Dreptatea, iunie 1928 (Anul 2, nr. 186-211)

1928-06-01 / nr. 186

LA VECHIUL MAGAZIN DE ÎNCREDERE Ceasornicăria «3 Bijuteria „METEOR“ STR. BISERICA ENCI No. « Găsit! cele mai precisei ceasornice cu preturi extrem de reduse. Un ceasornic OMEOA cu hait­ie! 1350 Un ceasornic GRAND JEAN GENEVA W­II»! 1050 Un ceasornic TABOR, a I cu 1#b| ,409 Un deșteptător C. F. R. 173 Un ceas ANKER Elveţian cu lan? 178 O pereche verighete aur 14 k. PI precum şi un bogat asortiment de orice fel de b­­uteri cu preturi de concurenţă, se trimit şi prin postă cu un sconto de 100 lei, ATELIER DE plus 35 Iei Plu porto. REPARAŢII Pentru orice ceasornic vândut se garantează bunul mers 2 ani SIFILISUL TRATATU­L CU PASTILELE SIGMAIIGYL Dr. M. POMARBT Arsenic • Mercur • Bismuth Ce scriu doctorii dela noi din ţară-----.O­mentei sifilisului prin pasftikîfe SLCiMAIfUiiYL »a Onor, Agenţia Sigmargyl Bucureşti , îmi fac o deosebită plăcere de a vă comunica rezultatele experienţelor făcute cu preţiosul d­vs. preparat Sigmargyl. P pentru o elucidare cât mai bună vă trimit mai jos în copi© observaţiile celor doi bolnavi trataţi cu pastilele Sigmargyl. 1. Bolnava C. N. de 24 ani, care s-a prezentat cu diagno­sticul de sifilis secundar, având rozeola aproape generalizată. Bolnava neputând a urma un tratament prin injecţii, am gasit nimerit de ai prescrie Sigmargyl, care au fost date în doze de 3 pastile pe zi. După 15 zile de tratament, revăzând bolnava am fost fiu satisfăcut văzând că rezedlele sifilitice care la început erau foarte manifeste, abia se mai­ observau. După o pauză ţie 10 zile i-am mai prescris o cură cu pastilele ^ Sigmargyl, după care timp revăzând bolnava am observat că a dispărut In întregime orice urmă de manifestaţii. In acest stadiu bol­nava a fost sfătuită să mai re­vie după o pauză de 20 zile. In ce mă priveşte şi în urma acestor frumoase rezultate, recomand cu căldură pastilele Sigmargyl­l Sr' w ' f­ r. Macedon Rebrişoreanu , Medic secundar al spitalului militar Bistriţa yM‘ Multe scrisori am partea d-lor medici stau la dispoziţia oricui. Cât de mare este folosul pentru acei ce nu pot urma cura de injecţii, precum şi uşurinţa de control şi adminis-* trare a Sigmargylului, constitue marea lui valoare. Trimitem celor interesaţi la cerere în mod gratuit, litera­tura şi instrucţiuni. . Depozit engros Agenţia Sigmargyl. ‘'V , Bucureşti, Str. Râureanu 5 N. B. — Observați ca fie­care flacon să aibă antbalajul alb, număr de serie și semnătura Dr. M. Pomaret în roșu. T. r 4*»'.­.. TOT a rămas cui mai atenjor desinfectant și flesodorant este singurul remed, contra transpliiritar de mâini, picioare etc. Modul de mn&i-abulitara la flesrrr® flacor O»® vfinsara la fcsrmaell si IDfoqueril. "­ Fabrica sub controlul Ministerului Sanatäfli) Reprezentant General, București, Str. Nicolaa Bălcescu 44. j .SX. rsssÉéfP^Serfrrr- Atelier special pentru aurit, argintat, nich­elat f . ■ şi oxidat Se execută prompt şi conştiin­cios cu preţurile cel# ffiftl CQflVi­n­abile ia .. ,i s ~ j Tom­a Dumitrescu 1 * Strada Colţei, 35 i î . v / tt •­­jf ‘‘(Tf . Reparăm perfect orice sistem de ceasornic, și tot felul de bijuterii.