Dimineaţa, octombrie 1933 (Anul 29, nr. 9612-9642)

1933-10-01 / nr. 9612

Duminica I Octombr. 1933. MOARTEA LUI MIHAIL CANIANU A mai încetat din viaţă unul din reprezentanţii talentaţi ai vechei generaţii de gazetari. Mi­hail Canianu a murit în vârstă de 67 de ani, după o activitate ziaristică foarte valoroasă şi apreciată şi care se confundă cu evoluţia presei româneşti, aproa­pe de la începutul ei. Din tinereţe preocuparea sa principală s-a îndreptat către pro­blemele sociale. A frequentat ani de zile la Iaşi, casa lui Ion Nădej­de, distingându-se la începuturile mişcărei generoase de atuncea ca un excelent propagandist. Cutree­­rând satele şi târgurile moldove­ne, Canianu a scos în timpul şe­­derei sale la Iaşi un volum de poezii populare, care a fost un îndemn foarte serios pentru în­ceputul unei acţiuni de folclor. Pentru întâia oară în literatura românească, Mihai Canianu a redat versiunile adevărate în gra­iul neaoş ţărănesc atrăgând prin acest volum şi atenţiunea lui A. D. Xenopol, prin stăruinţa căru­ia Canianu a putut în sfârşit să se stabilească la Bucureşti. Aci şi-a început apoi adevăra­tă sa activitate gazetărească, ca redactor la „Românul”, pe atunci sub direcţia lui Vintilă C. A. Ro­­setti. A făcut cunoştinţă cu Ta­­che Ionescu, care l-a distins cu prietenia sa, apreciindu-l foarte mult atât ca om, cât şi ca profe­sionist. . Activitatea lui Canianu nu s a mărginit însă în domeniul res­trâns al gazetăriei, ci a îmbrăţi­şat un larg domeniu cultural. Ca­nianu a tradus încă acum 40 de ani „Minciunile Convenţionale” ale lui Max Nordau şi celebrul roman al lui Dostoevski, „Crimă şi Pedeapsă”. Canianu a fost înainte de răz­boi unul din puţinii ziarişti bu­­cureşteni, cari aveau legături de prietenie personală şi de colabo­rare cu caracter naţional, cu ziariştii şi publiciştii români de peste munţi. A fost unul din prie­tenii buni ai lui Gheorghe Coş­­buc, Ion Gorun, St. Iosif, etc., în societatea cărora am avut prile­jul să-l întâlnesc de atâtea ori. Causeur desăvârşit, ştia să-şi uti­lizeze bogatul său material de cunoştinţe, aşa încât totdeauna era interesant, împrejurări vitrege au făcut însă ca să nu-şi poată continua şi după război cu aceeaşi strălu­cire şi competinţă activitatea sa ziaristică şi culturală. Legat de ani de zile de patul de suferinţă, a continuat însă colaborarea la „Adeverul”, unde a publicat ar­ticolele cele mai documentate mai ales asupra mişcărilor poli­tice şi culturale ale românilor ardeleni. A murit singur şi izolat, fără a lăsa însă condeiul din­ mână până în clipa din urmă.­ Am pierdut un coleg stimat şi un breslaş conştiincios şi de mare talent. L. N. CAZUL VIOLET­TEI NOZIERES Dramatica Irtfwede­n intri mama ţi fică PARIS. — In ultima, şedinţă Violette a fo­st din nou confruntată cu mama ei, după ce a mai fost audiat şi un oare­­care Adlan, care s-a bucurat de aseme­nea de favorurile tinerei fete. Ea ar fi declarat martorului : j Dacă ar muri tatăl meu, mi-ar veni tocmai bine la socoteală, căci vrea să mă desmoştenească. Adlan i-a răspuns că mama ei n‘ar permite să fie spoliata, la care Violette a replicat: ,JT‘am nimic de sperat din partea mamei“. Violette tăgâdueşte de a­m spus aceste cuvinte. Ea tăgâdueşte deasemenea furturile anterioare şi încercarea de otrăvire a părinţilor din linia Iulie. Declara că în ziua aceea cafeaua clocotise prea mult şi de aceia căpătase un gust amar. In ce priveşte misteriosul protector Tihnit ea refuză din nou să-i dea nu­mele,­ dar dă in schimb un lux de a­­mănunte care par neverosimile. CONFRUNTAREA FIICEI ŞI A MAMEI întrevederea dintre mamă şi fiică a fost iarăş foarte dramatică. Inculpata a căzut în genunchi in faţa mamei, cerându-i ertare. „ Bunica m-ar înţelege şi mai ier­ta