Drapelul Roşu, iunie 1963 (Anul 19, nr. 5726-5751)

1963-06-01 / nr. 5726

PROLETARI DIN TOATE TARILE.UNITI-VAS Sîmbătă, 1 iunie 1963 4 pagini 20 de bani Pregătirea profesională o ac­ iune de masă Este binecunoscut că sporirea pro­ductivității muncii prin introducerea tehnicii noi presupune o pregătire te­meinică a celor care mînuiesc aceste utilaje. Iată de ce considerăm justă păre­rea exprimată în cadrul acestei rubrici și anume că ridicarea calificării nu trebuie privită ca o acțiune de mo­ment, ci ea trebuie să devină o ac­țiune de masă și permanentă. Fieca­re muncitor, tehnician și inginer să învețe fără întrerupere. Pornind de la această idee doresc să împărtășesc experiența comitetului nostru în această direcție. De la înce­put trebuie să arăt că dacă în anii tre­cuți au fost organizate cursuri atît pentru ridicarea calificării cît și de ca­lificarea la locul de muncă nu toate au dat rezultatele așteptate. Aceasta da­torită faptului că fiind preocupați de atragerea unui număr mare de cursanți am scăpat din vedere facto­rul esențial și anume faptul că nu toți muncitorii au același nivel de pre­gătire tehnico-profesională, aceeași experiență în producție. Un alt nea­juns a fost și faptul că aceste cursuri erau organizate la nivelul secției, ceea ce nu permitea aprofundarea problemelor specifice anumitor faze de fabricație, unii muncitori nu manifestau interes față de cursuri, pe care pînă la urmă le și abandonau. Trăgînd învăță­minte practice din deficiențele constata­te, fiind îndrumați îndeaproape de or­ganizația de bază, am trecut la organizarea de cursuri de ridica­re a calificării pe sectoare respec­tiv pe faze de fabricație. Co­mitetul sindicatului, prin grupele sindicale a desfășurat o largă muncă politică de masă axată în special pe lămurirea muncitorilor despre impor­tanța încadrării lor într-o formă or­ganizată de ridicare a calificării, fo­­losindu-se totodată diverse mijloace de popularizare ca: gazeta de perete, stația de radio-amplificare. Un mijloc de seamă pentru popularizarea acestei­­ importante acțiuni l-au constituit lo­zincile concrete legate de această problemă. Așa de exemplu s-au arătat comparativ rezultatele și salariul unui muncitor înainte și frecventarea cursurilor. Iată nn după Muncitoarea Elena Andrei a venit caz­ în fabrică în luna august 1962. Pînă în februarie nu putea să-și îndeplineas­că planul. în luna ianuarie de pildă, n-a realizat decît 96,4 la sută. Acum, în urma frecventării cursurilor de ca­lificare își depășește planul cu 1—2 la sută. în cadrul consfătuirilor de pro­ducție se analizează de fiecare dată participarea muncitorilor la cursuri ajungîndu-se la crearea opiniei de ma­să față de acei care ignorează im­portanța acestor cursuri. în acest an în cadrul celor 3 sec­ții funcționează tot atîtea cursuri divizate pe schimburi și ateliere, în fiecare schimb existînd cîte 9 atelie­re. în total este cuprins un număr de 760 muncitori. în afară de aceste cursuri organizate cu toți muncitorii din secțiile de bază, au fost organi­zate cursuri de ridicare a calificării ajutorilor de maiștri, țesători. Cunoș­tințele acumulate de unele ajutoare de maiștri și muncitoare cum sunt Lucreția Săbău, Gh. Mitrache, Viori­ca Dudenco, Aurica Bugariu, Monica Hegeduș le-au permis să obțină rezul­tate bune în muncă. O cale importantă prin care comi­tetul sindicatului din întreprindere ac­ționează în direcția lărgirii cunoș­tințelor tehnice și profesionale ale muncitorilor este și organizarea răspîn­­dirii experienței celor mai buni mun­citori. Comitetele sindicale de secție au fost ajutate