Drapelul Roşu, februarie 1968 (Anul 24, nr. 7186-7197)

1968-02-16 / nr. 7186

LUCRĂRILE SESIUNII EXTRAORDINARE A MARII ADUNĂRI NAȚIONALE Joi dimineața s-au deschis lu­crările celei de-a IX-a sesiuni, extraordinară, a celei de-a V-a legislaturi a Marii Adunări Na­ționale. Supremul for al țării dezbate timp de două zile propunerile privind îmbunătățirea organizării administrativ-teritoriale a Româ­niei, în scopul sporirii eficienței întregii activități economice, va­lorificării la un nivel superior a resurselor naturale și de muncă ale țării și dezvoltării armonioa­se a tuturor așezărilor patriei. Alături de deputați, la lucră­rile sesiunii iau parte numeroși invitați din întreaga țară — ac­tiviști de partid și de stat­, con­ducători ai instituțiilor centrale și organizațiilor obștești, persona­lități ale vieții economice, știin­țifice și culturale. Asistă șefi ai misiunilor diplo­matice acreditați în țara noastră. Sînt prezenți, de asemenea, zia­riști români și corespondenți ai presei străine la București. Ora 10. Întreaga asistență întîm­­pină cu puternice și îndelungi a­­plauze pe conducătorii partidului și statului. In loja din dreapta iau loc to­varășii : NICOLAE CEAUȘESCU, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț, Maxim Berghianu, Florian Dănă­­lache, Constantin Drăgan, Gheor­ghe Rădulescu, Vasile Vîlcu. In loja din stingă se află mem­brii Consiliului de Stat. Fundalul sălii Marii Adunări Naționale este dominat de harta Republicii Socialiste România, ca­re, printr-un sistem electronic, marchează propunerile privind organizarea administrativ-terito­­rială a României, supuse dezba­terii deputaților. Lucrările sesiunii au fost des­chise de președintele Marii A­­dunări Naționale, tovarășul Ște­fan Voitec. (Continuare in pagina a IlI-a) nunnuumuttum EXPUNEREA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU cu privire la îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România Stimați tovarăși deputați. Comisia centrală de partid și de stat supune dezbaterii Marii Adu­nări Naționale propunerile cu pri­vire la organizarea județelor și municipiilor, stabilite pe baza principiilor aprobate de Conferin­ța Națională a Partidului Comu­nist Român. Parte componentă a ansamblului de măsuri pentru perfecționarea conducerii vieții economice și sociale, reorganiza­rea administrativ-teritorială con­stituie o acțiune de importanță deosebită, care va exercita o in­fluență pozitivă asupra dezvoltă­rii multilaterale a patriei noastre, asupra bunăstării și fericirii În­tregii națiuni. (Aplauze puternice). Viața arată că progresul gene­ral al societății este indiscutabil legat de organizarea judicioasă a teritoriului și a administrației lo­cale, care favorizează amplasarea rațională a forțelor de producție pe cuprinsul țării, dezvoltarea ar­monioasă a diferitelor zone și lo­calități. Perfecționarea structurii administrativ-teritoriale repre­zintă o pîrghie importantă pentru realizarea la un nivel superior a funcțiilor organizatorice și poli­tice ale statului socialist oferă un cadru prielnic progresului econo­mic și social-cultural al țării, creează condiții pentru valorifica­rea deplină a resurselor și iniția­tivei locale, pentru participarea largă a maselor populare la con­ducerea activității de stat; în a­­cest fel, democrația socialistă,­ ca­racteristică orînduirii noastre, va cunoaște o nouă dezvoltare. Măsurile pe care le supunem examinării Marii Adunări Națio­nale izvorăsc din necesitatea pu­nerii de acord a organizării ad­­ministrativ-teritoriale cu schim­bările calitative intervenite in e­­voluția forțelor de producție și în repartizarea lor geografică, cu perfecționarea relațiilor de pro­ducție, cu modificările petrecute in structura populației, în profilul, dimensiunile și condițiile de viață ale orașelor și comunelor de pe Întreg