spune fiica criminală. In urmă avu o criză de nervi. Trebuie sa fie scoasa din şedinţă. Deşi Violette susţine la reluarea des­­baterilor cum că nu a vrut să-şi ucidă mama, ci numai tatăl, d-na Nozieres e convinsă că Violetta a vrut s‘o asa­sineze şi pe­ ea. De altfel pacheţelele cu otravă destinate părinţilor erau deose­bite pentru tată şi mamă, prima conţi­nând o doză mai puternică. Dacă ana­liza chimică a restului va dovedi că în plicul destinat mamei se afla şi mag­neziu, după cum pre­tinde Violette, atunci se va fi făcut dovada că intr'a­­devăr criminala nu voise decât să-şi a­­meţească mama. AU FOST COMPLICI D-na Nozieres conjură apoi pe fiica criminală să spună adevărul cu privi­re la complicii săi. — Mamă n‘am avut complici, sus­ține Violette. — Ai adus tatălui tău acuzațiuni imposibile, spune adevărul, insistă ma­ma. Nu lăsa să apere pe memoria pă­rintelui tău, pe care l-ai ucis în chip a­­tât de laș, o asemenea infamie. Inculpata tace. își va retracta oare cumplitele afirmațiuni? Dar Violette își revine. — Am spus adevărul. Ba am trebuit chiar să dau detalii desgustătoare. Deoarece persiști în minciună, repli­că d-na Nozieres, e cert că ai un com­plice, pe care nu vrei să-l dai un vi­leag. — N'am nici un complice repetă stă­ruitor Violetta. Cu aceasta, dramatica confruntare între mamă și fiică s-a terminat. CUM E TIMPUL Timp neschimbat Vara se va prelungi in Octombrie Timpul se menţine neschimbat, presiunea e staţionară, temperatura în uşoară scădere. Situaţia generală atmosferica con­tinuă a fi stăpânită de maximul barometric al Europei Centrale cu presiunea maximă în Ardeal şi nor­dul Olteniei. Depresiunea stagneaza pe Marea Mediterana ploile de vara nu mai iau sfârşit in Franţa şi I­­talia, curenţii perturbatori s au dun­­­at spre nord-est c­u o viteza de 1400 kilometri în 24 ore, la Cercul Polar a revenit iarna, în peninsula Scandinavică au început ploile de toamnă. . . . „„ Vremea cea mai frumoasa de pe tot continentul e în Polonia, Ceho­­slovacia şi România, mai ales in ţara noastră unde e şi temperatura cea mai ridicată. Maxima a fost ieri la T.­Severi, plus 26 grade la umbră. Minima cea mai joasă s’a înregistrat la Sibiu, plus 1 grad. Cum şi in Capitală ter­mometrul căzu într’o noapte la zero grade, minima Sibiului nu e un in­diciu că ne ameninţă iarna. Din contra până in prezent n’a început nici toamna. PLOILE AU INTARZIAT Un distins parlamentar care ci­teşte uneori această rubrică între­bându-ne cum va fi timpul i-am comunicat, în baza ştirilor culese la radio, că... vin ploi. Oficiul naţional meteorologic al Franţei şi meteorologii germani au anunţat înaintarea unui sistem de nori din nord-vestul Atlanticului spre Mediterana şi Marea Nea­gră. Ploile au început în Anglia, in peninsula Iberică, apoi în Franţa, Italia, Austria şi Iugoslavia. Primii alto­c­ri sosiră şi în ţara noastră, urmaţi curând de cumult mari, pre­siunea şi temperatura scăzută brusc, procentajul higrometric, crescut, balonul ridicat la Băneasa arăta curenţi puternici din direc­ţiunea SW, noaptea s’au format în mai voluminos ca pâjpânta- jurul lunei cercuri prevestitoare de ploae şi totuşi nu căzu nici-o pică­tură din nori, contrar ştirilor me­teorologilor străini şi a indicaţiu­­nilor instrumentelor şi chiar a co­roanelor lunare atât de categorice. A doua zi s’a produs o destindere atmosferică ce a răsturnat toate calculele şi pronosticurile. Cerul se însenină de­odată, presiunea şi tem­peratura începură să crească, firul higrometrului devia brusc spre stân­ga, vântul îşi schimbă direcţia un sens diametral opus. Norii au fost dirijaţi înapoi spre Iugoslavia şi au căzut în Croaţia ploi diluviene cara nu s’a mai cunoscut de vre-o sută de ani. Această neaşteptată