Dreptatea, iulie 1928 (Anul 2, nr. 212-237)
1928-07-01 / nr. 212
HNui II No. 22 • Duminica i iulie 4PUTGIN9 3 L^I O M A M 1 DUBLU m STRAlNATATfc REDACTIA Sl ADMINISTRATIA: JUCURESTi. - Jalai Victoriei 4 3. Etaj. TELEFON 1 NO. 38/6© I 1 ANUNCIURI COMERCIALE *• primesc direct la Ad-tta ZSeru’u', ţi la oa.e agenţiile de publicitate etn fa.a 3 Lt lin fmjKrumut, care se tratează de «pt îes«**. 3 Cre■enfStă se anunţă in fiecare săptămână, pre a carul încheiere o ţară întreagă ştie că va fi o operaţie şi oneroasă şi insuficientă, un împ^miut care daca nu se încheie va fi fatal guvernului* * fiind că i-a dovedit discreditul şi dacă se încheie *2 ii faltai ţării din cauza caracterului său oneros, un asemenea împrumut încetează de a fi o operaţie serioasă şi demnă petrivi țară. SA PLECE! Partidul naţional-tărănesc, la nota de apel din „L’Indépendance Bourtraine“, a dat un categoric răspuns. 1. In acest răspuns, printre altele, se spune: „In capul unui guvern uzat, discreditat în străinătate, detestat în țară, prizonier al sistemului său economic, neînlăturând nimic din păsurile sale cari ne-au dus la ruină, convertit de ultima oră al unor concepţii, pe care le-a duşmănit cu îndârjire ani întregi, în plină şi gravă criză politică şi econommcă încă de la începutul guvernării sale, făcând din împrumut o simplă manevră de politică internă în scopul de a prelungi o guvernare iremediabil compromisă, ed. Victilă Brătianu nu poate fi omul împrumutului străin şi al stabilizării. „Ţara i-a refuzat încrederea întotdeauna, străinătatea nu i-a dat-o niciodată şi astăzi de opt luni, pieţele străine ezită între dorinţa lor de a acorda credite României şi repulsiunea lor de a consimţi un îint-numit d-lui Vintilă Brătianu". Stare că, în cele din urmă, această repulsiune a biruit. Intr’adevăr, ultimele ştiri din străinătate vorbesc de o eşuare a tratativelor în vederea împrumutului şi a stabilizării. Partidul liberal s-a cramponat de putere, întreţinând zilnic opinia publică cu articole, interviewuri, note, comunicate, comentarii, etc., asupra succesului sigur al operaţiilor financiare. Aceste operaţii erau prezentate ca rostul prezenţei liberalilor la putere. .. Acum însă împrumutul şi stabilizarea sau nu se fac — ceia ce de altfel anunţă toate telegramele ziarelor trecute prin cenzură — sau se fac, ca o salvare a guvernului, dar în condiţii dezastruoase pentru ţară. Şi într'un caz şi în altul, guvernul are datoria să plece. CJ a şi aşteptat prea mult. Partidul naţional-ţărănesc l-a somat in timp util. Credem că de data aceasta liberalii îşi vor da seamă că prezenţa lor mai departe la cârma statului este catastrofală. Oricâtă imaginaţie ar avea d. I. G. Duca — nu ne închipuim ce formulă ar putea găsi guvernul pentru rămânerea la putere în urma grelelor şi umilitoarelor condiţii puse de străinătate pentru împrumut şi stabilizare sau după eşuarea acestor operaţii financiare. Sau poate d. Vintilă Brătianu va judeca astfel: — Partidul liberal trebuia să fie la putere pentru realizarea împrumutului şi stabilizării, indispensabile economiei naţionale. Aceste operaţii nu s-au putut încheia. Ţara se află în dezastru. Şi-i de datoria partidului liberal să n’o lase de izbelişte ! Deci sau cu succes, sau cu Insucces (şi atunci mai mult decât oricând!), — ţara trebue să fie condusă de liberali... Cu acest mod de judecată, d. Vintilă Brătianu nu mai poate convinge pe nimeni. Primul ministru -rjdupă o politică de revalorizând de ostilitate împotriva capitaliștilor străini, — a făcut mea culpa. Avea datoria, chiar, atunci, să se retragă — făcând loc acelora care preconizase- i? o politică diametral opusă. D. Vintilă Brătianu nu s-a dat bătut cu una cu două. A luat din programul