Dreptatea, august 1928 (Anul 2, nr. 238-264)

1928-08-01 / nr. 238

ANUL n NO. 233 ° Mercuri 1 August 1923 4 Pirom In secolul al XX-Iea, o cenzură«­ oricât de nebu­­nească ar fi — nu poate împiedica nici difuziunea ideilor, nici cunoașterea adevărului, nici lămurirea opiniei publice. IULIU MANIU (Din interviewul acordat ziarului „Gu vântul*) 3 LEI 1 ABONAMENTE: ŢARA I DUBLU 1 învăţători, preoţi şi săteni Un an ... .............1CQ01 in I Un an.......................753 1 4 luni.....................1001­­ 1 6 luni ......... S75 1 3 luni ................... 26C| STRĂINĂTATE 1 3 luni____Ji#o I REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: I 1 BUCUREŞTI,­Calea Victoriei49, Etaj | TELEFON: No. 38 SO Guvernarea d-lui Vintilă Brătianu E foarte comod, orice s’ar spune, să poţi guverna aşa cum şi-a impus d. Brătianu. Şi aşa cum nu s’a mai pomenit nicăeri, în largul lumei acesteia, cu excepţia dictatorilor cari, cel puţin au curajul sa mărturisească felul lor de guvernare, cu abroga­rea legilor şi cu desconsiderarea voinţei tarei. E foarte comodă guvernarea d-lui Bră­tianu- Şi tot pe atât este şi de primejdioasă Căci dacă d. Brătianu prin uti­lizarea baionetei în ori şi ce îm­prejurare, îşi poate realiza azi cele mai năbădăioase gânduri cu despreţul opiniei publice a tarei, nu tot astfel se va întâmpla mâine, când d-sa va avea să răs­pundă de câtă batjocorire şi anar­hie a adus tarei guvernarea sa ne­fastă.. După alcătuirea unui surogat de parlament cu mijloacele pe care le cunoaşte azi lumea întreagă —• şi la care alcătuire n’a lipsit co­laborarea comandantului jandar­meriei şi aceia a unor magistraţi incorecţi, — un parlament care reprezintă orice în afară de Na­ţiunea româtă, d. Brătianu a înce­put să legifereze tot ceia ce creie­rul său de ciudată structură pato­logică a putut imagina : legi eco­nomice cari au antrenat ţara spre faliment, legi de împrumut fă­ră împrumut și de stabilizare fără stabilizare, legi de interes privat iar nu legi de interes ge­neral pentru tara încăpută pe po­vârnișul prăpădului. Pe deasupra, guvernarea d-lui Brătianu sprijinită interesat de surogatul de parlament liberal scos cu urne furate şi cu dispreţul voinţei masselor, a mai adăugat anarhizarea celor mai importante instituţii şi servicii de stat; o stare de asediu cu nimic justifi­cată menită a alarma cu drept cu­vânt străinătatea asupra stă­rei de lucruri de la noi; o idioată, Cenzură lipsită de orice scrupul, care face azi ce a desfăcut ieri şi vice versa , o generală ilegalitate pro­clamată ca normă de guvernă­mânt şi susţinută cu ascuţişul baio­netelor (căci din nefericire în afară de baionete armata nu mai are nimic altceva) iată, guverna­rea de un an a d-lui Vintilă Bră­tianu. Căci în afară de ceia ce am notat mai sus, nu ştiu ca guver­narea d-lui Brătianu să mai fi realizat ceva. A­ ba da, uitasem ceva : guvernarea d-lui Brătianu a realizat între stabilizare şi îm­prumut o serie întreagă de pa­namale şi furtişaguri, de la aface­rea cu terenurile petrolifere din Dâmboviţa, până la aceia cu reva­lorizarea rentelor române. Dar a­­facerile de soiul acestora, e drept, nu aparţin numai d-lui Brătianu exclusiv ; ele fac parte