perturbare atmosferică ,fu urmată de o serie de uragane, cicloni, trombe şi cu­tremure, lanţ nefast de cataclisme ca la 1928—1929. Ori, aci e contradicţia naturei, care răstoarnă observaţii acumulate de veacuri, ştim că în soare există o activi­tate, manifestată prin pete, facule protuberante ce au un ciclu de va­riaţie de circa 11 ani. La 1928—1929 era un maximum solar, n’a fost o singură zi să ră­mână soarele fără o pată. Şi fiecare pată e de mii de ori mai mare ca pământul, fiecare pată provine din frământări intime în structura glo­bului solar ce radiază într’o clipă cantităţi inimaginabile de energie. Efectul lor a fost groaznic, acum vre­o cinci ani au fost cutremure în fiecare zi, au erupt rând pe rând toţi vulcanii lumii, atmosfera era în permanentă tensiune. De atunci s’a schimbat şi clima. In 1933—34 avem un minimum al acestor pete, soarele e obosit, trec uneori două şi trei săptămâni fără să se vadă nimic pe discul său de foc. Cu atât e mai primejdioasă o zguduire rară in massa incandes­centă a acestui corp de 1.283.720 ori imineața SOCIOLOGUL SIONIST ARTHUR RUPPIN, IN BUCUREŞTI Zilele trecute ne-a vizitat, — în trecere spre Palestina — d. dr. Ar­thur Ruppin, un cunoscut sociolog şi economist. D-sa e autorul unor lucrări foarte importante din dome­niul demografiei şi al economiei po­litice şi s’a ocupat în deosebi de chestia evreească. In recentul con­gres sionist de la Praga, d. dr. Rup­pin a fost ales membru al Executi­vei Sioniste mondiale, cu manda­tul de şef al departamentului colo­nizării agricole. D. dr. Ruppin, trăeşte din 1908 a­­proape fără întrerupere în Palesti­na şi este un adânc cunoscător al tuturor problemelor de activitate practică pe tărâmul realizărilor sio­niste. M’am adresat d-lui dr. Ruppin, cerându-i oare­cari lămuriri cu Dr. A. RUPPIN privire la problemele sioniste ac­tuale. Iată ce-a spus d-sa, în e­­sență: Cel mai important rezultat al congresului sionist, ţinut recent la Praga, este fără îndoială crearea departamentului pentru coloniza­rea evreilor germani, în fruntea că­ruia se află d. prof. Weizmann, fost preşendinte al organizaţiei sioniste mondiale. Din partea mea, spune d. dr. Ruppin, voi colabora cu cea mai mare intensitate cu d. Weiz­mann, pentru realizarea grabnică a acestei colonizări. Situaţia actuală din Germania răpeşte unui număr foarte mare de evrei, în special din pătura intelectuală, orice posibili­tate de existenţă. Se estimează la 200.000 numărul evreilor cari vor trebui să emigreze în timpul cel mai apropiat din Germania. Prin­tre ţările cari dau azil evreilor germani Palestina trebue număra­tă în rangul întâi pentru că nume­­riceşte oferă un loc pentru mai mulţi emigranţi, iar datorită minu­natei desvoltări economice luată în ultimul timp, Palestina este mai în măsură decât multe alte ţări să o­­fere refugiaţilor evrei germani şi posibilitatea de a-şi crea o exis­tenţă acolo. La întrebarea mea, de unde se vor procura mijloacele financiare pentru colonizarea în massă a evrei­lor germani în Palestina, d. dr. Ruppin a răspuns: Evreii din Germania sunt, în bună parte, oameni cu oarecari mijloace proprii. Guvernul permite emigranţilor evrei să ia cu sine, în valori sau mărfuri, sume de 1000 şi mai bine de lire sterline de cap de familie. In felul acesta, ei vin în Palestina cu posibilitatea imediată de a-şi creia o existenţă modestă. In rualul economic al Palestinei de astăzi, unde o minunată ascen­siune şi un ritm foarte rapid­ de desvoltare fac cu putinţă creiări de noui ferme, industrii, plantaţii, etc., evreii germani şi emigranţii în ge­nere pot să se înroleze relativ repe­de la muncă. Transformarea din orăşeni intelectuali­­ în muncitori manuali se efectuiază în Palestina mai lesne şi mai