Dimineaţa, august 1935 (Anul 31, nr. 10272-10302)

1935-08-01 / nr. 10272

Joi I August 1935 4 |Eu l-am ajutat Iţe Cătar­u­ ­ De când­ stau la dispoziţia po­liţiei, nimănui nu i-a trăznit prin cap că poate sunt şi eu om ca toţi oamenii şi că pot avea şi eu nevoia de a face o baie şi de a să mă primeni. Astăzi, cineva a avut ideia de­­ a-mi da prilejul să fac o baie şi frigă mă primenesc. De câteva ori m’am plâns lui Ţugui, de regimul mizerabil, fără un blid din care să beau apă, fă­ră un lighean în care să mă spăl, şi fără un pic de aşternut pen­tru odihnă. De când sunt la dispoziţia po­liţiei, pot număra zilele când mi s’a adus apa pentru spălat, nu­mai când eram chemată la in­terogatoriu. Ca şi cum eu aveam dreptul de a mă spăla, numai când sco­team capul în faţa anchetatori­lor. Astăzi dimineaţa, după o noap­te de nesomn, petrecută cu vâ­natul lighioanelor negre şi roşii, cari străbat scândurile odăii şi se plimbă pe pereţi, am primit vizita unui comisar. „- A fost trimis să-mi spună că­­ astăzi soarta mea se va decide.­­ Probabil, spunea comisarul, voia fi trimisă la parchet şi probabil mai adăuga el, că magistratul­­îmi va decide definitiv soarta Viea. Cum iţi va fi norocul. Aşa a spus. Cum îmi va fi norocul. El, comisarul, fusese trimis să mă întrebe dacă înainte de a părăsi arestul n’aş vrea să trec pe acasă de unde aş putea să-mi iau nişte schimburi. Aş putea să fac eventual şi o baie. La gândul că voiu străbate trăi­zile Capitalei, sub paza comisa­rului, am simţit un întuneric în faţa ochilor. Din acel întuneric, au început să se desprindă o mulţime de fi­guri necunoscute, pe care le ve­deam cum întorc cu curiozitate şi ostentaţie capul după mine, pe stradă. Aliment, pentru haitele de oa­meni lacomi de senzaţie. Şi apoi, în cartierul meu, în­­ străduţa unde locuiam, toată lu­mea o să mă vadă. Aveam dreptul să refuz pro­punerea comisarului, dar se vede treaba că el fusese trimis de ci­neva şi că altfel n’ar fi venit. Şi apoi, m’am văzut cotropită­­de o umilinţă a cărei greutate o simţeam, materială ca un fum în­­necăcios, absorbit prin toţi porii. Nu puteam refuza. Poate oa­menii aceştia mă menajează şi înainte de a mă trimite la ocnă, sau poate peste graniţă la unguri, se gândesc la mine, cea istovită de povara închisorii şi a hainelor neschimbate de atâta timp. Cred că n’aş fi acceptat pro­punerea comisarului. Mi-am dat seama de asta. Pentru mine, vedeţi, înainte de toate, o baie reprezintă fericirea apoi cu un adaos la această fe­ricire ar fi fost şi primenirea ru­felor şi a hainelor pe care le simţeam lipite de corp şi identi­ficate cu oboseala şi agonia mea. O baie. Asta voiam. Şi am ple­cat cu comisarul. In pragul poli­ţiei în faţa străzii şi a vieţii li­­­­bere peste care cerul turna o­­ ploaie măruntă, nesfârşită. Nu. Nu puteam străbate stră­zile, aşa ca hoaţele şi ca mamele denaturate.­­ M’am înţeles ca comisarul să meargă lângă mine, ca şi cum ne-am fi dus la plimbare. Omul era enervat de această propunere a mea şi îl bănuiam foarte plictisit. Mi-a spus: —• Uite fetițo! Ici-așa, am o garnitură de gloanțe. Fiecare Costă câte un gologan găurit. Să nu mă obligi, să scap vre­unul așa, după tine. Era o glumă, care însă nu mă mai privea. Am pornit pe ploaie. Lumea pe stradă întorcea capul după mine. Poate cineva m’a recunoscut du­pă fotografia mea apărută în ziare. După câţiva paşi, sub loviturile ploii şi sub privirea sfredelitoare XIII a trecătorilor, am văzut că nu mai pot continua drumul. L-am implorat pe comisar să luăm o birjă. Plăteam eu. In cele din urmă, a acceptat. Peste câteva minute am ajuns in faţa casei noastre. Un senti­ment obscur şi confuz a pus a­­tunci stăpânire pe mine. Un amestec insuportabil