cuprinsul țării. Victoria so­cialismului la orașe și sate, avîn­­tul continuu al industriei, agri­culturii, transporturilor, comerțu­lui au determinat atragerea tot mai largă a diferitelor localități și zone la activitatea economică a țării, extinderea legăturilor din­tre acestea, integrarea lor activă in complexul unitar al economiei naționale. Procesul de edificare a noii orînduiri a fost însoțit de o tot mai intensă participare a oa­menilor muncii la dezbaterea și soluționarea problemelor generale ale localităților unde trăiesc, pre­cum și ale întregii țâri. Experien­ța acumulată de mase în condu­cerea treburilor obștești, în gos­podărirea orașelor și comunelor constituie un bun de mare preț al societății noastre, un bogat iz­vor de tărie și vitalitate al orîn­­duirii socialiste. Actuala organizare administra­tiv-teritorială a jucat un rol po­zitiv în înfăptuirea sarcinilor construcției socialiste, în mobili­zarea maselor la realizarea poli­ticii partidului, însă, datorită pro­fundelor schimbări petrecute în societatea noastră în cele aproa­pe două decenii de cînd a fost stabilită, ea nu mai corespunde pe deplin noii etape de dezvolta­re. Practica a dovedit că regiunile reprezintă unități teritoriale prea întinse pentru a putea rezolva în mod operativ problemele tot mai complexe ale dezvoltării econo­miei, ale vieții social-culturale ; raioanele se interpun ca o verigă suplimentară ce întîrzie și în­greunează înfăptuirea lor organelor centrale, directive­determi­­nînd în același timp o dispersare nerațională a forțelor, împărțirea administrativ-teritorială în vi­goare generează numeroase supra­puneri de atribuții în activitatea regiunilor și raioanelor, afectea­ză inițiativa unităților diminuează răspunderea de bază, organe­lor locale, duce la menținerea u­nui aparat administrativ nejusti­­ficat de mare. Măsurile aprobate de Conferin­ța Națională a partidului pornesc de la necesitatea înlăturării aces­tor neajunsuri, a deschiderii unor noi posibilități pentru manifesta­rea capacităților creatoare ale po­porului nostru, creșterea inițiati­vei și responsabilității organelor locale, valorificarea mai bună a potențialului material și uman al tuturor orașelor și comunelor ță­rii, în scopul ridicării nivelului de viață material și spiritual al oa­menilor muncii. Un principiu esențial al perfec­ționării organizării administrativ­­teritoriale a țării îl constituie a­­propierea conducerii centrale de unitățile de bază — orașul și co­muna. In concordanță cu acest principiu, se creează județele, ca unică treaptă administrativ-teri­torială între organele centrale și unitățile de bază, eliminîndu-se în acest fel verigile intermediare inutile. Complexitatea și diversitatea crescândă a problemelor pe care le ridică dezvoltarea actuală a ță­rii, necesitatea de a utiliza cil mai judicios resursele fiecărei lo­calități, de a lua în mai mare mă­sură în considerare specificul lo­cal, impun extinderea atribuțiilor și răspunderilor orașelor și comu­nelor. Investite cu competențe mai largi, organele acestor unități vor dispune de autonomie sporită și de posibilități mai mari pentru a desfășura o muncă rodnică, pen­tru dezvoltarea economiei locale, gospodărirea rațională a orașelor și comunelor, intensificarea vieții culturale, îmbunătățirea organizării ad­ministrativ-teritoriale asigură a­­plicarea mai eficientă a principiu­lui centralismului democratic, creează condiții pentru ridicarea întregii activități a organelor lo­cale ale puterii și administrației de stat pe o treaptă calitativ su­perioară, potrivit cu sarcinile complexe ce revin în etapa actua­lă județelor, municipiilor, orașe­lor și comunelor. Propunerile cu privire la orga­nizarea județelor și municipiilor sunt rezultatul unor studii înde­lungate, efectuate cu participarea organelor locale de partid și de