din patri­moniul liberalismului integral, din timpul lui Ion Brătianu-bătrânul care le-a inaugurat şi până în zi­lele noastre, când ele constituesc o moştenire pentru partidul libe­ral. Cu o asemenea „realizare“ de basm şi opereta, un alt guvern s’ar fi dus dracului. Ei bine, guvernul d-lui Brătianu întârzie. Întârzie parcă, pentru a face ţărei acesteia nefericite — căci nefericită este — tot răul cu pu­tinţă, întârzie, pentru a cauza popo­rului toată suferinţa câtă poate îndura acest popor bun, blând şi îngăduitor şi câtă poate oferi rău­tatea unui învechit în rele- Dar, ca şi fericirea, şi suferinţa are odată un sfârşit- Defectul cel mare al d-lui Bră­tianu este, că socoteşte eternă guvernarea sa de azi. Va veni ziua — şi vai ce aproape o vedem — când d. Bră­tianu se va convinge, că nici chiar guvernele nu sunt eterne şi că fiecare îşi are sorocul lui­­încăpăţânarea d-sale însă de a rămâne la guvern chiar cu primej­duirea ţărei, statorniceşte d-lui Brătianu un soroc special. Până acum, guvernele în nepu­tinţă de a realiza ceva, îşi depu­neau mandatul şi lăsau altora grija tă­rei. In acest fel, din mo­mentul căderei, ele nu mai preo­cupau pe nimeni- Ou d- Brătianu însă chestiunea se schimbă,­­ întârzierea sa vinovată de a ră-­ mâne la guvern cu primejduirea intereselor vitale ale ţărei, va ne­cesită o preocupare pentru gu­vernul viitor. Căci dacă şi greşe­lile se plătesc, cu atât mai mult se pedepsesc crimele. Şi guvernarea de azi a d­lui Brătianu, în cel mai academic lim­baj, nu e mai mult dar nici mai puțin decât o crimă. —«nnwwn» -» «am»—-- ■ Favoritism municipal Domnul doctor Costinescu este fără îndoială o persoană distrată, deşi con­tinuă să fie cel mai prost primar pe care la avut oropsita noastră Capi­tală. Dar d. doctor Costinescu are o pa­siune mai veche : călcarea legilor şi regulamentelor, şi înlocuirea acestor inutilităţi cu bunul d-sale plac expri­mat sumar cu „aşa vreau, aşa fac”. Există un regulament care stabileşte că depozitele de benzină nu pot fi instalate decât un anume locuri înde­plinind suficiente garanţii de securita­te împotriva incendiilor. De obicei a­­ceste depozite sunt instalate în locuri neîmprejmuite de locuinţe şi de pre­ferinţă nu in centrele oraşului. Ei bine, acest regulament acceptat de toată lumea nu are destulă forţă spre a se impune in ochii d-lui doctor Costinescu, când e vorba să se acorde o autorizaţie de asemenea depozit d-lui Crizantema ofilită însemnări despre Samda Kassel Vaporul urnit din fața Niponului aluneca ușor pe apele Oceanului liniștit, argintate de soarele ce că­dea în chindii. Pe întinderea nesfârșită de ne­sfârșite talazuri sidefii, el însemna un punct izolat, — o biată frunză in vânt ce-acu e aci, acum de­parte. Ţara crizantemelor rămânea în urmă, tot mai departe, cu ţărmu­rile ei plumburii, iar soarele în as­finţit ii trimetea ultimul sărut de pară, mai înainte de a se rosto­goli în imensitatea apelor. Sub bolta cerului larg deschisă ,vasul se apleca înainte şi­ se ri­dica apoi în poziţia iniţială, de-ai fi zis că sub această uriaşe cu­polă, el era un credincios izolat ce se apleacă în faţa Domnului, în smerită atitudine de închinăciune. Două suflete