Dimineaţa, ianuarie 1930 (Anul 26, nr. 8275-8304)

1930-01-01 / nr. 8275

^(a rcuri 3 ifiu iutri« (033 vm»1 tag. Curiozităţi din lumea largă Ferma maimuţelor murifluide In localitatea cu cea mai dulce cli­­taă a Europei, pe coasta de Azur la Nizza, intre pini şi lalele, în mijlo­cul micşunelelor, a narcizeior şi be­­tunielor, acolo unde surâde primă­vara eternă se găseşte un loc întune­cat, un locaş al m­orjei şi al tristeţii. Ferma maimuţelor muribunde. Acolo îşi sfârşesc zilele maimuţe­le cărora le-au fost extirpate glan­dele pentru întinerirea clainenilor bătrâni. Tot acolo se află şi ferma în care s’a început crescătoria maimuţelor. Contrastul e mare bineînţeles: aci strigăte sălbatece, sărituri, bălai, dincolo mişcări obosite şi lâncezeală tristă. Se hotărâse la început că maimu­ţele care-şi plătesc tributul să fie repatriate, să li se redea libertatea în pădurile virgine. Făcând abstracţie de ch­eltuelile impuse de acest transport se dovedi că animalele nu ar mai fi capabile a susţine lupta pentru existenţă şi ar fi ocolite de semenii lor. Atunci li se aranja aci un azil de invalizi, o adevărată casă a morţei. Ele sunt foarte bine tratate şi în­grijite. Li se dă cele mai bune fruc­te, cuşcele lor sunt spaţioase şi paz­nicii lor s­e ocupă mult de ele. Nu manifestă multă dorinţă de li­bertate şi nu profită aproape de loc de ocazia de a evada. Se caţără cel mult pe migdalul din curte, sau se cuibăresc pe marginea fântânei a­­coperită aproape în întregime de trandafiri agăţători. Străinii nu prea sunt admişi la aceste maimuţe muri­bunde. Un om care vrea să fie în­tinerit trebue să plătească mai întâi glandele. Prin aceasta el dobân­deşte şi drep­tul de proprietate asupra maimuţei. In primul rând nu e pe placul oricui să se ocupe zilnic de uin cimpanzeu sau mandrin. Al doilea, întreţinerea unui ase­menea animal nu e tocmai eftină în zilele noastre şi al treilea nu toţi cei ce reînvie la o nouă existenţă pot suporta vederea zilnică a fiinţei care plăteşte cu viaţa sa reîntinerirea fu­rată, stingându-se încetul cu înce­tul. O doamnă, o daneză ce a fost tai­­tinerită de profesorul Woronoff la Paris, se simţi obligată să îngrijeas­că până la sfârşitul vieţii sale, ani­malul ce se sacrificase pentru dân­sa. Ea regretă aceasta. Povesti că via­ţa îi fu amărâtă prin aceasta şi că se simte mai bătrână ca înainte. Toa­te îngrijirile pe care le poate avea un om cu situaţie bunută fuseseră date maimuţei.­­ Prin aceasta i se prelungise nu­mai suferinţa. O privea lung cu o­­chii împăienjeniţi de tristeţă, parcă iar fi vroit să-i reproşeze: ,,De ce ai făcut asta?“ Şi din somn, începea de multe ori să se vaiete ca un om chi­nuit de cea mai groaznică suferinţă. La început animalele îşi mai păs­trează vioiciunea şi veselia, căci ex­tirparea glandelor nu e dureroasă şi întregul organism nu reacţionează imediat. Dar după câteva zile devin mai obosite şi dorm mult. Nu supra­­vieţuesc mai mult de un an opera­ţiei.Adesea ori cu mult mai de­vreme dacă se găsesc Intr’o stare letargică şi se face câte o injecţie care ie trans­portă în pădurile virgine fără să-şi m­ai redobândească cunoştinţa.