Drapelul Roşu, martie 1973 (Anul 29, nr. 8746-8772)

1973-03-22 / nr. 8764

IN MIMUL NOU­ AL COMUNEI... . Un cartier in toată finierea cu­­vîntului 4­ de case înălțate ca din­ pămînt și, ici-colo, este o fun­dație turnată, mărturisind că stăpînul nu așteaptă decit insta­larea primăverii, pentru a se a­­runca din nou de lucru. Localnicii zi­­ ic „la gară“, cu o denumire născută în uzul conversației, pen­tru a individualiza ceea ce altă dată nu era decit un teren viran anonim, pe drumul către Stația C.F.R. Timișeni-Sag. Toate aceste case au ceva co­mun — proporțiile reduse la ne­cesarul unei familii și — dincolo de nota lor comună — o puterni­că personalitate și diversitate, dictate de gusturile proprietaru­lui. Aici s-au așezat oameni har­nici, buni gospodari, oameni care au pus la o parte bănui cu bănuț, pentru a-și dura un cămin con­fortabil. Mulți sunt veniți din al­te părți și aproape toți au profe­sii relativ noi, neobișnuite odi­nioară în specificul rural al lo- ÎNSEMNĂRI calității. Dar nici Șagul nu mai e comuna de odinioară ! Pe lin­gă unitățile agricole existente, ui­nele întreprinderi timișorene și-au deschis, la 12 kilometri de oraș, secții, ateliere, șantiere, care asi­gură un loc de muncă multora.. O căsuță încă nezugrăvită la fațadă. Din antreu se pătrunde intr-o bucătărie dimensională la strictul necesar și apoi în cele două carnete luminoase, cu gea­muri mari. Veronica Munteanu, muncitoare la secția din localita­te a fabricii „Banatul“ — Timi­șoara își amintește : — Am început, să lucrăm la casă în 1969, numărîndu-ne prin­tre primii care am beneficiat de terenuri de la stat. Ne-am mutat în 1970, dar nu putem spune că am terminat tot ceea ce este de făcut. Le realizăm, rînd­ pe rîsul, așa cum se poate. — Cum a decurs munca ? — A trebuit să trecem totul prin palmele noastre. . . Solul meu s-a născut în nordul țării, pe lingă Dorohoi. Părinții mei de naționalitate maghiară, sunt din Cenei Deci, de Ioc nu suntem­ din Șag. Dar ne-am legat viața de această comună, destul de dezvoltată din punct de vedere economic, ne simțim bine aici și dorim să-i lăsăm copilului nostru o casă. Am muncit mult, dar am muncit cu dragoste ! Ion Munteanu lucrează ca a­­jutor de mecanic la cariera de ni­sip a întreprinderii „Extrace­­ram", pe o draglină, atît la ex­tragere cît și la încărcare. Este salarizat în acord, activitatea este bine atunci cînd organizată și cînd utilajele pot funcționa bine, fiind asigurate piesele de schimb, el realizează cîștiguri frumoase. De aceea ar dori ca deficiențele ce se mai semnalea­ză la carieră să fie remediate cu mai multă operativitate și efi­ciență. Alte proiecte legate de ve­niturile ce se vor realiza de acum M. SIRCA (Continuare în pag. a III-a) Anul XXX nr. 8.764 Joi, 22 martie 1973 4 pagini, 30 bani UN OBIECTIV ESENȚIAL AL POLITICII PARTIDULUI - SATISFACEREA IN CONDIȚII TOT MAI BUNE A CERINȚELOR POPULAȚIEI la întreprinderea ..6 Martie" modernizarea și automatizarea utilaje­lor a generat noi sporuri de producție, o creștere substanțială a productivității muncii. In imagine , utecistul Ioan Belengeanu lucrînd la mașina de găurit prin coordonate, un utilaj de mare randament TIMIȘOARA UNIVERSITARĂ împliniri, dar și intîrzieri în amfiteatrele productive ale învățămîntului­­ Hotărirea Conferinței Organi­zației de partid a Centrului uni­­­­versitar Timișoara prevede o se­rie de măsuri menite să contri­buie la sporirea muncii de