Dimineaţa, mai 1936 (Anul 32, nr. 10542-10572)

1936-05-01 / nr. 10542

Vineri 1 Mai 1936 Revizionismul maghiar reînvie cu toată puterea --------­„Cioplitele de bucurie ale Ungariei trebue să răsune iarăși“, scrie Rothermere in „The Dailly Mail“ Am arătat acum câteva zile în coloanele noastre că mişcarea re­vizionistă a fost reluată, de pute­rile interesate, cu o vigoare extra­ordinară. Sub influenţa anumitor circumstanţe internaţionale criti­ce pentru soarta tratatelor de pace, Ungaria a început din nou să se agite şi să ameninţe, pre­tinzând „restabilirea situaţiei din 1913”. Vântul de revizionism, ca­re bate cu furie dinspre Berlin, a creat atmosfera aceasta, în ale cărei mreje otrăvitoare se prind nu numai cei interesaţi direct la schimbarea statutului european, ci şi numeroşi oameni politici na­­ivi şi rău informaţi. Din concertul revizionist care se desfăşoară astăzi la rampa po­liticei continentale, nu putea să lipsească, desigur, vechia, şi ne­plăcuta noastră cunoştinţă, lor­dul Rothermere, magnat al­ pre­sei engleze şi cetăţean de onoare al Budapestei. UN ATAC VIOLENT Intr adevăr, după o lungă tă­cere, socotită de unii ca revenirea la legile bunului simţ politic, lor­dul in chestiune a pornit din nou la atac cu vigoare sporită, pen­tru a-şi manifesta sentimentele de ungaro-filie şi de revizionism. Apariţia d-sale subită nu trebuie considerată un fapt întâmplător. Ea face parte din campania va­stă pe care a pornit-o guvernul din Budapesta şi se leagă perfect. In toate încheieturile, cu agita­ţiunea guvernului german, al că■ lui ideal imediat, şi categoric este revizuirea. Rothermere, cunoscut in genere ca un om fără prea multe scrupule şi doritor de glo­rie răsunătoare, a intervenit în campania maghiar­o-germană cu intenţiunea vădită de a provoca dezorientarea opiniei publice en­gleze în dublul caz de atentat la interesele naţiunilor şi ale păcii: lovitura germană şi lovitura un­gară. Chiar în semnalul de luptă pe care-l lansează Rothermere în „The Daily Mail”, ziarul său, in­tenţiunea diversionistă şi provo­catoare este făţişe. Articolul „Clo­potele de bucurie ale Ungariei trebue să răsune iarăşi” publicat în ziarul cu data de 22 Aprilie cu ilustraţiuni, hărţi şi litere negre, demonstrează limpede caracterul pe care-l va avea campania re­vizionistă, de data aceasta. Tex­tul articolului este pur şi simplu uluitor. O PROFEŢIE NENOROCITĂ Rothermere începe prin a se auto­cita. El rememorează publicului profeţia pe car© a făcut-o acum cinci ani, când a scris că Hitler va cuceri puterea în Germania, în nu­mele unei forţe pe care oamenii de stat o ignorează cân­d este vorba de chestiunile politice: „inevitabilul“ In numele acestei forţe, continuă autorul revizionist, Germania a de­venit ce este astăzi. De remarcat un lucru: Rothermere nu se mulţume­şte să fie numai profetuil lui Hitler ci se arată partizanul dictatorului german. De la început, deci, se face legătura între campania revizionistă ungară şi acţiunea guvernului hitle­rist, amândouă tot atât de... „inevi­tabile“. Mai departe însă, lordul în che­stiune adoptă un limbaj fenomenal: „Acum cinci ani am afirmat că Ungaria trebui© să-şi îndrepte pri­virile pentru înlăturarea suferinţe­­or sale, spre imensa extensiune a nfluenţei germane în Europa, sub impulsul mişcării naziste. „Astăzi, afirm că actuala decadă va vedea Ungaria