naţional-ţărănesc două puncte: împrumutul şi stabilizarea, şi a trimis peste graniţă oameni şmecheri să le realizeze. Se pare însă că pe urma voiajoilor d-lui Vintilă Brătianu statu nu s-a ales decât cu plata debursată pentru călătorii, — iar emisarii împrumutului şi stabilizării... cu mari câştiguri din speculaţiile de bursă. „ 1. In aceste condiţii, guvernul are datoria să plece. . ... Ţara nu-i câmp de experienţă pentru elucubraţiile financiare ale partidului liberal. Ţara nu-i moşia d-lui Vintilă Brătianu, care poate să facă orice cu dânsa... chiar s-o mute din loc. Ţara nu-i locuită de floţi, sortiţi muncii de ocnaş în favoarea elicei liberale şi pentru gloria familiei Brătianu. :. Trebue să se isprăvească odată cu batjocura aceasta. Partidul liberal — după ce-i impopular — e și incapabil. Guvernul d-lui Vintilă Brătianu nu se poate lăuda nici cu prosperitatea din unele timpuri ale regimurilor dictatoriale. D. Vintilă Brătianu, răpind țării libertările, nu i-a dat măcar în schimb an bun traiu. Sărăcia şi teroarea nu se împacă. Regimul d-lui Vintilă Brătianu s’a apropiat de sfârşit. Se retrage singur ? Aşteaptă să fie gonit ? Doar întrunirile din toată ţara, şi care au culminat cu grandioasa manifestaţie dela Alba Iulia, au arătat d-lui Vintilă Brătianu cu degetul uşa şi i-au strigat: — Afară ! Nu-i destul gestul cu degetul ? OMUL CARE ŞI-A FĂCUT BAGAJELE Sunt scriitori mari, prin fizionomia lor izolată , de pildă Dante; sunt scriitori a căror sensibilitate a modelat o epocă, devenind reprezentativi pentru câteva generaţii succesive. Cei din prima categorie rămân expresia culminantă şi rezumativă a unei epoci devenită istorică pentru totdeauna, în evoluţia spiritului uman ; ceilalţi sunt permanente surse de revalorizare, in timp, ale unei dispoziţii interioare creiate de ei înşişi .■ Eminescu face parte, dintre aceştia, înrudit cu spiritul marei poezii lirice a veacului trecut, izolat, in raport cu o legiune de precursori ce nu l-au pregătit—el a creiat cea maidominantă sensibilitate poetică din literatura română. Coșbuc a fost un scurt interegu al eminescianismului; Goga o deviere a poeziei în politică și retorică ; Cerna o reîntoarcere oscilatoare pe culmile eminesciene, iar Iosif o sinteză de influenţe grefate pe o sensibilitate prea minoră, pentru a determina o atmosferă proprie. % *** ' * S ' it. ’ ■ Sfi? O valoare creatoare resfrânge o imagină variabilă în oglina conştiinţei ’diferitdor generaţiiliterare : MtlflLiLVacSwaGQ&fe. uiinescu a ridicat la zenitul admiraţiei numai fragmente rupte din totalitatea spiritului său, în armonie cu o fibră specifică fiecărei generaţii ce i-a succedat. Translatori sârguincioşi ai noului fluid de sensibilitate, poeţii imediat post-eminescianiau multiplicat, până la primejdia demonetizării, în neobosite dar obositoare imitaţii. începând cu Vlahuţă, care e cel mai asidu vulgarizator al sensibilităţii eminesciene, chiar cei mai personali scriitori « CoşBuc, Goga — când şi-au isprăvit resursele proprii, au naufragiat în apele cotropitoare ale liricei marelui poet. In. pgyoarta semănăto■ ismuîui, Eminescu^trăeşte prin ile'qjpgia politică şi poezia lui pariotică ; acum se încheagă icoana unui Eminescu violent apărător al tradiţiei, optimist credincios în vigoarea poporului românesc — un Eminescu nou, combativ şi practic, întunecând imagina pasivului admirator al Nirvanei şi răscolitorul tristei voluptăţi a iubirei nefericite. Fizionomia pe care Gherea a încercat să i-o recompue, printr-o interpretare contrafăcută, după un ideal ad-hoc s- a resuscitat brusc, în contact cu sensibilitatea semănătoristă, care a refăcut portretul moral al poetului, scoţând în primul plan pe ziarist, pe pamfletarul profetic al