Dreptatea, noiembrie 1927 (Anul 1, nr. 14-38)
1927-11-02 / nr. 14
»NUL I no. 14 niercuri z noemorse i J27 4 PAQil!i 3 LII Un an 6 luni 3 luni • n ţara B O N A NI E N „ I DUBLU 1°00 . =00 I n 250 I STRA1NATATE E : INVATATORI PREOTI Sl SĂTENI Un an . . . . . 750 0 luni..................375 3 luni...................200 REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. — Calea Victoriei 78, Etaj. I Cine introduce politica în armată întreprinde o acţiune de destrămare a Statului. TELEFON No. 38/60 anunciuri comerciale Se primesc direct la Aceia Ziarului, şi la care agenţiile de publicitate din tara 3 LEI Cele două concepţiiUnde sunt facsimilele de guvernământ guvernului ? • Obt.. I Ay. .-ir S’a săvârşit un atenuat împotriva d-lui Conduriotis, preşedintele republicei Greciei. , Atentatul n’a reuşit; atentatorul a fost prins; victima felicitată că a scăpat cu viaţă. * In afacerea Manoilescu, subsecretarul de Stat de la Interne care şi-a mutat biuroul alături de acela al d-lui Romulus Voinescu în localul Siguranţei generale, anunţă că azi sau mâine va face un expozeu presei. De ce atâta simpatie faţă de presă, pe care totuşi d. Tătărascu o supune cenzurei? Guvernul a făgăduit că va împărţi în parlament o serie de facsimile referitor la chestiunea constituţională. Până acum nimic alta nu s‘a făcut decât s’a păstrat discreţia şi s au răspândit în public svonuri cutotul false. D. I. G. Duca, ministru de interne a spus că cenzura a fost desfiinţată. Am primit ori la redacţie ziarele PROPĂŞIREA şi TRIBUNA cu foarte multe coloane albe. Din Germania vine ştirea morţii Im Maximilian Hardert, marele sociolog, pamfletar şi ziarist german. Directorul revistei „Zukunft“ care a fost unul din aceia de care tremura însuşi Kaiserul, a avut o bogată activitate în cele mai variate terenuri şi moartea lui, corstitue o pierdere nu numai pentru Germania, dar pentru întreaga, publicistică mondială. Cancelarul Marx într’un discurs a afirmat din nou că nu Germania a provocat conflagraţia europeană. Nu-şi va putea convinge nici poporul său. Directorul ziarului „Cuvântul“, rd. T. Enacovici, face în mai multe articole, o analiză critică a concepţiilor şi soluţiilor, pe care partidul naţional-ţărănesc le opune partidului liberal în deslegarea problemelor fundamentale, ce se pun ţării noastre, atât în ordinea politică, cât şi în cea economică, pentru a conchide, credem în mod greşit, că programele de guvernământ ale celor 2 partide nu se deosebesc prea mult şi prin urmare o îndreptare radicală nu ne poate veni, nici dela d. Maniu, după cum n’a veiit dela d. I. Brătianu, în lunga sa guvernare. „ Intrarea în legalitate şi întronarea unui regim parlamentar adevărat, ieşit din alegeri libere, principii pentru care partidul naţionalţărănesc luptă cu atâta îndârjire, sunt reţete politice, pentru d. Enafcovici, prea puţin folositoare. • Dar oricâtă antipatie ar avea fl-sa pentru democraţie şi parlamentarism, babue să convină, că în această privinţă ne deosebim în fond foarte mult de liberali, cari ,deşi în formă, afişează principiidemocratice, practică însă în fapt un regim de fals parlamentarism şi de despotism deghizat. „ Liberalii, e drept, au dat ţării o constituţie, inspirată din constituţiile statelor democratice, punându-i la bază principiul: ,,toate puterile Statului emană de la naţiune“ şi au acordat cetăţenilor şi vottul universal. Ceea ce cerem noi necontenit este aplicarea lor în fapt. Deosebirea la prima vedere poate să nu fie mare şi totuşi după atâţia ani de luptă, pentru legalitate şi alegeri libere, formal recuinoscute şi garantate prin legile făcute de guvernele liberale, traducerea în fapt