­­ W PLECAT! |:«T­BAl&ys îÂRÂ.FIERBâTORUL’NOSTRu X .ELECTRIC PENTRU VOIAJ ... ty0-150 si 220 volti! / care va face sepvibi» ti? neprețuit! sari. d M­âneţi AGASA. Cumpărați „f­ierbătorul "si Triplu careva) .economisește zilnic 5*10 kg c lemne, cu o cheltuială de 40*50 bani •JSfc -lămuriri la: • Magazinul „FERROWATT" „MASINI-MATERIALE SI lAMPI ELECTRICE București - Str.SmarlitaS, * * CEASORICUL DE CEA MAI * -MARE PRECISIUNE - 1 • ■ * •• • ••• .. . ... Reclama este sufletul comerţului DREPTATEA­ Sărbătorirea ziariştilor eliberaţi de la Jilava Personalul redacţional al „Ade­vărului“ la care s-au asociat şi zia­riştii de la alte gazete, precum şi câţi­va parlamentari, d-nii Grigore Iunian, Pompiliu Ioniţescu, P. Ha­­neş şi prieteni, au sărbătorit pe d-nii Ionel Ţăranu şi Em. Samoilă, eliberaţi de la Jilava, după o deţi­nere de aproape trei săptămâni. Banchetul a avut loc la ,,Luzana“. D. EM. SOCOR, citeşte declaraţia făcută la consiliul de r­ăzboi de d. Ionel Ţăranu, apoi a arătat tot ri­dicolul de care s-a acoperit guver­nul, prin arestarea celor... cari au „complotat împotriva siguranţei Sta­tului“. Transmite apoi regretul d-lui prof. CONST. STERE, care n’a pu­tut participa la această manifes­tare. D. CONST. GRAUR spune că a­­restarea ziariștilor nici nu l’a revol­tat măcar. Procedarea guvernului l-a plictisit, l’a „agasat“, prin me­schinăria ei. Şi-a închipuit cineva că ziariştii arestaţi se vor speria sau că aventura lor va speria pe alţii . Fără îndoială, din această chestiune inteligenţa d-lui Duca a estt compromisă , fireşte, de a d-lui Stelian Popescu nu poate fi vorba. Oratorul citeşte o­ scrisoare a bă­­trănulu­i luptător I. ÎI. Bangherea­­nu, care vorbeşte de procesul lui Iacob Ţăranu, tatăl sărbătoritului de azi, proces ln care Curtea de ca­saţie a anulat hotărlrea Justiţiei militare. La rândul său d. Graur aminteşte procesul lui Banghereanu, victima unor păcătoase înscenări politice. Sistemul continuă. Lucrurile se vor, schimba totuşi. Asta e doar lupta noastră a tutu­rora, închină pentru luptători. D. POMPILIU IONIŢESCU, depu­tat, într’o amplă şi frumoasă cu­vântare, a arătat eroarea săvârşită de Casaţie când a invocat lipsa unui text pentru a respinge recursul lui Ionel Ţăranu. Face un scurt istoric al­­procese­lor politice din ultima vreme şi Îşi exprimă credinţa că numai prin sa­crificii se poate ajunge la respectul libertăţilor cetăţeneşti. Aduce elogii celor doi sărbătoriţi şi celorlalţi doi ziarişti: Const. Ca­­zana şi Maximilian Mizl­ach, cari au suferit pentru că şi-au făcut da­­­­tori­a în consecinţă. Totul s-a făcut din ordinul stă­pânilor noştri de azi: liberalii­ îndeamnă pe ziarişti să continue a spune adevărul căci nu se poate ca cineva să fie pedepsit pentru că a îndrăznit să rostească adevărul. Mai vorbesc d-nii I. NEGREANU, administratorul „Adevărului“, N. BATZARIA, ORESTE şi ZAMFI­­RESCU. D. GR. IUNIAN în admirabile cu­vinte face elogiul celor doi ziarişti, spunând că ei trebuesc socotiţi ca înaintaşii unei ere de luptă, care, până la izbânda finală, va cere şi alte jertfe. Nu ştim dacă Ţăranu şi Samoilă au fost redaţi familiilor lor şi socie­tăţii pentru totdeauna, după cum nu ştim nici de ce au fost răpiţi din mijlocul nostru. Sunt cei dintâi cari au suferit, dar nu şi ultimii. Până la urmă voinţa poporului va trebui să triumfe. După ce mai vorbeşte de avocat M. GRAUR, ia cuvântul d-l IONEL ŢARANU care a arătat ridicolul ce se desprinde din procedarea guver­nului, ridicol care se va accentua