Casei şcoalelor care a pus la dispoziţia universităţii depozitele ei, precum şi Institutului Sud- Vest european. Adresându-se apoi studenţilor, d. Iorga spune că e de datoria fiecărui student să-şi însuşească o cât mai temeinică instrucţiune generală. E necesar să ne deprindem să scriem şi să vorbim frumos, să fim oameni de specialitate, înainte de toate să fim oameni, cu mintea limpede şi cu simţirile întregi. * A urmat apoi distribuirea premiilor în cărţi şi bani la un număr de 217 studenţi. Solemnitatea a luat sfârșit la ora 1 d. a. O delegaţie a composesorior din Maramureş la primul ministru Ei cer să se aplice hotărirea Casaţiei Ne-am ocupat într’o serie de ani de foame, findcă n’au nici un mij-loc productiv de existenţă. In fiecare an, foarte numeroşi ţărani, pleacă să îngroaşe numărul proletariatului industrial sau să se alăture şomerilor din marile oraşe ale ţării. D. Maniu a ascultat cu interes expunerea delegaţiei. Primul ministru a făgăduit cea mai mare solicitudine. D-sa va lua contact cu ministrul pe domenii pentru a rezolvi chestiunea. Deşi au drepturi strămoşeşti asuaupra pădurilor întinse şi bogate, din această regiune, deşi suprema instanţă — Casaţia — s’a pronunţat oii indicau numai că sunt gata să amerizeze, dar nu spuneau că amerisat. Regele Spaniei, care se află la Paris, a cerut telefonic primului mi-1 în fav^ea , totuş, nu sunt lăí£TMJUS.!.uter?r‘sati sâ-şi pună in valoare bunurile, aviatorii au sosit la Azore şi dorea să ştie dacă au plecat mai departe. Ţăranii din diferite părţi ale Ma- Iramureşului sărăcit , şi înfometat,au făcut ani dearândul, intervenţii stăruitoare la forurile de la Bu-Icureşti. Situaţia a rămas aceiaş. Lucrurile se înrăutăţesc pe zi cetrece. O nouă delegaţie a venit la Bucureşti să convingă guvernul, că trebuesc luate grabnice măsuri în favoarea composesorilor. Delegaţia e alcătuită de locuitorii I dela Vişeul de Sus şi dela Vişeul de mijloc şi e compusă din Iusco Ion a lui Iuon, Simon Petre, Simon Vasile, Simon Vasile a lui Lipan, Simon Gheorghe, Grad Gavrilă, Ciurban Gheorghe, Ciuban Vasile, Andreica Ina Bornei, Vlasiu Gheorghe, Ciolpan Vasile, Fradresid Rudolf,Fiegelman Herman. Condusă de d. dr. Olsavszky Ete- Ifan, avocat și composesor, delegaţia a luat contact cu d. dr .Iosif I Fischer, deputat de Maramureş, cu care a fost primită de d. Iuliu Maniu. S’a făcut primului ministru oamplă expunere asupra situaţiei , din Maramureş. S’a arătat că mii Ide QoniDose&Qfi Uterulmentil Tragedia nenorociţilor loviţi de groaznica maladie lepra a revenit in ultima vreme in discuţie.« Bolnavi evadaţi din lazaret şi ajunşi în Capitală , o administraţie neglijentă care nu ştie că leproşii vând în oraşe lucruri contaminate (caz semnalat recent de gazete), au impre- sionat din nou opinia publică. Ziaristul Fox, în cartea lui Cinci zile printre leproşi rodul anchetei la Lărgeanca, des-| crie suferinţele bolnavilor, pericolul groaznicei maladii, caracterul ei, | cum s’o recunoaştem, cum să ne| ferim. Cinci zile printre leproşi trebue să fie citită de toată lumea. | Un volum de 50 pagini, cu nume- roase fotografii, 20 lei. Curiozităţi din lumea largă FEMEEA LA MARE DE AIUREA ŞI DE AICI Recordul cetitului Pe când la noi, se discută mereu, un volum în cel mai scurt timp şi e un adevărat titlu de glorie pentru cineva, să fi isprăvit lectura unei cărţi, intr’un termen mai scurt decât acel decretat de editură. Un cetitor obişnuit parcurge 13000 cuvinte pe ceas, după cum au stabilit statisticienii, cari probabil că nu aveau altceva mai bun de făcut, pe când un şampion al cetitului ajunge la 18000 cuvinte pe oră şi chiar mai mult. Statistica nu se interesează