stat, a unui număr însemnat de oameni de știință și specialiști — geografi, economiști, sociologi, is­torici, etnografi. Aceste propuneri, a căror înfăptuire vizează ansam­blul activității sociale, viața tu­turor cetățenilor, unei largi dezbateri au fost supuse publice, în­trunind adeziunea întregului po­por. Zecile de mii de sugestii fă­cute în adunări publice, în presă, în scrisorile adresate conducerii partidului și statului de către oa­menii muncii au contribuit la de­finitivarea împărțirii administra­tiv-teritoriale a țării. In vederea cunoașterii mai a­­profundate a dorințelor masei ce­tățenilor din localitățile unde s-au propus modificări însemnate, Co­misia centrală de partid și de stat a organizat în aceste locali­tăți largi adunări populare. Pe baza acestor consultări, a studie­rii multilaterale a sugestiilor fă­cute, Comisia a ajuns­­ la conclu­zia că este necesar să se mai în­ființeze încă patru județe față de 35 prevăzute inițial. Cele patru județe ce se propun a se constitui în plus sunt urmă­toarele : — Județul Mehedinți, cu reșe­dința la Turnu-Severin, care va cuprinde localitățile din actuale­le raioane Turnu-Severin și Vîn­­ju-Mare, o parte a comunelor raioanelor Strehaia, Calafat și Fi­­liași, precum și orașul Orșova. In noul județ se asigură legături mai lesnicioase cu orașul reședință de­cât în condițiile apartenenței la județele Gorj și Dolj. — Județul Sălaj, cu reședința la Zalău, care se va compune din localitățile raioanelor Șimleu și Zalău, precum și o parte din co­munele raioanelor Dej, Huedin și Cehul Silvaniei, înființarea jude­țului Sălaj contribuie la dezvolta­rea mai intensă din punct de ve­dere economic și social-cultural a acestei zone. — Județul Covasna, cu reședin­ța la Sfîntu Gheorghe, care va cu­prinde localitățile din raioanele Sfîntu Gheorghe și Tîrgu Secuiesc. Aceasta asigură dezvoltarea econo­­mico-socială mai corespunzătoare a tuturor localități­lor din acest județ, cât și condiții mai bune pentru orga­nizarea Harghita.județului . Județul Brăila, cu reședința la Brăila, va reuni localitățile din ra­ioanele Brăila și Făurei ; crearea lui corespunde mai bine criteriilor a­­vute în vedere la stabilirea județu­lui, ținînd seama de faptul că în anii socialismului ora­șul Brăila a deve­nit un puternic centru industrial. La delimitarea județelor s-a ținut seama, totodată, de o serie de pro­puneri privitoare la schimbarea a­­partenenței admi­nistrative a peste 100 de comune, în funcție de legătu­rile tradiționale și căile de comunica­ție spre diferitele reședințe de jude­țe, ținut Totodată, s­a seama de numeroasele su­gestii venite din regiunea Crișana și se propune schimbarea denu­mirii județului Crișana în Bihor. Comisia centrală de partid și de stat supune aprobării Marii Adunări Naționale propunerile de organizare administrativ-teri­torială a României în 39 de ju­dețe. (Vii aplauze). Noua hartă țării corespunde administrativă a pe de-a-ntregul intereselor generale ale societății și ale cetățenilor. Modul în care s-a desfășurat acțiunea de delimi­tare a județelor reprezintă una dintre cele mai grăitoare expresii ale dezvoltării democrației socia­liste, ale participării efective și nemijlocite a maselor la făurirea destinelor țării noastre. (Aplauze). Se poate afirma cu deplin temei că această organizare administra­tiv-teritorială a țării, este opera întregului nostru popor. Județele ce urmează a fi con­stituite reprezintă unități terito­riale complexe din punct de ve­dere economic și social-cultural, echilibrate ca suprafață, număr de locuitori și potențial economic, capabile să asigure valorificarea la un nivel superior a resurselor materiale de pe întreg cuprinsul țării, în scopul ridicării bunăstă­rii întregului popor. Por­nind de la tradițiile istorice lo­cale, de la nivelul actual de dez­voltare economică, de