Dimineaţa, octombrie 1936 (Anul 32, nr. 10695-10725)

1936-10-01 / nr. 10695

? —----1 ^ S›x;' X * ”0* •&■. ‚i›. ’A.. DIMINEAŢA Pagina 3-a 0\ Dfa.r -Oy fa, fa Continuare in pag. 4-a Şedinţele senzaţionale nu s’au epuizat. In zadar se înghesuie insă publicul amator de lovituri de teatru; nu astăzi, mâine... Pe curând, pe foarte curând pledoariile vor readuce în dez­bateri elementul dramatic şi un senzaţional care, mocnit, nu aş­teaptă decât prilej de liberă des­făşurare. De altminteri nici audierile de martori n’au fost lipsite de in­teres. Intr’un proces de amploarea acestuia episoadele secundare desvăluie nebănuite perspective în moravurile zilei. Fiecare depoziţie evocă, o lu­me pe care nu toţi o cunoaştem, amănunte de moravuri, pagini de roman şi de frescă socială. Nu numai siluete bizare, nu exclusiv individualităţi, ma­niace, viţioşi şi impostori, ci cu toţi aceştia împreună cu naivii, cu oamenii de treabă, cu oame­nii de conştiinţă, alcătuind un La ora 2 fără zece. Şedinţa se­ de­schide. — „D-le grefier, martorii! Şi începe pomelnicul pe care cu atâta greutate îl vom epuiza. Mulţi lipsă. Şi nu totdeauna din cauza a­­prodului, care strigând, le stâlceşte : D-NA MICESCU ! Martoră — profesional — numele. Intră d. I. ROSENBERG, avocatul d-lui Herăscu, proprietarul Titei. A tratat cu Cuza Hota. Pe urreiu a tratat direct cu Titia. Suma s’a plătit astfel: a achitat 850.000 lei. A rămas 100.000 lei de plătit. D. av. PAUL ILIESCU arată o chitanţă semnată de d. Herăscu de­spre o sumă de 350.000 lei pe care avocatul nu o recunoaşte, socotind-o falsă. PART. CIV.: Aţi mai văzut vre­odată chitanţa? M.: Da! La instrucţie. D. IACOB VALEAN­U urmează. In­tră în sală, brun şi tacticos. Are aerul de a nu se amuza prea mult de cele ce se întâmplă. E director la ,Metallica” unde Ciulley e preşe­dintele consiliului de administraţie şi mare acţionar. PRES.: întrebuinţaţi cianura pen­etra galvanizare? — Nu! — Cu ce întăriţi băile de galva­nizare? — Cu aceleaşi săruri. PROCURORUL întreabă pe men­tor dacă îşi aminteşte ce a discutat în ziua de 24 Decembrie cu Ciulley. M.: Chestiuni de bilanţ, o pressă pe care trebuiam s’o cumpărăm. — Cât costa pressa? Era o chesti­une secundară? — Nu. — Cunoşteaţi legăturile cu Tita Cristescu? — Nu! — Nici ce a fost la Oradia? — Nu! NIŞTE BONURI CARE LIPSESC Partea civilă întreabă despre anu­mite bonuri care lipseau din arhiva societăţii. Martorul răspunde altfel decât la instrucţie. Bonurile vechi 1925-1932 erau în fiinţă. Cele următoare lip­seau, tablou în care umbrele şi lumi­nile nu contrastează din cauza imperceptibilelor treceri. Mar­torii au deschis spectatorului o­­biectiv perspective die altă natu­ră decât strict penală, aceasta spre avantajul menţinerii ele­mentului de mister şi de nedes­­legare. Ei n’au adus însă nici­­un element hotărîtor în pro­ces, nimic de natură să permită o certitudine. Se poate spune totuşi că în urma dezbaterilor de până as­tăzi câteva puncte sunt câştigate. Apărarea însăşi a renunţat la ideia unui asasinat provenit din altă direcţie. Confruntările dintre chimişti şi anume cercuri au orientat-o­­spre teza sinuciderii. Rămâne de văzut în ce măsu­ră fiu­aţii vor accepta această teză, în ce măsură ei vor putea trece peste concluziile unui re­chizitoriu care nu se anunţă prea blajin. „ Arhiva e vastă. Nu s’au ars. Lipsesc nişte bonuri. Dar fără im­portanţă. D-ra Micescu arhivara societăţii, a declarat la instrucţie că nu ştie