şi mai mult cu prilejul procesului celor patru gazetari. Spune că în viaţa sa a avut oca­­ziunea să joace multe roluri comi­ce. Constată că de astă dată rolul cel mai comic va fi jucat nu de d-sa ci de guvernul liberal. Relevă faptul că justiţia militară a conexat dosarele celor patru­ ga­zetari cari nu aveau până la ares­tarea lor nimic comun decât preo­cuparea tuturor. Alba-lulia, întâm­plarea a făcut ca să se întâlnească sub paza vigilentă cei patru „cons­piratori“ şi descrie comicul la care s‘a expus g­uvernul arestând oameni nevinovaţi. D. EMIL SAMOILAţ mulţumeşte celor ce l-au sprijinit în zilele pe­trecute între zidurile umede ale Jilavei celor ce şi-au manifestat hotărârea să-l apere. Banchetul a luat sfârşit într-o ma­re însufleţire la orele 12 şi jumă­tate, după ce s-au citit mai multe scrisori din partea d-lor avocat Na­um, Teodorescu Branişte, dr. YgTec, Dimitrie Tănăsescu, G. Milian-Ma­­ximin, etc. Mica înţelegere, arbitrul păcii­ ­Urmare din America vrea să le ocolească după ce a încercat să le ignoreze. Lu­crul nu poate oferi nici o bănuială şi numai Leon Blum în „Le Popu­late“ poate închide ochii spre a afirma că nu vede din acest punct de vedere deosebire între propu­nerea franceză şi cea americană. Prin răspunsul lui Sir Austen, Anglia a insinuat o frumoasă ple­doarie pentru Mica înţelegere. Se va dovedi ca şi eficace ? Ne în­doim. Mai întâi nu ştim în ce mă­sură va fi altceva decât curtoazie faţă de Franţa şi micii aliaţi, cum şi un nobil act de conştiinţă. In al doilea rând, oricât de sincer l-ar îmbrăţişa, Anglia e în stare dânsa să-şi ducă punctul de vedere ex­primat, împotriva Americei ? Ho­­tărît nu- Anglia e foarte fericită că s’a înţeles cu America pe chestia doctrinei Monroe şi că în chipul acesta imperiul ei a ieşit cu faţă curată şi din democraticele şi ega­litarele angajamente implicate în pactul Ligii Naţiunilor, ca şi din recentele tratative pacifiste. Ci un fir de păr ea n-ar mai putea pu­ne în cumpără prietenia cu Ame­rica pentru vreo cauză europeană. După concepţia ei chiar pacea europeană, chiar Liga Naţiunilor îşi datorează existenţa lor bunei înţelegeri anglo-americane, căci ce ar deveni în caz de război, boico­tul economic, stâlpul pacifist al Genevei, fără concursul măcar ta­cit al Statelor Unite ? Anglia mai are şi un organic res­pect pentru Germania şi o tandră compătimire pentru starea ei ac­tuală. Pragmatică apoi ca şi America e dispusă să judece mai mult stă­rile de fapt decât­ litera principială a tratatelor smulse cu elanul de înaltă temperatură al victoriilor. E primejdios, dar a ne iluziona asu­pra acestui adevăr e a pătimi îm­potriva latinităţii şi neamului că­ruia aparţinem, întrebarea e deci: ce va spune Germania, în ultima instanţă. Va renunţa ea, ca şi Ungaria, la orice veleitate în răsăritul european ? Greu de admis. Spune ea: nu?. Atunci un „nu“ american e aproa­pe sigur şi după el şi mai sigur, un „nu“ englez­ Şi iată încă odată vi­sul pacifist căzut în apă ! E un scepticism. Dar pe care ni­mic nu-1 justifică mai bine ca însăşi cuvintele lui Jules Cambon, scrise în „Revue de Paris“ cu acest pri­lej : „In ce mă priveşte nu cunosc nimic mai primejdios in politică, de­cât angajamentele generale, nepre­cise, vagi. In ciuda oricăror apa­rente, până la punerea punctului pe i — și aceasta se va