Dimineaţa, ianuarie 1934 (Anul 30, nr. 9702-9733)
1934-01-02 / nr. 9703
Artul 30 No. W703 CARTEA CAUTATA EDIŢIA 11la ŢĂRANI TÂRGOVEŢI ROMAN de I. ŞT. IOACHIMESCU ——— 200 pagini, 40 lei Fondată în 1904 EDITURA „ADEVERUL“ S. A. de CONST. MILLE s pagini ■ei 3 l] Bucureşîi, Ssr. Const. Mille (Sărindar) S — 7 — 3 TELEFON: Direcţia şi Redacţia 3.84.30 ; Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.32 ; Adiția 3.63.53. La Sinaia, după odiosul asasinat O nouă panică. Pornirea sicriului spre Bucureşti Atentatul mişelesc a cărei victimă a căzut I. G. Duca a produs în toate cercurile din Capitală o adâncă consternare. Motivul ridicol invocat de asasin pentru a justifica oribilul său gest, cruzimea cu care a fost săvârşită fapta, în fine toate ‘împrejurările acestui sfârşit dramatic — au înfiorat pe toți oamenii cu conştiinţa limpede şi cu judecata întreagă. Pretutindeni gestul a fost veştejit cu indignare. Oameni politici, diplomaţi, magistraţi şi înalţi funcţionari, reprezentanţi distinşi din toate câmpurile de muncă — au ţinut să spună cuvântul lor de revoltă şi de durere pentru crima odioasă ce s’a făptuit. Eri, la aducerea rămăşiţelor nefericitului prim ministru in Capitală, o mulţime imensă a tinut să-i aducă un salut impresionant. Era în gestul acestei mulţimi nu numai regretul pentru pierderea timpurie a unui om de mare valoare, ci şi sentimentul de oroare şi de revoltă împotriva metodelor criminale introduse în viaţa blândului nostru popor. S-a văzut că I. G. Duca a fost unanim preţuit pentru marile sale servicii aduse patriei, pentru talentul şi inteligenţa sa pusă în slujba obştei, pentru priceperea şi dezinteresarea cu care a trecut prin cele mai inalte demnităţi, pentru genozitatea şi virtuţile sale sufleteşti. Sentimentul şi pietatea cu care mulţimea de em a înconjurat sicriul acestui prim ministru, căzut la postul de onoare, a arătat limpede chipul în care societatea românească cere să se pue capăt metodelor anarhice care nu pot decât să mineze ţara, şefi. D. Franasovici şi d. dr. Angelescu refuză să-l vadă. Pentru el ar fi o satisfacţie, intervie cu toată injurare ei puteau comunica cu aceştia trebuit săvoarea. In timp ce judecătorul de instrucţie ne povesteşte toate aceste date, intr’o cameră alăturată Constantinescu răspunde calm şi mulţumit la toate întrebările pusa de parchet, de poliţie şi de ceilalţi,asistenţi. E atâta sânge rece, atâta inconştienţă şi atâta absurditate în explicaţiile pe care le dăm încât, şi nouă gazetarilor, obligaţi prin atribuţie să ne restrângem la strictul rol de culegători de impresii şi informaţie, ne e peste puteri să nu ne manifestăm indignarea. — Nu ţi-a fost milă de viaţa pe care o simţiai sub mână înainte de a trage? — Nici atunci, nici acum! Era Ştiai că locueşte — el care a fost de atâtea ori în fruntea demnităţilor — în trei camere modeste, ca de mic funcţionar? — Ce are a face. Era vândut străinilor ! Răspunde aproape la toate întrebările cu aceleaşi vorbe de mărginit obsedat. Dacă Încearcă o frază mai lungă se încurcă, se contrazice şi are aerul totuş mulţumit de el. — De ce n’ai făcut armata il întreabă cineva? Asta n’o socoteai datorie către ţară? — Fiindcă eram bolnav de piept. — Şi acum zici că eşti bolnav. De