Dimineaţa, ianuarie 1934 (Anul 30, nr. 9702-9733)

1934-01-02 / nr. 9703

Artul 30 No. W703 CARTEA CAUTATA EDIŢIA 11l­a ŢĂRANI TÂRGOVEŢI ROMAN de I. ŞT. IOACHIMESCU ———­ 200 pagini, 40 lei Fondată în 1904 EDITURA „ADEVERUL“ S. A. de CONST. MILLE s pagini ■­ei 3 l] Bucureşîi, Ssr. Const. Mille (Sărindar) S — 7 — 3 TELEFON: Direcţia şi Redacţia 3.84.30 ; Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.32 ; Adiția 3.63.53. La Sinaia, după odiosul asasinat O nouă panică.­­ Pornirea sicriului spre Bucureşti Atentatul mişelesc a cărei vic­timă a căzut I. G. Duca a produs în toate cercurile din Capitală o adâncă consternare. Motivul ridicol invocat de a­­sasin pentru a justifica oribilul său gest, cruzimea cu care a fost săvârşită fapta, în fine toate ‘îm­prejurările acestui sfârşit drama­tic — au înfiorat pe toți oamenii cu conştiinţa limpede şi cu jude­cata întreagă. Pretutindeni gestul a fost veş­tejit cu indignare. Oameni poli­tici, diplomaţi, magistraţi şi înalţi funcţionari, reprezentanţi distinşi din toate câmpurile de muncă — au ţinut să spună cuvântul lor de revoltă şi de durere pentru crima odioasă ce s’a făptuit. Eri, la aducerea rămăşiţelor nefericitului prim ministru in Ca­pitală, o mulţime imensă a tinut să-i aducă un salut impresionant. Era în gestul acestei mulţimi nu numai regretul pentru pierde­rea timpurie a unui om de mare valoare, ci şi sentimentul de o­­roare şi de revoltă împotriva metodelor criminale introduse în viaţa blândului nostru popor. S-a văzut că I. G. Duca a fost unanim preţuit pentru marile sale servicii aduse patriei, pentru ta­lentul şi inteligenţa sa pusă în slujba obştei, pentru priceperea şi dezinteresarea cu care a tre­cut prin cele mai inalte demnităţi, pentru gen­ozitatea şi virtuţile sale sufleteşti. Sentimentul şi pietatea cu care mulţimea de em­ a înconjurat si­criul acestui prim ministru, căzut la postul de onoare, a arătat lim­pede chipul în care societatea românească cere să se pue capăt metodelor anarhice care nu pot decât să mineze ţara, şefi. D. Franasovici şi d. dr. Angelescu refuză să-l vadă. Pentru el ar fi o satisfacţie, intervie cu toată in­­jurare ei puteau comunica cu aceşti­a trebuit să­voarea. In timp ce judecătorul de instruc­ţie ne povesteşte toate aceste date, intr’o cameră alăturată Constanti­­nescu răspunde calm şi mulţumit la toate întrebările pusa de parchet, de poliţie şi de ceilalţi,asistenţi. E atâta sânge rece, atâta incon­ştienţă şi atâta absurditate în ex­plicaţiile pe care le dăm încât, şi nouă gazetarilor, obligaţi prin atri­buţie să ne restrângem la strictul rol de culegători de impresii şi in­formaţie, ne e peste puteri să nu ne manifestăm indignarea. — Nu ţi-a fost milă de viaţa pe care o simţiai sub mână înainte de a trage? — Nici atunci, nici acum! Era Ştiai că locueşte — el care a fost de atâtea ori în fruntea dem­nităţilor — în trei camere modeste, ca de mic funcţionar? — Ce are a face. Era vândut străi­nilor ! Răspunde aproape la toate între­bările cu aceleaşi vorbe de mărginit obsedat. Dacă Încearcă o frază mai lungă se încurcă, se contrazice şi are aerul totuş mulţumit de el. — De ce n’ai făcut armata il în­treabă cineva? Asta n’o socoteai da­torie către ţară? — Fiindcă eram bolnav de piept. — Şi acum zici că eşti bolnav. De ce nu