în­drumare și influențare depusă de organizațiile de partid din insti­tute și facultăți pe linia integră­rii învățămîntului superior cu producția și cercetarea, a pregă­tirii de cadre cu o înaltă specia­lizare pentru economie, așa cum se subliniază cu pregnantă în do­cumentele Conferinței Naționale a partidului și, de asemenea in Expunerea rostită Nicolae Ceaușescu de tovarășul la Cluj, cu prilejul deschiderii anului uni­versitar. Intr-o recentă anchetă la unele facultăți din institutele timișorene, am urmărit în ce fel au fost materializate, pînă în prezent, de către comitetele de partid, hotărîrile luate și, de ase­menea, modul­ în care îndrumă și controlează ele realizarea aces­tui obiectiv major al învățămîn­­tului superior. La Institutul politehnic din Timișoara interlocutorul nostru, conf. dr. Viorel Negru secreta­rul comitetului de partid pe in­stitut, ne spunea: „Sub îndru­marea directă a comitetelor de partid, la nivel de institut, ca și de facultate, s-au stabilit măsuri concrete de desfășurare a unor activității didactice în unități e­­conomice din oraș și din apro­piere, de deplasare a unor cate­dre sau colective in unitățile pro­ductive și de cercetare. Concomi­tent, preconizam extinderea acti­vității de cercetare contractuală a catedrelor, cu implicarea în ca­drul ei a numeroși studenți, incit în anul 1973 institutul să reali­zeze peste 200 de contracte, în colaborare cu întreprinderi si u­­zine, cu o valoare totală de peste 15 milioane lei". Ca urmare a acțiunilor între­prinse de comitetele de partid, in colaborare cu catedrele, in fr­eest an activează peste [UNK] 30 de co­lective mixte de cercetare, cu ca­dre didactice și specialiști din producție. De pildă: Facultatea de mecanică, cu grupul de uzine Reșița, catedra de electronică, automatică și măsuri electrice contribuie la modernizarea pro­ducției tinerei fabrici F.A.E.M., filiala ÎNCERC Timișoara se află efectiv pe platforma celor trei catedre ale Facultății­­ de construcții, C­himia industrială colaborează cu specialiști de la „Azur“ etc. Este în creștere nu­mărul de expuneri-lecții în sec­țiile tehnologice, ca și cel al lu­crărilor practice, care înlocuiesc Anchetă realizată de CONSTANTIN VINTILESCU și ION JURCA ROVINA (Continuare in pag. a­ll-a) ECONOMII SUPLIMENTARE DE METAL Colectivele de muncă din cadrul U.M.A.I.A. Timișoara își înscriu pe agenda zilnică de lucru reducerea consumurilor specifice, folosirea judicioasă a metalului, elaborarea optimă a planului de croire pen­tru diversele tipuri de tablă. In acest sens, se evidențiază preocu­parea muncitorilor R. Dalea, I. Ti­­iesz, I. Olariu de la sectorul XI, care folosesc desenul pe tablă zin­­cată de 1 mm pentru executarea apărătoarelor de ulei, de la repere­le tractoarelor. Aceste produse ne­cesitau pînă nu demult un con­sum­ de 25 tone tablă, care, trebuia zincată. In prezent, folosind judi­cios aceste deșeuri, se reduce ope­rația de zincare realizîndu-se o e­­conomie anuală de peste 120­00 lei. Echipamente tehnice solicitate de industrie Pentru 1973 — an în care pro­gramul de activitate științifică și de microproducție a Centrului de su­dură și încercări la oboseală metalelor Timișoara este orientat­a cu prioritate în direcția asigurării diferitelor echipamente tehnice, solicitate de industrie, specialiștii timișoreni și-au propus să finali­zeze o serie de cercetări de mare eficiență tehnico-economică la nivel industrial. Pe această