tradiţiei înfrânte, pe conservatorul Eminescu, cel mai dogmatic conservator al nostru. D- Iorga a parafrazat astfel ideologia politică eminesciană, cu bogate resurse de vervă, reeditând o latură din fizionomia lui interioară, cu o vehementă imaginaţie apocaliptică. In sfârşit, simbolismul a perpetuat pe Eminescu în lumina contemporaneităţii, pentru valoarea muzicală a poeziei sale. "Asistăm deci la o neîntreruptă reintegrare în actualitate a valorii spirituale a lui Eminescu. Dar astăzi, el nu trăeşte în noi, nici prin atitudinea lui sentimentală — pesimismul (generaţiile tinere sunt profund îndreptate spre acţiunea pragmatică) nu e glorificat nici pentru fobia sa faţă de modernizarea României (patriarhalismul e o stare socială progresiv anacronică), nu e preţuit nici pentru poezia lui patriotică, ce a hrănit aspiraţiile acum realizate ale neamului românesc. Astăzi, Eminescu e descoperit de generaţia noastră literară, exclusiv pentru arta sa. E o banalitate curentă că el e singurul geniu poetic românesc, comparabil cu marii poeţi ai veacului XIX-lea. Critica i s’a închinat totdeauna extatic ; nu l’a valorificat însă în complexul factorilor vremii în care a scris şi nici nu i-a zugrăvit fizionomia creatoare în liniamente precise. N’avem un studiu temeinic asupra poeziei eminesciane ; n’avem o ediţie critică definitivă, căci ne lipseşte disciplina filologică ce necesită o asemenea lucrare. Trăim din frânturi de idei şi locuri comune, îl interpretăm pe Eminescu prin manualele de şcoală sau prin îngusta prismă didactică a seminariilor de viteri I. Titu Maiorea» aemis operei eminesciane o elementară şi succintă devinaţie a unui om de gust sigur şi rafinat, dar strein de marea critică interpretativă, care recreiază icoana intimă a unui scriitor prin mijloace comune disciplinei ştiinţifice şi creaţiei artistice. (E drept că timpul îr care Maiorescu a scris îi scuză limitarea, iar spiritul lui avar îi justifică schematismul). Gherea a mutilat-o de dragul unor himerice idealuri sociale şi a trecut-o prin patosul unei sensibilităţi naive. Dragomirescu, apărând-o, în contra interpretării lui Gherea, a făcut din ea un vâscos cocoloş, cu care a svârlit în critica europeană a lui Teine şi Sainte-Beauve de ale căror alacrri... şi ««»e găsi liniştea de peste im sfert de veac. Amintirile lui Panu, Iacob Negruzzi şi Ion Slavici sunt dovada unor spirite de o modică posibilitate de înţelegere a unei personalităţi de dimensiunile lui Eminescu "-- tot astfel, lucrarea răposatului .Zaharia e conştiincioasă a saunui suirit de simţ critic, dar de o preţioasă eo (:: "onare de ............ biografic Singur d. H. Sauielevici — într’un rar moment de dispoziţie anti-an- tropologică — a situat nuvela Sarmonui Dionis în atmosfera metafizicei germane din care a luat fiinţă. De asemeni d. Ibrăileanu are un substanţial articol (Note şi Impresii) în care raporta esenţa poeziei eminesciane la metafizica lui ’ .... ’■ din ei muzicală. Generaţia actuală formulează dezideratul situării pur artistice a poeziei eminesciane ; simptomul e o regenerare şi o dovadă de conştiinţă a valorilor noastre proprii; pentru critică e o piatră de încercare; şi-ar dovedi, pentru prima oară, natura de creaţie interpretativă, iar celui mai mare scriitor român, până azi nesituat în lumina lui adevărată, i s’ar aduce târziu dar recunoscătoarea integrare, in conştiinţa literară a scrisului naţional. CRONICAR * Problema reparţiunilor şi Senatul francez Paris, 29 (Rador). — D. Berenger, raportorul comisiunei finaniare a Senatului, a întocmit o dare de seamă asupra problemei reparaţiunilor şi a datoriilor interaliate. D. Berenger relevă din raportul d-lui Parker, Gilbert că Germania a executat regulat