te-ai cruţat? — Asta nu e in concepţia noastră. Caută apoi să convingă că orga­nizaţia Gărzii din care face parte, nu l-a însărcinat să comită crima, că a făcut-o adică din proprie ini­ţiativă şi aceasta mai ales fiindcă nu putea comunica cu „şefii supe­riori“, fiindcă erau arestaţi. Câteva minute mai târziu se des­­minte declarând că în orice impre­ARESTAREA UNUIA DINTRE COMPLICI A doua zi când este arestat şi a­­dus şi unul dintre complici, câţiva ţineţi se adună în gară şi cântă. Nu-i stinghereşte nimeni. Unul dintre ei declară: Am venit să ne întovărăşim tolegii. Cuvintele produc indignare şi lu­mea le răspunde cu apostrofări. Balamaci e Închis într-o cameră alăturată. E un individ uscăţiv, îm­brăcat jumătate nemţeşte. Poartă ciorapi de ţară traşi peste pantaloni. E bine dispus şi ţanţoş. Un colo­nel intră la el să-i ceară o declara­ţie. Baiamaci stă pe banchetă, picior peste picior şi fumează. E străin de orice jenă şi orice ob­servaţie il lasă indiferent. Câţiva fe­rioşi il privesc pe fe­restre. Pare că pentru ochii lor, Ba­iamaci işi exagerează aerul de ab­senţă „superioară“. Cortegiul pe drumul de la gară spre Ateneu seama că e asasinat? Era intr’adevăr multă lume pe pe­ron. O organizaţie Întreagă venise să-l ovaţioneze. Nu era înconjurat însă de oameni... Respectul pentru preşedintele consiliului. Asasinul i-a ieşit in faţă şi l-a a­­pucat de umăr. A lucit ţeava pisto­lului şi primul ministru a înţeles... A fost singura clipă in care a simţit­ moartea. Şi s’a ferit cu gestul cu care s’ar fi ferit de un bulgăre de ghiaţâ. N’a încercat să se împotri­vească. S’a întors numai şi şi-a pi­tit capul. Aşa, toate cinci gloanţe LA SINAIA SINAIA. 30. — O jumătate de oră meni? A suferit mult?... Şi-a dat după săvârşirea crimei Capitala era în fierbere. A pătruns vestea ful­gerător până in toate ungherele Bucureştiului şi in sălile de specta­col. La ora 10.30 d. dr. Angelescu şi d. Franasovici erau in gara de Nord fiecare cu­ câte un receptor la u­­reche să afle adevărul. Intr’adevăr, preşedintele consiliu­lui era mort. Şi totuşi cei doi miniştri conti­nuau să spere. Poate că este numai rănit, poate că cei cari l-au ridicat de pe peron— unde nu era nici un medic — nu-şi puteau da seama»­an,lavit in­ plin, pe la spate­. Al dacă sa sfârşit intr'adevăr sau ş.-a doilea, la interval de o secundă, a pierdut numai cunoştinţa. S’a format imediat un tren spe­cial şi după două ore d. dr. Ange­lescu şi Franasovici erau la Sinaia. — S’a sfârşit? Mai trăeşte? au fost primele întrebări ale ministru­lui comunicaţiilor. Lângă un stâlp, chiar In faţa in­trării pe peron, se mai păstrau încă urme de sânge. Toate figurile erau crispate şi toate staturile aplecate, frânte sub impresia covârşitoare a morţii care dăinuia încă. Curgeau Întrebări fără legătură: Cum l-aţi lăsat singur? Unde e­­rau agenţii? De ce n’a intervenit ni­coilea, la interval de o secundă, fost omoritor. Ultimele două cartuşe — al şease­­lea şi al şaptelea — nu s’au mai auzit. Unul dintre complici văzând că preşedintele cade şi deci crima a fost săvârşită, a aruncat o petardă vândut străinilor­­ ca să înlesnească dispariţia crimi­nalului Câţiva dintre cei adunaţi pe pe­ron, convinşi că sunt atacaţi cu grenadele, s-au­ aruncat la pământ. Aşa au putut să dispară