restaurată în ran­gul de mare naţiune, în Europa Cen­trală. „Două influenţe se unesc pentru a îndeplini lucrul acesta: magnificul spirit al poporului maghiar — şi pu­ternica sporire a autorităţii în Eu­ropa a marilor puteri lu care Unga­ria a legat prietenii: Italia şi Ger­mania". CE URMĂREŞTE CAMPANIA MAGHIARĂ Iată, aşa­dar, în aceste fraze, o afirmaţiune mai mult decât absurdă şi o provocare grosolană. Dacă lor­dul de la „Daily Mail“ mi s’a înşelat, din nenorocire, când a prezis trium­ful lui Hitler, socotim ca prorocirea d-sale cu „actuala decadă" în care Ungaria işi va restabili hotarele, e­­ste de domeniul celei mai absurde imaginaţii. Evident că nu frazele goale ale lordului vor duce vreodată la iz­bânda Ungariei, dar nu este mai pu­in adevărat că o campanie de pre­să de felul aceleia pe care o declan­şează propaganda maghiară poate avea drept rezultat aruncarea opi­niei publice engleze într’o confuzie periculoasă, atât pentru noi cât şi pentru el însuşi. ATACUL CONTRA ROMÂNIEI Nemulţumit cu profeţia, Ro­thermere reia în articolul său ve­chile game ale atacurilor contra statele zise succesorale. Aşa, de pildă, varsă foc şi pucioasă asu­pra autorilor tratatelor de pace şi in special asupra celor care au formulat tratatul de la Trianon, privitor la Ungaria. D-sa se întreabă de ce au dat aliaţii satisfacţie României şi Ce­hoslovaciei, două „state inferioa­re”, „supra­favorizate” etc., când în timpul războiului statele aces­tea nu au dat nici un ajutor alia­ţilor, ba dimpotrivă le-au fost sarcini grele. „Aceste două state de mâna a doua sunt răspunzătoare de menţi­nerea unor tratate de pace nedrepte, prin care s’a deposedat Ungaria de trei­ sferturi din teritoriul său naţio­nal şi au fost puşi sub domina­ţiune străină 3.300.000 de unguri". „Marea II a reparaţiu­­nii pentru Unigaria a sosit însă“. APOTEOZA După cum a presimţit pe Hit­ler, spune Rothermere in închei­ere, tot aşa presimte astăzi a­­poteoza Ungariei întregite in su­netele de bucurie ale clopotelor catedralei încoronării, din Buda, care vor răsuna peste amândouă malurile Dunării, anunţând u­ o p­­­sagiul fericit: Ungaria este iarăşi liberă! Finalul acesta, care nu-i lipsit de accente furibunde, in nemăsu­ratul lui lirism, nu trebuie consi­derat numai ca o figură retorică a lordului de la „Daily Mail”. El este un semnal. Guvernele din Bu­cureşti şi Fraga, a căror atenţi­une in materie de revizionism a fost şi este permanentă, au mai mult ca oricând datoria să supra­vegheze clipă cu clipă ofensiva m­aghiară unită cu ofensiva ger­mană. Iar opinia noastră publică să ia act de legătura atât de strânsă pe care o face domnul Rothermere in­tre ACTIUNEA REVIZIONISTA A UNGARIEI, NATIONAL-SOCIA­­LISMUL GERMAN si FASCISMUL ITALIAN. Regimurile de dreapta au simpa­tie pentru cauza Ungariei feudale. Democraţiile româneşti şi cehoslo­vace trebuie să dovedească însă, prin Sorta lor cu substanţă socială, că au destulă vigoare pentru a com­bate întotdeauna realizarea profe­țiilor lordului Rothermere. Mircea Gristorescu s W X Present Frontiers'^ Hungary Tod Hungary of 1913?!