de faptul, dacă un astfel de şampion pricepe şi asimilează ceea ce a cetit — nici editurile nu se ocupă de aceasta. Principalul e, ca volumele să fie cetite într’un timp cât mai scurt, spre a da putinţa cetitorului să „înghită“ cât mai multe din ele. De altfel cu literatura modernă americană de Short Stories, nu e nici nenorocire, dacă cetitorul şampion de viteză, nu are habar ce citeşte ! Totuşi din respect pentru carte şi scriitor, preferăm pe indiolentul „cetitor“ român, care nu citeşte deloc, maniacului şi snobului american, pentru care toate, până şi preocupările de artă şi de reculegere sufletească se reduc la cifre şi recorduri mecanice... E. MARGHITA „Problema cărţii“ şi editorii şi scriitorii se plâng deopotrivă, că publicul arată o vădită indiferenţă literaturii, în străinătate lumea se tângueşte, că nu parvine să citească tot ceea ce apare şi că numărul cărţilor, „care trebuesc cetite“ sporeşte din ce în ce. Califul Al. Hakem II, care domnea în Spania în veacul al X-lea şi care poseda o bibliotecă de 600 mii volume, ce le citise în întregime, ni se pare azi o figură din basme. America a găsit o soluţie ingenioasă, să vie în ajutorul cetitorului, care vrea să fie în curent cu mişcarea literară, dar care nu dispune de timp. Marile magazine ilustrate americane au început să însemne în dreptul titlurilor Short-story urilor (pentru romane americanul n’are răgaz de fel şi totuşi cele mai voluminoase opere au fost scrise de americanii Theodor Dreiser, Sinclair Lewis, Upton Sinclair) numărul minutelor, îngăduite pentru lectura volumului întreg. Această inovaţie a pricinuit dincolo de Ocean o adevărată febră a celui mai nou record, recordul cetitului. E o întrecere între publicul, care a reuşit să citească Tunelul sub canalul Mânecei Chestiunea tunelului sub canalul Mânecei apare într-o fază nouă și rezolvarea pare a se apropia de sfârşit. Comisiunea instituită de parlamentul englez cu misiunea specială de a se ocupa cu problemele privitoare la construirea acestui tunel, a început lucrările sale în Martie şi e pe cale de a le termina. Raportul acestei comisiuni va fi înmânat încă în cursul vacanţelor parlamentare d-lui Macdonlad. Comitetul a instituit o anchetă mare şi a primit răspunsuri afirmative din partea a 62 de Camere de comerţ. Consiliul Camerei de comerţ D din Dover, s’a pronunţat contra construiri tunelului, din motive uşor de înţeles, căci tunelul prezintă o concurenţă importantă câtorva din I cele mai importante porturi engleze. In favoarea tunelului s’au pronun- I ţat şi sindicatele muncitoreşti, dela care s’au primit 280 de răspunsuri. Nici un sindicat nu s’a pronunţat contra tunelului. In caz dacă lucrările vor începe in curând, a declarat preşedintele comitetului de studii Sir William Bull, acest lucru va avea o influenţă binefăcătoare în ce priveşte chestiunea şomajului. In consecinţă guvernul laburist se va ocupa de urgenţă şi amănunţit cu proectul tunelului. Din declaraţiile făcute de către ministrul asistenţei sociale Thomas şi de către ministrul muncii, doamna Margaret Bondfield, reese că guvernul laburist doreşte construirea tunelului. D-na Bondfield a spus: „Cred în realizarea tunelului, căci va uşura comunicaţia internaţională şi va distruge încă un fetiş al felului de gândi militarist. Afară de aceasta va da de lucru mai multor ramuri de industrii, în suferinţă“. In aceste condiţiuni, ideia tunelului pare pe cale de a deveni o realitate. Incendiu într’o regiune petroliferă Ce este francmasoneria? — „Eşti decis să treci prin toehi apă, prin întuneric şi lumina «J» toare, prin îngheţ şi prin căldura, pentru binele omenirii ?