complicii. Autorul principal a încercat zadar­nic să fugă. Doi dintre devotaţii preşedintelui l-au culcat imediat la pământ. Ca să nu fie linşat poliţia In vagonul mortuar Un nou moment de panică Deodată dintr’un colţ al gării is­­bucneşte o formidabilă detunătură. Ecoul ei se sparge sus in păduri. Toată lumea aleargă. E un moment de panică generală. Iar s’a întâmplat ceva. Din dreapta gării o femeie aleargă ţipând. Au omorit un copil, lămureşte un soldat. Se aud comenzi militare cari mă­resc şi mai mult spaima: Garda! Să vie garda ! De lângă pavilionul regal se ri­dică un nouraş de fum. Alt atentat! A explodat o bombă! Soldaţii au oprit intrările şi poli­ţiştii aleargă în toate părţile. Cineva strigă după doctor. O femeie intră pe peron cu un tgăeţaş in braţe, care scuipă sânge. Un picior ii atârnă cu ghita spartă. E dus in restaurant şi examinat. N’are nici o rană gravă. O singură lovitură vizibilă la frunte. Piciorul cu ghiata ruptă îi este numai amor­ţit de un şoc. Poliţia care cercetează împrejurul pavilionului regal, descopere locul regiul, unde s’a produs detunătura, pe o rază de doi metri. Zăpada este ine­­grită de fum. N’a fost o bombă. A fost numai o petardă care a ex­plodat sub piciorul băețașului. Ex­plozia a fost însă atât de puternică încât l-a aruncat la pământ. Cercetările cari se fac mai târziu, stabilesc că petarda a fost aruncată acolo de unul dintre atentatori în seara crimei, cu intenţia să producă panică. Este însă şi altă presupunere. Şi anume că vreunul dintre gardiştii de fier ar fi aruncat acolo petarda pentru ca producând învălmăşeală un gară să poată elibera pe cei are­staţi. Cercetările s’au oprit insă aci. In toată vremea cât a durat miş­carea in jurul gării, Balamaci n’a manifestat nici o surpriză şi nici nu s’a mişcat dela locul lui de pe ban­chetă. Când sicriul fostului prim minis­tru e adus in gară, atentatorul îşi întoarce capul să nu vadă carte­ Cortegiul funebru Sicriul e dus pe umeri de­­ d-nii Manolescu-Strunga, Victor Slăvescu subsecretar de stat, Budurescu, Goj­­ciu secretar general, Tătăreanu, M. G. Constantinescu, Hamat în faţa castelului Peleş unde aştepta un au­tomobil al palatului pentru a-l tran­sporta la gară. In gara Sinaia o imensă mulţime aştepta sosirea sicriului. Printre asi­stenţi în afară de reprezentanţii au­torităţilor locale erau d-nul profesor N. Iorga, G. G. Mironescu, foşti pri­mi miniştri, şi maiorul Urdăreanu aghiotant regal din partea regelui. Pe peronul gării şi-a făcut apari­ţia mai întâi d-na Duca, în doliu mare purtată la braţ de d-ra Duca sora defunctului şi de d-nele Frăna­­sovici, dr. Costinescu, Cezianu, ur­mate de d-nii Roşea, fiul d-nei Du­ca, Radu Polizu-Micşuneşti şi alţii. Sicriul, dus pe umeri de prietenii fostului premier a fost aşezat în va­gonul mortuar ataşat la un tren spe­cial format pentru Bucureşti. D. profesor Iorga vădit impresio­nat işi manifestă indignarea către d. prof. Mironescu. II auzim: — „...Astea sunt roadele literaturii criminale!... Un bătrân din mulţime preferă: Să fie spânzurat! Altul: ...Pedeapsa cu moartea pen­tru asasini! D-na Duca e urcată în vagonul Celelalte vagoane sunt Înţesate de poliţişti. UN ACT DE INDIGNARE Cu puţin înainte de pornirea tre­nului s’aude o nouă bubuitură ca de armă. Cineva a tras asupra