face odată cu intrarea reală în joc a Germa­niei — se poate spune că şi în ur­ma răspunsului englez, înţelegerea între puteri rămâne tot pe genera­■J? ticut X~ ' S&SJM11 . trîiiotî^Cd, pagina S­a) se va încerca, întru ajustarea mai departe a­­celor patru puncte fran­ceze cu propunerea americană, va fi renunţarea la Polonia şi Mica în­ţelegere ca participante la pact, pe motiv că menţinerea războiului defensiv şi a tratatelor ca şi dega­jarea puterilor semnatare de orice angajament faţă de agresor, sunt cele trei puncte Briand de ajuns de concludente ca să asigure Fran­ţa împotriva oricăror neplăceri ce pot să vină. Ar fi însă , ca, prin lăsarea unei porţi deschise, pactul să plutească în mai mari generalităţi. E ceia ce tocmai trebue să pună în gardă Mica înţelegere şi Polo­nia. Beneş în vizita recentă la Lon­dra şi Berlin, ca şi Zaleski în de­claraţia sa dela 20 Mai, accen­tuând emfatic justeţea punctelor Briand, au înţeles să se grăbească. Mica înţelegere e, ca termen fi­nal al păcei, într’un fel chiar arbi­trul ei de fapt- Rămâne să ştie nu­mai să o menţină până la capăt în funcţie de interesele popoarelor ce compun înţelegerea şi o secondea­ză — aceste interese fiind una cu ale echilibrului european însuşi. România trebuie să arunce în ba­lanţă un braţ volnic şi hotărît. Pe care i-l poate desigur da numai un guvern al neamului, vremilor şi le­gei, nu al unei elice bizantine de valori şi puteri perimate, moartă ca interes naţional, vie şi activă numai în cointeresări. Aceasta-i mare problemă naţio­nală a timpului nostru : o Româ­nie vrednică de Europa şi de pu­terile ce-i determină azi destinele. Şi unei astfel de Românii nu-i poa­te sluji pseudonaţionalismul acelo­ra care-şi forţează ţara înapoi spre samavolnicia seacă a Regu­lamentului Organic, sau mai pre­cis , anorganic — când nu spre o morală civică şi politică dea drep­­tul tungusă. DRAGOŞ PROTOPOPESCU ------- ■- —a» » »-----------— Cinematografe CINEMA LIPSCANI: Mult îmi plac femeile. CINEMA SCALA. — J’accuse cu Severin Mars și houilard Joube. Sea­ra acompaniat de cor. CINEMA CAPITOL. — O femeie Biruitoare cu Ireme Rich. CINEMA ATENEUL GOLES­­CU. — ^iBntida, după romanul Pierre Benoit, operă complectă. CINEMA EFORIE: O (La Glu). GRADINA CINEMA FILANTRO­PIA: Katya (Când femeia nu se vin­de) și artistul Corăscu. CINEMA MARNĂ : Princesa Masha și concert de balalaici. CINEMA MARCONI: „Regina amorului“, o comedie și trupa de reviste. »­­# CINEMA MODEL : „Dallyla mo­atuara. coxxxu JouotiL I LA CUHTEA DE ARH i| IMN SACRU de ALEXANDRU OBEDENARU _ Jiemoria Marelui Rege Ferdinand I . . . In catedrala lui Manole fi lângă Neagoe-Voivod, In adormirea cea ^ofundă, după citire de prohod, Intrând tn glorie dtvUnd după triumfurile tale, Mereu luptându-te a^'iata, mergând spre fulguranta cale. Şi hărţuit de suferinţa,sub firmamentul bizantin, Apropiat-ai tot poporul de tron, de sufletu-ţi divin. Trecuţi prin clipe dureroase, te-ai ridicat deasupra firii, Când străbăteai biata Moldovă, nu tot războiul întregirii, N'ai desperat, tn grele ceasuri, de-am fost trădaţi ţi părăsiţi, Pe când luptam puţini şi singuri, fără perfizii moscoviţi. La pătimirea-ţi colosală, ai fost de ceruri răsplătit, Sub fericita-ţi stăpânire, Regatul Tău s'a întregit.