în organizarea unor schimburi de experiență între zone și secții privind aplicarea metodelor înaintate de muncă a celor mai bune mînuiri. De asemenea, au fost organi­zate demonstrații practice. Tot pentru ca muncitorii să găsească problemele tehnice care-i interesează, în cadrul ca­binetului tehnic a fost formată o co­misie de tehnicieni care au menirea să depisteze diversele probleme tehnice din literatura de specialitate și care sunt popularizate la locurile de muncă. Experiența dobîndită ne întărește convingerea că dacă ridicarea cali­ficării constituie o preocupare perma­nentă se obțin rezultate superioare. Cu toate îmbunătățirile aduse nu ne putem declara încă mulțumiți de felul cum se desfășoară pregătirea profesională a muncitorilor. Mai avem de muncit în ceea ce privește îmbu­nătățirea frecvenței, a conținutului lec­țiilor. De asemenea, este necesar să acordăm mai multă atenție și altor forme de propagandă tehnică. Mergînd pe această linie avem con­vingerea că întreaga masă de salariați își va însuși un grad de calificare corespunzător cerințelor actuale, contribuind din plin la îndeplinirea exemplară a tuturor indicatorilor de plan care stau în fața colectivului în­treprinderii noastre pe anul 1963. MARIA CASIAN, președinta comitetului sindicatului de la Uzinele textile Timișoara --------------------k %v*------------------------------­ Citiți în interiorul ziarului: — VIAȚA CULTURALĂ. (pag. a 2-a) — încheierea anului de studiu în învățămîntul de partid. (pag. a 3-a) — Din activitatea sfaturilor popu­lare : Construcții de interes obștesc. (pag. a 3-a) — Știri de peste hotare. (pag. a 4-a) Metode noi de muncă în țesătoriile de mătase în țesătoriile de mătase a fost in­trodusă recent o nouă metodă de im­primare a textilelor din viscoză, denu­mită vopsirea prin difuziune. Această tehnologie, experimentată de către un colectiv de ingineri și tehnicieni ai întreprinderii „Ana Ipătescu“ din Ca­pitală, permite obținerea unor combi­nații armonioase de culori, precum și mărirea rezistenței țesăturilor. Intro­ducerea în practică a tehnologiei res­pective a avut ca rezultat pînă acum realizarea a 34 de noi produse din vis­coză satinată, care imită perfect mă­tasea naturală. în prezent, în industria ușoară se produc cîteva sute de articole și mo­dele de textile din mătase artificială. Caracteristica principală a acestor pro­duse este durabilitatea lor, capacita­tea bună de izolare termică, șifonabi­­litatea redusă, precum și aspectul foarte apropiat de cel al mătăsii natu­rale. Dotarea fabricilor cu utilaje noi, perfecționate, aplicarea unor tehnolo­gii moderne și ridicarea calificării ca­drelor au determinat creșterea pro­ducției de fibre de mătase artificială și concomitent a producției de țesă­turi și tricoturi, în ultimii trei ani, de pildă, cantitatea de țesături din viscoză s-a mărit cu 45 la sută. Com­parativ cu anul 1938, în țara noastră se fabrică acum din viscoză de 22 ori mai multe țesături și de aproape 50 de ori mai multe tricoturi. A început campania de prelucrare a fructelor și legumelor în fabricile de prelucrare a fructe­lor a început zilele acestea campania de fabricare a sortimentelor de dul­ceață de trandafir și prune verzi. Sunt în curs de pregătire și prepararea altor sortimente de dulcețuri ca cele de nuci verzi, de cireșe, vișine etc. Sunt gata pentru începerea campaniei și fa­bricile de prelucrare a legumelor La Fabrica „Valea Roșie“ din raionul Ol­tenița, de exemplu, au și fost aduse primele cantități de mazăre din noua recoltă. Industria conservelor care și-a mă­rit considerabil capacitatea de