asasinului. Gazetarii cari se îndreaptă in spre camera unde este el închis, îl găsesc insă teafăr. La ora 1.30 trenul mortuar pără­seşte Sinaia. In toate gările prin care trece, lu­mea in frunte cu preoţii aduce ace­luia care a fost preşedintele consi­liului de ,miniştri un induioşetor şi trist omagiu. Primul popas îl face trenul îndo­liat la Câhipina. Patru locomotive înşirate în gară işi flueră neîntrerupt ţignalele. O companie dă onorul şi preoţii cântă imnul morţilor. Minutul acela cât stă trenul in gară e pentru toţi — chiar şi pentru cei cari însoţesc vagonul mortuar un prilej de descărcare a emoţiei, şi întristării care mocneşte în toate sufletele din clipa morţii lui Duca. Toţi plâng. Am văzut soldaţii cu mâinile strânse pe armă, plângând, drepţi şi nemişcaţi in frontul companiei de onoare. Cât ştiau ei despre omul care a murit? Ii cunoşteau onestitatea, sim­plitatea vieţii, cu care de bună seamă ar fi fraternizat, ii cunoşteau durerile, inima românească şi sufle­tul întreg? Păreau că toate astea le simt acum după moarte şi-l plâng ca pe un nevinovat care a trebuit să ispăşească păcatul minţilor întune­cate. Am văzut gazetari plângând la ferestrele trenului și subsecretari de stat cu frunțile Încruntate ca să nu li se vadă lacrimile. i LA PLOEŞTI PLOEŞTI, 30.—Trenul mortuar cu Se aflau de faţă d-nii: Dem I. Ni­­rămăşiţele pământeşti ale fostului colaescu, şeful organizaţiei liberale prim ministru I. Gh. Duca, a intrat in gara locală, la ora 2.55. Peronul staţiei de Sud era torit de o mulţime imensă venită, din ju­deţ şi oraş să aducă un ultim oma­prahovene, Dimitrie Sfetescu, prefec­tul judeţului, av. George Manolescu, primarul municipiului, general Sotir care urmează după’H­agonulmortuar, partidului naţional liberal, fiu aceluia care ia fost preşedintele,I. Negruzzi, ing. Petre N. Bejan, av.I gonul mortuar coboară d-nii subse-I Const. Ceruleanu, George N. N. Io- I crstari de stat Manolescu-Strunga și silescu, Ionel Creţoiu, av. Nae Anas­­tasiu, Gh. Georgescu-Băţaru, parla­mentari Gabriel M. Papp, preşedin­tele Camerei de comerţ, Const. So­­rescu şi dr. Raban, ajutori de pri­mar Şerban Liliu, chestorul muni­cipiului, Const. Vieru, secretarul chesturii, ing. Nic. Cătuneanu, Const. Vasilescu, directorul prefecturei de judeţ, dr. Koniver, dr. Const. Bur-Onorurile au fost date de o cor­panie cu drapel şi muzică din regu­­mentul 7 Dorobanţi.­­ După oprirea trenului în staţi un sobor de preoţi a oficiat o slujbă religioasă in dreptul vagonului care se afla depus corpul fostul premier. Au fost urcate apoi în vagon 3 se perbe coroane ale organizaţiei judeţ d­r. aomau, ar. uomi.­r­ur- vional liberale de Prahova, prefect cuş. Stefan Cetaţeanu, Bran Rad°­itura judeţului şi primăria munici­­piului Ploeşti. viei, prof. Alex. Oprescu, preot Nae Vasilescu, căpitan Nic. Stoianovici, av. Gică Zaharia, inspectorul Paul Gilorteanu, Manoliu, subşeful staţiei, căpitan Mihail Maneca, Ghimpu, preotul Alex. Vlaiculescu, etc. La ora 3 şi 5 minute în timp ce trupa dădea onorul iar Întreaga­sistenţă era profund impresionată trenul mortuar a părăsit gara in-­­dreptându-se spre București. IN GARA DE NORD C P 17 P T T era înfăşurat în tricolorul ţării şi a O A Hi 1 17i coperit cu jerbe de flori. Patru Zui -------------------------------mândri mari, aşezate în colţuri. Orele 3 juni. Gara de Nord este ars pe tot parcursul, de la Sinaia pavoazată cu ghirlande tricolore în.