complect, pentru­că aci evreii au reuşit să-şi creeze un sistem economic propriu, con­structiv, şi întemeiat pe baze nor­male de desvoltare. In special tine­retul care emigrează în Palestina, se adaptează foarte repede la con­­diţiunile noui de viaţă şi devine un element folositor şi acolo. Totuşi, fireşte că va fi nevoie şi de mij­loace strânse din toată lumea, pen­tru acea parte din emigranţii ev­­rei-germani cari nu au alte posibi­lităţi. In altă ordine de idei, d. dr. Rup­pin mi-a dat câteva date statisti­ce recente cu privire la Palestina. Astfel, populaţia evreilor în Pales­tina era în 1922 de 82.000, la o popu­laţie generală de circa 750.000 lo­cuitori, formând astfel 11 la sută din totalul populaţiei. In 1932, adi­că după 10 ani, populaţia evreească numără 220.000 suflete la o popula­ţie generală de 1.000.000, deci un procent de mai bine de 20 la sută. Cea mai puternică linie de desvol­tare o marchează oraşul evreesc Tel-Aviv, care împlineşte anul aces­ta 25 ani de existenţă. In anul 1920, Tel-avivul avea o populaţie de circa 4000 de locuitori, în 1922 de 9000 de locuitori, iar astăzi Tel-Avivul nu­mără peste 70.000. O desvotare a­­proape analoagă o arată şi oraşul Haifa, care în zece ani şi-a mărit populaţia de la 24.000 la 50.000. Cel mai caracteristic criteriu al desvoltării uriaşe a Palestinei este campania de construcţii la oraşe şi plantarea de orangerii la ţară. Am­bele aceste îndeletniciri continuă de vre­o 3—4 ani aproape fără între­rupere, absorbind zeci de mii de muncitori anual. Din această cauză, Palestina a devenit o ţară foarte importantă ca aeiuşea corostejar, Ţâri cai Ceho­slovacia, Polonia, etc. fac tot ce le stă în putinţă pentru a cuceri po­­ziţiuni pe piaţa palestineană. Nu portul de mărfuri palestinene în deschid in Palestina consulate noi, bănci, camere de comerţ, etc., pen­tru a-şi întări poziţiunea acolo. Re­publica poloneză a înfiinţat chiar o linie nouă de legătură cu Palestina. In legătură cu aceasta, d. dr. Rup­pin, care pare a fi foarte bine in­format, a vorbit şi despre legăturile economice româno-palestinene. Din statisticele ultimilor 3—4 ani rezul­tă, că de la 1930 până la 1932, va­loarea exportului român In Palesti­na s’a dublat, ajungând la cifra im­punătoare de vre-o 520.000 Lst. Im­ România nu reprezintă nici 10 la sută din această sumă. D. dr. Ruppin crede deci că este în cel mai mare interes al statului român, să cultive cu îngrijire şi bu­năvoinţă relaţiunile cu Palestina, făcând palestinenilor înlesniri pen­tru introducerea mărfurilor lor în ţară şi acordându-le, fără dificul­tăţi, devizele cerute, fie pentru ne­voile lor comerciale fie pentru transferul fondurilor adunate de la evreii români pentru opera de colo­nizare a Palestinei. U. D. dr. Ruppin termină, exprimân­­du-şi speranţa că prosperitatea Pa­lestinei va continua şi în anii ce vin, şi că această ţară va fi în stare să asimileze un număr foarte mare de emigranţi, creându-le posibili­tăţi de existenţă; implicit se va crea și Palestinei însăși o bază din ce în ce mai solidă pentru desvoltarea ei viitoare. DR. A. MIRASHAN * Un jubileu Astăzi, Sâmbătă, se joacă la tea­trul „Regina Maria“ pentru a 60-a oară amuzanta comedie APAŞUL X., de Louis Verneuil şi Georges Berr, în admirabila traducere a d-lui Io­nel Ţăranu. „Apaşul X.“, care e unul dintre cele mai mari­ succese din ultima vreme, se joacă d­e Tony Bulandra, D-ra CELLA MARION tânăra şi frumoasa subretă care a obţinut în ultima stagiune sufragiile generale şi care joacă în Apaşul X, rolul amuzant al Ursulei Ionel Ţăranu, Jenică Constantinescu, N. Gardescu, etc. şi cu Maria Mohor, Maria Sandu şi Cella Marion, în principalele roluri, întreaga presă a fost unanimă în a constata că „Apaşul X.