linie se în­scrie realizarea unei mașini de tă­iat termic după șablon, elaborarea de noi electrozi cu caracteristici superioare și de oțeluri pentru con­strucții sudate, extinderea în pro­ducție a unor noi tehnologii de încercări la oboseală și de durabi­litate și altele. Procedeu inedit Un nou procedeu de îmbinare a metalelor, elaborat pentru prima dată în țară, de către cercetătorii Centrului timișorean de sudură și încercări la oboseală, este și cel de sudură prin frecare, care în anu­mite condiții tehnice și domenii de aplicare permite reducerea consu­mului de energie electrică cu 25-30 la sută față de metodele clasice, precum și cel de sudură în mediu de gaz protector, care, aplicat în operațiile de montaj a conductelor industriale de transport, a dus la sporirea productivității muncii de 1,5 pînă la 3 ori, în comparație cu sudura manuală. Acoperirea fondului de marfă — la nivelul sarcinilor planificate­ Recenta Plenară a C.C. al P.C.R. a stabilit îndatoriri de mare im­portanță în domeniul satisfacerii nevoilor populației cu bunuri de consum. Consiliilor și comitetelor oamenilor muncii din unitățile producătoare de astfel de mărfuri li s-a trasat sarcina să livreze către fondul pieței toate mărfurile cantitățile și structura sortimenta­ta­lă și calitativă prevăzută in pian, să rezolve la timp problemele pe care le ridică buna aprovizionare a populației. Se poate aprecia că pe linia sar­cinilor sporite, toa­­te unitățile ducătoare din pro­in­dustria timișeană fac eforturi spo­rite în vederea­­ di­versificării produc­ției, sporirii fon­dului de mărfuri și îmbunătățirii­­ calității produselor. Numai pe pri­mele două luni ale acestui an, prevederile maximale ale planului producției marfă au fost depășite la unitățile din județul Timiș cu 22.900 perechi încălțăminte, 57,4 tone unt, 188,4 tone detergenți, 11.000 hi lapte și cu alte produse. Uzinele textile Timișoara, Dermati­­na, unitățile industriei locale , și multe altele și-au diversificat pro­ducția, oferind consumatorilor pro­duse mai bune, într-o mai mare varietate sortimentală. Analiza făcută recent de orga­nele bancare au evidențiat totuși destule anomalii în asigurarea fon­dului de marfă destinat Semnalăm în primul rînd cu pieței, nu toate întreprinderile industriale au reușit să contracteze întreg volu­mul de produse prevăzut a fi des­făcut prin unitățile comerciale. Cu toate, câ ne apropiem de sfârși­tul primului trimestru, Fabrica de pălării, Grupul întreprinderilor de pasmanterie, Fabrica de spume poliuretanice și altele nu și-au a­­coperit cu contracte, nici la ora a­­ceasta. Întreaga producție planifi­cată pe acest interval. O insufici­entă adaptare a producției la ce­rințele consumatorilor, necunoaș­terea temeinică a puterii de absorb­ție a pieței sunt tot atîtea cauze care generează acest fenomen. Nu mai puțin adevărat este însă că nici unele organizații comerciale, ca de exemplu I.C.R.T.I., nu se angajează să contracteze produse noi pe care nu le-au încercat încă în unitățile de desfacere. O piedică în încheierea la timpul oportun a contractelor se află și în necorelarea unor planuri de producție cu sarcinile de livrare a­­ferente fondului pieței. In loc ca fenomenul să fie elucidat pînă la capăt, cu maximum de operativita­­te, printr-o strîn­­să colaborare a centralelor indus­triale vizate, cu unitățile in multe locuri se preferă purtarea unei co­respondențe înde­­lungate,­­ neeficien­te. Că