­­Şi ne-ai lăsat frumoasă ţară, după avânturi vitejeşti, Gravaşi cu spada pe stindarde: victoria din Mărăşeşti. Nimic întreit îţi dete cerul: de sfânt, de rege, de martir, pentru povestea vieţii tale, trebui să apară alt Shakespeare Ai fost jelit de'ntreaga fard, de­ ascultătorul tău norod, Umbrit în arca lui Manole şi lângă Neagoe-Voivod. La moartea unui tânăr învăţător IONEL T. BÂRLEANU Din braţele părinţilor, fraţilor şi prietenilor sufletul lui Ionel Bârlea­nu, învăţător şi director la şcoala Mozăceni Teleorman, a zburat pe aripi de îngeri în ziua de 20 Mai 1928. Lângă neînsufleţitul lui corp sa adunat să-l petreacă la ultimul locaş întreaga lume care l-a cunos­cut şi l-a iubit. .Viaţa scurtă petrecută de el în mijlocul nostru lasă regrete. Ionel T. Bârleanu s-a născut în anul 1902 în Bârla-Teleorman. Cursurile primare­­ trecute la Bârla au descoperit în el zorile unei personalităţi apte pentru o cul­tură, pe cât de aleasă, pe atât de fină. Conştienţi de această putere, părinţii au păşit veseli cu el spre şcoală de unde ies păstorii sufle­teşti ai creştinilor. învăţătura lui la seminar a fost încununată cu elo­gii. Luând şi câte două clase în­­tr'un­ an, termină seminarul Nifon din Bucureşti în iunie 1923, la exa­menul de abslovire iese printre pre­mianţi, deşi partenerii cu care con­cura erau mai vechi ca el cu un an. Activitatea lui în seminar a lă­sat în sufletul profesorilor şi cole­gilor amintirea unei firi superioa­re. Demn în ţinută, sârguincios şi priceput la studii, inteligent cum rar se poate găsi, un superior minu­ţios calculat în relaţiile cu lumea înconjurătoare, Ionel Bârleanu a păşit pragul institutului, care­ crescuse 8 clase, consequent cu firea care-i mira din copilărie. Feţe mari bisericeşti vorbesc şi azi cu duio­şie despre el. Posesia unei diplome de preot noc a fost pentru el un motiv de-a zice: Sunt destul de pregătit. Simţi adu­se că poate să dea societăţii un tri­but mai mare decât cel cerut de sfera preoţilor a amânat pentru un moment îmbrăcarea odăjdiilor, cre­­indu-şi drum spre studiile supe­rioare. In aceiaş lună — iunie 1923 — obţine la un riguros examen şi di­ploma de învăţător cu care se pre­zintă să dea lumină copiilor de la şcoala Mozăceni. Contopit cu aposto­latul învăţământului primar nu a iu­bit nici un moment ţinta lui supre­mă, studiile superioare. Facultatea de teologie l-a numărat printre stu­denţii săi, iar o diferenţă de liceu ce urma să o ia în iunie viitor a­­vea să-i deschidă calea către oricare facultate. Cruda soartă care loveşte elemen­tele de valoare ale societăţii, ca şi nesimţitoarele gloanţe ce răpun în război întâiu pe ofiţeri — l-a abă­tut din drumul său. Boala l-a în­vins. * Cea mai multă lume l-a cunos­cut pe Ionel Bârleanu, ca învăţă­tor la Mozăceni. Viaţa lui în aceas­tă carieră ar trebui să fie pildă de urmat chiar învăţătorilor mai ve­chi ca el. Aptitudini didactice moş­tenite de la tatăl său (tot învăţător) o vastă pregătire generală, o exce­lentă pregătire specială pentru me­seria de dascăl, dedicare fără nici o rezervă spinosului apostolat al carierei noastre, — au fost calităţi frumos împletite la tânărul învăţă­tor Bârleanu. In cinci ani 1923 — 1923, el a creiat la şcoala lui o eră, întâmpinând dârz neajunsuri ine­rente meseriei şi localităţii, domi­nând cu superioritatea persoa­nei sale o armată de copii, Bâr- Aianu reuşise să claseze şcoala