stinghere călăto­reau pustii, pe puntea vasului alb­, necând pe ape Ea de o nebiruită frumuseţe, el de o clasică distincţiune. Călăto­reau purtând fiecare în suflet me­lancolia şi solemnitatea unui ră­mas bun. Ea, pentru ţara de su­blimă frumuseţe, cu codri secu­lari şi ape liniştite, rămasă de­parte sub apăsarea unor cotropi­­pitori haini, el, pentru patria-i sfârtecată de lupte şi prăpădită de jafuri şi crime. Ea, gândind la cântecul de coral ce tăia cal­mul înserărei în pragul asfinţitului, când talăngiie nu mai răsunau prin păduri, el, cu gândul la bala­laica ce anima sufletele când tru­purile istovite de muncă, se odih­neau în preajma crâşmelor, pe înoptate. Ea îndurerată că nu-şi mai pu­tea odihni ochii pe întinderile ne­sfârşite de verdeaţă, pe lanurile de grâu auriu sau pe luciul argin­tiu al apei unde îşi trecuse copilă­ria. El, mâhnit că nu mai putea revedea troica cu telegari cu zale şi auzi dangătul trist al clopotelor de vecernie, ce răsunau prelung în ajunul zilelor de sărbătoare. Şi în timp ce vasul luneca în imen­sitatea apelor Oceanului îndepăr­tând mereu coastele pământului rămas în urmă, sufletele acestea stinghere se apropiau tot mai mult unul de altul, ca la o poruncă a destinului. Şi iată cum îndurera­rea şi nostalgia fiecăruia, a prins să apropie tot mai mult pe roman­cierul Kessel de scumpa lui Sanda şi să-l unească mai târziu într’o înţelegere curată şi senină, cum numai aevea mai afli . Mai târziu, în Parisul ocrotitor al tuturor refugiaţilor, în Parisul nădejdilor, încurajărilor şi al bi­ruinţei. Plin de speranţe, de talent şi de curaj, dar cu gândul mereu îndu­rerat pentru Rusia care murea, el se asvârlă în câmpul literilor pe cari le onorează cu o serie de ro­mane, şi curând, numele lui de­vine cunoscut în întreaga lume. E­­diţiile se succed la intervale scurte iar editorul nu mai poate aproape răspunde comenzilor ce-i vin de pretutindeni. Fiecare apariţie de roman con­stitue pentru ambele suflete feri­cite de acum, bucurii neaşteptate şi onoruri negândite. Intrarea lor anonimă în vre-un local, în vre-o grădină, într’o sală de expoziţie sau sub cupola unui teatru stâr­neşte atenţia tuturor şi freamătul ce se face, desluşeşte pentru ei a­­mândoi o şoaptă: „Kessel”. Şi evi­dent, nu era puţin lucru. Un Rus din mult îndepărtatul imperiu mos­covit năruit şi o româncă din poa­lele Carpaţilor cunoscuţi acum în Franţa, în Elveţia, în Italia. Câţi s’au mai bucurat vreodată de această fericită situaţie? Şi când viaţa se desfăşura ast­fel fericită pentru amândoi, într’o seară liniştită de Mai din Bretania, Kessel face descoperirea care tre­buia să mărească şi mai mult dra­gostea lui pentru Sanda: într-un caet cu îngrijire ascuns, el află câteva file scrise de ea — im­presii fugare, note, gânduri, ma­xime. Ce uşor, i-a fost lui Kessel să descopere, în­ cuprinsul celor câ­teva file scrise de soţia sa, ma­rele ei talent de scriitoare şi nebi­ruita ei putere de gândire ! Fericit de descoperirea făcută, el insistă pe lângă Sanda să scrie şi să publice. Dar, în gândul San­dei nu era dorinţa să devie ea în­­să­şi scriitoare şi să câştige laurii talentului ei desăvârşit, ci să facă cunoscută în streinătate