la relațiile statornicite în anii construcției socialiste, noile județe reunesc o­­rașele și comunele în zone viabile, cu largi posibilități de progres. Suprafața unui județ este în medie de aproape 6.100 kmp. Gruparea județelor după suprafa­ță este următoarea:­­ — pînă la 5.000 kmp. 10 județe; — de la 5.000 la 7.000 kmp; 19 județe; — peste 7.000 kmp. Rezultă, așadar, că 10 județe, jumătate din totalul județelor au o întinde­re apropiată de cea medie. In funcție de condițiile naturale, sta­rea căilor de comunicație, precum și de legăturile dintre localități, au fost însă constituite și județe cu o suprafață diferită de propor­țiile medii. Populația ce revine în medie pentru un județ este de peste 450 mii de locuitori, gruparea lor din acest punct de vedere fiind urmă­toarea : — pînă la 350 mii locuitori 8 județe; — de la 350 mii la 550 mii lo­cuitori.....................21 județe; — peste 550 mii locuitori 10 județe. Această grupare evidențiază că, și în privința numărului de locui­tori, mai mult de jumătate din județe se situează în jurul mediei pe țară. La delimitarea noilor administrativ-teritoriale s-a unități ur­mărit ca în cadrul lor să existe un număr de orașe menite să joa­ce un rol însemnat în progresul economic și social-cultural al ju­dețului. Astfel, pe teritoriul a 16 județe se găsesc 2-­3 orașe, în 12 județe între 4—6 orașe, iar în 10 județe mai mult de 6 orașe, în 7 județe (Bihor, Caraș-Severin, Constanța, Prahova, Sibiu, Bra­șov, Hunedoara), în care există 6 sau mai multe orașe, populația urbană reprezintă 42—68 la sută din totalul populației, adică mai mult decât media pe țară, în vii­tor, în județele Ilfov, Botoșani, Brăila, Covasna, Vaslui, Bis­­trița-Năsăud, Ialomița, Iași, Bu­zău, Sălaj, care cu pînă la 3 orașe va fi necesar ca, in cursul industrializării socialiste, al pro­gresului general al economiei na­ționale, să se asigure dezvolta­rea orașelor existente, apariția de noi localități urbane și centre muncitorești. Delimitarea județelor, se înte­meiază pe analiza multilaterală a factorilor econo­mici, are în vede­re asigurarea unui cadru mai favora­bil pentru repar­tizarea rațională a forțelor de pro­ducție, a obiecti­velor economice pe teritoriul țării, pentru ridicarea mai rapidă a unor zone insuficient dezvoltate. Potri­vit principiilor a­­doptate de Confe­rința Națională, s-a urmărit ca fie­care județ să dis­pună de obiective industriale, să aibă condiții pentru o dezvoltare econo­mică multilaterală — premisă esen­țială a folosirii bo­gățiilor naturale și a resurselor de muncă ale țării, a creșterii nivelului de viață. Astfel, 20 de județe au fie­care peste 20 în­treprinderi indus­triale de impor­tanță republicană. După producției volumul indus­triale globale, si­tuația celor 39 de județe se prezintă astfel : 2 miliarde lei 14 județe; până la — de la 2—4 miliarde lei 8 județe; — de la 4—6 miliarde lei — peste 6 miliarde lei 8 județe. Din aceste date rezultă că, deși în anii construcției socialiste s-au realizat progrese în repartizarea rațională a forțelor de producție pe teritoriul țării, totuși se men­țin unele zone mai puțin dezvol­tate din punct de vedere indus­trial, cărora va trebui să li se a­­corde o atenție sporită în viitor. Menținerea unor astfel de zone se explică într-o anumită măsură prin faptul că ani de zile fondu­rile de investiții au fost alocate cu precădere orașelor reședință de regiuni; în prezent, aproximativ 40 la sută din producția industri­ală a țării este concentrată în București și actualele orașe reșe­dințe de regiuni. Eliminarea dis­proporțiilor care mai există în repartizarea teritorială a forțelor de producție, intensificarea dez­voltării tuturor județelor consti­tuie în continuare unul din obiec­tivele principale ale politicii e­­conomice a partidului nostru. Pe baza orientării stabilite