Dreptatea, septembrie 1928 (Anul 2, nr. 265-290)
1928-09-01 / nr. 265
ANUL II No. 265 • Sâmbătă 1 Septembrie 1928 4 PAGSHS 3 LEI î ASI Un an . ... ..... 1000 6 luni.....................500 3 luni..................... 250 ABONAMENTE: DUBLU I învăţători, preoți şi săteni Ia I Un an .....................750 «RABATATE |S2 | |S REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI^ - Calea Victoriei 49, Etaj Meritul litic este TELEFON: No. 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Ad-dra ziarului, şi la toate agenţiile de publicitate din ţară. 3 LEI mare al omului posă prevadă şi să şi staa 1ar€ ritmului vremii n Din grădina lui Mihail Cantacuzino — Discupa Reformelor — In şedinţa Camerei din 10 Iunie 1917 Mihail Cantacuzino, ca ministru al justiţiei, cerea astfel unirea tuturor pentru îndeplinirea marilor reforme : exproprierea şi votul obştesc. Onorată Adunare, Am intervenit în aceste desbateri, în care nu aveam de gând să intervin pentru a aduce o notă mai senină care regret că le-a lipsit. Căci ar fi fost de dorit, — şi cred că aceasta este părerea celor mai mulţi dintre dv — ca unele reforme de însemnătatea acelor ce le propunem să se înfăţişeze într’o altă atmosferă, o atmosferă de linişte şi de pace, de înălţare sufletească şi de seninătate care ar fi fost mai conformă cu marea şi greaua operă ce o încercăm taplomé). Această operă, Domnilor, — să nu o uităm, — implică mai întâi schimbarea unor părţi însemnate ale Constituţiei, adică schimbarea pactului fundamental care hotărăşte raporturile între ţară şi Rege, care stabileşte legăturile politice şi sociale ale cetăţenilor aceluiaş stat între dânşii. Schimbarea unui asemenea pact, ca şi pactul în sine nu poate fi înregistrarea părerei unilaterale a unei singure părţi, ea trebue să fie prin forţa lucrurilor un compromis, o rezultantă, o soluţie medie în care să se întâlnească părerile opuse. Iată deci un prim cuvânt pentru a cerceta cu cel mai larg spirit de conciliaţiune, reformele ce le propunem. Dar aceste reforme urmăresc chiar ceva mai mult decât schimbarea unor părţi ale Constituţiei- Ele pun aşezământul României de mâine, unei Românii mari, unei Românii noui, pe care o vrem cu toţii nu numai mai mare dar mai bună, aşezată pe temelii mai largi şi nuci sănătoase, o Românie care să asigure tuturor fiilor ei, pe lângă o participare mai largă la viaţa publică şi accesul la un trai mai bun şi la mai multă fericire. (Aplauze prelungite)A spus-o Take Ionescu în numele partidului Conservator încă din Decembrie trecut vorbind dela această tribună: „Din ziua în care am cerut războiul, am înţeles şi unii şi alţii că România cea mare pe care o visam şi o urmăream, nu va putea fiinţa pe temeliile de până acum“. Am înţeles că acest neam care şi-a câştigat un loc de onoare în istoria omenirei, stând atâtea veacuri dearăndui streajă înaintată şi primejduită a lumei civilizate şi creştine împotriva încălcărei Islamului, că acest neam care era să fie chemat acum să-şi verse din nou sângele din belşug pentru înfăptuirea unităţei sale naţionale, nu-şi va putea asigura,în mod mai trainic viitorul decât prin legarea cât mii de aproape de pământul ţărei a unui cât mai mare număr al fiilor săi. (Aplauze prelungite). Am înţeles tot de pe atunci că cele patru milioane de Români de dincolo stăpânite de o ocârmuire străină, pentru care de ani de zile, ceream sufragiul universal, nu vor putea fi reduse la regimul nostru cenzitar odată ce ele ar deveni cetăţeni ai Statului Român Şi de