Dimineaţa, august 1935 (Anul 31, nr. 10272-10302)
1935-08-01 / nr. 10272
Joi I August 1935 4 |Eu l-am ajutat Iţe Cătaru De când stau la dispoziţia poliţiei, nimănui nu i-a trăznit prin cap că poate sunt şi eu om ca toţi oamenii şi că pot avea şi eu nevoia de a face o baie şi de a să mă primeni. Astăzi, cineva a avut ideia de a-mi da prilejul să fac o baie şi frigă mă primenesc. De câteva ori m’am plâns lui Ţugui, de regimul mizerabil, fără un blid din care să beau apă, fără un lighean în care să mă spăl, şi fără un pic de aşternut pentru odihnă. De când sunt la dispoziţia poliţiei, pot număra zilele când mi s’a adus apa pentru spălat, numai când eram chemată la interogatoriu. Ca şi cum eu aveam dreptul de a mă spăla, numai când scoteam capul în faţa anchetatorilor. Astăzi dimineaţa, după o noapte de nesomn, petrecută cu vânatul lighioanelor negre şi roşii, cari străbat scândurile odăii şi se plimbă pe pereţi, am primit vizita unui comisar. „- A fost trimis să-mi spună că astăzi soarta mea se va decide. Probabil, spunea comisarul, voia fi trimisă la parchet şi probabil mai adăuga el, că magistratulîmi va decide definitiv soarta Viea. Cum iţi va fi norocul. Aşa a spus. Cum îmi va fi norocul. El, comisarul, fusese trimis să mă întrebe dacă înainte de a părăsi arestul n’aş vrea să trec pe acasă de unde aş putea să-mi iau nişte schimburi. Aş putea să fac eventual şi o baie. La gândul că voiu străbate trăizile Capitalei, sub paza comisarului, am simţit un întuneric în faţa ochilor. Din acel întuneric, au început să se desprindă o mulţime de figuri necunoscute, pe care le vedeam cum întorc cu curiozitate şi ostentaţie capul după mine, pe stradă. Aliment, pentru haitele de oameni lacomi de senzaţie. Şi apoi, în cartierul meu, în străduţa unde locuiam, toată lumea o să mă vadă. Aveam dreptul să refuz propunerea comisarului, dar se vede treaba că el fusese trimis de cineva şi că altfel n’ar fi venit. Şi apoi, m’am văzut cotropităde o umilinţă a cărei greutate o simţeam, materială ca un fum înnecăcios, absorbit prin toţi porii. Nu puteam refuza. Poate oamenii aceştia mă menajează şi înainte de a mă trimite la ocnă, sau poate peste graniţă la unguri, se gândesc la mine, cea istovită de povara închisorii şi a hainelor neschimbate de atâta timp. Cred că n’aş fi acceptat propunerea comisarului. Mi-am dat seama de asta. Pentru mine, vedeţi, înainte de toate, o baie reprezintă fericirea apoi cu un adaos la această fericire ar fi fost şi primenirea rufelor şi a hainelor pe care le simţeam lipite de corp şi identificate cu oboseala şi agonia mea. O baie. Asta voiam. Şi am plecat cu comisarul. In pragul poliţiei în faţa străzii şi a vieţii libere peste care cerul turna o ploaie măruntă, nesfârşită. Nu. Nu puteam străbate străzile, aşa ca hoaţele şi ca mamele denaturate. M’am înţeles ca comisarul să meargă lângă mine, ca şi cum ne-am fi dus la plimbare. Omul era enervat de această propunere a mea şi îl bănuiam foarte plictisit. Mi-a spus: —• Uite fetițo! Ici-așa, am o garnitură de gloanțe. Fiecare Costă câte un gologan găurit. Să nu mă obligi, să scap vreunul așa, după tine. Era o glumă, care însă nu mă mai privea. Am pornit pe ploaie. Lumea pe stradă întorcea capul după mine. Poate cineva m’a recunoscut după fotografia mea apărută în ziare. După câţiva paşi, sub loviturile ploii şi sub privirea sfredelitoare XIII a trecătorilor, am văzut că nu mai pot continua drumul. L-am implorat pe comisar să luăm o birjă. Plăteam eu. In cele din urmă, a acceptat. Peste câteva minute am ajuns in faţa casei noastre. Un sentiment obscur şi confuz a pus atunci stăpânire pe mine. Un amestec insuportabil de