unde sunt aceste bonuri şi că nu le poate găsi. P. CIV.: Cine ducea sărurile de întărire a băii? M.: Un lucrător. La început s’a ocupat d. inginer Văleanu sau eu. — Care era volumul bonurilor di­struse pe un an de zile? — Nu știu! MARIA JOJA elevă la institutul Negoescu. Prea tânără ca să i se ia, sau să i se facă jurăminte, duduia este audiată ca informatoare. Spune despre Florica Mitrany, co­legă de a ei că i-ar fi spus că în seara crimei aceasta din urmă a fost cu soţii Gregorian la cinema, că s’a urcat apoi sus cu ei în a­­partamentul Titei. Acolo ar fi fost martoră la nişte palme date de Gella Gregorian Titei ş. a. m. d. Colega ei Mitrani e afară şi aş­teaptă să fie audiată. P. CIV.: Ţi-a promis o cutie de bomboane şi 100.000 lei dacă declari aşa la juraţi? — Da! Mi-a dat cutia de bom­boane. — Dar suta de mii de lei ţi-a pro­mis-o? — Da. D. ARISTIDE JOJA vorbeşte pe înfundate... D. av. CIOC: Ce ştie martorul de la fata sa? Cu detalii. MARTORUL repetă fără prea mul­tă convingere. — Am vrut să mă conving. Am povestit unui prieten al meu Iancu acesta i-a spus d-lui avocat Ciul­ley. Mai în urmă patru domni au asis­tat după o perdea la conversaţia dintre cele două fete. P. CIV.: De când cunoşti familia Ciulley? — Nu cunosc... — Pe cine cunoaşteţi? — Pe d. Liviu, de acum 15 ani când aveam local. — Este adevărat ce aţi declarat in 5 Februarie? APARAREA: Nu permitem acest scandal. P. CIV., continuă totuşi... E vorba de d-na Ciulley. APARAREA face gălăgie. Se iscă un violent incident.­ AV. STANCIU protestează împo­triva tentativei de intimidare a părţii civile. Ori de câte ori se pomeneşte nu­mele d-nei Ciulley, apărarea atacă vehement şi interzice prin scandal orice discuţie. D. preşedinte Foişoreanu care Işi — De ce s’au ars bonurile? — Nu s’au ars. ING. CONSTANTINESCU, tot dela „Metallica”. PREŞED.: Cu ce se întăresc băile? — Cu săruri duble din străină­tate. — Intră în compoziţa lor cianură? — Da! PARTEA CIVILA relevă contradic­ţia din declaraţia dela instrucţie. D. inginer chimist primeşte chiar o săpuneală puţin amabilă pentru cunoştinţele de care ar fi dat cu a­­cest prilej dovadă. Tânăr şi intimi­dat, inginerul nu ripostează. D-ra MICESCU care îngrijeşte de arhiva „Metalicei” explică domnilor juraţi cum se face că bonurile lip­sesc: „După ce deveneau inutile, se aruncau”. PROC.: Cum se face că cele mai vechi existau. — Erau mai sus. — De ce n’ați dat această expli­cație d-lui judecător de instrucție? gând să se mărite cu Cuza Hota. Defuncta mi s’a plâns că acuzatul o lovea și o batea. Că a avut odată Ciulley un acces de violență în­cheiat cu o palmă care i-ar fi stri­cat urechea. Mi-a mărturisit ultima dată când am văzut-o că trece printr-unul din Dr. ROMANESCU, penitenciarelor. Apărarea întreabă: — Ştiu că faceţi studiul dosa­relor afacerilor criminale de răsunet. Care este concluzia dv.? PROCURORUL: Vă rog să ascul­taţi d-le preşedinte Încă odată în­trebarea şi să apreciaţi dacă putem admite asemenea întrebare? Se repetă chestiunea. Apărarea insistă. — E adevărat că intr’un cerc am declarat că in urma studiului şi a cercetărilor suplimentare am ajuns la concluzia că, Tita n’a murit din cauza cianurii, ci în urma altor to­xice. Am fost contrariat de faptul că moartea n’a fost fulgerătoare, chi­mică. S’a făcut lent. Tita Cristescu a avut ameţeli, gre­ţuri, vărsături.. Prin cianura de potasiu moartea este sub forma unei intrări imediate in comă. Nu s’au găsit în