şi cu punctualitate obligaţiunile financiare în anii 1927 şi1928 faţă de creditorii de răsboi. Subliniind concluzia la care ajunge d. Parker Gilbert că problema fundamentală rămâne stabilirea definitivă cât mai curând posibil a totalului datoriei germane şi ocupăndu-se de o eventuală revizuire a planului Bates, d. Berenger afirmă că nici o acţiune nu va putea fi luată în consideraţie, în nici un caz, înainte de alegerea noului preşedinte în Statele Unite. Guvernul german s’a constituit.. Cabinetul grec demisionează... ----— Franţa nu va răspunde încă d-lui Kelrogg.Apropiata întrevedere Benes-Stresemann NOUL GUVERN german a fost constituit cu titlul de provizorat Această soluţie de ultim moment a fost luată spre a nu se mai prelungi o stare de nesiguranţă. Tratativele dintre partide vor continua insă spre a se ajunge la compoziţia durabilă fi indicată a unui cabinet. Din acest cabinet fac parte patru socialişti, doi populişti, doi demodaţi, un populist bavarez şi un reprezentant al centrului. Noul guvern va citi declaraţia sa, in şedinţa de Marti a Reichstagului, care a şi fost convocat in acest scop. * CABINETUL GREC va prezintă în cursul zilei de azi demisia sa preşedintelui republicei. Căderea guvernului este datorită demisiei ministrului de finanţe Kafaridaris — care, la rându-i nu este deedl opera manifestărilor publice ale d-lui Venizelos. Se crede că de data aceasta, noul cabinet va fi prezidat de d. Venizelos. * FRANŢA nu va răspunde notei de pace a d-lui Kellogg deedl după ce se vor pronunţa şi celelalte state ateresale. Aceasta este ultima hotă neluată de d. Briandin consiliul e miniştrii francezi lăsând să se întrevadă astfel că, dacă adeziunea franceză este probabilă, ea nu este încă oficială. * ZINOVIEW, Kamenev şi alţi 36 membrii ai opoziţiei, cari fuseseră excluşi din partidul comunist ca simpatizând cu Trotzki, au fost reprimiţi in sânul partidului. Se pare că reprimirea a necesitat o reeditare a drumului la Canossa... * IAR DEMISII1 aMinistrul de justiţie austriac, d. Dinghoffer, aflător la Karlsbad, şi-a trimis demisia din guvern, cancelarului Seipel. Cancelarul nu se va pronunţa încă asupra ei, până ce ministrul de justiţie austriac nu va avea, la întoarcere, o explicaţie personală. In ultimul timp, ministrul justiţiei a fost ţinta numeroaselor atacuri ale opoziţiei. ESTE VORBA cu d. Stresemann, ministrul de externe german, să viziteze Fraga, in drumul său spre Karlsbad. întrevederea cu d. Benes — pe care acesta din urmă nu o putuse realiza la Berlin din cauza boalei d-lui Stresemann — va fi deci realizată. *■ DUPĂ RAPORTUL comisiunei financiare a Senatului francez, reese că Germania a executat regulat şi cu punctualitate obligaţiile financiare in anii 1927 şi 1928, faţă de creditorii de război. Cât priveşte o revizuire a planului Daves, raportul francez constată că nici o acţiune nu va putea fi luată în consideraţie, înainte de alegerea noului preşedinte al Statelor Unite. CONSEMNANt aceste note, tragicul sfârşit al aviatorului francez Fronval victimă a unui banat, dar frecvent in ultimul timp, accident de avion. Fronval era socotit in Franţa ca asul acrobaţiilor aeriene, stârnind, oride cdteori lua parte la vre-o exhibiţie aeronautică, admiraţia totală a unui public uimit. PRODUCŢIA GRÂULUI D. Apostol Culea, in revista „Albina" scrie că România este in coada statisticei cu producţia grâului cu ha., fata de celelalte ţări din Europa. Danemarca ar fi prima tară. Dupe cifre de patru ori mai mult produce un ha. in Danemarca ca in Romania. De altfel, e lucru foarte cunoscut că la noi după război a fost o criză de producţie. Pe cât a fost criză, dar a mai ajutat-o şi statul. Veţi zice cum? Foarte simplu. Agricultura susţine o