aceia, încă din ziua în care amcerut războiul, ne-am hotărât cu toţii laolaltă, Take Ionescu cu partidul său, noi cu partidul nostru, căci atunci încă nu eram fuzionaţi, ne-am hotărât ca îndată după terminarea războiului, să înfăptuim o largă împroprietărire rurală şi să introducem sufragiul universal cu reprezentarea proporţională. (Aplauze călduroase şi îndelung repetate). Această hotărâre am luat-o încă de pe atunci, din libera noastră iniţiativă şi nesiliţi de nimeni, într’un gând de înaltă prevedere politică iar nu din nu ştiu ce teamă sau calcul meschin, pe care ni-l atribuea un domn deputat din această adunare. Această hotărâre a fost deci vroită, nu impusă. (Aplauze). Şi a venit războiul, cu tot alaiul lui de dureri şi de jertfe mai cumplite decât le putea prevedea oricine. Şi atunci când am văzut avântul sufletesc puterea de jertfă şi bărbăţia acestui popor totdeodată inimos şi blând, inteligent şi nobil pe care Dumnezeu la hărăzit acestui colţ de pământ, când am văzut povara covârşitoare a suferinţelor ce el le-a îndurat cu nobila-i răbdare, am simţit că, pe lângă opera de prevedere politică, mai este de îndeplinit şi una de dreptate şi de înaltă împăciuire socială (Aplauze prelungite ovaţiuni). Un popor care într’o asemenea încercare desvoltă asemenea însuşiri nu trebue lăsat in credinţa că el este nedreptăţit, chiar dacă credinţa lui nu ar fi întemeiată. Un popor cu asemenea însuşiri de suflet şi de minte nu merită să fie dezbinat şi slăbit printr’o neînţelegere socială. Şi de aceia, în mod voios şi conştient, am primit să dăm ceia ce credem că este necesar pentru uşurarea neînţelegerei, (aplauze entuziaste şi prelungite). Şi de aceia ştiu şi simt că toţi cei al căror suflet este la înălţimea împrejurărilor şi la înălţimea sufletului poporului nostru, vor judeca că jertfa ce li se cere, oricât de grea ar fi cântăreşte uşor faţă de jertfele făcute de cei mulţi şi că această jertfă o vor aduce bucuros. (Aplauze călduroase) Făcând aceasta, ei vor urma înalta pildă dată de Regele nostru care, înainte chiar de sfârşitul fericit al râzboiului, care-L va consacra un mare rege, s’a dovedit de pe acum cu adevăr mare prin pildele repetate de uitare de sine ce le-a dat poporului său şi lumei întregi. (aplauze prelungite îndelung repetate)In reformele ce le propunem,, noi vedem deci o operă de greve-fdere politică şi de întărire a aşe-zămăntului României de mâine,’, mai vedem în ele şi o operă de împăciuire socială şi de înfrăţire. Noi vrem ca România de mâine sa fie mai bine închegată, mai sănă- toasă, mai unită ca cea de până acum. Aceste consideration! singure ne-au călăuzit. Dar pentru a ne ajunge acest mare scop trebue ca, contrar de cum s’a procedat până acum, să înlăturăm din discuțiimea reformelor tot ce ne-ar putea dezbina, să consolidăm tot ce ne poate pune de acord. (Aplauze). * # Moartea lui Mihail G. Cantacuzino Mihail G. Cantacuzino — Omul şi fapta — Din armătura politică a partidului naţional-ţărânesc s’a frânt unul din cele mai tari scuturi. Şi de pe odăjdiile de glorie ale ţărei, a picat încă una din cele mai frumoase podoabe. Pare că o mână pi sm fişe şi rea a soartei pâneleşte din umbră şi smulge Ţărei, dela o vreme încoace tot mai des, pe cei mai buni fii ai ei. Cât Mihail Cantacuzino nu dispare numai un om politic care a prevăzut, a, simţit şi s’a încadrat întotdeauna în ritmul Ţărei sale ; cu el dispare un mare român adevărat, un patriot înflăcărat şi sincer pentru cauzele mari româneşti, un om de inimă în cel mai înalt înţeles al cuvântului şi mai presus de toate un mare filantrop dat fără reclamă, ale cărui binefaceri ■numai el şi cei ajutaţi de el le-au cunoscut. Pe Mihail Cantacuzino îl va plânge Ţara pentru ai cărei fii, — el, unul din marii proprietari de pământuri rurale — a fost aşa de neprecupeţit darnic,, atunci când interesele ţărei au cerut marea reformă rurală, a exproprierei şi a improprietărirei ţăranilor. ...