sentimente, mă opreau să intru în curticica noastră, umilă, de unde se puteau vedea glastrele cuminţi ale bunicii. Erau înşirate pe pervazul ferestrii şi priveau cu ochii de floare, la revenirea mea, sub paza unui om al poliţiei. Am păşit totuşi înainte cu comisarul în urma mea. Am avut chiar prezenţa de spirit să ocolesc bălţile pline apă. Am ajuns. Uşa s-a deschis şi dinăuntru mi-a venit în întâmpinare bunicuţa. După un ceas eram alt om. Curată şi primenită. Părăseam casa bunicii cu un pachet de haine sub braţ. Am ajuns din nou în arest. N’am stat prea mult singură şi Ţugui m’a condus în biroul inspectorului Rafail. Cu o blândeţe care mi-a făcut nespus de mult bine, inspectorul mi-a expus situaţia mea. Ungurii prin toată presa lor şi prin legaţiile din ţară, cereau extrădarea mea. Autorităţile româneşti, înţeleg să mă protejeze deoarece până acum, nimeni n’a putut stabili cu preciziune participarea mea la activitatea teroristă a lui Cătărău. Extrădarea mea ar însemna moartea sigură. Abia ajunsă în gara din Debreţin, studenţii şi mulţimea maghiară mă vor sfâşia. Mă vedeam linşată. Un biet pumn de carne într’un ocean de furie. Scuipată, lovită... In sală mă aşteptau doi jandarmi. Cu ăştia mi-am spus, nici gând de tocmeală. Trebuia să străbat astfel, străzile şi privirile lumii, chemate de tovărăşia celor doi soldaţi. Am fost adusă în faţa judecătorului de instrucţie, un tânăr cu părul abia încărunţit şi cu un profil de nobil roman. Roba lui largă mi-aduce aminte de privirile mele din nopţile de groază, petrecute la poliţie. Am vorbit puţin şi totuş mi-a trebuit un efort dureros să scot câte un cuvânt din gâtlejul care mi se uscase . Urechile, îmi văjâiau. Interogatoriu. Aceleaş întrebări cenuşii, grele. Efortul de a răspunde era atât de mare, încât glasul meu parcă străbătea distanţa până la urechea judecătorului. Soarta mea s’a pecetluit. (Va urma) '»• Tăbiediu înţelegem să mai fie clasicul pensionar cu luleaua bocşită („coană Glafiro, ia dă-mi spilca din cocu matale, să distup oleacă ciubucul“) şi doritor de spumă cu mărgele vii pe cafeluţa neagră bolborosind încă de fierbinţeală în ceaşca pictată (doi gravi Piticoţi cu tichiile ■joviale). Dar ceea ce n’amputut pricepe este ca un om tânăr, ştiutor pe din afară al lui Baudelaire şi care-l ceteşte pe André Gide, să-i spue băiatului de cârciumă, cu aerul că-i încredinţează o misiune de pe urma căreia depinde ceva: — „Trei mici! Mustoşi pe o parte şi prăjiţi, bine prăjiţi, pe partea cealaltă! S’a înţeles? Şi cu farfuria încălzită! Şi acuma ia comanda de la domnul“ Domnu—adică eu—devenise, adică devenisem, agresiv: — Mă, ori părăseşti imediat masa, restaurantul sau chiar oraşul, ori... se’ntămplă o nenorocire. Şi să ştii că juraţii mă achită! De ce torturezi cu maniile tale: pe picolo, pe grătaragiu, pe ţal...? — Omule, nu te supăra! Aşa mi-a fost mie destinul: să-mi placă mititeii sângeroşi. Dar de când cu metoda lui Fletcher: masticaţiune lentă şi salivaţiune abundentă,—până mă hotărăsc să-i dau drumul pă gârliciu primei îmbucături, pe a doua s‘a şi depus untură sleită. Prăjirea (ţine minte!) conservă, însă, temperatura! Apoi mă amuză ca, după ce am zăbovit cu mestecatul, să mai şi ronţăi puţin! — Ii s’au tulburat minţile, nenorocitule ! — Zem, nu! Dar sânt vilegiaturist. Iar vilegiatură fără tabieturi, mi se poate! Uit’te, domnul cela de la măsuţa din boxă. Dumisale îi place capuţineruţ pe negru, să-i clocotească în ceaşca de porţelan, iar caimacul de lapte groscior, adus în farfurioară de cristal, să aibă un pospai de ghiaţă. Şi nu le consumă disjuncte, căciare o teorie a dumnealui:) caimacul cată să fie pătruns de-o idee