organe leziuni vi­zibile. S’a invocat bulinul. S’ar crede că el ar fi putut împiedeca leziunea în stomac. Actul medico-legal îl iau drept bun in liniile lui generale. Dacă sarea este cianura de pota­siu, contactul cu mucoasa ar fi pro­­ par cianura O depoziţie ULTIMII MARTORI IN PROCESUL CIULLEY AU REPUS Partea civilă deschide focul: vorbeşte tatăl, Gh. Cristescu — Am dat-o! I mare în primul an. Intr’o pădure P. CIV.: Cine ştia de distrugerea­­ de migdale dulci se găsesc şi mig­lion­urilor? M.: Nu era nimeni indicat. P­CIV.: D. Văleanu spune că dv. aţi fost indicată. — Aţi spus că lipseşte şi din acea­stă cauză n’aţi distrus personal bo­nurile. M.: Nu! Am spus că umbla toată lumea cu bonurile neprezentând import­anţă. P. CIV.: In declaraţie susţineţi că numai dv. umblaţi cu bonurile. Apărarea mai pune şi ea câteva întrebări. Martora se descurcă mai greu decât ilustrul dumisale omo­nim. Altă familie... D. PETRE N. CERNAT portar la „Metallica“ dă­­relaţii despre o ma­şină pe care i-a adus-o lui Ciulley. Mulţi martori, foarte mulţi mar­tori lipsesc. Moise aprodul îi striga cu talent. Dar ei refuză să răspun­dă. In­gine­­rilor, orele de plecare, de sosire, in­formaţiile de călătorie, vagoanele restaurante se deapănă în cele ce aurim... Odată cu alte amănunte lipsite de interes. D. pensionar povesteşte conversa­ţia lui ocazională cu Tita în vagon. I-a vorbit despre un roman „Eu şi amanta mea” mi se pare. Despre tinereţea lui când i s’a întâmplat ca doi inşi să iubească aceiaşi femee etc., etc. PROCURORUL: Nu cunoaşteţi pe acuzat? — Nu. — Cum aţi ajuns aici martor? Şi d. pensionar explică. A poves­tit. Şi din gura’n gură s’a aflat. P. CIV.: Cum explică martorul confidenţele pe care le-a făcut — şi reciproca — unei persoane necu­noscute într’un tren mai ales in si­tuaţia d-sale de pensionar? (Hari­­bate). — V’am spus că am început prin fost inspector la C. F. R., se invar-­ă a-i povesti cuprinsul unui roman teste in jurul gării. Numărul trenu­ ’ .Eu şi amanta mea” (Ilaritate). Revine cianura dă seama de interesul secundar pe cele mai grele momente ale vieţii care îl prezintă această faţă a pro­cesului, e obligat să refuze cuvântul părţii civile şi să ceară trecerea la crima propriu zisă. Rămâne de văzut în ce măsură lu­minile dreptăţii, diriguite într’un singur sens îi păstrează acesteia caracterul de imparţialitate. DEPOZIŢIA D-LUI I. MANOLESCU D. ION MANOLESCU depune în atenţia publicului, foare intrigat de cele ce va auzi. — „Ceea ce am declarat în scris, menţin. In legătură cu crima ştiu foarte, foarte puţin. In privinţa fe­lului de a fi al acuzatului cu mult înainte, Tita îmi spunea că s’a să­turat de viaţa pe care o duce, că e tratată ca un obiect şi că are de sare.P. CIVILĂ: O credeaţi capabilă de sinucidere? MARTORUL: Nu, hotărât, nu! Se discută cauzele plecării Titei dela Teatrul Bulandra. D. Mano­lescu dă referinţe bune asupra ta­lentului artistic al victimei. — „Am avut impresia că i s’a cerut plecarea din teatru. Unele întrebări delicate despre sentimente şi natura lor... Şi pe urmă d. Manolescu după ce a jucat, trece în sală. & MARIA VELCIU, nu jură, fiindcă şi ea are mai puţin de 16 ani. Avem toate șansele să asistăm la defilarea întregului pension. — Vi s’a spus că d-nii care vă în­treabă sunt dintr’o societate care mărită fetele cuminţi? Da! încă una care s’a păcălit. O DEPOZIȚIE CARE SEAMANA A PLEDOARIE D. av. MAXIM răspunde la o în­trebare a avocatului Paul