$^ Harta publicata în articolul terc­ului Rothermere , Ungaria din 1313 și Ungaria de astăzi. Harta acea­sta este utilizată mereu în propaganda revizionista. Guvernul polonez se va remania? VARȘOVIA, 29 (Rador). — Agon­ia Havas transmite: Circulă cu persistență svonul unei foarte apropiate remanieri a guver­nului. Cercurile politice consideră că criza de guvern este virtualmente deschisă din momentul când guver­nul a fost atacat de „Gazeta Polska” organ oficios condus de doi membri de frunte ai grupului „coloneilor”. Ziarul conservator „Stovo” din Vilno subliniază autoritatea prepon­derentă a generalului Eduard Rudz Smigly, inspectorul general al ar­matei. Ziarul se întreabă dacă ge­neralul Smigly va susţine grupul „coloneilor", „grupul refacerii” sau dacă va ţine armata departe de po­litică, mulţumindu-se a-şi spune cu­vântul în toate chestiunile în care este pusă în cauză apărarea naţio­nală. Nimic nu se va face cu privire la schimbarea guvernului înainte de 1 Mai. Autorităţile iau cele mai se­vere măsuri pentru ca ordinea să nu fie tulburată în acea zi. Pe de altă parte, recentele măsuri luate de guvern cu privire la con­trolul devizelor vor avea ca rezul­tat să întârzie criza guvernului. Noul regim al devizelor in Polonia VARŞOVIA, 29. (Rador). — Agen­ţia telegrafică polonă anunţă: Comisia de devize a autorizat băn­cile care negociază devize să proce­deze din propria lor iniţiativă la e­­fectuarea transferurilor pentru a­­chitarea plăţilor polone în străină­tate până la concurenţa sumei de 1.000 zloţi de persoană sau firmă pe zi, în scopul achitării angajamente­lor provenind din importarea măr­furilor din străinătate, a cheltueli­­lor de expediţie, de asigurare, trans­port, taxe vamale, etc. Pentru sumele mai mari şi pentru alte scopuri decât cele sus arătate, pentru fiecare caz în parte este ne­cesară o autorizație specială a comi­­siunei de devize. Sinuciderea unui magistrat din Caracal CARACAL, 29. — Judecătorul Fică Procopiescu dela tribunalul Ro­­manaţi s’a împuşcat trăgându-şî un foc de armă în tâmplă, azi la ora 10 dimineaţa. Dus la spital vn star© de comă, a încetat din viaţă. Magistratul a lăsat o scrisoare primului procuror, d. Seciureanu, prin ear©­ li­bere iertare să se înţe­paşcă şi roagă să nu i se facă autop­sia. Sinucigaşul nu arată motivele ac­tului său disperat. Judecătorul Procopiescu era o persoană bine cunoscută în cercu­rile locale. El era Sul directorului liceului din Oradia, părintele Pro­­copiesei. DENINEATA Pentru a evita accidentele de automobil, ale căror victime sunt adesea copiii de pe străzi, comuna Manchester a creat străzi speciale, înfundate, pentru focul copiilor CUVINTE PE ÎNŢELES Răspuns unui cititor, simbol îm­prumutat de noi din Occident, este de origine veche, grecească; sym­­bolon înseamnă „semn de recunoa­­ştere, convenţie" şi vine de la ver­bul symballo, care înseamnă: „a pune la un loc, a compara, a inter­preta". Acest verb e compus din syn la un loc" și ballo­na aruncă". GH. REVIGA DE AIUREA ŞI DE AICI V’aţi plătit cotizaţia ? Vrei nu vrei, oricât ai fugi de comi­tete, comiţii, societăţi, asociaţii, ligi, grupări, etc. angrenajul social e în aşa fel alcătuit, încât tot te pomeneşti membru undeva. Prin profesiune, prin insistenta per­suasiune a cuiva, te vezi la un moment dat mai cu voe, mai fără voe înscris şi ca, atare ai de plătit o cotizaţie lunară. Una sau mai multe, căci în afară de categoria celor cari preferă izolarea in­­rotarei în massă, încadrării într’o anu­mită direcţie, mai există şi acei — şi cred chiar că formează majoritatea — cari, dimpotrivă, aleargă după asemenea ocazii şi