literatura ţării sale natale, romanele, nuve­lele, poeziile româneşti. Şi cu gân­dul acesta mare a început să lu­creze. Câţiva scriitori de talent, din ţară au fost rugaţi de ea să-şi trimeată lucrările pentru tradu­cere. Unii s’au executat. Şi lucrul a început astfel. * Câteva luni a durat numai a­­ceastă mare mulţumire a Sandei Kessel, — căci se vede că nu este dat ca mulţumirea să fie eternă în viaţă. O boală care nu iartă şi-a găsit culcuşul tocmai în tru­pul fraged al acestei distinse fe­mei, ca să năruie parcă şi un su­flet mare cum arare ori întâl­neşti şi o viaţă fericită, dumne­zeiesc de frumoasă, cum numai marii artişti ar putea-o imagina. A durat o vreme nădejdea în însănătoşire. Visuri puse la cale de ea, făgădueli de viitor, planuri de realizat. Dar nădejdea aceasta se stingea zi după zi, chinuitor de dureros. Rugăminţile medicilor de a păstra o odihnă desăvârşită, îi da intuiţia că însănătoşirea nu va mai veni niciodată. Şi când boala a început să im­prime trupului său simptomele sfârşitului, abia atunci a început pentru Sanda Kessel calvarul su­ferinţelor fără cuvânt care urca, în trupul ei ofilit acum, cu dureri mute şi adânci păreri de rău, aşa cum am avut prilejul să le ve­dem în fragmentul postum scris de ea pe patul de suferinţă, cu tit­lul: Maladie. Ar fi vrut o însănătoşire­ trecă­toare cel puţin. O însănătoşire care să-i îngăduie măcar venirea in ţară. Ii era dor de pământul ţă­rei, de florile şi pădurile ei, de apele cristaline şi de gargarisitul pasărilor din grădini. Voia să mai vadă, să mai audă, să mai simtă măcar odată, înainte de moarte, tot ceia ce a constituit frumuseţea copilăriei ei: verdeaţa plaiurilor Metedicului, cântecul izvoarelor Slănicului, aerul dulce al munţilor Buzăului. Cruzimea soartei a fost mai puternică însă decât toate rugă­minţile ei fierbinţi. Boala o c In­tuise definitiv locului fără putinţa măcar de mişcare. Aşa s’a stins dăunăzi, la Mon­treux, sufletul Sander Kessel, năs­cută Polizu-Micşuneşti, departe de ţara care i-a fost atât de dragă şi pe care a dorit-o până’n ultima clipă a vieţii. Şi lacrimile cari au alunecat din ochii ei stinşi, în pragul morfei, s’au împărţit egal şi pentru soţul mut de durere care o iubise atât, şi pentru tara a cărei revedere o dorise din tot sufletul ei. LIVIUS —WWWsceKSJţfc ^ 45fcaSSJ3IUS*S^w»"'' Co conu Mitilă al ll-lea închizând parlamentul după ce a făcut afirmaţiile cele mai con­trare evidenţei faptelor, — d- Vin­tilă Brătianu va pleca in străină­tate... — Vezi ce orice i-a zis, cine i-a zis, cum i-a zis S.:„ Guvernul In plină d­e|C0teipun­ere c. l­. TîSufescu a plect.­­ O. C. Dumitru î$t pună «­erfi.s a la dispoziţia «-lui Vintilu Brătianu. — Com*­țied&rtti ubinetului «sta imposibili Tendinţa d-lui Vintilă Brătianu de a se crampona de putere, cât de mult, în dispreţul situaţiei reale politice şi financiare, ameninţă să transforme înfrângerea guvernului pe toate tărâmurile sale de acti­vitate, într’o adevărată derută, îmbrăţişând, catastrofală, întreg partidul liberal. PLEC­AREA if-IJl TITULESCU Orişice răstălmăcire ar căuta liberalii să-i dea, retragerea d-lui ftî. Titu­­lescU din guvern — astăzi fapt sBiäJepäkii'ä — consti­tuie