­­ Fiecare maimuţă decedată are parte de un mormânt frumos şi un mic monument. Cineva preconizase ideia că pe fiecare piatră să fie gra­vat pentru cine şi-a sacrificat dece­data glandele . E uşor de înţeles că ideia nu a prins. Există însă o listă cu ajutorul căreia se poate cerceta. Primire puţinii cărora le-a fost în­găduit să viziteze ferma maimuţelor muribunde se socoteşte şi acel mili­onar american, de a cărui poveste tragică s’a scris. El se supuse tratamentului de înti­nerire spre a face soţiei sale din Newy-York o surpriză plăcută. Şi îna­poia­du-se acasă constată că soţia sa se înstrăinase. El se înapoie atunci in Europa şi trăeşte în sud departe de oameni. Dacă povestea sa e verosimilă in a­­ceastă formă, e discutabil. Ea trebuie să însemneze aşa ceva ca o compa­raţie. Acest american este o figură constantă în faţa cuştilor animale­lor extenuate şi triste cu care se dis­trează cărora ie aduce delicatese, le ia în braţe şi se aşează cu ele în chioşcul Hang-Hang. Purtarea maimuţelor muribunde e de multe ori foarte curioasă. Ele de­vin ciudate. Un cimpanzeu făcea în­continuu mişcări parcă ar fi vrut să gonească muşte ce ameninţau să se aşeze pe capul lui. Un pavion puter­nic privea ,nemişcat înaintea sa. Din timp în timp guiţa ca un porc. Alţii iar se ascund prin unghere de unde nu mai pot fi scoşi. Toate aceste maimuţe au însă a­­ceeaşi tristeţe in ochii întunecaţi cu cari fixează splendoarea florilor şi a plantelor ce acoperă clădirile­ şi curţile. Mirosul care pare că vine dela gropile Înflorite, parfumul de ga­roafe adus de vântul de seară din lanurile de garoafe destul de depăr­tate ne amintește coroanele ce se gă­sesc in anticamera unei oase mor­tuare. Aceasta e soarta maimuţelor muri­bunde. PEISAGSI DE IARNA — prjmp ni f ----------­ O bursă a telefoanelor Cererea de telefoane este aşa de mare în Japonia, încât administraţia poş­tei se vede în imposibilitate de a le satisface pe toate. In legătură cu a­­ceasta au început să se speculeze numerele de telefon şi s’a înfiinţat o adevărată bursă în care se notează cursurile. Bursa aceasta prezintă mari osci­laţii: se oferă pentru un număr de telefon între 40.000 şi 200.000 lei. Japonezii au superstiţia numere­lor şi de aceia plătesc sume enorme pentru acele numere care aduc feri­cire, pe când numerele nefaste, care se termină cu cifrele 42 şi 49, nu sunt acceptate nici gratis. Astfel de numere se atribue poliției, închisori­lor sau ospiciilor de nebuni. s&usrtărEâ! de Anul No&a ai revistei „Realitatea ilustrată“ s’a pass Sânî&âtâ in vânzare 40 PAGSPal splendid colorate­­..... || LEI 10..-= Soldaţi dispăruţi cari se întorc acasă întoarcerea neaşteptată a unui om dispărut In timpul marelui război după ce lumea îl credea mort, a pro­vocat câte odată drame dureroase. O astfel de dramă s’a desfăşurat deunăzi în Ungaria. Un ţăran ungur căzu prizonier în timpul unei lupte din 1915 şi a fost dat dispărut de regimentul său. Soldatul ungur a fost trimis în Siberia de ruşi, şi a rămas acolo până la sfârşitul războ­iului. Apoi a trecut în China, unde a lucrat câţiva ani într-o mină. Abia acum câtva timp a reuşit să se îm­barce pe un vapor şi să se întoarcă în Europa. Femeia sa crezându-1 mort, s'a măritat cu altul. Un copil din a doua­ căsătorie a nevestei a deschis ușa nefericitului soldat, când s’a întors la casa sa. Mai norocoasă