sunt bucuroşi de orice nouă „carte de membru” în bogata lor colec­ţie. Dar vedeţi că luna e să fii membru şi alta să-ţi plăteşti cotizaţia, indife­rent de suma ce ţi se pretinde, indife­­ferent de rangul tău social şi de veni­turile tale. Plata cotizaţiei e ceva ce se neglijează din obişnuinţă, din tradi­ţie, aş zice aproape din principiu. Ba, s’ar putea afirma chiar că, cu cât suma e mai mică şi cu cât joacă mai puţin rol în bugetul membrului cotizant, cu atât se achită mai greu. Ce-i un pol“» Un fleac de nimica. Se duce pe ţigări, pe o birjă, pe un aperitiv, pe te miri c®­ Dar când ţi se prezintă omul cu chitanțierul pentru achitarea acestui pol, îl vei amâna invariabil. — Lasă domn’le pe altă dată. N’am mărunţiş. Pentru un pol atâta deranj. Vino și d-ta la un an odată, încalce să știi la ce ai venit. Răspunsul e la fel cu cotizaţia de cinci poli sau 150 lei. „Vino altă dată”. Iar sumele în restanţă se adună şi vorba poetului Topîrceanu, trec anii, trec lu­­nile în goană şi cotizaţia tot neplătită rămâne. Sunt atâtea altele la care ai să te gândeşti, atâtea carinţi vin pe cap pe negândite, de cotizaţie îţi arde a­­tunci, cetăţean necăjit şi tembel, fost decan de barou, fost membru în consilii de disciplină, ale baroului, fost vice­preşedinte de parlament, fost primar şi ajutor de primar în Capitală, fost şi actual consilier comunal, avocat al Sta­tului, magistrat, parlamentar, doctor în drept din Paris şi ţară, profesor uni­versitar şi chiar fost ministru de ex­terne! Citez din lunga listă de circa 200, cetiţi două sute avocaţi din baroul­­ Ilfov suspendaţi din exerciţiul profe­­siunei deoarece ei, susţinătorii princi­piilor de drept, nu şi-au achitat coti­zaţiile cuvenite corpului în termenul a­­rătat de lege. Cotizaţia anuală nu de­păşeşte suma de una mie cinci sute lei, iar măsura drastică — pentru că nu există alta — a fost luată după ce al­tele, mai puţin severe, n'au dat nici un rezultat. Prin urmare aceşti două sube avocaţi nu numai că nu au dreptul de a pleda, dar li s’a luat şi acel de a se prezenta în justiţie. Până la urmă e cert că lu­crurile „se vor aranja”. Totul „se aran­jează” în ceie din urmă. Cu puţină a­­lergătură, cu puţină pagubă, cu puţină înjurătură, cu puţină uşurinţă şi cu puţină stăruinţă. Şi cu hotărirea „fermă” ca pe viitor să-ţi plăteşti co­tizaţia cu exactitate matematică, cro­nometrică, deoarece eşti Stan Păţitul. Iar lucrurile continuă la fel, fără nici o modificare, căci indolenţa înăscută şi educată, contagiunea, credinţa că nu ţi se poate întâmpla nimic, pentru că celalt cu sancţiunile e tot atât de in­dolent ca şi tine, veşnicul spirit de amâ­nare (deviza, lasă pe poimâine ceia ce ar fi trebuit să faci de alaltă ori), toate acestea biruesc cu uşurinţă decizia „fermă” luată sub presiunea împreju­rărilor. De notat că în hecatomba sacrifica­ţilor dela barou pentru neplata coti­zaţiei lunare, e o singură femee. Aş putea pune rămăşag că e măritată şi că s'a molipsit dela soţul necotizant din principiu sau că. într’adevăr greutăţile a material a a împiedicat-o dela iate» , plinirea acestei obligaţii. Dar ştiu că rămăşagurile se achită tot atât de pu­ţin ca şi cotizaţiile. E. MARGHITA Cugetările lui Chaplin Iată câteva din cugetările lui Chaplin, care-l caracterizează mai bine decât o bibliografie întreagă: Arta constă în ascunderea artifi­ciului. Câţi