o des­misie. F­ormu­la „reluării postului de la Lorică a” este tot aşa de is ’asisparesită, cât şi ace­Leibu Ghelbăr, care va vinde astfel la j 5® de „avans pe termen magazinul său de accesorii de auto­mobile şi bidoane de benzină, în bule­vardul Brătianu, Casa Crucei Roşii. In baza acestui precedent primejdios toate magazinele de automobile şi ac­cesorii de pe Calea Victoriei ar putea cere şi chiar obţine autorizaţii de văn-5S‘ scurt" şi aifsîe bia­ legile împrismutului şi sta&sfă»­sării, formule, prin care d. Vîjniilă Brătianu crede că mai poate tăinui pro­­porţiile dezastruoase aSe ferrmdaSiiswlKi d­ssise e» zare a benzinei, regulamentul rămânând Ş®C financiar. literă moartă. D. N. Tîtoi­escu a ticioi­ Calea Victoriei cu cele cincizeci de SÎOHSf, iar ruptura do sar10 depozite eventuale, ar deveni un imens­­ C­S liberaţii, este CU atât centru incendiar ceea ce ne-ar umple I mai accei­tu­iată, CU cât mi de bucurie, dacă oraşul nar fi locuit,­ nistrul de Externe a ple­­căci pieirea prin foc a unei Capitale u­­j­cat în Italia, neaşteptând râte ne-ar obliga să clădim alta In Consiliul de miniştri de condiţiuni mai acceptabile fără a mai­­ azi, prin urmare, neînâiîi" fi siliţi să cerem autorizaţia d-lui­­ du-ŞÎ măcar plictiseala Swartz pentru aliniere. Oricine ar ocroti pe d. Ghelbăr, tre­­bue să înţeleagă că nu se poate tolera salvării aparenţelor sie pacifăcă despărţire. Ministerul d-saîe va ră­ni depozit de benzină în B-dul B ră­­mâne neocupat« D. Vinni­tianu — şi d. dr. Costinescu s’ai do-j Să Brătianu, şi apoi d. C. vedi desinteresat retrăgând autorizaţia " Argetoîanii vor fine m­ie» pomenită. S. D. i rimatul. Campefitori sunt bereciset. De ce nu se com­p.ecteazsr cabinetul ? _ Fiintica ti. Va.tiia Bră­­îniasiu tot mai are cocsiiiu »ionaiiceste această posi­­feâifcare. Guvernul d-sale este socotit in liclsitiiare, ch­isîr de «?_. ive for ariile su pe:­soare, și ca atare, nu poate râvni la o comp­ec­­tare, care ar însemna, fi­­roş­ie, remaniere. ALTE MICI CRIZE IN PERSPECTIVA Din această pricină chiar, diverşi colabora­tori ai primului-ministru caută să forţeze situaţia, şantajându-l cu demisia pe d. Vintilă Ibrătianu, care nu mai ştie cum să se descurce. Aşa de pildă, d. Stelian Pope­scu a ameninţat cu demisia, în caz că se pro­duce interpelarea Irimes­cu-Pândeşti ; pentru a e­­vita un nou gol în guvern, d. Vintilă Brătianu a im­plorat pe d. Irimescu-Pân­deşti să renunţi­, iar d. Pândeşti a consimţit — magnanim — să amâne !.. Deabea s’a liniştit acea­stă afacere, şi iată că d. Vintilă Brătianu s’a tre­zit cu d. P. Dumitriu, mi­nistrul c­om­unicaţiilor, care i-a anunţat că demi­sionează, fiindcă — în a­­facerea terenurilor pe­trolifere, — organizaţia d-sale de Dămboviţa e mereu purtată pela par­chet. Şi d. Vintilă Brătianu a alergat la d. Stelian Po­pescu, rugăndu-l s’o lase mai moale cu ancheta. După cum se vede, o» tiiliua primului-ministru» care începe astăseară, e bine meritată. Totuși, tie tihnii nu o să»i prea tih­d iii ©S3§32 «Sa IN LIPSA D-LUI VIN­TILĂ BR­A T­I A NU In adevăr, plecând în străină­tate, d. Vintilă Brătianu lasă o si­tuaţie îngrozitoare. Criza financiară a ajuns la paro­xism. De nicăeri, nu