Mozaceni, printre cele mai bune din judeţul nostru, sub toate raportu­rile. Învăţătorii din cercul lui cul­tural îl priveau cu admiraţie; cu­vântul său era ascultat cu sfinţe­nie, de colegii de orice vârstă, pen­tru că aleasa lui cultură şi iremro­şabila lui conduită îl puneau mai presus de exprienţa şi rutina cea mai îndelungată. Amintirile lăsate în sufletul celor 41 de Învăţători cu care a lucrat sunt echivalentul nivelului de la icoane. Activitatea extra-şcolară l-a avut un element valoros. In consiliul comunal Mozăceni — unde era membru de drept —­ în so­cietăţile culturale — dintre care că­minul „G. G. Antonescu-Bârla“, este opera lui — în orice manifestări de acest gen, spiritul lui Ionel Bârlea­nu, va dăinui, priceperea şi compe­­tinţa lui lasă un gol greu de um­plut. Caracterul din copilărie, i-a ră­mas nealterat şi în viaţa de om a­dult, fără intenţia unei laude pos­tume afirmăm că nu se poate găsi nimeni căruia el să fi făcut vre-un rău. In inevitabilile neînţelegeri cu diferite persoane aplica maxima de­zinteresului: „Lasă să treacă dela mine“. Aşa se explică că nu după mormânt, ci înainte, Bârleanu nu avea nici un duşman. Sfârşirea unei vieţi aşa de exem­plare cum nici pe departe n‘am re­uşit s’o descriu ne-a lovit ca trăz­­netul. Deşi în ultimul timp inevi­tabilul era de prevăzut, mintea noastră refuza să-l conceapă mort; tot aşteptam să se facă o minune, n-am avut fericirea să ne împărtă­şim de ea. In faţa gropii zicem cu resemna­re : Toţi vom ajunge aici; e revol­tător însă să ajungem înainte de vreme, abia la 26 de ani înţelegem dar pentru ce populaţia din satul său şi din satele mai de­părtate s-au adunat în după amia­za lui 21 Mai într’un impresionant convoi spre a-l conduce la locaşul de veci. Şcoalele şi intelectualii din regiune a ţinut să fie prezenţi. Şi un dureros „Adio“ a sburat din sutele de piepturi adresat ace­luia care ne-a părăsit aşa de re­pede. 1928. Mai 23. MARIN G. DINU Mozăceni-Podişor-Teleorman CARTI-REVISTE PATIMA DE BATRAN este ti­­tlul celui de-al doilea roman din colectia Arcaş“, ce apare in e­­ditura ,,Ancora“ Bucureşti. In „Patimă de bătrân“ se relevă, In peripeţii emoţionante, uneltirile criminale la cari se dedă un om ajuns la vârsta matură, când­­ cu­prins de îndârjirea unei dragoste cotropitoare, a cărei împărtăşire ţi se refuză de fiinţa la care­ ner­ăveşti. Preţul lei 35 A apărut: „Statistica o telurilor şi indicele costului vieţii“, pe anul 1927, cu­prinzând preţurile medii şi a*dicele de scumpete pentru arti^A-* ali­mentare, de îmbrăcăminte şi de menaj. Indicele costului vieţii­­a calculat pentru 50 oraşe principale din ţară, pe baza cheltuelilor lu­nare ale unei familii, compusă din 5 membri, şi după preţurile din 1927 în raport cu preţurile din 1913 , 10°. Lucrarea aceasta este publicată sub îngrijirea Institutului de statis­tică generală a statului. Se găsește de vânzare, strada Basarabia No. 12. Prețul: lei 100. Un ziar de cartier Tineretul de omi se distingea prin dragostea lui pentru carte, cel de azi prin pasiunea pentru sport. Unii s’au grupat în jurul societăţi­lor culturale organizând şezători pentru popor, alţii au dat fiinţă so­cietăţilor sportive, îngrijind mai mult de trupul lor decât de minţile altora­ Vechiul dicton latin „mens sana in corpore sano“ a fost trâmbiţat mai mult ca