de sentimente, mă opreau să intru în curticica noastră, umilă, de unde se puteau vedea glastrele cuminţi ale bunicii. Erau înşirate pe pervazul fe­­restrii şi priveau cu ochii de floare, la revenirea mea, sub pa­za unui om al poliţiei. Am păşit totuşi înainte cu co­misarul în urma mea. Am avut chiar prezenţa de spirit să oco­lesc bălţile pline apă. Am ajuns. Uşa s-a deschis şi dinăuntru mi-a venit în întâm­pinare bunicuţa. După un ceas eram alt om. Curată şi primenită. Părăseam casa bunicii cu un pachet de haine sub braţ. Am ajuns din nou în arest. N’am stat prea mult singură şi Ţugui m’a condus în biroul in­spectorului Rafail. Cu o blândeţe care mi-a făcut nespus de mult bine, inspectorul mi-a expus situaţia mea. Ungurii prin toată presa lor şi prin legaţiile din ţară, cereau ex­trădarea mea. Autorităţile româ­neşti, înţeleg să mă protejeze de­oarece până acum, nimeni n’a putut stabili cu preciziune par­ticiparea mea la activitatea tero­ristă a lui Cătărău. Extrădarea mea ar însemna moartea sigură. Abia ajunsă în gara din De­breţin, studenţii şi mulţimea ma­ghiară mă vor sfâşia. Mă vedeam linşată. Un biet pumn de carne într’un ocean de furie. Scuipată, lovită... In sală mă aşteptau doi jan­darmi. Cu ăştia mi-am spus, nici gând de tocmeală. Trebuia să străbat astfel, stră­zile şi privirile lumii, chemate de tovărăşia celor doi soldaţi. Am fost adusă în faţa judecă­torului de instrucţie, un tânăr cu părul abia încărunţit şi cu un profil de nobil roman. Roba lui largă mi-aduce aminte de privirile mele din nopţile de groază, petrecute la poliţie. Am vorbit puţin şi totuş mi-a trebuit un efort dureros să scot câte un cuvânt din gâtlejul care mi se uscase . Urechile, îmi văjâiau. Interogatoriu. Aceleaş întrebări cenuşii, grele. Efortul de a răspunde era atât de mare, încât glasul meu parcă străbătea distanţa până la ure­chea judecătorului. Soarta mea s’a pecetluit. (Va urma) '»• Tăbied­iu înţelegem să mai fie cla­sicul pensionar cu luleaua bocşită („coană Glafiro, ia dă-mi spilca din cocu matale, să distup o­leacă ciu­bucul“) şi doritor de spumă cu măr­gele vii pe cafeluţa neagră bolboro­sind încă de fierbinţeală în ceaşca pictată (doi gravi Piticoţi cu tichiile ■joviale). Dar ceea ce n’am­­putut pricepe este ca un om tânăr, ştiutor pe din afa­ră al lui Baudelaire şi care-l ceteşte pe André Gide, să-i spue băiatului de cârciumă, cu aerul că-i încredin­ţează o misiune de pe urma căreia depinde ceva: — „Trei mici! Mustoşi pe o parte şi prăjiţi, bi­ne pră­jiţi, pe partea cealaltă! S’a înţeles? Şi cu farfuria încălzită! Şi acuma ia comanda de la domnul“ Domnu—­adică eu—devenise, adică devenisem, agresiv: — Mă, ori părăseşti imediat masa, restaurantul sau chiar oraşul, ori... se’ntămplă o nenorocire. Şi să ştii că juraţii mă achită! De ce torturezi cu maniile tale: pe picolo, pe gră­tar­agiu, pe ţal...? — Omule, nu te supăra! Aşa mi-a fost mie destinul: să-mi placă mi­titeii sângeroşi. Dar de când cu me­toda lui Fletcher: masticaţiune len­tă şi salivaţiune abundentă,—până mă hotărăsc să-i dau drumul pă gârliciu primei îmbucături, pe a doua s‘a şi depus untură sleită. Pră­­jirea (ţine minte!) conservă, însă, temperatura! Apoi mă amuză ca, după ce am zăbovit cu mestecatul, să mai şi ronţăi puţin! — Ii s’au tulburat minţile, nenoro­­citule ! — Zem, nu! Dar sânt vilegiaturist. Iar vilegiatură fără tabieturi, mi se poate! Uit’te, domnul cela de la mă­suţa din boxă. Dumisale îi place ca­­puţineruţ pe­­ negru, să-i cloco­tească în ceaşca de porţelan, iar caimacul de lapte groscior, adus în farfurioară de cristal, să aibă­ un pospai de ghiaţă. Şi nu le consumă disjuncte, căci­­are o teorie a dum­nealui:) caimacul cată să fie pă­truns