produc­ție în primii ani ai desenalului, cu­noaște și în acest an o largă dezvoltare. Alături de cele opt linii tehnologice de mazăre, de fasole, paste tomate și suc de roșii puse în funcțiune în cursul anului trecut la Fabricile „Valea Ro­șie“ din regiunea București și Tecuci din regiunea Galați care vor lucra încă de la începutul acestei campanii cu întreaga lor capacitate, la Ovidiu, re­giunea Dobrogea va începe în curînd să producă o nouă unitate de prelucrare a roșiilor. Totodată, fabricile Zagna Vă­­deni din regiunea Galați, „Fructus“­­Timișoara și altele au fost reutilate. Mărirea capacităților de producție în acest sector a creat posibilitatea ca fa­bricile de conserve să prelucreze în ac­tuala campanie cu 15 la sută mai multe legume, cu 37 la sută mai multe paste tomate și cu 13 la sută mai multe conserve de fructe decât în anul trecut. (Agerpres). Noi șoferi la volan Cu șase luni în urmă in curtea școlii de șoferi din Caransebeș s-au oprit sute de tineri veniți din diferite colțuri ale patriei pentru a învăța frumoasa me­serie de conducător­ auto. In timpul care a trecut elevii și-au dat toată stră­dania pentru a învăța cît mai temei­nic tainele acestei meserii. Ei au avut create aici toate condițiile : întregul material didactic necesar, instructori bine pregătiți ca Vichentie Speriosul, Petru Fărcășescu, profesori ca Virgil Motîngă, Ion Banea și alții. Conduce­rea școlii, sub îndrumarea permanentă a organizației de partid, a luat diferite măsuri pentru ca procesul instructiv­­educativ al elevilor să se desfășoare in cele mai bune condiții. Numeroși elevi au participat la concursul „Cine știe meserie, cîștigă“ dotat cu premii, lu­nar se analiza în organizațiile de partid și U.T.M., felul în care se desfășoară învățămîntul teoretic și practic. Recent, a avut loc examenul de ab­solvire. Aproape 600 de elevi au tre­cut cu succes. Constantin Gărgăreanu, Nicolae Băltărețul, Victor Tamaș și alții au dat răspunsuri apreciate a­­tît la partea teoretică cît și practică. Acum absolvenții fac o practică de trei luni de zile la autobuzele din re­giunea Banat, după care vor pleca să lucreze pe șantierele patriei. NICOLAE PÎRVU Vești de pe ogoarele regiunii Densitate normală la porumb Pregătesc recoltatul păioaselor Lucrătorii de la gospodăria de stat din Mașloc se preocupă de pregătitul campaniei de recoltare a păioaselor. Secția mecanică a și terminat repara­tul a 25 combine din cele 27 existente, a revizuit 10 prese de balotat paie din 11 planificate și pregătește și restul de utilaje. De menționat faptul că aici s-a confecționat un dispozitiv polizor ne­cesar ascuțitului unor piese de la com­bine ceea ce a redus considerabil tim­pul de lucru. La reparatul combinelor s-au evi­dențiat mecanicii Ștefan Lipcan și Pe­tru Kreidl iar la cel al preselor de balotat paie tov. Mihai Guss. (Aron Vlad, de la subredacția voluntară Li­­pova). Membrii gospodăriei colective „Dru­mul lui Lenin“ din orașul Sînnicolaul- Mare au însămînțat în această primă­vară cu porumb 670 ha. Pentru a ob­ține o recoltă bogată, colectiviștii se preocupă cu mult simț de răspundere de întreținerea acestei plante cerealiere. O atenție deosebită se acordă asigurării unei densități normale de plante la hectar. La G.A.C- „Partizanul“ din Bujac- Arad ca și la multe alte colective din jurul Aradului, gospodării grădina de legume constituie un puternic izvor de venituri bănești. Colectiviștii din brigada legumicolă condusă de Ștefan Trif se străduiesc să obțină cît mai multe legume timpurii, în primele rîn­­duri se află cei din echipa de legume La indicația