a fost întoarcerea unui englez, acum câteva zile. In 1916 el s’a angajat în armata brita­nică sub un nume fals, deoarece nu avea încă vârsta cerută. Doi fraţi ai săi căzuseră în lupte. Tânărul en­glez, rănit de două ori şi otrăvit cu gaze asfixiante, şi-a pierdut memo­ria. Rudele nu-l puteau găsi, fiindcă nu cunoşteau numele fals cu care se înrolase. Nenorocitul a rătăcit trei ani de zile în toate ţările, trăind din mila oamenilor. Intri o zi, însă, îşi re­­căpăta memoria şi se întoarse la casa părinţilor săi, care îl primiră cu cea mai mare bucurie. Judecătorul de in­strucţie in avian Dealungul frontierei de răsărit a Poloniei, teritoriul este lipsit de cale ferată.­, iar drumurile sunt foarte a­­nevoioa­se. De când polonezii au în­tărit frontiera cu o armată de grăni­ceri bine organizată, au încetat In­cursiunile banditeşti din Rusia so­vietică. Cu toate acestea, în multe lo­calităţi din această regiune îndepăr­tată, jafu-i, incendiile şi crimele se ţin lanţ Deunăzi, administraţia poliţienea­scă din Pinsk, a fost înştiinţată că la o depărtare de 80 de kilometri a ars casa unui pădurar şi cu acest prilej au pierit în flăcări femeia şi un co­pil al pădurarului. Judecătorul de instrucţie. Înştiinţat despre acest ac­cident, s-a oprit asupra faptului că incendiul a izbucnit la ora 6 după a­­miaza. I se păru curios că în timpul zilei femeia şi copilul nu s'au putut salva. Din cauza drumurilor defectuoase, judecătorul urma să facă două zile pentru a ajunge in această localitate. Era clar că in aceste două zile orice indicii ar fi dispărut, in ce priveşte adevărata cauză a incendiului, pre­cum şi a morţii celor două victime. Judecătorul a cerut să i se pună la dispoziţie un aeroplan şi peste un ceas a sosit la faţa locului, spre ma­rea mirare şi­ perturbare, a păduraru­lui care nu­ se­ aştepta la o­ astfe­l de surpriză. Atât femeia, cât şi copilul au­ fo­st­ găsiţi carbonizaţi, dar cu că­luş® în gură. Luat din scurt, pădura­rul a mărturisit că şi-a ucis nevasta şi copilul din cauza amantei sale, zeu­ britanic, dovedeşte o industrie bine organizată, ce se afla sub con­ducerea preoţilor. Tăbliţele de piatră care au fost gă­site în subsolurile templelor, arată că pe lângă fiecare templu se afla o fa­brică Aceste tăbliţe conţin o conta­bilitate întreagă despre cantităţile de lână, pe care ţăranii din împre­jurimi erau ţinuţi să le dea drept dijmă templului. Lâna era prelucra­tă şi tăbliţele conţin indicaţii foarte amănunţite cu privire la ţesăturile şi calitatea lor. Munca era efectuată de către sclavele templului, iar obiec­tele erau vândute. Repararea firelor deranjata Industria templelor din Babilonia La Londra are loc o expoziţie a o­­biectelor găsite în ţara lui Abraham, cunoscută sub numele biblic de Ur patria chaldeilor. Expoziţia, organizată de către mu­ O despărţire politicoasă Intrăm oraş din Anglia , s’a pre­zentat dăunăzi la un post de poliţie o femeie, pentru a se plânge că soţul ei are intenţia să strice căsnicia. La întrebarea magistratului dacă soţul său a părăsit-o, femeie a răs­puns că nu, dar că o obligă să pă­răsească ea locuinţa şi că i-a dat a înţelege aceasta intr’un chip cât se poate de original: i-a împachetat pa­tul şi a întrebat-o la ce adresă să i-1 expedieze. Sezon slab pe Coasta ele Azur Un prieten al ziarului nostru care să găseşte pe Coasta de a­­zur ne scrie: — Aci la Monte Carlo vremea e splendidă. 