“ este cea mai amuzantă comedie din ultima vreme. Timp de 4 acte spectatorul este ţinut în încordare, hohote ne­sfârşite de râs izbucnind la fiecare replică. „Apaşul X.“ va mai avea doar un număr restrâns de reprezentaţii, de­oarece la 20 Octombrie va pleca in turneu cu aceiaşi interpreţi. J. S. Nu vă lăsaţi marti­rizaţi de digestie! Tulburările digestive pot fi uşor evitate luând Magnesia Bisurata, după mese sau atunci când simţiţi dureri. Aproape toate durerile di­gestive sunt provocate de un exces de aciditate a sucului gastric. Mag­nesia Bisurata pe care o suportă chiar stomacurile cele mai sesibile, opreşte fermentaţia ocazionată de sporirea acidităţii, previne inflama­­ţia mucoaselor şi împiedică intoxi­caţia stomacului. Magnesia Bisurata face să dispară chiar de la primele doze arsurile greutăţile, sughiţurile, umflăturile şi alte indispoziţii di­gestive. Bisurata se găseşte de vân­zare în toate farmaciile şi droghe­riile la preţul de Lei 75,— sau în format mare economic Lei 110. Arestarea prinţului Abdul Kadir la Sofia VIENA. — „Neues Wiener Jour­nal“ anunţă din Sofia. După cum s’a comunicat, acum câteva zile a dispărut din Budapesta principele Abdul Kadir, fiul ultimului sultan turcesc Abdul Hamid Abdul Kadir reuşise să extorcheze importante sume de bani la numeroase persoa­ne, îndeosebi femei, pe baza unor false promisiuni, şi era din această cauză, urmărit de autorităţile un­gare. Autorităţile din Sofia au luat acum paşaportul principelui. Se crede, că acesta va fi extrădat au­torităţilor­ ungare. Pagina 3-0 Curiozităţi din lumea largă De la manevrele navale engleze: o bătălie la care participă flota şi avioanele Cine nu-şi aminteşte de povestea prinţesei, care blestemată de o zână răzbunătoare, e sortită să doarmă in­­tr'una, în castelul vrăjit citind despre cazul tinerei miss Patricia Maguire, o stenotipistă care de doi ani de zile suferă de boala somnului. Pe când mai toate victimele acestei boli cumplite se urîţesc, slăbind enorm, miss Maguire, dimpotrivă a câştigat cu încetul în greutate în timpul somnului, faţa i s-a rotunjit, trăsăturile au că­pătat o notă calmă, iar Patricia a de­venit o adevărată frumuseţe, bine­în­ţeles, fără ca ea s-o ştie. Magazinele publică fotografiile ei şi s-au găsit mulţi cari, atraşi de aceste portrete, să fie candidaţi la mâna Patriciei, după ce aceasta se va fi trezit din somn. Deocmdată medicii se străduesc în zadar să joace rolul prinţului din basm, care să readucă domniţa ador­mită la viaţa reală. Dar chiar dacă ea nu se odihneşte intr'un castel împodo­bit cu trandafiri agăţători, ci într'un spital modern, soarta Patriciei e de in­vidiat şi nu ştim, zău, dacă i s'ar face un bine atât de mare, deşteptând-o. Patricia doarme şi in timpul acestui somn fără coşmaruri — alminteri o­­brazul ei n'ar fi atât de senin, iar ati­tudinea ei ar fi lipsită de calmul aban­donului complect — e fără îndoială fericită. Nu are nici o grijă, nici o mâh­nire — poate numai bucurii, visuri plă­cute. Nu o chinueşte problema luptei pentru existenţă, morocăneala şefului, necazurile mărunte. Patricia doarme aşa cum doarme ţiganul, cântat de poe­tul Lenau în versurile lui celebre, „Cei trei ţigani“ cari au arătat poetului de trei ori cum dispreţuesc viaţa fumând, „zicând“ din scripcă şi dormind. Şi într'o lume plină de meschinării, în care trezindu-te dimineaţa dintr'un simulacru de somn turburat de toate zgomotele infernale ale oraşului, — ştii cam ce te aşteaptă peste zi, invidie,­ soarta Patriciei, care de doi ani de zile doarme dusă, devenind pe zi ce trece mai frumoasă. Nu fiţi Macbethii acestei tinere fete, domnilor medici americani, nu-i uci­­deţi somnul! Ci căutaţi mai degrabă un sedativ cu aceleaşi efecte hipnotice pentru oameni