valorile ne­contractate din acest motiv nu sunt deloc neglijabile se poate ve­dea și din faptul că Fabrica de mănuși, de pildă, nu a livrat din acest motiv fondului pieței mărfuri în valoare de 3.300.000 lei, Victo­ria — peste un milion lei etc. Nerespectarea termenelor de li­vrare este un alt inconvenient care prejudiciază aprovizionarea ritmi­că a populației. Semnalăm in a­­ceastă ordine de idei că sunt destule unităție industriale care livrează cu întîrziere, creează restanțe pe care apoi le acoperă cu greu sau nu le acoperă deloc. La sfîrșitul lunii februarie, bunăoară, fabrica de confecții Bega a rămas în urmă la capitolul livrări cu produse în valoare de peste 4.400.000 lei, Fa­brica de nasturi Jimbolia — cu peste 2.670.000 lei, Electrobanat — cu 1.250.000 lei. Sondajul făcut de organele bancare a scos la iveală astfel de cauze ca lipsa vremelnică de materii prime dar și nerealiza­­rea loturilor de produse în sorti-MIRCEA GAROIU șef serviciu la Sucursala județeană a Băncii Naționale a R.S.R. I Continuare în pag. a III-a) Dialogul întreprindere — comerț poate și trebuie să devină mai fructuos IN PAGINA A II-A IN DEZBATERE PUBLICA ; • PROIECTUL LEGII PRIVIND ÎNFIINȚAREA, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CONSILIULUI SUPREM AL DEZVOLTĂRII ECONOMICE ȘI SOCIA­LE A ROMÂNIEI. SÎNTEM IN PLINĂ CAMPANIE AGRICOLĂ DE PRIMĂVARA CUM FOLOSIM „ZIUA-LUMINĂ“? Însemnări de la I.A.S. Recaș Conștienți de faptul că anul 1973 este hotărîtor pentru înde­plinirea cincinalului în patru ani și jumătate, lucrătorii de la I.A.S. Recaș, în frunte cu mem­brii de partid, au trecut cu toa­te forțele la însămînțarea cultu­rilor din prima epocă. Intrucît condițiile atmosferice au dus la unele intîrzieri iar prognoza meteorologică mai indică vreme instabilă, mecanizatorii de la a­­ceastă întreprindere au hotărît să prelungească timpul de lucru în cîmp. Și astfel tractoriștii fo­losesc semănătorile din zorii zi­lei, de cum se poate vedea ur­ma marcatorului, și pînă seara tîrziu, muncind în condițiile de „zi-lumină“. Pe inginerul Tiberiu Ciudan, șeful fermei nr. 5, l-am întîlnit marți, în tarlaua „Dealul Stan­­ciovei“, supraveghind semănatul ghizdeiului. Se lucra cu două semănători, un tăvălug și cîteva grupe disc. Am aflat că mecani­zatorul Emil Stoica, prin folosi­rea judicioasă a timpului d­e muncă, reușește să insămînțeze cite 18 hectare zilnic, depășind cu 4 hectare norma stabilită. Intens se lucrează și la cele­lalte ferme ale întreprinderii agricole de stat Recaș. Marți, de pildă, la pregătirea patului ger­minativ și însămînțări s-au folo­sit 20 de grape disc, 4 nivela­toare, 7 semănători. — Pînă în prezent noi am reu­șit să însămînțăm 170 de hectare borceag pentru fin și masă ver­de, dintr-un plan de 190 hectare — ne spune tovarășul Mihai Bu­­zi­lă, inginerul șef al întreprin­derii. Totodată, am realizat 50 hectare de ghizdei și 70 hectare mazăre pentru fabrica Fructus, care se pune eșalonat pentru a permite recoltarea păstăilor pe o perioadă mai lungă de timp. O atenție deosebită acordăm pregătirii corespunzătoare a te­renului, adaptînd la condițiile noastre recentele recomandări ale Direcției generale județene agricole. Executind lucrări de bună calitate și la timp vom reuși să obținem producțiile in#. A. RACHITOVAN (Continuare in pag. a­ll­a) Pe terenurile Herghelifl­ik­ la Izvin, destinate culturii furaje­lor, mecanizatorii folosesc fiecare oră bună