întârzie, fiindcă nu convine partidului liberal. D. Enacovici găseşte această luptă pentru un regim parlamentar adevărat, fără mare folos pentru îndreptarea relelor, de care suferă ţara. E foarte adevărat, că regimul democratic nu mulţumeşte pe toată lumea după cum şi regimul dictatorial al unui Mussolini sau Primo de Rivera nu găseşte pretutinieni admiraţie. Masaryk, preşedintele Republicii cehoslovace, un ilustru teoretician şi un aprig luptător pentru democraţie, a arătat foarte bine în scrierile lui, „dificultăţile democraţiei“. Cu toate acestea nu se poate contesta, că până acum nu s’a găsit al sistem mai bun de guvernământ şi că popoarele cele mai civilizate au propăşit sub regimul democraţiei. Chia liberalii noştri au recunoscut superioritatea acestui sistem de guvernământ, pe care lau adoptat când au dat ţării o Constituţie democratică, bazată pe votul universal. Pentru noi deci procesul democraţiei e câştigat formal; rămâne însă să obţinem executarea sentinţei. Se obiectează însă, că România n nu a ajuns încă la un nivel suficient de civilizaţie, pentru a-şi îngădui o funcţionare constituţională democratică normală. Adeseori se aude spunându-se: Cum putem să lăsăm conducerea ţării în voia capriciilor unei mase de ţărani analfabeţi şi neştiutori, de nevoile unui Stat, care are atâtea greutăţi de învins ? Cu alte cuvinte, deşi ţăranul şi biuncitorul au fost emancipaţi formal politiceşte, prin acordarea votului universal, ei au nevoe totuşi de supraveghere şi de conducere, pentru că nu sunt încă formaţi dinpunct de vedere politic şi in consecinţă pentru a nu face nebunii ca bolşevicii trebuesc puşi sub interdicţie, instituindu-se un curajator în fiinţa partidului liberal! întrebarea e clar : oare acest popor, căruia chiar partidul liberal î îi găseşte în anumite ocazii multe calităţi după ce-a dat dovezi deconştiinţă de neam şi de sacrificiu pentru un ideal naţional, în timpul războiului şi s’a purtat cu Chibzuinţă şi cuminţenie în o epocă de frământări revoluţionare şi bolşevice, merită să mai fie tratatca un copil, sau ca un slab de minte ? Cu ce-a greşit ? Că după război a reacţionat în Contra vechilor politiciani şi mai ales contra partidului liberal, plin ,de păcate şi s-a îndrumat spre noile partide şi în special spre partiadul naţional-ţărănesc ? . . V . -.\Rr-HS- - - T ---T Dar aceasta arată tocmai, că şi-a dat seama de neajunsurile, celor ce Tau condus atâta timp, iar năzuinţa lui spre o politică mai puţin lacomă şi egoistă, poate fi de condamnat ? •. . .. Partidul naţional-ţărănesc se bucură acum de încrederea maselor; dacă mâine ar veni la guvern şi nu ar aduce o îmbunătăţire vădită în traiul şi nevoile lor, desigur că şi-ar pierde popularitatea, cum a pierdut-o generalul Averescu, şi odată cu ea şi-ar pierde şi singurul isvor al puterii lui. In consecinţă, el, fiind la guvern, trebue să ia astfel de măsuri şi să facă o astfel de administraţie, încât să folosească la pături, cât mai largi din populaţie, iar nu anumitor partizani sau instituţii de partid. La Partidul liberal, trăgându-şi puterea din alte surse decât din voinţa liberă a poporului şi bazându-se pe o organizaţie disciplinată prin dictatura unui şef atotputernic şi atot dătător, e legat prin interese materiale, satisfăcute pe spinarea Statului şi nu are nevoe absolută de asentimentul liber al maselor populare. D. Enacovici surâde ironic, la auzul principiului de întronare a legalităţii şi a alegerilor libere, pus înaintea oricărei altă consideraţie de partidul nostru, căci „nu el ne va scoate din sărăcia de azi“. Dar d-sa nu observă, că realizarea acestui principiu înseamnă înlăturarea abuzurilor de tot