ing. agronom, la sta­bilirea densității se ține seamă de gra­dul de fertilitate a fiecărei parcele, pre­cum și de hibridul cultivat. Acolo unde solul este mai fertil densitatea s-a stabilit la 45.000 plante recolta­­bile la ha. Colectiviștii au făcut săritul înainte de prima prașilă manuală și acum lu­crează de zor la efectuarea prășitu­­lui. (Gh. Negricioiu), în culturi forțate condusă de grădina­rul Vasile Lazăr. Membrii acestei echi­pe au cules și livrat pînă acum peste 1.000 kg castraveți precum și alte pro­duse. Gospodăria a și încasat primele ve­nituri de peste 20.000 lei din cultura legumelor pe acest an. (Tiberiu Hotă­­ran, corespondent). Combat dăunătorii La gospodăria agricolă colectivă d­in Chevereșul-Mare, s-a observat că pe o suprafață de 100 ha cu porumb a apărut „viermele sîrmă“. La indicația ing. agronom Adam Wilkomm, colec­tiviștii au trecut imediat la combate­rea acestui dăunător. Astfel, s-a pră­fuit cu „Aldrin“ suprafața amintită a­­plicîndu-se cîte 30 kg la hectar. Asemenea acțiuni pentru combate­rea dăunătorilor s-au mai făcut și la gospodăriile colective din Hodoni, Ca­­rani, Jadani și Bobda la cultura sfe­clei de zahăr. După ce au terminat prașila I-a la cultura porumbului pe cele 2.193 ha, lucrătorii de la G.A.S. Șandra au început de cîteva zile și cea de-a doua prașilă. ÎN CLIȘEU , tractoriștii Iacob Martini și Ion Wittmann executînd prașila a II-a mecanică la porumb. Legumicultor! harnic! 1 IUI - ZIUA INTEJUH A COPILULUI COPIII - FLORIILE VIETH Făptură gingașă, nevinovată, plină de frăgezime și frumusețe. Copilul este bucuria cea mai mare a părinților, este floarea vieții și viitorul omenirii. Bu­chetele gingașe, proaspete și pline de căldură ale gîndurilor noastre să le oferim în această însorită zi copiilor, acelora ai căror ochi s-au deschis în viața aceasta, a noastră, ochi care n-au adunat decît imagini ale unei co­pilării voioase și lipsite de griji. în prima zi a lui iunie, orice om cinstit de pretutindeni trebuie să simtă mai puternic apăsînd pe umeri responsabilitatea zilelor de mîine. A­­vem cu toții încredere în viitorul o­­menirii, în victoria cauzei păcii , a­­vem încredere în frumusețea zilelor de mîine, în cei pe care azi cu­ atîta grijă și dragoste îi îndrumăm pe căile feri­cirii. în patria noastră, sărbătorim ziua de 1 Iunie sub semnul marilor victorii ale poporului nostru, călăuzit cu înțe­lepciune de marele constructor al vie­ții noastre socialiste, conducătorul ferm al destinelor noastre, Partidul Muncitoresc Român, în prima zi a lui iunie, cînd săr­bătorim florile scumpe poporului nos­tru, pe cei mai tineri cetățeni, viitorul patriei, poposim alături de ei cu tot ce avem mai scump. Depanăm firul prețios al tuturor condițiilor ce le-au fost create pentru ca viața lor fragedă să fie încununată de nenumărate bu­curii. Oriunde am fi, îi întîlnim în cale , pe ulițele satelor noastre noi, pe stră­zile și bulevardele orașelor renăscute, la porțile școlilor înnoite, pe stadioa­nele grandioase, oriunde se reflectă în ochii copiilor noștri imaginile unui cîntec înălțător al dragostei și al grijii pentru om, în fiecare zi sau cu asalt fortăreața­­ culturii cei peste 3 milioane de copii­­ și tineri pentru care drumul spre­­ știință nu cunoaște nici un fel de o­­s­treliști. Amintirile lor nu vor semăna­­ niciodată cu amintirile copilăriei noa­­­­stre. Astăzi fiecare copil găsește, pe­­ banca sa, în prima zi de școală, căr­­­­țile nou-nouțe din care va învăța, în zilele vacanțelor drumurile, potecile,­­ munții și malul însorit al mării răsună­­­ de iureșul cristalin al unei copilării