de lucru pentru a pregăti la timp și in­ mod corespunzător patul germinativ La I.A.S. Nlocaș, în tarlau .,Dealul Stanciovei", într-un sol bine pregătit, tractoriștii fermei nr. 5 fnsămînțează cu multă atenție plantele furajere In apropiere de Chizătău, pe șantierul de desecări Miniș- Chizdia, se lucrează de zor la terminarea unei stații de pompa­re, care va contribui la evacuar­ea excesului de umiditate de pe întinse terenuri agricole. (Foto : E. ROBICSEK) NOI ÎN CONFRUNTARE CU MUNCA, CU VIAȚA AȘTEPTĂM O SINGURĂ VESTE... Cazul nr. 7, Steluța Negrea Ne vom opri mai întîi la Uzi­nele textile din Timișoara, pen­tru a reveni apoi, în apartamen­tul familiei Negrea, de pe str. Engels nr. 4. De ce la U.T.T. ? Pentru a convinge mai ales pă­rinții Stelei și cu deosebire pe ea, că există sute, mii de tineri care au un alt mod d­e viață. Maria Casian, președinta co­mitetului sindicatului de la U.T.T. ne recomandă o „tînără harnică, frumușică, absolventă a școlii profesionale cu media ze­ce, elevă la seral, fără nici o ab­sență nemotivată“. Se numește Paraschiva Csoti. „ ... M-am născut în decem­brie 1951, în satul Mailat, nr. 473, din județul Arad. Părinții mei, Paraschiva și Ioan, sînt ță­rani cooperatori, cîștigă bine, eu mă duc des acasă. Le duc ca­douri cînd pot. Mi-a plăcut să fiu țesătoare. Am venit la pro­fesională, acum lucrez și sunt în clasa a Xll-a, la „Loga“. După ce termin­ă efedul aș vrea să ur­mez o școală tehnică. Nu, nu m-am gîndit niciodată să „foto­grafiez“ o zi obișnuită din viața mea. Dar, dacă vă interesează va pot spune că ea începe la ora dimineața și­ se termină seara la 5 ora 23. O împart între uzină școală, între muncă și învățătu­ri­ră. Lucrez la trei războaie , de la 6 la 11, cred că am făcut vreo 56 m de țesătură, depășindu-mi norma. Am citit, mai recent, „Setea“, „Enigma Galiei : îmi place foarte mult Blaga. Despre tinerii care nu muncesc am auzit și eu, îi văd, nu-mi doresc o a­­semenea viață. Cum se poate oare ca un om — în cazul unui tînăr e și mai grav — să nu aibă o preocupare, să stea toată ziua și să nu facă nimic ? C­ine-i dă să maniace și de ce ? In numele căror „drepturi“ își permite să trăiască pe seama părinților, bunicilor și­ de ce să nu zic a noastră, a tuturor ? Asemenea drepturi nu există și fapte de d­­­eși fel trebuie stîrpite din ră­dăcini. Noi le întindem o mină de ajutor ș­i chemăm să vină în mijlocul nostru, pentru că în ti­tara de­ munca cinstită altă cale nu există !“ "Am reprodus cuvintele unei ti­nere — una din cele peste 500 de la o singură uzină — pentru că faptele, atitudinea, gînd­urile și modul corect de viață al Paras­­chivei contrastează convingător cu un exemplu negativ. Avem în față două declarații semnate de Stela Negrea din care reținem : „Subsemnata... în vîrstă de 20 de ani, domiciliată în .. ., din sep­tembrie sunt acasă fiind întreți­nută de mămica. Anul trecut am terminat clasa a XI-a la Liceul din Sînnicolaul Mare. Mămica mea este casnică, iar tăticul pen­sionar ... în prezent sunt sănă­toasă . .. Am prieten in Italia, ii rețin prenumele de Giacondo ca­re a afirmat printr-o scrisoare că . . . Eu vorbesc și franceza, italiana, engleza, rusa și ceha . . . Mă angajez ca în viitorul apro­piat să-mi găsesc locul de mun­că corespunzător pregătirii mele . . Am vizitat familia Negrea la o oră în apropierea primului. Anchetă realizată de R. VASILIEVICI și N. PIRVU (Continuare in pag. a lll-a) ■kH

Next