18 grade căldură. La Nisa e ceva mai răcoare. La Monte Carlo lume puţină. Nici un român până acum. La Nisa ceva mai multă lume şi un număr oarecare de români, dar în general pe toată Coasta de azur au venit anul acesta mult mai puţini străini ca anul trecut. Criza generală se cu­noaşte. Americanii nu mai sunt în massă ca altă­dată din cau­za prăbuşirilor bursiere, cari au ruinat pe mulţi. Va mai veni lume în Ianua­rie şi Februarie, când e „sezo­nul”, dar cunoscătorii își dau seama de pe acum că anul a­­cesta Coasta de azur va avea un sezon slab. CRIZA DE GUVERN GRECIA ATENA, 29 (Rador). — In urma unei scrisori publicată de d. Con­­dylis în ziarele din Atena, partizanii săi din guvern, d-nii Argyropulos, ministrul Internelor și Pappas, mi­nistrul Higienei, au prezentat d-lui Veni­zelos demisiile lor. Demisiile vor fi considerate ca definitive după ce dr.Condylis va fi confirmat auten­ticitatea scrisoarei. D. Venizeros, care se află îa Pa­tras, pentru inaugurarea unui orfe­linat, se înapoiază Luni la Atena. Se afirmă că șeful guvernului va rezolva criza procedând la o largă remaniere a cabinetului. La efilibi ai burlicelor americane, ntembrde clubului ________gustând puding-ul de Anul Nou _ întrevederea Jaspar- Tardieu PARIS, 29 (Rador). — D. Tardieu a primit azi dimineaţă în audienţă pe d. Jaspar, preşedintele Consi­liului belgian, cu care s’a întreţinut asupra conferinţei dela Haga. D. Tar­di­eu a reţinut la dejun pe d. Jaspar. Moartea subită a fi Evis Inginer BÂRLAD, 30. — Inginerul Giusep­pe Barbieris, inspector la căile fe­rate, aflându-se în inspecţia liniei ferate Zorleni-Bassarabeasca, inspec­ţie pe care o făcea cu o drezină, a încetat subit din viaţă, pe când se afla la vreo 14 k­m. de Murgeai. Nefiind bănueli, s-a autorizat în­mormântarea, care se va face la Iași. Pagubele cauzate de acciden­tul vaporului englez frDeîîham,, CONSTANȚA, 20. — Am relatat a­­cum câteva zile, că pe timpul fur­tunii care a făcut atâtea ravagii în portul nostru, vaporul englez „Den­ham“ purtat de vânt a lovit și rupt semaforul de la capătul danei No. 7-8 şi a ciocnit apoi vaporul italian „Diana“ căruia i-a provocat avarii după ce — ca prin minune — vapo­rul ,,Dacia” al serviciului maritim român scăpase de a fi abordat de vaporul englez. Pentru stricăciunile aduse instala­­ţiunilor portului prin dărâmarea se­maforului, societatea „Interconti­nentala“,­­ care reprezintă la Con­stanţa pe armator,­­ a fost avizată de către direcţia porturilor că va fi ţinută răspunzătoare de valoarea pagubelor cari se vor evalua de către o comisiune de experţi. Deocamdată cooperativa „Energia“ lucrează la micile reparaţiuni de suprafaţă, du­pă terminarea cărora vaporul „Den­ham“ va pleca la Stambul unde va fi ridicat pe doc Femes cioată de tren CONSTANȚA, 30. — Eri la ora 1 s’a întâmplat un grav accident de tren în gara Bazargic. Femeia Ecaterina Satmari voind să se urce în tren în timpul mersului a alunecat de pe scară, căzând între sine. Ea s’a ales cu un picior și cu o mână tăiate și cu grave contuziuni pe corp. Victima e internată în spitalul „Dr. Sion“. ------- ,a. —— . Spectacolele săptămânii TEATRUL NATIONAL MARŢI: Maior Barbara. MIERCURI: (matineu) Maior Bar­bara. (seara) O femee fără impor­tanţă. JOI: (matineu) Măsură pentru măsură (seara) Heidelbergul de altă dată. VINERI: Marele Duhovnic. SAMBATA: (matineu) O femee fără importanţă. (seara) Heidelber­gul de altă dată. DUMINICA: Relâche. OPERA ROMANA’ MARTI: Bărbierul din Sevila. MIERCURI: Tanhauser. JOI: Cavalerul rozelor. VINERI: Werther. SÂMBĂTĂ: Dom Pasquale. DUMINICĂ: Relâche. TEATRUL VENTURA MARTI, MIERCURI. JOI: Melo. VINERI: Spune-mi că sunt urât. SÂMBĂTĂ: (matineu) Melo. (sea­ra) Spune-mi că sunt urât. DUMINICĂ: Relache. TEATRUL REGINA MARIA MARȚI: Marius. MIERCURI: (matineu) Manasse. (seara) Marius. JOI: (matineu) Manasse. (seara) Marius. VINERI: Marius. SÂMBĂTĂ: (matineu) Marius. (seara)­ Manase. TEATRUL FANTASIO ÎNTREAGA SAPTAMANA: Pin­pette. TEATRUL MIC (Studio Naţional) MARŢI: Amorul veghează. MIERCURI: (matineu) Muşcata din fereastră, (seara) Mary Dugan. JOI: Amorul veghează. VINERI: Mary Dugan. SÂMBĂTĂ: (matineu) Muşcata din fereastră, (seara) Amorul ve­ghează. DUMINICA, Relache. TEATRUL „FANTOME ȘI PAIAŢE“ ÎNTREAGA SAPTAMANA. Sicriul de carne. A apărut in editura „Adevă­rul“ „Ioni Reesnin­“­ de Const. Sâineanu Un volum elegant de 340 pag cuprinzând analiza operelor literare române mai de seamă apărute în cursu­l anilor 1926— 1929. Carte necesară oricărui intelectual. Preţul 80 lei. FEMEILE CARE VOR POLITICĂ ŞI CELE CARE N’O VOR O scistiune in grupul omogen până mai eri, aî feministelor Sunt numai câteva luni, de când în vasta sală a „Casei femeii“ in şe­dinţe solemnă prezidată de regina Maria, şi în faţa unui imens public compus din tot ce e mai intelectual şi mai ales cele două proeminente figuri ale feminismului românesc, prietene strâns legate în atâtea fap­te frumoase, cu atâtea acte însem­nate, d-nele Alex. G. Cantacuzino şi Calypso Botez, vesteau primul mare pas al femeii în viaţa cetăţenească: acordarea drepturilor de vot la co­mună şi judeţ. Au fost clipe înălţătoare care s'au cimentat prin formar­ea grupului poli­tic al femeilor din toată ţara, la care veniră ca nişte albine la matcă toa­te societăţile din ţară şi de peste munţi. Se hotărâse în principiu să se aibă de lozincă: unirea tuturora intr'un partid numit partidul femeilor care să conlucreze şi să-şi dea votul ace­lor partide politice ce vor acorda drepturile depline cerute de feminis­te de la începutul mişcării lor pen­tru revendicare. E drept că această linie de condui­tă era trasată mai mult de una din ceele două leadere ale feminismului, d-na Alex. Gr. Cantacuzino. Membră a castei care stă In vârful piramidei sociale, ocupându-şi nevo­ia de activitate cu opere sociale ca „Soc. ortodoxă“ „Ţesătoarea“ pe ca­re le creiase şi conducea, d-na Canta­cuzino simţia într'însa o chemare cu totul alta. * D'aceia, la primul apel al femeilor intelectuale nedreptăţite, al celor ce simţiau că s'a isprăvit cu timpul de sclavie al surorilor române, d-na Can­tacuzino işi părăsi saloanele şi co­borî în mulţimea năpăstuitelor. La început fu primită cu neîncredere, chiar cu ostilitate. Secole de viaţă trăită în deprinderea d'a porunci, nu erau favorabile aceleia care deşi dorind din tot sufletul