industrie parazitară cu diferite taxe vamale. Nu cred ca şi in Danemarca să fie ca la noi, taxa vamală la o vânturătoare mai mare ca la un automobil? Avut-a oare vreodată 10.000 lei taxa un vagon de grâu in Danemarca? Vândutu-s'a acolo mazărichia mai scumpă ca grâul? Au ei in Danemarca gospodar priceput ca d. Vintilă Brătianu ?. Un ţăran poate să facă o agricultură raţională atunci când are mijloacele băneşti la dispoziţie, ori la noi ţăranii plătesc 10 până la 120% dobânzi. Comerţul are 10 miliarde credit la Banca Naţionala, cooperaţia — care in Danemarca a ajutat foarte mult ţărănimea — la noi nu are credit la institutul de emisiune decât 1 miliard, când ar putea să aibă 10 miliarde faţă de garanţiile ţăranilor. Camerele de agricultură in loc să dea îndrumări agricole s'au transformat in cluburi politice. In loc de tractoare de experienţă, au cumpărat automobile. S'a dat loturi demonstrative la diferiţi agronomi pentru experienţă. Au trecut trei ani de când le-au primit. Aceiaşi cultură ca şi la ţărani, grâu şi porumb şi nu exagerez când spun că e mai bun grâul ţăranilor ca cel din lotul demonstrativ. Acum câteva zile s-a serbat 10 de ani de la înfiinţarea şcoalei de agricultură de la Herăstrău. Mă întreb colţi absolvenţi ai acestei şcoli, pregătiţi pentru agricultură raţională sunt vi sate cu inventar agricol, conducători de mici ferme, pe care să-i poată imita ţăranul? In Danemarca li sa format chiar lefuri pe lângă încurajare ce le-a dat-o statul, absolvenţilor şcoarocraţi. Agronomii regionali de azi ( nu Bucureșliul e prea întins, ci nici un fel de îndrumare agricolă ! mdna îngrijitorilor lui, prea lungă. . n .. . . I Am luat la întâmplare două nume nu dau. Poti spune nu această pn-!' de străzi. Se spune că sunt două vintă că activitatea lor e zero. Țăranul român este foarte mun-\ citor, dar îi trebue îndrumare. Această îndrumare o să le-o dea d. Argetoianu după ce se va spăla pe picioare. Altfel nu poate. li strâmbă nasul. FLORIAN M. BURTAN C ARGETOIANU, preşedintele Jokey-clubului Străzii© Nu e vorbă de „stradă" in sensul politic şi aşa de actual al cuvântului, ci de stradă, de străzi, de străzile Bucureştilor, ale noastre, ale unui anume dr. Costinescu, dacă nu mă înşel, primar al Capitalei. (Cred că nu e o ruşine să nu şti cine e primar , ci mai degrabă, să fi!) Străzile noastre au ajuns, intr'adevăr, ceva unic, nu unic in România, nu ruşinea străzilor bucureştene in orice oraş românesc — unic insă in lume. O altă capitală de tură europeană atdt de murdară, atdt de prăfuită când arde soarele, fi de noroioasă când cade ploaia, cu străzi atdt de sucite şi cu caldarâmuri atât de pline de gropi, nu există. De aceea, probabil şi campania, intr'o vreme, pentru mutarea Capitalei. Dar nu aceasta e problema, ci schimbarea Bucureştilor. Eu unul nu vreau o altă capitală, un oraş nou in munţi, sau unde vor cumpăra cei ce-ar muta-o, vaste terenuri, Ci curăţirea, pavarea, îngrijirea Bucureştilor, aşa de strămb şi de murdar, cum zace el, pe malurile Dămboviţei. Am auzit adesea, că nu se poate, fiindcă ar fi prea vast, şi prea devastat. Nu înţelegem insă raportul dintre miile de kilometrii patraţi şi calitatea asfaltului ce se toarnă pe calea Victoriei. Şi unci mai puţin intre întinderea Capitalei şi proasta aşezare a pietrelor de pavaj, pe de zecilelor de agricultură, conducători dede ori pavată şi mereu prost, şosea, ferme. La noi majoritatea sunt bin- de pildă, a Filantropiei, dintre cele mai fericite. De prisos să cităm altele. Cetitorul să ia anuarul Bucureştilor. Le conţine pe toate. Ce e de făcut? Să ne facem oare o speranţă din profeţia sinistra a savanţilor cari se aşteaptă la revărsarea Mării Negre până peste cocioabele şi hârtopile lui