felul, din cari trăesc favoriţii partidelor, în dauna actului obştesc, înseamnă înlăturarea fraudei, care stă la baza întregii noastre organizaţii prin falsificarea votului obştesc. Un partid oligarhic, care nu e susţinut de încrederea populară, are nevoe de o organizaţie puternică, care nu se poate menţine decât prin acordarea de avantaje materiale partizanilor şi întreprinderilor de afaceri conduse de ei. Interesele obşteşti sunt deci fatal sacrificate faţă de interesele partizanilor, dând loc la corupţie şi fraude. Să nu se uite că bunurile morale sunt tot aşa de preţioase, ca şi cele materiale şi că epoca lui Napoleon III, care a îmbogăţit materialiceşte Franţa, dar a lipsit-o de libertăţile ei scump câştigate, a sfârşit la Sedan, pe când democraţia republicai 111-a a dus Franţa la victorie! Vom arăta în un alt articol că şi în ordinea economică, soluţiile programului partidului naţional-ţărănesc, greşit interpretate de d. Enacovici se deosebesc de concepţiile liberalilor şi că ele sunt menite să aducă o îndreptare rapidă şi însemnată în starea economică a ţării. G. MANTU AMNISTIA 11 ' După multe tărăgăniri, guvernul a anunţat proectul de amnistie El a deziluzionat pe toţi. E o amnistie restrânsă, militam — în care este intercalat... ultrajul, fără nici un rost, sau — poate — numai cu rost personal! Iar amnistiaţii nu-s complect amnistiaţi; li se ia gradul, nu li se dă pământ.. Ce fel de amnistie e aceasta? Amnistie înseamnă uitare. Se şterge nu numai pedeapsa şi se suspendă urmărirea, dar se desfiinţează însuşi faptul. Un condamnat pentru dezertare poate să dea în judecată pe acel care-i zice : „dezertorule şi justiţia va pune pe acesta la închisoare cu stigmatul de calomniator. Guvernul creiază un nou gen de amnistie : uitare — numai pe jumătate... Dar amnistia are înainte de toate un caracter politic- Aşa a fost în Grecia, la, origină. Aşa au adoptat-o şi alte popoare. Suveranul, în urma unor izbânzi, erta pe cei ce se ridicaseră cu vorba, cu scrisul şi chiar cu arma împotriva stării de lucruri. Amnistia se dă pentru liniştirea spiritelor agitate de păreri şi de curente. Numai prin extindere amnistia, politică prin esenţă, se întinde şi asupra altui fel de fapte : militare, etc. La noi guvernul anunţă o amnistie.. excepţională. Condamnaţii politici au fost uitaţi în închisori, împotriva acestui lucru protestează presa. „Protestăm, — spune de pildă ziarul „Dimineaţa,“, — că nu se acordă amnistia pe care toată lumea o aşteaptă de ani de zile. .»In temniţele României zac mii de oameni pentru crima de a fi îndrăznit să aibă o părere, căci a avea o părere a ajuns sub guvernele reacţionare de după război, o crimă. Pentru aceşti delicvenţi, condamnaţi la ani şi ani de ocnă, guvernul n’are nici o consideraţie. „Pentru ei nu există amnistie, deşi logica, dreptatea, sentimentul de omenie, pe aceştia îi indica în prima linie“. De ce n’au avut guvernanţii noştri, în această chestie, gestul larg , pe care l’au avut guvernanţii altor ţări, trecute nu numai prin război, dar şi prin revoluţie? La ce drămuirea vinilor? Doar idealurile ni s’au împlinit, şi, ca învingători, ne putem îngădui gesturi de blândeţă şi de ertare. Guvenul crede că merită amnistie numai acel care n’a pus mâna pe armă, sau a aruncat-o în ceasul de primejdie. Dar condamnatul politic, spirit neastâmpărat, care la un moment dat a gândit, a scris şi a vorbit altfel decât oficialitatea, sau chiar decât opinia publică? Din pricina acestuia nu s’a născut doar nici o suferinţă. N’a degerat — mulţumită delicvenţilor politici — nici degetul cel mic dela piciorul unui soldat. In această chestie guvernanţii care au conştiinţa