Ciulley astfel: — In cursul lunei Martie mă aflam într’un grup de avocaţi. Se discuta cazul Cristescu. Cu toţi am emis părerea că din toate ipotezele cea mai neverosimilă este ipoteza Ciulley. D. Vintilă Dongoroz care era pre­zent a făcut o teorie a prezumţiilor... Martorul este dintre cei pledanţi. — D. Lascar Antoniu spunea că pe aceleaş prezumţii pe care se reaizămă ’ acuzarea împotriva lui Ciulley aş putea şi eu să fiu bănuit fiindcă am dat un cec Titel Criste­scu într’o afacere. D. Maxim, din vorbă în vorbă îşi cam uită calitatea şi ia direct apă­rarea inginerului Ciulley spre cea mai mare supărare a celor de la a­­părare. Concurenţă neloială? Sau tic pro­fesional? Explicaţia ştiinţifică a substanţelor chimice găsite la autopsie Şedinţa se redeschide. Ora 5 fără face parte dintre martorii pe care minute, apărarea i-a adus împotriva ins-AV. APĂRĂRII întreabă dacă tracţiei. Gella Gregorian a mâncat în acea seară migdale şi stafide. GELLA GREGORIAN: Nu in seara aceia. A doua zi, a treia zi, a patra zi, da. Cu stafide. Un martor, nou introdus, d. Mi-PROCURORUL: Noi am renunţat la audierea d-nei Ciulley; de ce in­sistaţi d-lor in evocarea ei, prin martorii pe care îi aduceţi? Apărarea protestează, dar pusă de d. pres. Foişoreanu in alternativa de a renunţa la martor sau de a ac­cepta şi audierea d-nei diulley... doctorul Enescu sacrificat se vede obligat să plece. Ing. MARCEL POPESCU dă dife­rite lămuriri asupra lui Ciulley, ca prieten. CONFIDENŢE GHEORGHE V. GHEORGHIU pen­sionar, a acompaniat odată pe Tita Cristescu pe stradă. Ea l-a invitat la un ceai. El nu s’a dus. A întâlnit-o altădată la gară. Su­părată. „Chestiuni familiare”. Toată depoziţia martorului, care a medic şef al vocat leziuni. Noi ştim că bulinul se sparge in gură dacă nu în esofag. In stomac, plutind la suprafaţa lichi­dului, dizolvarea are loc in 15 mi­nute. Cu cât mediul e mai acid, cu atât se atacă substanţa bulinului mai re­pede. Vărsăturile denotă pe de altă parte că pereţii stomacului a­u acţio­nat. Deci crăparea bulinului era in­evitabilă ca şi producerea unei le­ziuni în zona centrală. Una din substanţele din bulin magneziu, 77 de cgr. ocupă locul în bulin. Cianura industrială nu putea intra în bulin în cantitate toxică, spaţiul care rămânea fiind foarte redus. Ipoteza acidului cianhidric în soluţie e imposibilă datorită even­tualei evaporări, sau descompuneri. Afirm că Tita Cristescu a murit dintr’o substanţă găsită la autopsie. Pe piaţă se găsesc migdale dulci, amestecate şi altele falsificate cu sâmburi de persică. Am făcut o ancehtă la Băcani şi la importatorii de asemenea mig­dale. Nu se importă migdale selecţio­nate decât foarte rar. Migdalele dulci se obţin prin al­toirea migdalelor amare. Deosebirea e mică. Sâmburi neselecţionaţi sunt la ve­dere aceiaş. Am aflat că pomul de migdale amare altoit dă migdale a­dale amare. Tita Cristescu a mâncat mig­dale amare amestecate cu migdale dulci. Mâncare amalgamată cu sta­fide paralizează simțul gustului; se poate ajunge astfel la suma de 25 migdale care este mortală. S’au găsit in stomac coji în cam-* tita­te mare. Și in vărsătură. In regulă generală cianura în doză mortală trebuie să producă leziuni vizibile. P. CIV.: Dv. aţi luat cunoştinţă că d. Ioanid a mâncat migdalele ră­­mase, toate? Şi e bine mersi! GELLA GREGORIAN: Şi eu am mâncat atunci trei zile numai mig­­dale. Soră-mea a murit. Eu nu. D. ROMANESCU: Am găsit în organele defunctei