Şi nu trebuie să se uite că cu atât mai mare i a meritul acestei dărnicii, cu cât el avea ceva din propriile lui bunuri, altora. II va plânge magistratura ţărei pentru al cărei prestigiu şi independenţă, Mihail Cantacuzino a luptat sincer şi din răsputeri atât de mult. Mulţumită lui, în cea mai mare parte, magistratura românească are azi inamovibilitatea necesară oricărei ramuri de activitate publică, pentru a putea prospera şi evolua. II va plânge deasemenea ţărănimea şi în special ceai ialomiţeană, pe care el a iubit-o desinteresat şi a ajutat-o totdeauna la timp şi fără rezerve. II va plânge partidul naţional-ţărănesc la a cărui înjghebare a contribuit într’o largă măsură, pentru cauza căruia a muncit sincer şi absolut desinteresat şi căruia i-a rămas devotat până în ultima clipă a vieţei, — soldat credincios întotdeauna la postul de răspundere. II va plânge, în sfârşit, acea nenumărată lume anonimă de sărmani — pe care numai el singur a ştiut-o —, studenţi săraci, părinţi nevoiaşi, bolnavi fără ajutor şi fără nădejde, pentru care Mihail Cantacuzino a fost totdeauna o lumină o mângâiere şi o bucurie de nespus. «• Orator de strânsă logică, alegea totdeauna partea trainică pe care să-şi clădească vederile sale largi şi mari. Duşman neîmpăcat al frazeologiei deşarte şi al verbiajului ieftin şi inutil, Mihail Cantacuzino a expus totdeauna adevărul pe care l-a susţinut din toate puterile lui, a rămâne în patrimoniul istoriei, caldele lui cuvântări în chestia reformelor şi acelea ţinute cu prilejul pregătirei poporului român pentru marele războiu care a adus unitatea naţională. ...In laşul tuturor durerilor exodului, Mihail Cantacuzino a fost unul din cei opt miniştri ai cabinetului războiului carie, cu prilejul ultimatului trimis de generalul rus. Cer baceff, guvernului român — a cerut dârz dezarmarea oştilor ruseşti şi ducerea mai departe a războiului pe cont propriu, pentru ca astfel ţara să nu sufere umilinţa unei capitulări. ... Credincios Habotnic al religiei onestităţei şi partizan fanatic, al ideii de ordine, de legalitate şi dreptate socială, Mihail Cantacuzino va rămâne în istoria politică a României ca un exemplu rar de nemărginit patriotism şi de sublim devotament. Partidul naţional-ţărănesc, îndurerat profund de pierderea acestui mare român, îi trimite un duios adio iar familiei sale întristate, • mângâierea îndurerării lui. * I= L. m Născut la 1870 în Bucureşti, Mihail Cantacuzino a făcut primele studii secundare în Bucureşti şi le-a continuat apoi la Paris, unde a urmat şi dreptul, luând doctoratul in drept şi în ştiinţele politice. înapoiat În ţară a intrat — după dorinţa tatălui său regretatul fost şef al partidului conservator Gh. Gr. Cantacuzino — în magistratură din care a eşit după un scurt timp intrând în viaţa politică. Ales deputat, Mihail Cantacuzino s-a distins în Cameră ca un orator de frunte şi cointersările sale pline totdeauna de vervă, de logică, au fost unanim apreciate. Primar al Capitalei către începutul carierei sale politice, Mihail Cantacuzino a înfrumuseţat Capitala cu