de Congresul al IX-lea, repartizarea investițiilor din actualul cincinal asigură amplasarea și dezvoltarea unor obiective industriale în ju­dețele Gorj, Mehedinți, Olt, Har­ghita, Buzău, Suceava, Ialomița, Vîlcea și Covasna, creîndu-se con­diții favorabile progresului in­dustrial mai rapid al acestora. Pe măsura creșterii potențialului e­­conomiei naționale, încă în anii 1969—1970, în perioada 1971—1975 și in cincinalele următoare vor trebui alocate investiții sporite pentru construirea de noi unități productive și social-culturale, pentru ridicarea economică a județelor mai puțin dezvoltate. Trebuie subliniat că înfăptuirea acestui obiectiv este înlesnită de faptul că aceste județe dispun de importante resurse naturale și de muncă pentru realizarea în viitor a unei susținute activități indus­triale. De asemenea, avînd o în­semnată bază de materii prime agricole, toate județele au posibi­litatea dezvoltării unei variate in­dustrii producătoare de bunuri de larg consum. Noile județe cuprind zone pedo­climatice diverse, care favorizea­ză dezvoltarea multilaterală agriculturii. Cu excepția a 9 jude­­­țe, situate cu precădere în zona de munte, în toate celelalte tere­­nur­ile agricole ocupă mai mult de jumătate din suprafață. Con­diții prielnice pentru creșterea producției de cereale au mai ales un număr de 13 județe, situate îndeosebi în zona de șes, care de­țin 55 la sută din suprafața ara­bilă și dau peste 60 la sută producția de grîu și porumb din țărm­. Județele din zona de deal a dispun de importante bazine po­mi viticole; astfel 12 județe cu­prind trei cincimi din întreaga suprafață ocupată cu livezi, iar 13 județe concentrează aproape 70 la sută din suprafața viilor. Varietatea condițiilor naturale, experiența țărănimii noastre, po­sibilitățile existente pentru lărgi­rea bazei furajere permit tutu­ror județelor dezvoltarea crește­rii animalelor — importantă ra­mură a agriculturii. Baza tehnico-materială existen­tă, înfăptuirea prevederilor cinci­nalului privind creșterea gradului de mecanizare și chimizare a pro­ducției agricole, extinderea lu­crărilor de hidroameliorații fa­vorizează dezvoltarea intensi­vă și multilaterală a agricul­turii noastre socialiste. Comitete­le de partid județene și consiliile populare vor trebui să acorde o atenție deosebită modernizării a­­griculturii, dezvoltării cu precă­dere a acelor ramuri agricole pentru care există cele mai priel­nice condiții în județele respec­tive. La dimensionarea județelor s-a avut în vedere ca rețeaua de căi de comunicații — căi ferate, dru­muri naționale, județene și comu­nale — să permită legături cât mai directe, ușoare și rapide în­tre localitățile din cuprinsul jude­țului și reședința lui. Județele au o rețea ramificată de diferite căi de comunicații care se îmbină și se completează reciproc. Creșterea rapidă a forțelor de pr­oducție, amplificarea și di­versificarea legăturilor dintre unitățile teritoriale, dintre în­treprinderi și celelalte organi­zații socialiste sporesc consi­derabil rolul transporturilor și telecomunicațiilor, impun mă­suri care să asigure dezvoltarea căilor de comunicație, repartiza­rea lor judicioasă pe cuprinsul țării și al fiecărui județ, în alegerea orașelor reședință de județ s-a avut în vedere ca a­­cestea să ocupe o poziție cit mai centrală pentru a asigura le­­­gături multiple și rapide cu toate orașele și comunele din cuprinsul județului. Chiar și în cazurile în care acest criteriu nu s-a putut realiza pe deplin, localitățile mărginașe se află în general la o distanță mai mică, au legături mai bune și gravitează în mai mare măsură spre reședința jude­țului, din care fac parte. Stabilite pe baza nivelului ac­tual de dezvoltare și a perspecti­velor evoluției lor viitoare, orașe­le reședință sunt chemate să joa­ce un rol stimulator în intensifi­carea