de-o idee de cafea, iar capuţi­­nerul trebue să fie uşure atins de gustul caimacului. El numeşte acea­sta : interdependenţă alimentoasă. — Zi-i ospiciu... — Nu, spune-i: staţiune climate­rică. Da stai să vezi. După ce s'a răsturnat caimacul peste capuţiner ca să-l acopere complect, începe planul de atac. întâi, cu un vârf de linguriţă scociorănd spre marginea ceştii, se formează o geană. Apoi, rând pe rând se ia câte o înghiţitură de caimac răcoritor al gâtiţea, şi câte două sorbituri de cafea, mai fierbinţi încă prin contrast! Caima­cul se scoate încet-încet periferic şi circular... — Am înţeles: lungeşti şi apoi lărgeşti geana, până când caimacul devine roată de moară, după aceea străgărie de olar, prăsnel de fus, tăr­­coală, nasture de nădrăgei... geo­graf­iceşte: de la insulă la ostrov. — Aha! începi să te converteşti. Dar n’am isprăvit. Zahărul nu-l a­­mesteci de tot; ce rămâne la fundul ceştii dă un caramel delicios... — Pentru aşa ceva cheltuiţi voi aicea timp, energie, inteligenţă ? — Şi adică de ce nu ? Inconsec­ventul, numai „tristeţe“ tale au dreptul să trăiască — Care „frişcă”, mă? — Ia, „Fetele din Arpătac Ce tot pipă la tăbac!“ Lor—fiindcă sânt din lecturile tale folklorice—li-i îngăduit să pipe; noi, însă, n‘avem voe de fumat; dăn­­sele cu „tăbacul“, noi nici cu tutu­nul. Tu şi cu ele vreţi să monopoli­zaţi viţiile şi tabieturile toate! Şi, la urma unei, ce sând cuvinţoaiele şi cu­vinţelele tale, ba înşurubate, ba răsfrânte, pe cari aci le pronunţi stimuţănd, aci îţi duci gura până la ureche.—ce sânt dacă nu tabieturi vocabularistice ? Copleşit sub acest rechizitorii, dar nevrând să capitulez cu totul am cerut şi eu: „Doi mici, băeţele! Insă prăjiţi pe partea de sus, nu pe de­desubt; că eu (cu o ironie fără con­vingere) nu’s ca domnul, mie întâi îmi place să ronţăi. Ai înţeles ?“ Cum să nu înţeleagă ? Că ne-a a­­dus cinci mititei, jumătate cărbune, jumătate roşcătură. Şi avea băiatul nişte blajini ochi de două ori saşii şi în direcţiuni contrarii, ca fiecăruia dintre noi să i se pară—iar amândoi laolaltă s-o credem—că tabietlâcul lui a primit atenţia trebuincioasă şi cuvenita sa­­tisfacţiune. BARBU LAZAREANU AST­AZI TABIETLIN­ Se poate face un bărbat din inima unei femei! vi se desvăluie în chip zguduitor In celebru! roman pasional CEAI FĂCUT DIN INIMA MEfl? de Alfred Machard îctîti.1 în „ROMANELE CAPTIVANTE“ (12 Lei,260 pagini) |*a toţi fihigsşariL­itorii la gări* Balcicul nu e plajă Coasta de argint, dealurile de cretă, reveria geografică a Balcicu­­lui n’a avut norocul unei aglomerări nisipoase, unde oamenii să se poa­tă înfrăţi cu valurile moi ale mării. Ţărmul rebarbativ, e refractar, pre­văzut cu stânci şi mărăcini. Totuşi Balcicul e staţiune maritimă, a fost uzurpat pictorilor care-i descoperi­seră pentru ei. Despre aceste lucruri Stefan Roll scrie în „Cuvântul liber” de săptă­mâna această. DIMINEAȚA CALAFAT. 29. — întreaga popu­la­ţie e sub impresia extraordinarei manifestaţii de la Maglavit, ce a luat proporţii nemaipomenite până acum. Oamenii ce s-au întors de a­­colo, nu fac decât să comenteze faptul şi gestul zecilor de preoţi, cari ţinând seama de sacrificiile imensei mulţimi venite din toate colţurile ţării, au socotit în con­ştiinţa lor că li se impune asistenţa clericală, participând la procesiune. Lumea e convinsă că Episcopia considerând motivele excepţionale ce au determinat pe slujitorii bise­ricii să se asocieze la manifestaţia norodului, nu va formula obiecţiuni. Se subliniază faptul că niciodată o mişcare spontană, cu un atare substrat, nu s’a înregistrat. Nici chiar faimoasele hramuri din Mol­dova — Iaşi şi Suceava — n'au reuşit să concentreze vreodată mă­car a douăzecea parte din