împăcată? N’au determinat chiar ei o atitudine de protestare? Oricum însă, totul s’a isprăvit. Au fost dureri, orori şi nedreptăţi. Păcatele s’au amestecat. Haosul războiului a învălit în fum pe toţi delaolaltă. De abia acum putem vedea mai limpede. Pe un monument al păcii din Franţa este trecut printre eroi, într’un basorelief al soclului, şi un soldat — ucis de camarazi la zid. Şi executatul s’a jertfit pentru patrie Acest spirit de largă înţelegere a pătruns în inimile aliaţilor. Să-i urmăm nu numai în opera de violenţă şi de reprimare pe loc a vinilor prezumtive ,ca un exemplu pentru alţii... dar şi în perioada de pace, în opera de liniştire a sufletelor chinuite şi deseori nedreptăţite. Proectul de amnistie va veni în curând în faţa Parlamentului. Sperăm că, în ultimul moment cel puţin, se va lărgi amnistia — pentru a-i cuprinde pe toți cei ce sufăr, acum, inutil- Comemorarea lui Nicolae Bălcescu La 29 Noembrie a. c. se împlinesc 75 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu. In vederea aceasta, Prietenii Istoriei Literare au hotărât să consacre şedinţa de .Tot 24 Noembrie comemorării marelui naţionalist şi istoric. Vor vorbi d.nii P P. Panaitescu, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, despre ,,O operă necunoscută a lui N. Bălcescu“ şi prof. Vasile V. Haneş, despre ,,N. Bălcescu la Paris“. Punându-se în discuţie chestiunea unui pelerinaj la Bălceşti în Argeş, satul copilăriei şi al tinereţii lui Bălcescu şi leagănul familiei sale, d-nii prof. Vasile V- Haneş, C. Dinu şi dl N. Mironescu, absolvent al facultăţii de litere din Bucureşti, au acceptat să se ducă la Bălceşti, să ia contact cu d. Radu Mandrea, strănepot al lui Bălcescu şi cu fruntaşii acelei comune în vederea atât a pelerinajului, cât şi a descoperirii de noi date despre marele naţionalist şi familia sa. In caz când pelerinajul se va putea face, se va aduce aceasta la cunoştinţa generală prin ziare. Alba-Iulia Cum o vede guvernul. Doi Judecători Am pe masa de lucru două acte egale prin conţinutul de tristeţe şi ruşine ce cuprind. E sdrobitor să constaţi pe fiece zi o creştere simţitoare a mlaştinei ,în care se cufundă oamenii ce trag instituţiile lor, după dânşii. Atunci când aceste întâmplări se arătau simple şi izolate prăbuşiri, atunci când întâiul semnal de alarmă, a fost dat, se nădăjduia într-o repede îndreptare, vine o neînduplecată cauterizare a leziunilor contagioase. Iată, însă scabia destinată să roadă strălucirile prestigiului autorităţii, întinsă, tot mai întinsă Au fost învinuiţi magistraţii — unii din ei desigur — de complicitate cu agenţii electorali în alegeri, josnică şi umilitoare complicitate pentru o instituţie care asemeni femeii cezarului nici bănuită nu trebuia să fie. La învinuirile aduse cu o rece documentare a faptelor, a răspuns cu o mofturoasă apărare şi nesinceră bâiguială un ministru aljustiţiei, el însuş şef electoral. Vă amintiţi ? Domnul Ion Mihalache nu era decât un calomniator al magistraturii, un acuzator pătimaş şi nedrept. Acum vine o pedeapsă ce confirmă autenticitatea celor relatate cu accente atât de sincere de d. Mihalache. Preşedintele unei secţii de votare, Cărbuneşti (Dolj) e pedepsit cu treiluni suspendare şi mutare disciplinară în urma anchetei procurorului general, pedeapsă atenuată căci raportul cerea destituirea. E o pildă aceasta, de categoria compromisa prin urâciuni electorale Al doilea fapt îl datorăm comunicării d-lui dr. Aurel Vlad întro şedinţă recentă a Cameră. Funcţionează în Ardeal un magistrat, adică un distribuitor de dreptate după delicatul cântar al legi, un magistrat al cărui trecut se pare a nu corespunde cu ocupaţia lui de