ce nu te-ai cruţat? — Asta nu e in concepţia noastră. Caută apoi să convingă că organizaţia Gărzii din care face parte, nu l-a însărcinat să comită crima, că a făcut-o adică din proprie iniţiativă şi aceasta mai ales fiindcă nu putea comunica cu „şefii superiori“, fiindcă erau arestaţi. Câteva minute mai târziu se desminte declarând că în orice impreARESTAREA UNUIA DINTRE COMPLICI A doua zi când este arestat şi adus şi unul dintre complici, câţiva ţineţi se adună în gară şi cântă. Nu-i stinghereşte nimeni. Unul dintre ei declară: Am venit să ne întovărăşim tolegii. Cuvintele produc indignare şi lumea le răspunde cu apostrofări. Balamaci e Închis într-o cameră alăturată. E un individ uscăţiv, îmbrăcat jumătate nemţeşte. Poartă ciorapi de ţară traşi peste pantaloni. E bine dispus şi ţanţoş. Un colonel intră la el să-i ceară o declaraţie. Baiamaci stă pe banchetă, picior peste picior şi fumează. E străin de orice jenă şi orice observaţie il lasă indiferent. Câţiva ferioşi il privesc pe ferestre. Pare că pentru ochii lor, Baiamaci işi exagerează aerul de absenţă „superioară“. Cortegiul pe drumul de la gară spre Ateneu seama că e asasinat? Era intr’adevăr multă lume pe peron. O organizaţie Întreagă venise să-l ovaţioneze. Nu era înconjurat însă de oameni... Respectul pentru preşedintele consiliului. Asasinul i-a ieşit in faţă şi l-a apucat de umăr. A lucit ţeava pistolului şi primul ministru a înţeles... A fost singura clipă in care a simţit moartea. Şi s’a ferit cu gestul cu care s’ar fi ferit de un bulgăre de ghiaţâ. N’a încercat să se împotrivească. S’a întors numai şi şi-a pitit capul. Aşa, toate cinci gloanţe LA SINAIA SINAIA. 30. — O jumătate de oră meni? A suferit mult?... Şi-a dat după săvârşirea crimei Capitala era în fierbere. A pătruns vestea fulgerător până in toate ungherele Bucureştiului şi in sălile de spectacol. La ora 10.30 d. dr. Angelescu şi d. Franasovici erau in gara de Nord fiecare cu câte un receptor la ureche să afle adevărul. Intr’adevăr, preşedintele consiliului era mort. Şi totuşi cei doi miniştri continuau să spere. Poate că este numai rănit, poate că cei cari l-au ridicat de pe peron— unde nu era nici un medic — nu-şi puteau da seama»an,lavit in plin, pe la spate. Al dacă sa sfârşit intr'adevăr sau ş.-a doilea, la interval de o secundă, a pierdut numai cunoştinţa. S’a format imediat un tren special şi după două ore d. dr. Angelescu şi Franasovici erau la Sinaia. — S’a sfârşit? Mai trăeşte? au fost primele întrebări ale ministrului comunicaţiilor. Lângă un stâlp, chiar In faţa intrării pe peron, se mai păstrau încă urme de sânge. Toate figurile erau crispate şi toate staturile aplecate, frânte sub impresia covârşitoare a morţii care dăinuia încă. Curgeau Întrebări fără legătură: Cum l-aţi lăsat singur? Unde erau agenţii? De ce n’a intervenit nicoilea, la interval de o secundă, fost omoritor. Ultimele două cartuşe — al şeaselea şi al şaptelea — nu s’au mai auzit. Unul dintre complici văzând că preşedintele cade şi deci crima a fost săvârşită, a aruncat o petardă vândut străinilor ca să înlesnească dispariţia criminalului Câţiva dintre cei adunaţi pe peron, convinşi că sunt atacaţi cu grenadele, s-au aruncat la pământ. Aşa au putut să dispară