să fie egala funcţionarei, profesoarei, vânzătoarei ca femee, rămăsese totuşi cucoana mare. Dar anii tecură. Amabilitatea, simplitatea de maniere, felul d'a vor­bi tuturor, risipiră răceala cu care era întâmpinată și feminista Alex. Cantacuzino, fu primită cu drag, în­credere și respect, de la centru până la Obor. O mână caldă de prietenă, de to­varășă, strânsese pe a sa, aceia a d-nei Calypso Botez, una din rarele figuri răsărite in societate. O „self made woman“ dacă mi-e permis să calific o femee de mare merit cum numesc englezii pe oa­menii lor „fii ai propriei lor opere". Ştiind totdeauna să impuie ce vrea cu toată dulceaţa de femee care na părăsit'o prin excelenţă merse alături cu aceia care era intitulată principesa, ca două surori, ca două tovarăşe de muncă ce se stimează profund. Neaşteptată, neprevăzută, veni in­să sciziunea. Voind de la început să urmeze pil­da femeilor din alte ţări care sunt înscrise in diferite partide politice, d-na Botez se decise pentru partidul ţărănist fără a mai aştepta acorda­rea deplină de drepturi femeilor, şi urmată de partizanele sale, profe­soare, avocate, intelectuale, funcţio­nare, păşi solemn pragul clubului ţă­rănist unde promiseră sprijinul şi votul lor. Pentru prima oară in viaţa lor de activitate publică, cele două leadere se despărţiră şi d-na Al. Cantacuzino, după ce strânse cu un amar zâmbet de adio mâna tovarăşei de atâţia ani rosti de pe estrada aulei Fundaţiei Carol 1: — Nu vrem politică. — Vrem să rămânem independente. — Vrem să lucrăm numai In sluj­ba ţării. — Vrem să fim solidare într'o grupare de pregătire pentru vremea când vom avea toate drepturile. Odată cu d-sa zeci şi sute de femei distinse, strigară la fel, hotărâte a rămâne In expectativă. , Care din ambele conducătoare uni­te până mai eri intr'un singur crez, are dreptate, noi nu ne putem pro­nunţa. Să fie decizia d-nei Calypso Botez prematură, sau rezerva d-nei Cantacuzino, excesiv de prudentă? Tot ce ştim noi care le-am cunoscut de ani şi ani de zile e că la baza ho­­tărârei am­ăndurora domneşte since­ritate, convingerea şi dragul va fi utile cât mai mult ţării şi semenelor lor. Cine va avea dreptate, cine a fă­cut bine făcând cum a făcut se vor însărcina să ne-o spună poate eveni­mentele anului care îşi va deschide noi şi proaspete porţile. FULMEN •­ ★ O serbare cetăţenească com. suburbană Militari Intr’o atmosferă strict cetăţeneas­că, adică în afară preocupărilor po­litice, s’a desfăşurat eri, In comuna suburbană Militari, una din cele mai mari din raza municipiului Bucu­reşti, festivităţile aniversării a 50 de ani dela întemeierea comunei, prin împroprietărirea militarilor cari au luat parte la războiul pentru inde­pendenţă din 1877 A făcut o impresiune penibilă ne­înţelegerea de către unii a acestei festivităţi, cumpănind mai mult a­­numite consideraţiuni de oportu­nism politic. Aceste consideraţiuni au determi­nat o diversiune fără prea mare însemnătate. TE­DEUMUL La ora 10 dim. s’a oficiat un te­deum la biserica locală în prezenţa d-lor Jiteanu, directorul pirotehniei armatei şi a d-lui Moţăţeanu, ches­torul sectorului IV (Verde) — în a cărui zonă cade comuna după noua delimitare a municipiului. După serviciul religios, preotul M. Bazilescu a rostit