de cafea, iar capuţinerul trebue să fie uşure atins de gustul caimacului. El numeşte aceasta : interdependenţă alimentoasă. — Zi-i ospiciu... — Nu, spune-i: staţiune climaterică. Da stai să vezi. După ce s'a răsturnat caimacul peste capuţiner ca să-l acopere complect, începe planul de atac. întâi, cu un vârf de linguriţă scociorănd spre marginea ceştii, se formează o geană. Apoi, rând pe rând se ia câte o înghiţitură de caimac răcoritor al gâtiţea, şi câte două sorbituri de cafea, mai fierbinţi încă prin contrast! Caimacul se scoate încet-încet periferic şi circular... — Am înţeles: lungeşti şi apoi lărgeşti geana, până când caimacul devine roată de moară, după aceea străgărie de olar, prăsnel de fus, tărcoală, nasture de nădrăgei... geograficeşte: de la insulă la ostrov. — Aha! începi să te converteşti. Dar n’am isprăvit. Zahărul nu-l amesteci de tot; ce rămâne la fundul ceştii dă un caramel delicios... — Pentru aşa ceva cheltuiţi voi aicea timp, energie, inteligenţă ? — Şi adică de ce nu ? Inconsecventul, numai „tristeţe“ tale au dreptul să trăiască — Care „frişcă”, mă? — Ia, „Fetele din Arpătac Ce tot pipă la tăbac!“ Lor—fiindcă sânt din lecturile tale folklorice—li-i îngăduit să pipe; noi, însă, n‘avem voe de fumat; dănsele cu „tăbacul“, noi nici cu tutunul. Tu şi cu ele vreţi să monopolizaţi viţiile şi tabieturile toate! Şi, la urma unei, ce sând cuvinţoaiele şi cuvinţelele tale, ba înşurubate, ba răsfrânte, pe cari aci le pronunţi stimuţănd, aci îţi duci gura până la ureche.—ce sânt dacă nu tabieturi vocabularistice ? Copleşit sub acest rechizitorii, dar nevrând să capitulez cu totul am cerut şi eu: „Doi mici, băeţele! Insă prăjiţi pe partea de sus, nu pe dedesubt; că eu (cu o ironie fără convingere) nu’s ca domnul, mie întâi îmi place să ronţăi. Ai înţeles ?“ Cum să nu înţeleagă ? Că ne-a adus cinci mititei, jumătate cărbune, jumătate roşcătură. Şi avea băiatul nişte blajini ochi de două ori saşii şi în direcţiuni contrarii, ca fiecăruia dintre noi să i se pară—iar amândoi laolaltă s-o credem—că tabietlâcul lui a primit atenţia trebuincioasă şi cuvenita satisfacţiune. BARBU LAZAREANU ASTAZI TABIETLIN Se poate face un bărbat din inima unei femei! vi se desvăluie în chip zguduitor In celebru! roman pasional CEAI FĂCUT DIN INIMA MEfl? de Alfred Machard îctîti.1 în „ROMANELE CAPTIVANTE“ (12 Lei,260 pagini) |*a toţi fihigsşariLitorii la gări* Balcicul nu e plajă Coasta de argint, dealurile de cretă, reveria geografică a Balcicului n’a avut norocul unei aglomerări nisipoase, unde oamenii să se poată înfrăţi cu valurile moi ale mării. Ţărmul rebarbativ, e refractar, prevăzut cu stânci şi mărăcini. Totuşi Balcicul e staţiune maritimă, a fost uzurpat pictorilor care-i descoperiseră pentru ei. Despre aceste lucruri Stefan Roll scrie în „Cuvântul liber” de săptămâna această. DIMINEAȚA CALAFAT. 29. — întreaga populaţie e sub impresia extraordinarei manifestaţii de la Maglavit, ce a luat proporţii nemaipomenite până acum. Oamenii ce s-au întors de acolo, nu fac decât să comenteze faptul şi gestul zecilor de preoţi, cari ţinând seama de sacrificiile imensei mulţimi venite din toate colţurile ţării, au socotit în conştiinţa lor că li se impune asistenţa clericală, participând la procesiune. Lumea e convinsă că Episcopia considerând motivele excepţionale ce au determinat pe slujitorii bisericii să se asocieze la manifestaţia norodului, nu va formula obiecţiuni. Se subliniază faptul că niciodată o mişcare spontană, cu un atare substrat, nu s’a înregistrat. Nici chiar faimoasele hramuri din Moldova — Iaşi şi Suceava — n'au reuşit să concentreze vreodată măcar a douăzecea parte din