complicii. Autorul principal a încercat zadarnic să fugă. Doi dintre devotaţii preşedintelui l-au culcat imediat la pământ. Ca să nu fie linşat poliţia In vagonul mortuar Un nou moment de panică Deodată dintr’un colţ al gării isbucneşte o formidabilă detunătură. Ecoul ei se sparge sus in păduri. Toată lumea aleargă. E un moment de panică generală. Iar s’a întâmplat ceva. Din dreapta gării o femeie aleargă ţipând. Au omorit un copil, lămureşte un soldat. Se aud comenzi militare cari măresc şi mai mult spaima: Garda! Să vie garda ! De lângă pavilionul regal se ridică un nouraş de fum. Alt atentat! A explodat o bombă! Soldaţii au oprit intrările şi poliţiştii aleargă în toate părţile. Cineva strigă după doctor. O femeie intră pe peron cu un tgăeţaş in braţe, care scuipă sânge. Un picior ii atârnă cu ghita spartă. E dus in restaurant şi examinat. N’are nici o rană gravă. O singură lovitură vizibilă la frunte. Piciorul cu ghiata ruptă îi este numai amorţit de un şoc. Poliţia care cercetează împrejurul pavilionului regal, descopere locul regiul, unde s’a produs detunătura, pe o rază de doi metri. Zăpada este inegrită de fum. N’a fost o bombă. A fost numai o petardă care a explodat sub piciorul băețașului. Explozia a fost însă atât de puternică încât l-a aruncat la pământ. Cercetările cari se fac mai târziu, stabilesc că petarda a fost aruncată acolo de unul dintre atentatori în seara crimei, cu intenţia să producă panică. Este însă şi altă presupunere. Şi anume că vreunul dintre gardiştii de fier ar fi aruncat acolo petarda pentru ca producând învălmăşeală un gară să poată elibera pe cei arestaţi. Cercetările s’au oprit insă aci. In toată vremea cât a durat mişcarea in jurul gării, Balamaci n’a manifestat nici o surpriză şi nici nu s’a mişcat dela locul lui de pe banchetă. Când sicriul fostului prim ministru e adus in gară, atentatorul îşi întoarce capul să nu vadă carte Cortegiul funebru Sicriul e dus pe umeri de d-nii Manolescu-Strunga, Victor Slăvescu subsecretar de stat, Budurescu, Gojciu secretar general, Tătăreanu, M. G. Constantinescu, Hamat în faţa castelului Peleş unde aştepta un automobil al palatului pentru a-l transporta la gară. In gara Sinaia o imensă mulţime aştepta sosirea sicriului. Printre asistenţi în afară de reprezentanţii autorităţilor locale erau d-nul profesor N. Iorga, G. G. Mironescu, foşti primi miniştri, şi maiorul Urdăreanu aghiotant regal din partea regelui. Pe peronul gării şi-a făcut apariţia mai întâi d-na Duca, în doliu mare purtată la braţ de d-ra Duca sora defunctului şi de d-nele Frănasovici, dr. Costinescu, Cezianu, urmate de d-nii Roşea, fiul d-nei Duca, Radu Polizu-Micşuneşti şi alţii. Sicriul, dus pe umeri de prietenii fostului premier a fost aşezat în vagonul mortuar ataşat la un tren special format pentru Bucureşti. D. profesor Iorga vădit impresionat işi manifestă indignarea către d. prof. Mironescu. II auzim: — „...Astea sunt roadele literaturii criminale!... Un bătrân din mulţime preferă: Să fie spânzurat! Altul: ...Pedeapsa cu moartea pentru asasini! D-na Duca e urcată în vagonul Celelalte vagoane sunt Înţesate de poliţişti. UN ACT DE INDIGNARE Cu puţin înainte de pornirea trenului s’aude o nouă bubuitură ca de armă. Cineva a tras