se vede nici un semn de ameliorare a ei, toate „înfăptuirile“ d-lui Vintilă Brătianu în această direcţie fiind pure inven­ţii, în scop de mistificare. In plus, recolta, pe care se punea atâta bază, este, din nenorocire, grav compromisă de timpul nefavorabil. Anarhia din partidul liberal, reputat odinioară prin disciplina lui, este de mari proporţii; o sin­gură ideie întruneşte pe toţi libe­ralii, membri ai guvernului, minis­teriabili, parlamentari: răsturnarea d-lui Vintilă Brătianu de la şefia partidului liberal. Cum aceasta nu se poate face decât în opoziţie, li­beralii nemulţumiţi cer şi ei ime­diata retragere a guvernului. Iată sub ce sin­isire a­ Mspîcii, pleacă în vacan­ţă, c3. Vintilă Brătiannu, vi­novat de a mi se fi con­­*«'«s să plece tieîîniiiv după atâtea înfrângeri grele de ordin politic și e­­cnom­ic. REP. JINUNTURI COMERCIALE Se primesc direct la ediţia ziarului, pi la toate agenţiile de publicitate din ţară. 3 LEI CALOMNIATORII Dela război încoace sim­briaşii scrisului liberal, puşi în slujba unor stăpâni mizerabili, n’au în­cetat o clipă să terfelească tot ceeace a fost mai bun, mai drept, mai de valoare, mai curajos şi mai cinstit in România zilelor noastre. Calomnia este, în spelunca imo­­ralităţei româneşti — am numit prin asta partidul liberal — sin­gura armă de luptă care, împreună cu tâlhăria banului public, for­mează noua religie a liberalismu­lui ce moare. Cercetaţi colecţiile oficiosului liberal şi al tuturor ziarelor afi­liate politicei de corupţiune şi de brigandaj patronată azi de d- Vin­tilă Brătianu şi veţi vedea că ni­mic din ceiace constitue mantia de glorie a ţărei acesteia n’a rămas ne-calomniat, ne-terfelit, ne-batjo­­corit şi ne-insultat. Pentru presa liberală Şi pentru partidul care o susţine d. profesor Iorga a fost rând pe rând când nebun, când vândut ovreilor, când un om care nu ştie ce vrea, când subvenţionatul băncei Marmorosch­ Blank, când în sfârşit „genial", „savant", „marele istoric", şi alte asemenea calificative, tot atât de slugarnice pe cât erau de insolente cele dintâi. Generalul Averescul şi Alexan­dru Marghiloman, au fost trădă­tori de ţară după părerea aceleiaşi prese liberale. Al Văida-Voevod şi St- Ciceo Pop, două din cele mai luminate figuri politice de dincolo de Car­­Paţi, patrioţi încercaţi şi suflete de o înaltă moralitate politică, au fost pentru presa liberală doi pro­motori ai regionalismului arde­lean, inventat şi acesta de menta­litatea maladivă a liberalilor- în­suşi d- luliu Maniu, cea mai mare personalitate politică a României de azi şi care reprezintă încrede­rea necontestată şi de atâtea ori dovedită a 80 la sută din populaţia electorală a ţărei acesteia, — n’a scăpat de sudălmile Şi injuriile presei liberale. De curând, furia presei colecti­viste se deslănţuie cu precădere asupra a trei fruntaşi ai vieţei po­liticei româneşti: împotriva d-lor Mihai Popovici, fost ministru, de­putat Virgil Madgearu şi profesor C. Rădulescu-Motru. Care este scuza acţiunei deşăn­ţate, pe care presa liberală o des­­fâşură împotriva acestor trei frun­taşi ai vieţei noastre politice? Pentru cine este în curent cu politica de căpătuială, de fraudă, de abuz, de