numărul participanţilor la Maglavit . Şi apoi pomenitele locuri de reuniune anuală a credincioşilor nu chiamă decât populaţia din judeţele respective, pe când la Maglavit au venit mii de oameni din toate provinciile ţării. A MAI RAMAS LUME Duminică după amiază, tabăra uriaşă de căruţe a început să se puie în mişcare. Până seara târziu şoselele spre Craiova, Teleorman şi judeţele dunărene, erau acoperite de vehicule înfăţişând o lungă caravană, ce se desfăşura pe kilometri. Trenurile şi automotoarele erau luate cu asalt la staţiile din vecinătatea haltei Maglavit. Deasemeni locuitorii din împrejurimi, cari veniseră pe jos, în grupuri, înegreau câmpul. Multă lume a mai rămas. Pădurea şi poiana din preajma troiţei continuă să fie populate. Pelerinajul bolnavilor nu s’a terminat. Eri au mai sosit alţi creciedincioşi, cari nu apucaseră să fie la timp pentruprocesiune. Locurile eliberate de cei plecaţi au aspectul unui vast cantonament părăsit. Printre cei noui veniţi e şi o familie din Hotin, purcesă la drum cu o căruţă cu cai, de o săptămână . E interesant de constatat că mulţimea nu-l consideră pe ciobanul Petrache Lupu, drept centrul exclusiv al atenţiilor, ci mai curând locul unde se înalţă azi troiţa, unde se desfăşoară actele de pietate şi invocare dumnezeească. Lumea a fost adânc impresionată de cuvintele păstorului şi de îndemnurile lui, la potolire şi cuminţenie. Ea continua sa se urce la stână, unde Petrache Lupu, repetă, pentru a mia oară, întâmplarea minunată. Căci ciobănitu' nu şi-a neglijat treburile, înţelegând să trăiască mereu, in mijlocul oilor. DANIILE N’AU FOST INCA VERIFICATE Daniile dăruite de credincioşi Duminică, sunt importante. Se crede că numai în această zi, s‘au strâns vreo 50.000 lei. Până acum suma adunată, încă necontrolată, ar atinge 150.000 lei. Să se ţie seamă că e colectată ban cu ban, ceiace mărturiseşte importanta afluență. Până acum, nu s‘a hotărît încă în ce mod să se procedeze la depunerea banilor, ce vor constitui un prim fond pentru construirea bisericii. Satul Maglavit e într’o permanentă animaţie. Mereu se perindă căruţe şi autobuze. Hangiii au motive să-i fie recunoscători ciobanului. Deasemenea e interesant de notat că nu s’a petrecut nici în toiul marei adunări de Duminică, nici în tot răstimpul de când durează pelerinajul, vreun incident. Se citează cazul unui comerciant din Craiova care și-a pierdut portmoneul în învălmășală. Văzându-1 tulburat, sătenii auzind despre ce e vorba i-au spus să nu aibă nici grije că-i va fi restituit. Intradevâr, după procesiune, ciobanul Petrache Lupu a strâns lumea la stână, spunând că i s'a adus o sumă de obiecte găsite de oameni în pădure sau pe câmp. Păgubaşii şi-au recăpătat astfel lucrurile. Printre aceştia se număra şi comerciantul craiovean. Acest fapt a impresionat, fiind considerat de norod ca un semn că vorbele păstorului au început să dea roade şi că nimeni nu mai râvneşte la bunul altuia. COR. După marea procesiune dela Maglavit Pelerinajul nu s’a terminat «.S’a strâns o importantă sumă din daniile credincioşilor.Cum se comentează evenimentul fi vorbind mulţimii in ajunul procesiunii Ciobanul Ne găsim în plină perioadă caniculară. . * „ .. . Eri s-a înregistrat la București 33 grade la umbră, pe dealul Filaretului, 34 grade în centru. La soare, pe sol temperatura a atins aproape 50 grade, de aceia în orele amiezii atmosfera era atât de fierbinte, încât nu se mai putea circula. 