întregii vieți politice și so­­cial-economice pe întinsul jude­țelor, în cadrul preocupărilor par­tidului și statului pentru dezvol­tarea economică și culturală a tu­turor orașelor, se va acorda o a­tenție deosebită reședințelor de județe care în prezent sînt in­suficient dezvoltate din punct de vedere economic și edilitar-gos­­podăresc, pentru ca ele să poată exercita o influență crescîndă a­­supra localităților din cuprinsul județelor, în organizarea noilor unități administrativ-teritoriale s-a ur­mărit asigurarea condițiilor nece­sare dezvoltării în fiecare județ a unei bogate activități culturale și sociale. Rețeaua de învăță­­mînt general asigură în județele cuprinderea copiilor toate de vîrstă școlară. De asemenea, în toate județele există licee teoreti­ce și de specialitate. Astfel, 16 ju­dețe au între 15—25 licee, 7 ju­dețe au mai mult de 25 licee, iar 16 județe au sub 15 licee. Trebuie arătat că, la o populație relativ egală, în unele județe, numărul elevilor din licee variază între limite destul de largi. Astfel, în județele Buzău, Botoșani, Ialo­mița, Neamț, Olt, revin la 1.000 locuitori între 12—17 elevi față de 26—32 elevi în județele Bra­șov, Hunedoara și Constanța, în cursul aplicării măsurilor de per­fecționare a învățămîntului de toate gradele, organele centrale — mă refer la Ministerul învăță­­mîntului — și consiliile populare vor trebui să se preocupe de îm­bunătățirea repartizării pe terito­riu a r­ețelei școlare, a bazei ma­teriale și a cadrelor didactice. Unitățile administrativ-terito­riale propuse a fi create dispun în medie de 160 cinematografe, a­­proximativ 270 biblioteci și 300 cămine culturale și case de citit, iar 24 de județe au cel puțin un teatru sau instituție muzicală — ceea ce constituie o importantă bază materială pentru activitatea culturală. Procesul susținut de electrificare a localităților, dez­voltarea producției proprii de ra­dio și televizoare și creșterea an de an a veniturilor bănești ale populației de la orașe și sate creează condiții pentru pătrunde­rea în tot mai multe cămine emisiunilor de radio și televiziu­­­ne, element al­ progresului și civi­lizației actuale. Pentru a îmbunătăți informarea populației și a-i oferi posibilități sporite de a-și spune cuvîntul în problemele economice, cetățe­nești, culturale, pe plan pentru mai buna cunoaștere local, realizărilor și a experienței pozi­­­tive dobîndite de unitățile in­dustriale, agricole, de deservire, pentru intensificarea activității politico-educative în rîndul mase­lor, fiecare­­ județ va avea presă proprie. Noua organizare administrativ­­teritorială creează condiții pentru îmbunătățirea muncii cultural-ar­­tistice pe plan local. Toate jude­țele vor trebui sprijinite să dez­volte și să diversifice activitatea instituțiilor culturale, să utilizeze rațional importantele fonduri ce le sunt puse la dispoziție pentru dez­voltarea culturii noastre socia­liste. Județele dispun de un număr important de unități pentru ocro­tirea sănătății — spitale, dispen­sare, policlinici, case de nașteri. In acest sector se mențin însă deosebiri însemnate , în județele Olt, Sălaj, Teleorman, Bistrița- Năsăud, Ialomița, Buzău și Tul­­cea, la un medic revin între 1.400 și 1.700 locuitori, iar numărul pa­turilor de asistență medicală în spitale la 1.000 locuitori este de numai 3—5, ceea ce este cu mult sub media pe țară. Existența unor importante neajunsuri în ampla­sarea rețelei sanitare, în reparti­zarea cadrelor medicale între ju­dețe și mai ales între mediul ur­ban și cel rural face necesar ca Ministerul Sănătății, consiliile populare să ia măsuri pentru mai buna utilizare a fondurilor desti­nate dezvoltării bazei materiale a ocrotirii sănătății, pentru distri­buirea și folosirea mai judicioasă a " personalului sanitar. (Continuare in pagina a­­ II-a) 9 județe;

Next