ilegalitate şi de crasă prostie a actualului regim, orice explicaţiune este de prisos. Pentru marea masă cetăţe­nească însă este nevoie de o lă­murire. Liberalii atacă cu înverşunare, cu patimă, cu răutate chiar, utili­zând minciuna, intriga şi mişelia, pe toţi aceia cari le stau împotrivă şi le demască intenţiile lor păgu­bitoare pentru Stat, ba uneori chiar criminale. In ultimul timp atât dl Popovici, cât şi d- deputat Madgearu şi mai în urmă d■ Rădulescu-Motru şi-au luat sarcina să arate opiniei pu­blice falimentul politicei finan­­ciar­o-economice a d-lui Vintilă Brătianu, faliment consacrat acum Prin imposibilitatea actualului re­gim de a încheia un împrumut ex­tern și de a face stabilizarea mo­netară — singure scuze invocate de d. Brătianu pentru a păstrai nimic; puterea până acum, deși nu-i da dreptul la aceasta. insuccesul politic financiar al d-lui Brătianu, — iată adevărata cauză a calomniilor insane pe care presa liberală le aruncă împo­triva d-lor Madgearu, Popovici şi Rădulescu-Motru. Noroc însă că opinia publică mai înţeleaptă ştie mai dinainte, că orice atac din partea presei libe­rale împotriva cuiva este un titlu de încredere şi de respect pe care, acesta şi-l câştigă în faţa opiniei publice.­­ De­ aceia calomniatorii pot urma, murdara lor îndeletnicire, căci ni­meni nu-i crede. Dar asta nu înseamnă, că de câte ori vor încerca să-şi arate dinţii împotriva oamenilor de treabă,nu le vom da peste bot. ] La zece ani după unire, în anul jubiliar al desrobirei naţionale, si­tuaţia politică şi sufletească din provincia carpatină nu poate să fie caracterizată mai bine decât prin acest singur fapt: suntem ne­voiţi să ne întoarcem la titlurile şi dacă vreţi, la clişeele gazetăreşti din vremea stăpânirii ungureşti. Titlul acestor rânduri, Calvarul, ne trezeşte amintiri astăzi scumpe şi glorioase, ne evocă file de ziare­­ îngălbenite pe cari s’a aşternut, praful atâtor lupte , prefaceri. Sunt vreo patruzeci de ani de, când politica de maghiarizare a lui­­ Coloman Tisza (tatăl contelui Şte­­­fan Tisza) i-a raportat porecla de „zdrobitor al naţionalităţilor” din Ungaria. Loviturile cele mai grele date cu sete şi cruzime au căzut nu asupra sârbilor şi slovacilor, ci asupra „naţionalităţii“ celei mai numeroase şi dârze, asupra ro­mânilor. In perioada de zece ani (Citiţi continuarea în pag. NI-alţ­iijTAsri gag—mmm sas Calvarul Ardealului d ie Gh. Popp dintre 1884—1894 în 27 proces de „agitaţiune“ şi de presă, 86 acu­zaţi au fost osândiţi de tribunale­ maghiare la 51 ani de temniţă , 9590 fiorini amenzi. In vremea ma­rilor agitaţiuni ale Memorandulu „Calvarul“, lista acestor osândi­ şi pedepselor a format una din principalele învinuiri aduse regi­mului unguresc de partidul naţio­nal român. „Calvarul“ Transilva­niei era o dovadă grăitoare can demonstra în faţa străinătăţii două lucruri în aceeaş vreme: că româ­nii din Transilvania şi Banat, sun supuşi unui regim nedrept de asu­prire prigonitoare din partea gu­vernelor ungureşti, şi că, departe de a se resemna şi de a consimt cu o politică de desnaţionalizare românii erau în plină rezistenţă activă, hotărâţi la jertfele marti­riului pentru limbă şi naţionalitate .

Next