fericite. Copiilor noștri le sunt deschise toate drumurile spre înfăptuirea visurilor celor mai îndrăznețe. Datoria noastră este de a le îndruma pașii, de a sădi în sufletele lor cele mai nobile, mai frumoase și înalte sentimente, de a-i face să îndrăgească munca și să pre­­țuiască frumosul, să fie cinstiți, cu­rajoși. Să creștem în copiii noștri no­bilele sentimente ale patriotismului so­cialist și internaționalismului proletar. Copiii, tineretul țării noastre să se dezvolte armonios, în spiritul dragos­tei și recunoștinței față de partid și clasa muncitoare, care le-au creat toate condițiile unei copilării și tine­reți fericite, luminoase. Aceasta e marea și nobila răspun­dere a tuturora, fie că sîntem părinți sau educatori, fie că sîntem simpli ce­tățeni ai patriei noastre socialiste. Copiii de azi, oamenii de mîine, au nevoie să trăiască într-o lume de pace, în care să poată învăța și munci spre folosul tuturora. Este datoria noastră să veghem asupra viitorului lor, de a apăra pacea. Acesta să fie legămîntul nostru al tuturora, de ziua lor, a co­piilor lumii. MARIA VASILIU învățătoare emerită a R.P.R., Școala medie nr. 7 Timișoara IN PARCUL PIONIERILOR E noapte în parcul Cu arborii grei Care-și dănțuie crengile printre stele. Doarme orașul. Luna aruncă dintre nori inele ... Văd în gînd copiii, fără grijă cum dorm în simetrii de blocuri. Și văd copii din depărtate locuri, Palizi rătăcind, cerînd nopții și frigului iertare. Și deodată, îi văd pe toți copiii aceia, fără adăpost. Venind în parcul nostru ... lată-i în leagăne Și parcă de vocile lor s-a făcut soare ! Toboganele lunecă iar în cascade Vii, surîzătoare ... Mingea parcă ar vrea să doboare un astru. Din palatul cu ușile deschise, Mîini lansează aeromodele Spre spațiul albastru Cu puncte cardinale de sateliți ... Și-i văd fiind în bănci, învățînd liniștiți, ! Sau în tren, către plaja sărată, » Unde pescărușii, de zbor, peste­ abisuri, se-mbată ! Și soarele cade . Văluri stîrnind către stîncile ca niște lei împietriți... ! E noapte totuși în parcul cu arborii grei. » Copiii noștri dorm * Cu sărutul mamei pe gene, * Ce are gust de tei ... J Și mă gîndesc, trecînd ! Pe lingă jucării ce tresaltă de vînt,­­ Că poate prea multe nopți nu se vor așterne £ Pînă vei putea fi la fel de bun * Cu toți copiii din lume, moș Ene t ț LUCIAN BURERIU , membru al cercului literar * „Victor Vlad Delamarina" Timișoara 'k Cițhe fapte, GK*3R*3t3t^**3r*­*** *** ********* Copiilor școlari li se asigură condiții optime de învățătură. Pe lîngă clădiri noi, moderne de școli, lor li s-au pus la dispoziție și cărți gra­tuite. în cursul anului școlar 1962/1963 în re­giune au fost difuzate 535.094 exemplare ma­nuale școlare pentru elevii claselor I pînă la VII. ★ Literatura pentru copii și tineret — bogată și educativă — filmele și spectacolele dau aripi imaginației atît de vii a copiilor, îi pregătesc pentru munca creatoare ce-i așteaptă, le for­mează și le întăresc cele mai frumoase trăsături de caracter. Omul de mîine, continuatorul cu­ceririlor noastre revolu­ționare, îl formăm cu grijă astăzi. Cele peste 100.000 cărți din bi­bliotecile regiunii citite în acest an de copii, contribuie la educația nouă a celei mai tinere generații. ★ în primele cinci luni ale acestui an, s-au rulat în orașul Timișoa­­ ra peste 150 de filme educative, de desene a­­nimate cu basme și po­vești pentru copii. La cele peste 40 de repre­ zentații au luat parte și­aproape 10.000 de neri spectatori. ★ în regiunea Banat, nașterile au ajuns să fie asistate în anul 1962 într-un procent de 98 la sută pe cînd în 