oricând şi a slujit în­tr-o foarte largă măsură în propa­ganda asociaţiilor sportive. Nu vom ezita să admitem până la un punct necesitatea sporturilor, dar îndrăznim să afirmăm că numai o­­raşele au o adevărată nevoe de ele. Şi aci sportul se reduce la câ­teva societăţi ai căror membri îl practică pe o scară restrânsă şi cu un folos pur individual. Pătrunşi poate de acest adevăr elementar tinerii din Dealul Spirii au căutat să găsească un echilibru între cele două porniri ale timpului şi s-au trâns acum 5 ani la­olaltă în­­Viasa societatea culturala şi si­ultivă „Turda“­încurajaţi de public şi încreză­tori în puterile lor, tinerii de la „Turda“ au scos şi o foaie care poartă numele cartierului lor. Gazeta însă nu aduce din neferi­cire decât un potop de vorbe mari, sforăitoare , la „Universul“, din ale cărui coloane pare că s-au in­spirat colaboratorii ei. Rică Ventu­­riano, tristul personaj al lui Cara­­giale, e oglindit cu fidelitate în toate articolele primului ziar de cartier. Lipsa de idei şi de noutate e iz­bitoare. O înşiruire de cuvinte pre­tenţioase şi anapoda plasate, o limbă greoa­ şi pedantă, iată ca­racteristica organului societăţi „Turda“. Pe de o parte tămâierea cetăţeni­lor cu vază, iar pe de alta aprecie­rile puţin măgulitoare pentru cei mulţi, arată în­deajuns că seriozi­tatea şi sinceritatea sunt încă de­parte de tinerii noştri confraţi. Totdeauna am privit cu simpa­tie manifestările tineretului, când ele au izvorît din simţiminte înalte şi curate. Dar socotim o datorie să semnalăm rătăci­rile celor ce cred că tinereţea îi scuteşte de o anumi­tă doză de mun simţ. Când scriu „elan plin de suflet“ şi continuă să se creadă îndrumători ai publicu­lui şi „factori ai regenerării mo­rale şi fizice a naţiunii“ ni se pare că îndrăzneala ce au aceşti tineri nu poate fi numită decât naivitate. Credem că mai multă modestie n-ar strica moraliştilor din Dealul Spirii, care ar putea întrebuinţa timpul mai cu folos decât îngri­­jindu-se de „certaţii cu morala şi rânduiala socială“. Ar putea să fii chiar mai îngăduitori cu „neîn­ţelegătorii timpului“, fiindcă ei în­şişi nu prea dau dovadă de o re­marcabilă inteligenţă.Dacă iniţiatorii şi colaboratorii a­­cestei gazete ar fi înţeles să depu­nă mai multă dragoste pentru car­tierul al cărui ecou vor să ne, am fi fost cei dintâi care i-am­ fi lăudat şi încurajat. Dar pentru că din toa­tă strădania n’a eşit decât o foaie reclamă suntem siliţi să înregistrăm un eşec al tinerilor, recunoscând însă împreună cu ei că execuţia technică a gazetei este în adevăr mulţumitoare. CONSTANT STRAINU ngerii Iată ordinea ultim­elor spectacole la Opera Română: Astăseară Joi 31 crt., Cavaleria Rusticană, Fetru­­şca şi Invitaţia la Vals. Vineri 1 Iunie, pentru a 2-a oară, Năpasta» operă originală în trei acte de Sa­bin V. Drăgoi; Sâmbătă 2, Travia­­ta; Duminică 3, matineu, Răpirea din Serai, seara Trovatore; Luni 4 Iunie (a 2-a zi de Rusalii), matineu­l Bărbierul din Sevilla, seara închi­­­­d­erea stagiunii, Năpasta. Toate re­prezentaţiile afară de cele ale Nâ­pastei sunt afişat« cu priţoit popa» iar© Pentru victimele dela Tâncăbeşti Pe lista de subscripţie dea ch­isă de d. D. R. loan if eset pentru victimele dela Tancr­­beşti, s'au strâns până neun' Lei itei. Au mai subscris : D, jjitt. v»L Mihăilescu f «* *»Q0

Next