numărul participanţilor la Maglavit­ . Şi apoi pomenitele locuri de reuniune anua­lă a credincioşilor nu chiamă decât populaţia din judeţele respective, pe când­ la Maglavit au venit mii de oameni din toate provinciile ţării. A MAI RAMAS LUME Duminică după amiază, tabăra uriaşă de căruţe a început să se puie în mişcare. Până seara târziu şoselele spre Craiova, Teleorman şi judeţele dunărene, erau acoperi­te de vehicule înfăţişând o lungă caravană, ce se desfăşura pe kilo­metri. Trenurile şi automotoarele erau luate cu asalt la staţiile din vecinătatea haltei Maglavit. Dea­­semeni locuitorii din împrejurimi, cari veniseră pe jos, în grupuri, înegreau câmpul. Multă lume a mai rămas. Pădu­rea şi poiana din preajma troiţei continuă să fie populate. Pelerinajul bolnavilor nu s’a ter­minat. Eri au mai sosit alţi cre­­ciedincioşi, cari nu apucaseră să fie la timp pentru­­procesiune. Lo­curile eliberate de cei plecaţi au aspectul unui vast cantonament părăsit. Printre cei noui veniţi e şi o fa­milie din Ho­tin, purcesă la drum cu o căruţă cu cai, de o săptămâ­nă . E interesant de constatat că mul­ţimea nu-l consideră pe ciobanul Petrache Lupu, drept centrul ex­clusiv al atenţiilor, ci mai curând locul unde se înalţă azi troiţa, unde se desfăşoară actele de pietate şi invocare dumnezeească. Lumea a fost adânc impresiona­tă de cuvintele păstorului şi de în­demnurile lui, la potolire şi cumin­ţenie. Ea continua sa se urce la stână, unde Petrache Lupu, repetă, pentru a mia oară, întâmplarea mi­nunată. Căci ciobănitu' nu şi-a negli­jat treburile, înţelegând să trăiască mereu, in mijlocul oilor. DANIILE N’AU FOST INCA VERIFICATE Daniile dăruite de credincioşi Duminică, sunt importante. Se cre­de că numai în această zi, s‘au strâns vreo 50.000 lei. Până acum suma adunată, încă necontrolată, ar atinge 150.000 lei. Să se ţie sea­mă că e colectată ban cu ban, ceia­­ce mărturiseşte importanta afluen­ță. Până acum, nu s‘a hotărît încă în ce mod să se procedeze la de­punerea banilor, ce vor constitui un prim fond pentru construirea bise­ricii. Satul Maglavit e într’o perma­nentă animaţie. Mereu se perindă căruţe şi autobuze. Hangiii au mo­tive să-i fie recunoscători cioba­nului. Deasemenea e interesant de no­tat că nu s’a petrecut nici în toiul marei adunări de Duminică, nici în tot răstimpul de când durează pe­lerinajul, vreun incident. Se citează cazul unui comerciant din Craiova care și-a pierdut port­­moneul în învălmășală. Văzându-1 tulburat, sătenii auzind despre ce e vorba i-au spus să nu aibă nici grije că-i va fi restituit. Intrade­­vâr, după procesiune, ciobanul Pe­­trach­e Lupu a strâns lumea la stâ­nă, spunând că i s'a adus o sumă de obiecte găsite de oameni în pă­dure sau pe câmp. Păgubaşii şi-au recăpătat astfel lucrurile. Printre aceştia se număra şi comerciantul craiovean. Acest fapt a impresio­nat, fiind considerat de norod ca un semn că vorbele păstorului au început să dea roade şi că nimeni nu mai râvneşte la bunul altuia. COR.­­ După marea procesiune dela Maglavit Pelerinajul nu s’a terminat «.­S’a strâns o importantă sumă din daniile credincioşilor.­Cum se comentează evenimentul fi vorbind mulţimii in ajunul procesiunii Ciobanul Ne găsim în plină perioadă ca­­­niculară. . * „ .. . Eri s-a înregistrat la București 33 grade la umbră, pe dealul Filare­­tului, 34 grade în centru. La soare, pe sol temperatura a atins aproape 50 grade, de aceia în orele amiezii atmosfera era atât de fierbinte, încât nu se­ mai putea circula. 