normali. Străduiţi-vă să găsiţi virusul boalei somnului, să ni-l injectaţi şi nouă într-o formă benignă, şi omenirea va fi recunoscătoare. Ruşii au inventat un ser, care poto­leşte senzaţia foamei celor flămânzi; să se mai adaoge la aceasta şi somnul mântuitor pentru im termen de... după care să ne trezim la o nouă viaţă, mai bună, mai senină. Clientela le-ar fi asigurată. E. MARGHITA DE AIUREA ŞI DE AICI Frumuseţea adormită Nobleţe politică De curând a murit unul din cei mai buni poliţişti secreţi ai Scotland Yardului, C. I. Sandercock. El a fost acela care a arestat în timpul răz­boiului pe conducătorul irlandezilor, Sir Roger Casement. Casement, care a fost executat, înainte de moarte a scris o scrisoare rivalului său, dând prin aceasta un certificat de omenie poliţistului bri­tanic. Iată conţinutul interesantei scri­sori : Dragă d-le inspector! Din ziua în care am avut nenorocul­­ să fiu arestat de d-ta, n’am mai avut altă dorinţă decât să-ţi mulţumesc din toată inima pentru politeţa, ome­nia şi bunătatea de care mi-ai dat dovadă. Atât la arestarea mea in gara Custon, cât şi pe drumurile unde m’ai însoţit, ai dat dovadă de unul din cele mai mari daruri cu care poate fi înzestrat un caracter britanic: bunătatea. Orice ar gândi despre mine gu­vernul d-ta eu te rog să păstrezi în suflet sentimentul bărbatului care luptă pentru politica şi ţara sa, fără să urască pe cetăţenii acestei ţări. * • ■* ** - ■■■ Barca cu motor „Miss Britania III“ care a luat foc cu prilejul ultimei curse *de campionat Un pelerinaj original Un cetăţean din Germania a fă­cut un pelerinaj la Roma, ducând în spate o cruce de lemn de trei metri înălţime, cântărind 20 kgr. El a sosit zilele acestea la mănăsti­rea Capucinilor din Roma, şi in cu­rând se va prezenta Papei. Pelerinul are 41 ani şi este născut la Ulm (Grmania). El a întreprins pelerinajul cu ocazia anului sfânt și a făcut 52 de zile până la Roma. De aci va pleca la Lourdes, iar apoi se va întoarce tot pe jos în Germa­nia. Ora ceasornicelor publice Zilele acestea se vor controla la Praga toate ceasornicile public©. Sunt în total 112 ceasornice. Se speră că sub un control sever şi continuu, ele vor arăta aceiaşi oră. Controlul va fi făcut de centrala poştei din Praga. Credem că o astfel de măsură ar fi bine venită şi la noi Un falsificator original Canadianul francez Paul Trudei, condamnat de tribunalul din Mon­treal la şase luni închisoare pentru falsificări de monede, este un fan­tezist. Intr’adevăr experţii au cons­tări că piesele falsificate conţineau mai mult argint ca acelea din cir­culaţie. A vrut oare Paul Trudei să dea publicului o monedă mai bună? In orice caz se întâmplă rar ca un falsificator de monedă să facă da­ruri celor escrocaţi! Testamentul unei amatoare de câini După cum in alte vremuri in ţă­rile orientale servitorii trebuiau să moară odată cu stăpânii, un biet căţeluş pechinez şi-a dat sfârşitul fiindcă astfel ordonase stăpâna sa. Această doamnă, care era cunos­cută ca mare amatoare de câini, a lăsat următorul testament bizar: „Eu, Carolina Calhoun din St. Da­vis, doresc ca după moartea mea câinele meu, Nana, să fie otrăvit şi înmormântat cu mine. Din banii încasaţi de la asigurarea pe viaţă, să se acopere cheltuelile pentru în­mormântarea mea şi a lui Nana. Foametea in Spania Populaţia din Hinojosa îşi Cape­­zarubias, două localităţi situate la vreo 150 kilo­mtri de Madrid, sufe­ră lipsuri fără precedent, în urma crizei agricole şi a şomajului. Lo­cuitorii sunt nevoiţi să se hrănească cu iarbă. S-au înregistrat zece decese produse d­e inaniţie. Peste trei mii de cetăţeni, complect înfometaţi, s’au adresat guvernorului provinci­ei, pentru a obţine ajutoare. S’a distribuit pâine copiilor şi moşne­gilor.

Next