21 GRADE LA PREDEAL Valul de căldură a ajuns şi în regiunile muntoase. Temperatura Predealului, cea mai răcoroasă localitate de vilegiatură, a fost era de 21 grade la umbră, circa 40 grade la soare, (diferenţa între soare şi umbră e mai pronunţată la munte ca în câmpie). Azi vom avea morari parţiale, pe alocuri averse cu descărcări electrice. Canicularele se vor prelungi în August CE SE AŞTEAPTĂ IN AUGUST? August, apogeul verii, va fi o lună a căldurilor ecuatoriale. In anii 1930 şi 1931 Iulie a fost mai fierbinte decât August, dar în 1929 şi 1932 canicularele cele mai tari le-am avut in. August. Profesorul Braun, conducătorul Institutului de previziuni din Frankfurt am Main, examinând însemnările hieteorologice făcute în Germania timp de 243 de ani, a ajuns la concluzia că August e luna cea mai secetoasă a anului. Concluzia lui Braun nu e valabilă nici pentru toată Germania, dar mi-te la noi. In România ploile cele mai puţine cad in Septembrie, dalia August avem uneori şi ruperi de nori. Căderea perseidelor (roia de pietre cereşti care intersectează acum orbita terestră) va încărca atmosfera cu un exces de elecrictate ca în toţi anii. La 9, 10, 11 şi 12 August ploaia de meteorite va fi maximă. Miliardele de ţăndări cosmice pătrunzând în atmosferă cu iuţeli de mii de metri pe secundă, vor mări temperatura şi potenţialul electric, declanşând pe alocuri furtuni. Dinamismul atmosferic provocat de perseide va favorza insă formarea norilor de grindină, iar în unele regiuni muntoase va cădea probabil zăpadă ca în prima decadă a lui Iulie. L. FLORIN CUM E TIMPUL 50 grade la soare iar atmosferă de cazan la București Pagina 3-a Groaznicul accident al unui copil CAMPINA, 29. — Copilul Dumitru Nic. Mihăescu, în etate de ani de fel din comuna Cosmina, urcăndu-se într’un prun, craca pe care şi-a pus piciorul s’a rupt. Copiul s’a rostogolit la pământ. In cădere el s’a înfipt într’un ţăruş, care i-a perforat abdomenul şi i-a scos intestinele. In stare extrem de gravă, mica victimă a fost internată în spitalul local. Accident de automobil pe şoseaua Bucureşti- Olteniţa Eri dimineaţă, la ora 9 jum, pe şoseaua Bucureşti-Olteniţa, în dreptul klm. 28, maşina „Doge” condusă de D. Mircea Frigator, senator de Ilfov, care era însoţit de d-na, a fost lovită din spate şi laturi de camioneta Ford cu No. 445 Tr.-Mg. proprietatea d-lui ing. Stoica. Din fericire accidentul nu a făcut nicio victimă. Arestarea unui fioros criminal El şi-a ucis şi BRĂILA, 30. — Am relatat la timp oribila crimă săvârşită în corn. Valea Cânepei. Săteanul Apostol Popa a fost omorît prin sugrumare şi jefuit de fostul lui servitor, Nicolae Şerban, care îşi face stagiul într’un regiment din Capitală. După comiterea crimei, ucigaşul a dispărut, deoarece îi era teamă că, înapoindu-se la unitatea din care făcea parte, să nu fie arestat, deoarece aflase că autorităţile îl bănuesc pe el că e autorul asasinatului. Ori după amiază insă, o patrulă de jandarmi l-a descoperit printre lanurile de porumb din apropierea comunei însurăţei şi jefuit stăpânul l-a arestat. La primele cercetări întreprinse de postul de jandarmi din corn. însurăţei, dezertorul a mărturisit că el a ucis şi jefuit pe fostul lui stăpân. El l-a pândit într-o seară, când venea de la oraş, unde vânduse cereale şi l-a sugrumat, apoi a aruncat cadavrul în marginea drumului, unde — cum se știe — a fost devorat de câini. Criminalul a fost înaintat postului de jandarmi din com. Valea Cânepei, care urmează să stabilească împrejurările în cari a fost omorît săteanul Apostol Popa. C/'f/J/,—cu începere de mâine — ziarul Banan« Două săptămâni in Rusia Sovietică NOTE ŞI IMPRESII DE CĂLĂTORIE de A. Condea O serie de reportaje asupra vieții din U. R. S. S., marile oraşe sovietice, micile târguşoare, satele, viaţa socială şi economică ..AiL&dsaxaiSSlaiS' iBtesJllESiti apa'Mk Rusiei d&azi.