­­ Bucureşti, doliate. O mulţime imensă aşteaptă Cu acest tren au venit In Capita trenul mortuar. Poliţie, agenţi, sol­­d.na Duca şi membrii familiei, d.nl­­do­ţi în ţinută de ceremonie. Publi­­cul se înghesue pentru a avea un loc mai bun. Firesc, cordoanele de soldaţi caută să oprească mulţimea. De aci îmbrânceli, protestări din partea publicului. Câţiva ziarişti vor să treacă printre cordoane. Sunt refuzaţi. Măsuri de pază riguroase. Exagerate chiar. Se aude un ţignal. Guvernul, în cap cu preşedintele său, se desco­peră. Vagoanele trenului mortuar, înfăşurate in drapele îndoliate. O isterie colectivă rupe zăgazu­rile forţei publice. Lumea, aleargă in spre locul unde s’a oprit vagonul mortuar. Apoi lumea se descopere: începe serviciul religios oficiat de înaltul cler al patriarhiei. Se aud răspunsurile corului : Doamne milueşte! Trenul mortuar are cinci vagoa­ne: cel in care se află sufleţit al lui I. G. Duca era situat la mijloc, două vagoane fiind înain­tea lui şi două vagoane în urmă. In mijlocul vagonului mortuar, pe un catafalc improvizat, a fost aşe­zat sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale fostului prim ministru, Sicriul L. B. subsecretari de stat Budurescu şi Manolescu-Strunga, prof. dr. N. Mi­­novici, dr. Vasîliu, ziarişti, etc. După aceasta coşciugul este ridi­­cat pe umeri şi scos în aripa clădii­rii gării care răspunde în bulevar-[ dul Dinicu Golescu. In cenotare arde tămâe. Muzica militară dă onorul timp ce sicriul este aşezat pe un fel de tun, înfăşurat intr’un tricolor îndoliat. S’a format un impozant cortegiu. Un public numeros şi îndurerat urmat într’o tăcere, plină de recu­­legere, carul mortuar, până la Ate­neul Român, în rotonda căruia cor­­pul neînsufleţit al lui Duca a fost­ aşezat, pe un catafalc. Pe tot parcursul cortegiului, cio­­ potele tuturor bisericilor din Bucu-­­rau cerniîe. Astfel au ştiut bucureştenii şi a­­­ducă un ultim prinos de dragoste a celui care până acum două zile du­cea pe umerii săi povara conducerii statului românesc. A Cum a decurs solemnitatea Dela orele 2 d. a. o mulţime imen­să ocupase pieţele din jurul gărei de Nord. S’a permis accesul miilor de per­soane venite să aducă un omagiu marelui dispărut până in faţa nou­lui peron de sosire, însă s’au luat extraordinare măsuri de ordine. Pe peronul gării de Nord s’a per­mis numai Intrarea membrilor gu­vernului, înalţilor demnitari şi prie­tenilor defunctului. Masse compacte de bărbaţi şi fe­mei au ţinut să întovărăşească cor­tegiul funebru până la Ateneu. La întretăieri de străzi mulţimea massată in spatele cordoanelor de jandarmi se descoperea pioasă la trecerea cortegiului şi deseori s’au auzit strigate de indignare. Trupele din garnizoana Bucureşti, cari au urmat cortegiul până La, Ate­neu, au fost înşiruite pe b-dul Di­nicu Golescu. Compania de onoare cu muzică şi drapel din regimentul 1 grăniceri a fost aşezată in faţa peronului de so­sire, lângă carul mortuar. In tot timpul tristei ceremonii nu s’a produs nici un incident, datorită şi măsurilor civilizate de ordine lua­te de d-nul colonel Gabriel Marines­­cu, prefectul poliţiei şi d-nii che­stori de poliţie Gh. Bunescu