oameni ştiu oare să se bucure de acel har universal care e tăcerea? In fond, sunt o marionetă senti­mentală. Acesta e salariul pe care-l primesc muncitorii pentru descărcarea unui vas frigorifer care transportă carne congelată din Noua Zeelanda la Londra. Munca depusă este intr’a­­devăr foarte grea. Hamalii lucrează la o temperatură de minus 5 grade. Echipele se schimbă din oră în oră. O oră de muncă, o oră de repaus şi 1 kgr. de ceai fierbinte de fiecare muncitor, in aceste ore de repaus. Muncitorii lucrează cu o haină grea in spinare, cu încălţăminte şi mă­nuşi îmblănite. Un vapor se descarcă în trei zile, dar bineînţeles că nu so­­seşte în fiecare zi. Paris „Mein Kampf“ Veniturile cărţii „Mein Kampf” ţin loc pentru Hitler de listă civilă. Din prima ediţie au fost vândute două milioane exemplare iar crucişătoa­rele duc acum in cele patru unghiuri ale lumii opera Führerului, care câ­ştigă astfel o sumă însemnată ca autor. In literatura mondială e greu să găsești o operă care să fi produs un venit atât de însemnat scriitoru­lui. matricizi La Geneva s-a Întâmplat recent o crimă fioroasă. O doamnă Udry, cor­­setieră, a fost asasinată de proprii ei copii, cari au jefuit-o. Tinerii crimi­nali, Charles Udry de 19 ani şi sora lui Yvonne de 18 ani, au fost prinşi şi arestaţi la Lyon. Amândoi au fă­cut mărturisiri. Nenorocita mamă avea obiceiul să poarte asupra ei, ascunsă sub cen­tură, o sumă mai mare de bani, fapt cunoscut copiilor. Folosindu-se de lipsa tatălui, cei doi tineri s-au nă­pustit asupra mamei, spre a o jefui, act de altfel premeditat. Băiatul a sugrumat-o cu ajutorul unui fular apoi a cerut surorii sale două sticle, cu care au spart capul victimei. Cu cei 1000 franci elveţieni însuşiţi ast­fel, asasinii s-au refugiat în Franţa. Aflând însă că sunt urmăriţi, aveau de gând să părăsească oraşul Lyon şi să plece în Italia. In două zile ei au cheltuit 300 de franci, cumpă­rând haine şi ducând o viaţă lu­xoasă. Charles Udry a mai fost con­damnat în trei rânduri pentru furt. Pompierii englezi făcând exerciţii fie salvarea cu Pagina 13-a Elefantul şi biliardul Se ştie că elefanţii dispar tot mai mult în Indii. Specialiştii arată că motivul acestei dispariţii trebue cău­tat în răspândirea jocului de biliard. Din 1830 s-au făcut în lume întrea­gă cel puţin două mlioane mingi de biliard. Din doi colţi de elefant se pot face cel mult şapte mingi. Prin urmare cel puţin 300.000 elefanţi au fost sacrificaţi pentru biliard. In special după războiu acest joc a cu­noscut o vogă mare. Se fabrică a­­cum intr’un an mai multe mingi decât altădată intr’un deceniu. Con­secinţele sunt dezastruoase pentru pachiderm­. Colonie de leproşi in Spania La Fontilles, in apropiere de Ali­cante, în Spania, se află o colonie de leproşi care poate adăposti 1000 bolnavi Ei sunt îngrijiţi in 25 spi­tale care se află pe acest teren şi ocupaţi după gravitatea bolii, in diversele instituţii de muncă ma­nuală şi grădinărit, afiliate spitale­lor. Bolnavii au şi distracţii, teatre şi cinematografe speciale şi, bine­în­ţeles, aparate de radio. Torţa vie Iată o experienţă care produce senzaţie în America, dar care s’ar putea încerca şi aiurea, bineînţeles cu cuvenita asistenţă medicală şi tehnică. O persoană având in cap, o cască metalică e aşezată pe un scaun. Ea tine in mână, in poziţie orizontală, un tub cu Neon. Se