asupra asasinului. Gazetarii cari se îndreaptă in spre camera unde este el închis, îl găsesc insă teafăr. La ora 1.30 trenul mortuar părăseşte Sinaia. In toate gările prin care trece, lumea in frunte cu preoţii aduce aceluia care a fost preşedintele consiliului de ,miniştri un induioşetor şi trist omagiu. Primul popas îl face trenul îndoliat la Câhipina. Patru locomotive înşirate în gară işi flueră neîntrerupt ţignalele. O companie dă onorul şi preoţii cântă imnul morţilor. Minutul acela cât stă trenul in gară e pentru toţi — chiar şi pentru cei cari însoţesc vagonul mortuar un prilej de descărcare a emoţiei, şi întristării care mocneşte în toate sufletele din clipa morţii lui Duca. Toţi plâng. Am văzut soldaţii cu mâinile strânse pe armă, plângând, drepţi şi nemişcaţi in frontul companiei de onoare. Cât ştiau ei despre omul care a murit? Ii cunoşteau onestitatea, simplitatea vieţii, cu care de bună seamă ar fi fraternizat, ii cunoşteau durerile, inima românească şi sufletul întreg? Păreau că toate astea le simt acum după moarte şi-l plâng ca pe un nevinovat care a trebuit să ispăşească păcatul minţilor întunecate. Am văzut gazetari plângând la ferestrele trenului și subsecretari de stat cu frunțile Încruntate ca să nu li se vadă lacrimile. i LA PLOEŞTI PLOEŞTI, 30.—Trenul mortuar cu Se aflau de faţă d-nii: Dem I. Nirămăşiţele pământeşti ale fostului colaescu, şeful organizaţiei liberale prim ministru I. Gh. Duca, a intrat in gara locală, la ora 2.55. Peronul staţiei de Sud era torit de o mulţime imensă venită, din judeţ şi oraş să aducă un ultim omaprahovene, Dimitrie Sfetescu, prefectul judeţului, av. George Manolescu, primarul municipiului, general Sotir care urmează după’Hagonulmortuar, partidului naţional liberal, fiu aceluia care ia fost preşedintele,I. Negruzzi, ing. Petre N. Bejan, av.I gonul mortuar coboară d-nii subse-I Const. Ceruleanu, George N. N. Io- I crstari de stat Manolescu-Strunga și silescu, Ionel Creţoiu, av. Nae Anastasiu, Gh. Georgescu-Băţaru, parlamentari Gabriel M. Papp, preşedintele Camerei de comerţ, Const. Sorescu şi dr. Raban, ajutori de primar Şerban Liliu, chestorul municipiului, Const. Vieru, secretarul chesturii, ing. Nic. Cătuneanu, Const. Vasilescu, directorul prefecturei de judeţ, dr. Koniver, dr. Const. Bur-Onorurile au fost date de o corpanie cu drapel şi muzică din regumentul 7 Dorobanţi. După oprirea trenului în staţi un sobor de preoţi a oficiat o slujbă religioasă in dreptul vagonului care se afla depus corpul fostul premier. Au fost urcate apoi în vagon 3 se perbe coroane ale organizaţiei judeţ dr. aomau, ar. uomi.rur- vional liberale de Prahova, prefect cuş. Stefan Cetaţeanu, Bran Rad°itura judeţului şi primăria municipiului Ploeşti. viei, prof. Alex. Oprescu, preot Nae Vasilescu, căpitan Nic. Stoianovici, av. Gică Zaharia, inspectorul Paul Gilorteanu, Manoliu, subşeful staţiei, căpitan Mihail Maneca, Ghimpu, preotul Alex. Vlaiculescu, etc. La ora 3 şi 5 minute în timp ce trupa dădea onorul iar Întreagasistenţă era profund impresionată trenul mortuar a părăsit gara in-dreptându-se spre București. IN GARA DE NORD C P 17 P T T era înfăşurat în tricolorul ţării şi a O A Hi 1 17i coperit cu jerbe de flori. Patru Zui -------------------------------mândri mari, aşezate în colţuri. Orele 3 juni. Gara de Nord este ars pe tot parcursul, de la Sinaia pavoazată cu ghirlande tricolore în. Bucureşti, doliate. O mulţime imensă aşteaptă Cu acest tren au venit In Capita trenul mortuar. Poliţie, agenţi, sold.na Duca şi membrii familiei, d.nldoţi în ţinută de ceremonie. Publicul se înghesue pentru a avea un loc mai bun. Firesc, cordoanele de soldaţi caută să oprească mulţimea. De aci îmbrânceli, protestări din partea publicului. Câţiva ziarişti vor să treacă printre cordoane. Sunt refuzaţi. Măsuri de pază riguroase. Exagerate chiar. Se aude un ţignal. Guvernul, în cap cu preşedintele său, se descoperă. Vagoanele trenului mortuar, înfăşurate in drapele îndoliate. O isterie colectivă rupe zăgazurile forţei publice. Lumea, aleargă in spre locul unde s’a oprit vagonul mortuar. Apoi lumea se descopere: începe serviciul religios oficiat de înaltul cler al patriarhiei. Se aud răspunsurile corului : Doamne milueşte! Trenul mortuar are cinci vagoane: cel in care se află sufleţit al lui I. G. Duca era situat la mijloc, două vagoane fiind înaintea lui şi două vagoane în urmă. In mijlocul vagonului mortuar, pe un catafalc improvizat, a fost aşezat sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale fostului prim ministru, Sicriul L. B. subsecretari de stat Budurescu şi Manolescu-Strunga, prof. dr. N. Minovici, dr. Vasîliu, ziarişti, etc. După aceasta coşciugul este ridicat pe umeri şi scos în aripa clădiirii gării care răspunde în bulevar-[ dul Dinicu Golescu. In cenotare arde tămâe. Muzica militară dă onorul timp ce sicriul este aşezat pe un fel de tun, înfăşurat intr’un tricolor îndoliat. S’a format un impozant cortegiu. Un public numeros şi îndurerat urmat într’o tăcere, plină de reculegere, carul mortuar, până la Ateneul Român, în rotonda căruia corpul neînsufleţit al lui Duca a fost aşezat, pe un catafalc. Pe tot parcursul cortegiului, cio potele tuturor bisericilor din Bucu-rau cerniîe. Astfel au ştiut bucureştenii şi aducă un ultim prinos de dragoste a celui care până acum două zile ducea pe umerii săi povara conducerii statului românesc. A Cum a decurs solemnitatea Dela orele 2 d. a. o mulţime imensă ocupase pieţele din jurul gărei de Nord. S’a permis accesul miilor de persoane venite să aducă un omagiu marelui dispărut până in faţa noului peron de sosire, însă s’au luat extraordinare măsuri de ordine. Pe peronul gării de Nord s’a permis numai Intrarea membrilor guvernului, înalţilor demnitari şi prietenilor defunctului. Masse compacte de bărbaţi şi femei au ţinut să întovărăşească cortegiul funebru până la Ateneu. La întretăieri de străzi mulţimea massată in spatele cordoanelor de jandarmi se descoperea pioasă la trecerea cortegiului şi deseori s’au auzit strigate de indignare. Trupele din garnizoana Bucureşti, cari au urmat cortegiul până La, Ateneu, au fost înşiruite pe b-dul Dinicu Golescu. Compania de onoare cu muzică şi drapel din regimentul 1 grăniceri a fost aşezată in faţa peronului de sosire, lângă carul mortuar. In tot timpul tristei ceremonii nu s’a produs nici un incident, datorită şi măsurilor civilizate de ordine luate de d-nul colonel Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei şi