mirosul de mig­dale amare, pe care medicul legist îl socoteşte de acid cianhidric. In actul de autopsie se spune: miros puternic de migdale amare Prezenţa cojilor în stomac este de asemenea convingătoare. Cred că Tita Cristescu a murit din migdale amare. PROCURORUL: Accidul cianhid­ric, sub formă de gaz, produce le­ziuni? — Da! Pe trahee. — Sub formă lichidă? — Prin evaporare se produce le­ziunea. Ingerarea de acid cianhidric­ Martor S­ trany, bate recordul vorbirii silen­ţioase. Dealtminteri nu are mai mult de spus decât va spune... fata. De cât a minţit fata mai bine zis. Deoarece d. Mitrany spune că fata lui a minţit. Şi explică. Ziarele, colegele de şcoală, atmosfera au contribuit să aprindă fantezia copi­lului. Episodul Mitrany se spulberă. Trece în neant ca probă pozitivă şi rămâne să fie exploatat invers de partea civilă... FLORICA MITRANI se bucură la intrarea în sală de o atenţie excep­ţională. Are un sweater albastru, fustă neagră. E ruşinată. Au prins’o cu minciuni. Şi în faţa lumii stă inocentă şi candidă. Parc’ar fi la examen, încurcată. Mută. Râde toată asistenţa. N’a cunoscut pe soţii Gregorian, n’a fost la Aro, n’a cunoscut-o pe Tita Cristescu, n’a fost la Tita Cris­tescu. Aşa răspunde — după lungi efor­turi — martora, d-lui procuror care i se adresează cu blândeţe: — Ai fost la inginerul Ciulley? — Nu. N’am fost. D. PRES.: Să lăsăm copilul. — Nu-i copil, domnule! Fetița a împlinit, după toate apa­rențele, vârsta de 15 ani. ISIDOR SCHREIBMAN, tipograf, n’are nimic de comunicat. De ce a fost chemat? De ce a venit? Ca să treacă vremea? Dr. C. ENESCU e slab, are voce baritonală și figură interesantă, lichid ar produce leziuni pe mu­coasă. PART. CIV.: Care e procentul de migdale amare otrăvitoare față de cele dulci într’un amestec comercial? M.: Depinde. In Grecia terenul e foarte cianogen. P. CIV.: Câte kgr. de migdale dulci trebuia să mănânce Tita ca să moară? M.: Depinde! V’am răspuns. D. VAU AN: Studiul acesta l-aţi făcut din punct de vedere pur ştiin­ţific? M.: Da. Pur ştiinţific. Acelaş lucru l-am făcut şi în procesul Nicolaescu. D. VAU AN: Relev că specialistul în toxicologie este d. Ioanid şi nu dvs... Intre d. dr. Romanescu şi d. Val­­jan se încinge o discuţie pe ches­tiune de autori. D. V. V. STANCIU, în afară de Mina Minovici pe care l-a citat, d. Valj­an, aminteşte că şi Bathaford, cunoscutul savant francez e de altă părere decât martorul Romanescu. In deosebi in ceea ce priveşte co­ma... D. VALL­AN: Dosarul are infor­maţii şi în materie de oră. De la 10 jumătate până la 12 migdalele îşi fac efectul? De ce întârzierea? — E nevoie de un mediu bazic Trebue să treacă prin stomac. D. VAUAN: Cum se face că din tot satul acela n’a mâncat migda­lele despre care vorbiţi decât acela care a prilejuit procesul de faţă? M.: Repet. Este problema pe care a ridcat-o profesorul Douris in ma­terie de selecţie, de amestec cu sta­fide şi toate acele condiţii speciale despre care am vorbit. D. VAU­AN: Dv. nu negaţi exis­t. CRISTIAN LEU vorbeşte cald în favoarea lui Ciulley pe care il cu­noaşte de 15 ani. Amintiri şahiste. La 19 ianuarie l-a văzut pe Ciulley căruia i-a manifestat simpatie cu convingerea nezdruncinată că e ne­vinovat. — „Am fost bănuit că, prieten al lui Ciulley şi chimist, eu i-aşi fi pus la dispoziţie cianura de potasiu” — spune martorul. Vorbeşte în chestiune personală. Nimeni nu-l acuză totuşi. Nimeni nu-1 bănueşte. . .Ancheta a durat trei zile. Dar