1938 era doar în jur de 50 la sută, în anul 1938 procentul de nașteri în unitățile sanitare era de 2,1, iar în 1962 — 82 la sută. ★ Dacă pentru asistența copilului în 1938 erau în regiune 60 de paturi, în 1962 numărul lor era de 960, în 1938 nu exista nici o casă de naștere în Banat. Azi, funcționează 112 avînd 543 locuri. Pe strada cu mulți trandafiri.. A­ici, pe strada cu trandafiri, se petrec zilnic, aproape aceleași scene. în fața porții se opresc pași cunoscuți. Apoi, un fluierat scurt, o frîntură de cîntec, un semnal dina­inte stabilit și la geam răsare un chip de fetiță sau de băiat. — Haide, vii la joacă ? — Așteaptă-mă că vin acum. Să pun sugativa, într-adevăr, peste cîteva secunde, dinspre aleile încărcate cu tufe de trandafiri sosește cel chemat. Are o minge, o carte, ori un joc distrac­tiv. ■ £­. Cei doi rămîn împreună sau se opresc în fața unei alte porți unde răsună o nouă chemare. 4 Părinții zîmbesc înțelegători , sosit­ori cînd copiii lor gustă plă­a­cerile nevinovate ale jocului, bucuria de a fi împreună. Deoarece pe „Tol­stoi“, stradă timișoreană care are doar 20 de numere de casă, toți cei peste patruzeci de copii se cunosc îndeaproape, sînt prieteni buni. Unii sunt colegi de clasă, de școală, sau de grădiniță. Au aceleași pasiuni și vise asemănătoare. Băieții îndrăgesc fotbalul și sus­țin adevărate campionate cu echipele din vecinătate : micii locatari ai blocurilor de pe strada „I.C. Frimu". Meciurile se dispută zilnic, cu re­zultate mai mult sau mai puțin sa­tisfăcătoare pentru echipa de pe strada „Tolstoi“. De fapt, scorurile sunt consemnate în caietul unuia din­tre cei trei frați, Szatmary Carol. — Nu știu unde am pus caietul că v-aș arăta rezultatele — îmi spu­ne Karcsi. — Ei, nu știi, glumește o fată, nu vrei să-l arăți, că voi mai mult pierdeți decît cîștigați. Și „fotbaliștii“ zîmbesc stînjeniți. O fi avînd dreptate Iuliana Gălfu, poeta străzii cu mulți trandafiri, elevă a Liceului nr. 1. Sportivi sunt toți, dar pe lîngă a­­ceasta, unii îndrăgesc filatelia și poartă corespondență cu școlari din țară și de peste hotare, alții învață muzica sau arta plastică. Au o copi­lărie plină, bogată, vestind preocu­pări multilaterale. Iosif Szatmary învață să cînte la acordeon, Ștefan Inczédi urmează cursurile școlii de muzică, clasa de vioară, Ioan Perciun a absolvit sec­ția de artă plastică a aceleiași școli, Doru Eșanu iubește acordeonul, iar Bruno Focht împrumută săptămînal cărți de la biblioteca de casă din a­­propiere. O bună cititoare este și Geta, fiica vopsitorului Dumitru Perciun, de la fabrica „Bumbacul", o pionieră dră­guță, cu ochi căprui și neasu­mpărați. Am întîlnit-o la stradă, împreună cu Elena Șușnea. După un tim­p s-au despărțit. Geta s-a grăbit la biblio­tecă, să restituie cărțile împrumu­tate și să-și aleagă altele, iar Elena a intrat în casă. Peste cîteva clipe s-au auzit cele dintîi acorduri de pian, urmate de altele cînd grave, cînd tumultuoase. — Elena își pregătește lecția — m-a informat cineva din grupul ce­lor mici și s-a oprit s-o asculte. După cîte am aflat, ea exersează zilnic. Este elevă în clasa a Vl-a a școlii medii nr. 2 și frecventează cursurile de pian la școala de mu­zică. Cînd, după terminarea schim­bului, mama sa se îndreaptă ușor obosită spre casă, o aude cîntînd la pian încă de la colțul străzii. Și pă­șește atunci înviorată muncitoarea comunistă Luiza Șușnea de­ la „Arta textilă". Fiica sa cîntă, și cîntecul ei îi inundă sufletul de bucurie. înaintea casei cu nr. 10 întîlnesc o fetiță blondă la gîtul căreia flutură VAL COCIȘIU (Continuare în pag. ll-a) 1

Next