declanşează o manetă şi deasupra căştii ţâşnesc scântei, iar tubul cu Neon începe sa iradieze. O altă persoană, prevăzută cu mănuşi izolatori, scoase din trapul „pacientului“ scântei imense, la care aprinde câte o foiţă, o lu­mânare, etc. Contactul e tăiat apoi, iar omul e viu şi teafăr. Acest fenomen al forţei vii se da­­toreşte pare-se utilizării curentului de înaltă frecvenţă care, traversând corpul uman, produce doar puţină e­­nervare nedureroasă pacientului în chestie. Se pare că procedeul va fi utilizat şi in terapie, intr’un viitor destul de apropiat. Bineînţeles persoanele sen­sibile, cărora le e frică de curentul eritric ce le va străbate corpul, nu vor fi supuse la aceste experienţe. Friptură de corb La Oklahoma e in mare cinste friptura de corb care a ajuns o mo­dă, un snobism, o furie. Iată cum se explică lucrul: Un doctor Stalin, fost funcţionar la ministerul sănătăţii, făcând con­statarea că carnea corbului e foarte bogată în proteine, a hotărât să vul­garizeze consumarea acestui ali­ment, cu atât mai mult cu cât con­­stitue o friptură gratuită. Bineînţe­les că Încercările lui au dat greş. Atunci a avut o idee originală şi eficace. A invitat la masă câteva personagii de vază şi le-a servit, fără a-i avertiza, tot felul de mâncări de corb. Oaspeţii au fost încântate de această mâncare necunoscută, iar când la urmă amfitrionul le-a spus adevărul, nimeni nu a­ mai opus re­zistenţă. De atunci friptura de corb a devenit populară în Oklahoma, spre bucuria vânătorilor de corbi. Regele Eduard francmason Regele Eduard VIII, până acum mare maestru al Lojei francmasoni­lor scoţieni, a acceptat să preia pa­tronajul acestei loje, iar locul ocu­pat de regele Eduard VIII până a­­cum, va fi Încredinţat ducelui de Kent. Marea lojă scoţiană francma­sonă îşi serbează aniversarea de 20 de ani la 30 Noembrie, ziua Sfântu­lui Andrei. La această dată va avea loc instalarea solemnă a ducelui în­­tr-o sală festivă, care poate cuprin­de trei mii de persoane. Hanul d-rei MacDonald Am vorbit în câteva rânduri de hanul La „Căruţa veche“ exploatat la Speen de carte d-şoar­a Yshbell Macdonald, fiica fostului premier englez. Hanul şi cârciuma de sub conducerea efectivă a acestei femei energice şi active au luat o dezvol­tare atât de mare, încât ea a cerut autorizarea autorităţilor locale să facă lucrări de transformare, mă­rind hanul, căruia ii va adăuga o sufragerie şi cinci camere pentru drumeţi. După o scurtă deliberare, fata a obţinut această autorizaţie, cererea ei fiind sprijinită şi de d. Alistair MacDonald, fratele „hangiței“ de profesiune arhitect, care se va ocupa de transformarea clădirii. Memoria lui Bartheu Louis Barhou, al cărui elogiu l-a făcut recent noul academician Clau­de Farrére, sub cupola Academiei, avea o memorie prodigioasă. In ti­nereţe, prietenii nu îndrăzneau să vorbească in faţa lui despre poezie. Indiferent de ce poet era vorba, Barthou ii cita imediat versurile. In­­tr’un rând, când se vorbia despre Victor Hugo, Barthou a recitat nu mai puţin de 3000 versuri ale poetu­lui său favorit. De altfel Barthou era şi foarte spi­ritual şi când acum trei decenii un inginer l-a sfătuit să nu coboare în minele de la Courrieres, unde se în­tâmplase o catastrofă, defunctul a­­cademician a răspuns prîntr’un joc­­de cuvinte care nu se poate traduce: Quand on est Barthou k­­’a­mneus-

Next