astăzi. Mă feresc de comentarii, de altfel inutile, mărginindu-mă în a reproduce cu modestia caligrafului, un document pentru lectura d-lui Stelian Popescu, mareşalul dreptăţii absolute in România. Mă rog : TRIBUNALUL PENAL REGAL DIN BUDAPESTA, B. XLVI. 7008/1920. In numele Statului maghiar. (urmează procedura) SENTINŢA : Acuzatul Frink Alexandru, în arest preventiv de la 13 Iunie 1920,, iar de la 1 Iulie 1920 în arest de în- strucţie... domiolat în Budapesta, cetăţean ungur, etc., etc., etc. este vinovat de crima de fals în acte publice săvârșită în două rânduri, crimă prevăzută în..., (crima de excrocherie săvârșită în trei rânduri,’ în toate trei cazurile contimativ de mai multe ori... (urmează expunerea faptelor...) Pentru acestea Trib. Regal condamna pe Frink Alexandru, aplicămdu-i drept pedeapsă cumulativă DOI ANI ROBIE GREA ca pedeapsă principală și peste aceasta îl condamnă la două mii coroane amendă în bani, mai departe la pierderea oficiului pe cinci ani și la suspendarea exercitărei drepturilor politice tot pe această durată, ca pedeapsă secundară. Acesta e documentul, sdrobitorul, tragicul document nu numai al acuzatului Frink Alex, ci al unei grave cangrene fără posibilităţi de lecuire. - ■ - ■■■■——————^ (Continuare în pag. II-a) (Continuare în pagina II-a). Lămuriri more biologico et... astronomico In essay-ul despre Individualismul englez am încercat să demonstrez, ca să zic așa în chip matematic, înrâurirea climatului în plăsmuirea caracterului etnic al englezilor. Unul din punctele pe care leam atins acolo în treacăt explică după mine în mare măsură încă o trăsătură importantă a firei Britanicilor: simţul lor practic. Voi căuta să desvolt aici acel punct şi să-i arăt consecinţele logice. Astrofizica ne spune că ceea ce noi numim greutate nu este decât urmarea puterei de atracţie a planetei noastre. Oricât de ne la locul ei ar părea cititorului călătoria astronomică ce urmează, o vom face-o totuşi ca un mijloc de a ilustra teza noastră. Să ne închipuim pentru o clipă,—în felul lui H. G. Wells sau G. Flammarion,— felul cum şi-ar duce traiul un Robinson. Satur de MIRANDOLA uan bunăoară pe faţa acelei îndepărtate planete, soră mai voluminoasă a pământului nostru. Se ştie că puterea de atracţie a lui Saturn (care are o massă mult mai mare ca a Terrei) e cu mult mai mare decât atracţia care acţionează asupra noastră, pământenii. Dacă-i aşa ar putea oare picioarele acestui Robinson al nostru să-l poarte pe el şi puşca lui pe „pământul“ lui Saturn cât e ziulica de lungă aşa cum citim în romanul lui Defoe? Răspunsul e vădit: Nu! Pentru că fiecare pas pe Saturn costă o cheltuială de energie cu mult mai însemnată decât acelaşi pas pe globul nostru. Nu încape îndoială. El se va simţi nevoit acolo să-şi cruţe cât mai mult cu putinţă puterea lui fizică. El îşi va restrânge şi înfrâna gusturile, îşi va stăpâni simţirile şi emoţiile deoarece el plăteşte foarte scump cel mai mărunt capriciu, înainte de toate nu-şi va îngădui nici o preumblare inutilă; se va strădui, apoi să stoarcă cea mai mare câtime de folos posibilă din fiecare pas ce cheltueşte *) ca să întrebuinţez dinadins un verb „englezesc“. Dacă el ar avea drept tovarăş de singurătate în acea planetă pe vreun Vineri, el va flecari cu dânsul mai puţin decât Robinson-ul pământean al povestitorului englez; deoarece, ori cât de adevărate ar părea cuvintele din „Povestea Vorbii", a lui Anton Pan: Haide să vorbim degeaba Că ş’aşa n’avem vreo trebă, Gura nu cere chirie. Poate vorbi orice fie... adevărul adevărat e că şi „taifasul“ cere sforţare. Aşa că acel Saturnian malgre lui se va simţi silit să caşte gura pentru a vorbi numai