câteva cuvinte a­­supra însemnătăţii zilei. Cu deosebire emoţionantă a fost cuvântarea simplă a d lui Gheorghe Plinescu, fost primar, unul dintre cei dintâi împroprietăriţi după răz­boiul din 1877. D. Plinescu a făcut istoricul comunei relevând dificultă­ţile edilitare de odinioară cari a­­veau de luptat cu un buget de 5000 lei. Are cuvinte de laudă pentru ti­neretul de azi cari a intrat cu im­petuozitatea vârstei în comisiunea interimară pentru realizarea vechi­lor deziderate edilitare. Dela biserică asistenţa a trecut la cimitir unde s’a oficiat un parastas pentru pomenirea celor ce­ au înte­­meiat comuna. ŞEDINŢA FESTIVĂ DELA PRI­MĂRIE A urmat apoi, o şedinţă festivă în localul primăriei la care au luat parte şi d-nii G. Angelescu, preşedintele comisiunei interimare a sectorului IV (Verde) şi d. Virgil Ser­daru, membru în comisiunea interi­mară a municipiului. D. TANASE NEDELESCU, preşe­dintele comisiunei interimare a com. Militari, a arătat însemnătatea zilei expunând nevoile comunei cari nu se pot împlini fără­ sprijinul muni­cipiului. Propune ca în amintirea foştilor militari din războiul pentru independenţa comuna să se denu­mească Veteranii. D. G. ANGELESCU preşedintele comisi­ei interimare a sect. I” (Verde) a arătat greutăţile financia­re prin cari a trecut sectorul şi îm­potriva cărora s’a realizat o întinsă campanie de pavaje. Făgădueşte ca in viitoarea campanie de lucru să se amelioreze edilitatea în com. Militari, D. VIRGIL SERDARU expune i­­deologia edilitară a partidului naţio­­nal-ţărănesc şi expune foloasele ate­­neelor populare. După ce mai vorbeşte d. CONST. CRISTESCU, membru în comisiunea interimara a comunei, se termină programul de dimineaţă. FESTIVALUL DE DUPĂ AMIAZĂ După amiază s’a desfăşurat pro­gramul festivalului artistic deschis prin cuvântarea d-lui ERACLE SĂ­­SÂN­A, membru în comisiunea inte­rimară căreia i-a urmat cuvânta­rea d-lui gen. JITEANU asupra în­semnătăţii educaţiei religioase naţio­nale şi a d-lui senator de Ilfov V. DINCESCU-BOLINTIN. D. DEM. I. DOBRESCU, preşedin­tele comisiunei interimare a muni­cipiului, salutat cu ovaţiuni, arată că dacă pentru moment a fost numit primarul mahalalelor, în anul viitor are ambiţiunea să fie numit prima­rul comunelor suburbane. Realizările edilitare nu se pot face însă, fără co­laborarea cetăţenească indiferent de partid. Are mulţumirea să găsească în Militari o conştiinţă cetăţenească trează şi dârză cu ajutorul căreia se vor înfăptui realizările edilitare A urmat, apoi, programul artistic cu concursul d-lor Baldovin (solo chi­tară), G. Russe (canto), d-ra M. Pe­­trescu (canto), etc. şi împărţirea darurilor din jurul Pomului de Cră­ciun. .. Seara la ora 8 a avut loc o agapă în sala restaurantului Graur. .•­­REP. Construcţiile ha­vaie franceze PARIS, 29 (Rador). — Procentd de construcţie a­­nouei tranşe na­vale, adoptat erî dimineaţă de spa­­nseră, prevede ud crucişă iar,, seass,­­contra-torpitoare şi şease submari­ne, reprezentând un cost total de 1.267.128.000 franci, sumă reparti­zată pe exerciţiile 1939—1931. Raportorul proectului a subliniat că Franţa obligată să-şi garanteze siguranţa, construeşte numai un minimum indispensabil de unităţi, necesare pazei coastoor şi căilor maritime

Next