21 GRADE LA PREDEAL Valul de căldură a ajuns şi în regiunile muntoase. Temperatura Predealului, cea mai răcoroasă lo­calitate de vilegiatură, a fost era de 21 grade la umbră, circa 40 gra­­de la soare, (diferenţa între soare şi umbră e mai pronunţată la munte ca în câmpie). Azi vom avea morari parţiale, pe alocuri averse cu descărcări elec­trice. Canicularele se vor prelungi în August CE SE AŞTEAPTĂ IN AUGUST? August, apogeul verii, va fi o lună a căldurilor ecuatoriale. In anii 1930 şi 1931 Iulie a fost mai fierbinte de­cât August, dar­ în 1929 şi 1932 canicularele cele mai tari le-am avut in. August. Profesorul Braun, conducătorul Institutului de previziuni din Frank­furt am Main, examinând însemnă­rile h­ieteorologice făcute în Ger­mania timp de 243 de ani, a ajuns la concluzia că August e luna cea mai secetoasă a anului. Concluzia lui Braun nu e vala­bilă nici pentru toată Germania, dar mi-te la noi. In România ploile cele mai puţine cad in Septembrie, dal­ia August avem uneori şi ruperi de nori. Căderea perseidelor (roia de pie­tre cereşti care intersectează acum orbita terestră) va încărca atmos­fera cu un exces de elecrictate ca în toţi anii. La 9, 10, 11 şi 12 August ploaia de meteorite va fi maximă. Miliar­dele de ţăndări cosmice pătrunzând în atmosferă cu iuţeli de mii de me­tri pe secundă, vor mări tempera­tura şi potenţialul electric, declan­şând pe alocuri furtuni. Dinamismul atmosferic provocat de perseide va favorza insă forma­rea norilor de grindină, iar în unele regiuni muntoase va cădea probabil zăpadă ca în prima decadă a lui Iu­lie.­­ L. FLORIN CUM E TIMPUL 50 grade la soare iar atmosferă de cazan la București Pagina 3-a Groaznicul accident al unui copil CAMPINA, 29. — Copilul Dumi­tru Nic. Mihăescu, în etate de­­ ani de fel din comuna Cosmina, urcăn­­du-se într’un prun, craca pe care şi-a pus piciorul s’a rupt. Copiul s’a rostogolit la pământ. In cădere el s’a înfipt într’un ţăruş, care i-a perforat abdomenul şi i-a scos in­testinele. In stare extrem de gravă, mica victimă a fost internată în spitalul local. Accident de automobil pe şoseaua Bucureşti- Olteniţa Eri dimineaţă, la ora 9 jum, pe şoseaua Bucureşti-Olteniţa, în dreptul klm. 28, maşina „Doge” condusă de D. Mircea Frigator, senator de Ilfov, care era însoţit de d-na, a fost lovită din spate şi laturi de camioneta Ford cu No. 445 Tr.-Mg. proprietatea d-lui ing. Stoica. Din fericire accidentul nu a fă­cut nicio victimă. Arestarea unui fioros criminal El şi-a ucis şi BRĂILA, 30. — Am relatat la timp oribila crimă săvârşită în corn. Valea Cânepei. Săteanul Apostol Popa a fost omorît prin sugrumare şi jefuit de fostul lui servitor, Nicolae Şerban, care îşi face stagiul într’un regiment din Capitală. După comiterea crimei, uciga­şul a dispărut, deoarece îi era teamă că, înapoindu-se la unita­tea din care făcea parte, să nu fie arestat, deoarece aflase că au­torităţile îl bănuesc pe el că e autorul asasinatului. Ori după amiază insă, o pa­trulă de jandarmi l-a descoperit printre lanurile de porumb din apropierea comunei însurăţei şi jefuit stăpânul l-a arestat. La primele cercetări întreprin­se de postul de jandarmi din corn. însurăţei, dezertorul a mărturisit că el a ucis şi jefuit pe fostul lui stăpân. El l-a pân­dit într-o seară, când venea de la oraş, unde vânduse cereale şi l-a sugrumat, apoi a aruncat cada­vrul în marginea drumului, unde — cum se știe — a fost devorat de câini. Criminalul a fost înaintat po­stului de jandarmi din com. Va­lea Cânepei, care urmează să sta­bilească împrejurările în cari a fost omorît săteanul Apostol Popa. C/'f/J/,—cu începere de mâine — ziarul B­anan« Două săptămâni in Rusia Sovietică NOTE ŞI IMPRESII DE CĂLĂTORIE de A. Condea O serie de reportaje asupra vieții din U. R. S. S., marile oraşe sovietice, micile târguşoare, satele, viaţa socială şi economică ..­AiL&dsaxaiSSlaiS' iBtesJllESiti apa'Mk Rusiei d&azi.

Next