şi Al. Panopol. ASISTENTA Membrii guvernului şi înalţii dem­nitari dintre cari mulţi plângeau, au început să sosească în gara de Nord încă dela orele 3 d. a. Pe peronul gării se aflau d-nii: dr. C. Angelescu, preşedintele consiliu­­lui, impreună cu membrii guvernu­lui, Const. I. C. Brătianu, generali Paul Anghelescu și N. Uică, C. Di­­mitriu, Victor Antonescu, Richard Franasovici, Gh. Tătărescu, Gh. Ci­păianu, I. Nistor, Al. Lapedatu, sub­secretarii de stat Victor Slăvescu, Savel Rădulescu, D. Iuca, Al. Mav­­rodi, N. Maxim și M. Negură. Din corpul diplomatic d. Jan Se­­ba, ministrul Cehoslovaciei. Lângă primul ministru a luat loc patriarhul dr. Miron Cristea, care a ţinut să exprime condoleanţe tutu­ror membrilor guvernului. D-nii N. N. Săveanu, N. D. Chirculescu, I. La­pedatu, general Mărdărescu, I. Th. Fior­escu, Carol Mitilineu, V. Sasu, foşti miniştri. Casa regală a fost reprezentată prin d-nii general Balif, administra­torul domeniilor Coroanei, baron Stârcea, maestru de ceremonii şi co­mandor Fundăţeanu, adjutant regal. Apoi d-nele Eliza Brătianu, Tătă­rescu şi Cella Delavrancea. D-nii Grigore ,N. Filipescu, Dudu Vlahide, Bebe Brătianu, Iuliu Valaori, dr. Ga­­ne, secretari generali, Eugen Filoti, ministru plenipotenţiar, Toni Iliescu, Codin Ştefănescu, procuror general, Colonel Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei, Al. Alimănişteanu, Leonte Moldovanu, I. Ghiaţă, prefectul ju­deţului Ilfov, Cezar Mereuţă, direc­torul general al c. f. r., Paul Prodan, directorul teatrului Naţional, dr. Bercovici, Dem. Gheorghiu, Ion Mi­­nulescu, I. Pilat, Ludovic Dauş, C. Bursan, dr. Skupievski, M. Condrus, Eugen Titeanu, Romanescu, prima­rul sectorului I Galben, Al. Donescu, primarul sectorului II Negru, Stancu Brădișteanu, ing. N. Teodorescu, Pu­­iu Anghelescu, dr. Andronescu, Ior­­dache Minciulescu, ing. I. Săbărea­­nu, etc., etc. D-nii generali Manu, Dumitrescu C., Gorski, Eracle Nicoleanu, Petala, Amza, Partenie, Florescu Mihail, Ge­­lu Petrescu, d-nu Butoianu şi Iliescu, Papazoglu, Marţian, Rădulescu D., Todirescu, Ionescu Ştefan, Dona etc. iţiţi continuare in pag. 2­ a­ ­ Sosirea tren­ului mortuar N. Budurăscu, M. Berceanu şi Al. Mat­ac, cari au stat de veghe în ju­rul sicriului pe tot parcursul. Toţi au figuri plânse, obosite şi fac sforţări supra­omeneşti de a mai sta, in picioare. Sicriul, aşezat pe un catafalc, e a­­coperit cu drapelul naţional îndoliat şi îngropat într’o profunzime de flori şi coroane. SERVICIUL RELIGIOS In faţa vagonului mortuar iau foc membri guvernului iar înaltul cler oficiază un serviciu religios. hote. .... - - -- Trunele de pe peron dau onorurie ,­­blujba religioasa e oficiată de ar-Dumitru, cu un numeros grup de a­in car­e timp urmează câteva mo­­j­­uereul Platon Ciossu, arhimandrit ofiţeri superiori din garnizoană, dire­­mente de pioasă reculegere. Din va-' La orele 4 d. a. trenul special in­tră in gara de Nord. Locomotiva e indoliată şi îmbrăca­tă in tricolorul naţional. In primul vagon sunt membrii fa­miliei, după care urmează vagonul mortuar. Un freamăt străbate de la un ca­păt la altul al peronului, şi­ apoi o linişte de mormânt cuprinde întrea­ga asistenţă. Membrii guvernului şi intimii fos­tului prim ministru abia îşi mai stă­pânesc emoţia şi unii plâng cu ho-

Next