eu n’am înţeles să contracarez jus­tiţia ci s’o servesc. Aşa cum voiu dovedi mai jos... V. V. STANCIU: Acuzatul era un bun jucător de şah? M.: Da, un foarte bun jucător de şah. DRAGANESCU ŞTEFANEŞTI: Mar­torul este aceiaşi persoană care a­­cum câţiva ani a fost acuzat că a vrut să asasineze pe Comneliu Co­­dreanu? M.: M’am hotărît dinainte să nu răspund decât la întrebările în le­gătură cu procesul. D. DAN RADULESCU întreabă pe martor despre chestiuni chimicale. Iar colorimetrie, iar gravimetrie... Scopul: dărîmarea expertizei Ioa­nid. O repetire a scenei de em­. La scară mai mică... Dealtminteri martorul a vorbit cu d. Ioanid și a controlat expertiza. — „Am rămas uluit” spune mar­torul. Și explică de ce. Pe larg. Și fără accent. Vine vorba despre o cifră din ra­port, cifră se pare inexactă, şi des­pre concluziile lucrării d-lui Ioanid. Eu a’i dat cifra cantităţii totale­tenţa acidului cianhidric? M.: Nu. Vai de mine! Este o cer­titudine pe baza actului. Dacă analiza medicului legist este o minciună.... D. PAUL ILIESCU: Am reţinut din toate discuţiile ştiinţifice un singur lucru. D. Ioanid a spus: Se cunoaşte un singur caz de otrăvire, un copil. D. Romanescu a afirmat că se cu­nosc 14 cazuri. Trebue să ştim care din amândoi se află în adevărul ştiinţific şi care nu. Cere confruntarea cu d. Ioanid. AP.: Este posibilă scoaterea sub­stanţei din bulin şi înlocuirea cu acid cianhidric? M.: Ipoteza o exclud. S’a găsit din 25 cgr. cât conţinea bulinul 19 cgr. de magneziu. Restul de 6 cgr. a fost eliminat prin vărsături. AP.: Cum de nu s’a găsit potasiu? Trebuia să se găsească în cazul de o­­trăvire prin cianură? — Da. Siguranţa nu se poate ob­ţine decât prin dozare. GH. CRISTESCU: Prin urmare e de ajuns ca cineva să mănânce 25 migdale amare ca să moară. Eu nu cred. Eu voiu mânca; şi dacă mor vă rog să achitaţi pe asasin! M.: Eu la rândul meu nu vă con­­siliez să o faceţi. Iar în cazul acesta mă angajez să vă ţin un discurs mortuar. (Ilaritate). Juraţii ii pun întrebări. D. dr. Romanescu răspunde cu o siguranţă care este deopotrivă da­torită fanteziei, ingeniozităţii, şi unui bagaj incontestabil de cunoş­tinţe: „O mie şi una de nopţi”. D. av. EM. NICOLAU mai pune o întrebare. Dar Curtea suspendă, pentru întregul organism. Este o la­cună. El este.... al treilea expert. La un moment dat, somat pate­tic de d. dr. Rădulescu, d. Cristian Leu, pentru a da unele lămuriri, spune că este un mister pe care nu-l dezvăluie. Defilarea continuă D. Văleanu, directorul Soc. „Metalică“, martor D. ARISTIDE JOJEA Martor D. L ROSENBERG Ion Manolescu, de la Teatrul National, mart­or. In stânga Curtea D. Dr. NICOLAE N. ROMANESCU Martor In pauză Medităm la posibilitatea unei o­­trăviri prin migdale... Şi avem o singură şi fundamentală obiecţie de făcut. E pe buzele tutu­ror această obiecţie. Cum se face că aceleaşi migdale digerate şi de medicul legist Ioanid şi de Gella Gregorian, n’au provocat decât moartea Titei Cristescu ? Atmosferă de recreaţie. Se fac vi­zite de la o bancă la alta. Se oferă, se vinde şi se consumă... dulceaţă. Avocaţii s’au amestecat între ei Nu mai au incidente, nu se mai a­­postrofează. Cucoanele flirtează, asudă, sau îşi refac o frumuseţe care nu suportă fără risc efectele temperaturii. In tribuna presei se aranjează ma­nuscrise, se risipesc glume, se caută pălării, se deplasează scaune. Iar peste sală plutește zgomotul ca un fum sunător, artificial și in­distinct.

Next