Bucur? Armonia din partidul liberal s’a spart Nemultumite de actuala conducere« organizaţiile au început si se mişte ostentativ încă dela moartea lui Ion Brătianu s’a înregistrat o caracteristică scădere în armonia ce exista în partidul liberal şi în disciplina de partid care constituia una din forţele acestui partidFaptul că partidul sa aliat la putere in clipa morei şefului de atunci şi majoritatea membrilor lui erau legaţi cu anume obligaţiuni personale faţă de partid, au făcut ca nemulţumirile să nu se producă subit şi să aibe ecou în lumea exterioară. Deja o vreme însă nemulţumirile au prins aripi, ele s'au exteriorizat în demonstraţiuni împotriva centrului conducător, ba ceva mai mult s’au creat pe faţă dizidente cari demonstrează ostentativ împotriva actualului şef al partidului, d-l Vintilă Brătianu şi un fiu de a fi sale faţă de partid. Cu alt prilej am arătat de pildă că la Constanţa şi mai aproape în toată Dobrogea veche şi nouă, există fricţiuni din cele mai vizibile între organizaţiile liberale oficiale şi cele dizidente■ fricţiuni cari au răsunet nu numai la centrul liberal dar chiar în opinia publică. Am arătat aşadar cum în Capitala Dobrogei există două partide liberale, cu doi şefi, cu două cluburi şi — cu începere de la 1 Iulie — cu două ziare locale aparţinând fiecărei grupări, în luptă pe faţă una contra alteia. Tot astfel la Vlaşca, la Teleorman, la Tg.-Jiu, la Craiova, şi cu un cuvânt mai în toate organizaţiile provinciale. Şi în adevăr, d. Franasovici după o minuţioasă anchetă la faţa locului a adus măsuri drastice : destituiri de prefecţi, primari, înalţi funcţionari administrativi cari s’au făcut culpabili de nemulţumirea partizanilor. Dar tocmai această operă de epuraţiune încercată de d. Franasovici, în Ioc să anihileze nemulţumirile din contră le-a mărit. Căci, cei eliminaţi, cari aveau de fapt până ieri situaţia în mâna lor, şi-au putut creia partizani cari cu prilejul acestor sancţiuni au trecut de partea învinşilor aşa încât partidul liberal în aceste locuri a rămas complet descomplectat iar neînţelegerile şi animozităţile provinciale nu turbură atât pe şeful partidului liberal care are convingerea că la putere fiind tot are a se teme ele nimic, cât mai ales îl turbură nemulţumirile ce se afirmă cotidian la centru. Ast adevăr, de vreo două luni încoace vechii liberali şi mai ales tineretul acestui pârtiet — în care se găsesc multe elemente valoroase — am început să murmure împotriva elicei de beneficiari din jurul d-lui lunii lu Brettianu şi împotrivei intruşilor din guvern cetei au elemetralizat partidul şi le au compromis prin acţienea lor. In fruntea acestetr nemulţumiţi se află unul din cei unii vice-preşeslinfi ai parlamentului, care a luat atitudine făţişe feţei ele guvern. Fechii liberali şi tineretul partidului cer catriată măsură a împăcarei lor o cât mai grabnică re-.maniere cu elemente liberale. Cum el. Brătianu ştie că o remaniere este feti ală guvernului uzat de azi, d-sa nu poate apretba cererea vechilor cadre. Rc aci discuţii, neînţelegeri, proteste. In cazul când guvernul nu realizează cât mai grabnic împrumutul, putem afirma că antagomnismul dintre guvern şi partidul Übereil ver duce la senzaţie uede surprize. In provinciile alipite însă lupta dintre taberile liberale nu mai cunoaşte nici un zăgaz. Acolo războiul este pe faţă şi lamentaţiile la centru nu mai contenesc. De-o parte sunt beneficiarii guvernului cari au încrederea şefului, de cealalată sunt dizidenţii. Lupta între tabere a ajuns acolo aşa de încordată, încât centrul liberal alarmat, a dat delegaţiune d-lui Franasovici să procedeze energic pentru readucerea armoniei în partid. „Dreptatea“ face abonamente pentru băi 0 lună Lei 100