când nu are încotro. Va fi mai puţin vorbăreţ, adesea va sta ceasuri întregi în deplină muţenie. Şi va fi deci mai practic, sau cu alte cuvinte mai Englez, mai Englisch! * Când am rostit cuvântul En-1) Englezul zice : to spend money, an hour, a minute ; to spend the holidays ; adică : a cheltui bani, un ceas, un minut; a cheltui vacanța etc. ............... glisch am simțit cum vraja siderală s’a topit și am căzut — „ca din cer“ — pe insula rece a Marei Britanii...., De ce-i Englezul un om practic! Fiindcă, datorită climatului umed, furtunatec, şi aşa de adesea ceţos al Insulei lui, fiecare sforţare, fiecare realizare costă o câtime de energie cu mult mai mare decât s’ar cheltui, pentru a îndeplini acelaşi lucru, în orice altă parte a globului nostru în Anglia o preumblare de zece minute oboseşte mai mult decât una de jumătate ceas în ţara noastră Carpantină bunăoară. Urcarea unei scări istoveşte muşchii şi inima neasemănat mai mult pe Insulă decât pe Continent. O gazdă a mea, dintre prea vestitele gazde (,,land-lady“) vitrege din Blomsbury, — cartierul din vecinătatea lui British Museum, unde aştern aceste rânduri fantalizat de curentele reci şi umede de care nu scapi cu nici un preţ — zic acea cocoană grăitoare de cockney (dialectul băştinaş al norodului Londrei cu împrejurimile) îmi spunea odată: — Eu nu urc niciodată treptele fără să duc ceva sus şi, de asemenea, de câte ori mă scobor totdeauna, aduc ceva jos... Deci cea mai mare economie de sforţare. In cele dintâi săptămâni petrecute pe insulă toţi streinii se plâng de acelaşi lucru: o foame chinuitoare şi o stranie somnolenţă copleşitoare. Dar ambele se explică uşor dacă ţinem seamă de atmosfera obositoare, aproape istovitoare a Marei Britanii... Cei ce n’au trăit în Anglia sunt aplecaţi să creadă că ceaiul de la orele cinci (?five o’clock tear care pe continent e în adevăr un semn de bună stare şi adesea de snobism, e o irosire de timp şi de bani. Dar nu trece mult timp şi cel ce se abate pe Insulă e silit să recunoască că ceaiul „de la cinci“ nu-i de loc un lux ci o neertătoare nevoe. Organismul uman nu poate lucra cumsecade pe insula lui John Bull dacă nu e hrănit mai mult şi mai adesea decât aiurea. (De aici „breakfast“-ul englez, la ora 8 jumătate dim. şi care e compus din porrige, ouă şi slănină, şi cafea din belşug iar a mânca de 6 ori pe zi, chiar unui continental ca mine, îmi pare că e, cum ar zice farmacişti quantum satis.) Şi-apoi roguvă filosofaţi asupra nevoiei de a mânca beef steak-ul. Un amănunt interesant care vorbeşte cât volume întregi: Trecând pe la orele cinci pe una din străzile ce înconjoară pătratul lui British Musewn, am cetit odatăpe pavajul de lângă zidul înegrit ,alături de chipurile în cretă colorată prin care „artiştii de pavaj îşi cerşesc pâinea amară, următoarel cuvinte Gone for T (dus la ceai),pe care daţi-mi voi să le comentez în lumina acestor pagini. Observaţi întâi că bietul desenator de trotuar a scris un T (care se silabiseşte ti şi deci sună la fel ca şi cuvântul scris tea, însemnând ceai). Dece? ca să-şi cruţe osteneala de a scrie tea, cu trei litere: economie de efort. De altfel ,şi cunoscuta formulă de chitanţă Z. O. U. sunând ca şi I owe gore... (Vă datorez).... formulă foarte întrebuinţată e la fel extem de caracteristică). —Şi apoi gândiţivă că acest Gone fortea scris cu tibişir alb pe lespedea neagră — înseamnă că pe Insulă nici cerşetorii nu se pot lipsi de five o’clock tea-ul reparator de forţă. „Week-end“ („Sfârşitul săptămânii“) e iarăşi o foarte caracteristică instituţie engleză. Pare că pentru Insulă textul Pentatenchului mosaic ar trebui refăcut precum urmează: $ căcii»