“----------------Aceasta este întrebarea sacramentală, cu care este întâmpinat ca»*didatul la ucenicia francmasonică. Dar cum se face introducerea In aşa numitele „misterioase“ loji francmasonice, se poate vedea din documentatul articol pe care-l publică Realitatea Ilustrată“ în No. 27 şi care va interesa pe oricine, prin senzaţionalele detăinuiri asupra organizaţiei şi ritualelor. „Voiu comite o crimi“«. De obicei criminalii când intenţionează să comită o crimă fac tot crul acesta în cel mai deplin, secret, pe care nu-l divulgă nici după ce au comis fapta, ba mai mult chiar, dacă au luat măsuri ca la locul delictului1 să nu lase urme după car ar pute® fi recunoscuţi, chiar atunci când sunt traduşi în faţa justiţiei ei ,roagă fapta, pentru ca eventual, dinapia de dovezi să poată fi achitaţi. Iată însă că s’a întâmplat şi contrariu. Un ziar din Paris a publicat menit câtva timp o informaţie care amine a publicului că într’o anumită zi lai o anumită oră o crimă va fi comisă într’un anumit loc. Natural că poliţia a luat cele mai întinse măsuri pentru a împedica aceasta şi totuşi crima s’a comis sub ochii vigilenţi ai agenţilor. Cum ? Citiţi nuvela cu acest titlu In No. 27 al excelentei reviste „Realitatea Ilustrată“. Pipele d-lui Baldwin Fostul prim ministru al Angliei d. Baldwin, este nelipsit de mica sa pipă, căci este un fumător pasionat. După ce a plecat din fruntea guvenului s’a aflat că în timpul celor,5 ani de guvernare, Baldwin a căpătat dela admiratorii săi vre-o 8000 de pipe. Pe lângă aceasta a mai primit o sumedenie de cadouri mai alea tutun de pipă și pungi pentru tutun. Ce a făcut cu această cantitate de pipe nu se știe, cert este însă că de când a căzut în alegeri, n’a mai primit un dar nici o pipă. Regimul presei in Lettonia Deoarece noua lege a presei din Lettonia interzice deputaţilor de asemna ca redactori responsabil, soţia deputatului Blodneeks, redactorul-şef al marelui cotidian „Laticija“, semnează ca girantă în locul soţului ei. D-NA ANNA BLODNEEKS Automobilul misterios Poliţia din Londra a găsit în fine automobilul misterios, pe care la căutat timp de şase luni. Automobul stătea părăsit într'o stradă turalnică când l’a indentificat uff poliţist şi Ta dus la post. Cu ajutorul acestui automobil, tt bandă excelent organizată a comp o mulţime de spargeri şi a ştiut să scape întotdeauna de urmăririle poliţiei. Automobilul este construit la mod ideal pentru scopul căruia a fost destinat. In timpul cursei put«» să schimbe numărul său în mod mecanic. Poliţia a putut să stabilească că în timpul celor şase luni, de când se servesc bandiţii de această maşină, ea a fost da cinci ori vopsită, într’o noapte a servit chiar ofiţerilor de poliţie cari o căutau, făra să-şi dea seama că sunt conduşi de şoferul bandiţilor. Până acum nu s’a putut găsi nici unul din membrii acestei bande. Transfuzie de sânge de la un cadavru Ziarul „Kolosvar-Ujsa” aduce ştirea unei senzaţionale operaţii făcute la un spital din Cluj. Din pricina mizeriei, muncitorul Gheorghe Morariu din Cluj încercase să se sinucidă. In stare disperată — pierduse o mare cantitate de sânge — a fost imernat la clinică. Odată cu dânsul a fost internată şi o tânără fată, în stare muribundă călcată de un automobil. Medicii avură ideia, să salveze viaţa sinucigaşului, făcându-i o transfuzie de sânge, cu sângele fetei în agonie. Insă luarea sângelui ar fi determinat moartea instantanee a pacientei. Doctorii se hotărîră să aştepte, dacă victima accidentului va muri înaintea sinucigaşului. Aşa se şi întâmplă. Din clipa în care pulsaţiile inimei încetară la Roza Iancu, se operă transfuzia de sânge, datorită căreia Gheorghe Morariu readus laviaţă