d-nii chestori de poliţie Gh. Bunescu şi Al. Panopol. ASISTENTA Membrii guvernului şi înalţii demnitari dintre cari mulţi plângeau, au început să sosească în gara de Nord încă dela orele 3 d. a. Pe peronul gării se aflau d-nii: dr. C. Angelescu, preşedintele consiliului, impreună cu membrii guvernului, Const. I. C. Brătianu, generali Paul Anghelescu și N. Uică, C. Dimitriu, Victor Antonescu, Richard Franasovici, Gh. Tătărescu, Gh. Cipăianu, I. Nistor, Al. Lapedatu, subsecretarii de stat Victor Slăvescu, Savel Rădulescu, D. Iuca, Al. Mavrodi, N. Maxim și M. Negură. Din corpul diplomatic d. Jan Seba, ministrul Cehoslovaciei. Lângă primul ministru a luat loc patriarhul dr. Miron Cristea, care a ţinut să exprime condoleanţe tuturor membrilor guvernului. D-nii N. N. Săveanu, N. D. Chirculescu, I. Lapedatu, general Mărdărescu, I. Th. Fiorescu, Carol Mitilineu, V. Sasu, foşti miniştri. Casa regală a fost reprezentată prin d-nii general Balif, administratorul domeniilor Coroanei, baron Stârcea, maestru de ceremonii şi comandor Fundăţeanu, adjutant regal. Apoi d-nele Eliza Brătianu, Tătărescu şi Cella Delavrancea. D-nii Grigore ,N. Filipescu, Dudu Vlahide, Bebe Brătianu, Iuliu Valaori, dr. Gane, secretari generali, Eugen Filoti, ministru plenipotenţiar, Toni Iliescu, Codin Ştefănescu, procuror general, Colonel Gabriel Marinescu, prefectul poliţiei, Al. Alimănişteanu, Leonte Moldovanu, I. Ghiaţă, prefectul judeţului Ilfov, Cezar Mereuţă, directorul general al c. f. r., Paul Prodan, directorul teatrului Naţional, dr. Bercovici, Dem. Gheorghiu, Ion Minulescu, I. Pilat, Ludovic Dauş, C. Bursan, dr. Skupievski, M. Condrus, Eugen Titeanu, Romanescu, primarul sectorului I Galben, Al. Donescu, primarul sectorului II Negru, Stancu Brădișteanu, ing. N. Teodorescu, Puiu Anghelescu, dr. Andronescu, Iordache Minciulescu, ing. I. Săbăreanu, etc., etc. D-nii generali Manu, Dumitrescu C., Gorski, Eracle Nicoleanu, Petala, Amza, Partenie, Florescu Mihail, Gelu Petrescu, d-nu Butoianu şi Iliescu, Papazoglu, Marţian, Rădulescu D., Todirescu, Ionescu Ştefan, Dona etc. iţiţi continuare in pag. 2 a Sosirea trenului mortuar N. Budurăscu, M. Berceanu şi Al. Matac, cari au stat de veghe în jurul sicriului pe tot parcursul. Toţi au figuri plânse, obosite şi fac sforţări supraomeneşti de a mai sta, in picioare. Sicriul, aşezat pe un catafalc, e acoperit cu drapelul naţional îndoliat şi îngropat într’o profunzime de flori şi coroane. SERVICIUL RELIGIOS In faţa vagonului mortuar iau foc membri guvernului iar înaltul cler oficiază un serviciu religios. hote. .... - - -- Trunele de pe peron dau onorurie ,blujba religioasa e oficiată de ar-Dumitru, cu un numeros grup de ain care timp urmează câteva mojuereul Platon Ciossu, arhimandrit ofiţeri superiori din garnizoană, diremente de pioasă reculegere. Din va-' La orele 4 d. a. trenul special intră in gara de Nord. Locomotiva e indoliată şi îmbrăcată in tricolorul naţional. In primul vagon sunt membrii familiei, după care urmează vagonul mortuar. Un freamăt străbate de la un capăt la altul al peronului, şi apoi o linişte de mormânt cuprinde întreaga asistenţă. Membrii guvernului şi intimii fostului prim ministru abia îşi mai stăpânesc emoţia şi unii plâng cu ho-