piaţa Bibescu Vodă, construcţie modernă şi higienică ridicată pe un maidan insalubru care stăruia în poalele Dealului Mitropoliei De asemenea a tăiat bulevardul Maria din aripa dealului Mitropoliei şi a pus dealul Filaretului în directă legătură cu centrul oraşului. In Decembrie 1810, Mihail Cantacuzino a primit portofoliul justiţiei în cabinetul prezidat de părintele său, Gh. Gr. Cantacuzino. A fost apoi pentru a doua oară ministru prezidat de Titu ment, în guvernul prezidat de Titu Maiorescu, — guvern constituit în ziua de 15 Octombrie 1912 și din care au făcut parte : Take Ienesen, N. Filipescu, C. C- Arion, N. Xenopol, Al. Marghiloman, general Hârjeu și d- C. G. Lissascu. Sub guvernul acesta s’a anexat „Cadrilaterul’’ în urma păcii dela Bucureşti şi Mihail Cantacuzino, s’a ocupat cu organizarea justiţiei româneşti în noul ţinut de peste Dunăre. Când a isbucnit războiul mondial, Mihail Cantacuzino a avut meritul deosebit de a fi alături de Nicolae Filipescu şi Tache Ionescu şi de ceilalţi bărbaţi de stat patrioţi, cari au cerut intrarea în acţiune a României, alături de aliaţi pentru înfăptuirea idealului nostru naţional. In timpul războiului, formându-se, la Iaşi, noul guvern de colaborare, sub preşedinţia lui Ion I. C. Brătianu şi vice-preşedinţia lui Take Ionescu. Iui Mihail Cantacuzino i s’a încredinţat iarăşi ministerul justiţiei. După 1919, când România Mare s’a înfăptuit, Mihail Cantacuzino a urmat câtva timp politica lui Take Ionescu şi apoi s’a înscris în partidul naţional-ţărănesc, la a cărui înjghebare a muncit din răsputeri imediat după moartea lui Take Ionescu, mai întâi, luptând pentru facerea fuziunei intre partidul democrat şi partidul naţional din Ardeal şi apoi prin unirea partidului fuzionat cu partidul ţărănesc. Toate stăruinţele puse pe lângă el, ca să părăsească partidul naţionalţărănesc in clipa venirei guvernului Averescu la putere au rămas fără răspuns din partea lui Cantacuzino : el a rămas soldat credincios până în ultima zi a vieţei sale. Ctitoriile Cantacuzinilor în România Reproducem după studiul lui loan Filitti, membru corespondent al Academiei Romane următoarele ctitorii cu care familia Cantacuzinilor, — din care se trage regretatul Mihail Cantacuzino — a înzestrat tara: 1. Comana, refăcută la 1742 de Serban Cantacuzino, fiul lui Drăghici. Sunt îngropaţi acolo Radu Vodă Şerban, strămoşul prin femei al Cantacuzinilor, Drăghici Cantacuzino spătarul şi fiul acestuia, Constantin paharnic — Portretele n’au fost fotografiate. — Vulturul bicefal pe morminte şi pe capitolele coloanelor. 2. Hurezul- Părvu Cantacuzino, fiul lui Drăghici, e ispravnic la zidire 1691—2. Portretele postelnicului Constantin, cu soţia, copiii şi nepotul de fiu, Părvu. Acvila bicefală în chenarul uşii de intrare 3. Mănăstirea dintr’un lemn. — Mănăstirea a fost sfârşită de Ştefan Vodă Cantacuzino. 4. Bolniţa mănăstirii Bistriţa. — Zugrăvită de Adriana vorniceasa Cantacuzino, născ Fălcoianu, la 1710- Portretele Adrianei şi soţului ei Şerban vornicul. 5. Hotărani. — Printre ctitori, ca rudă a Falcoenilor, Şerban vornicul Cantacuzino. A- Mărginenii----- Refăcuţi de Constantin post. Cantacuzino, urmaş prin soţie al vechilor ctitori. Din vechea inscripţie s’a păstrat o parte din stema Cantacuzinilor , acvila bicefală. Acte patriarhiceşti din sec. XVII pentru Mărgineni, ctitoria Cantacuzinilor şi Filipeştilor, în revista grecească VI- 102- — Hrisovul lui Nicolae Vodă Mavrocordat din 1724 pentru această mănăstire, ibid. 441.— Cf. doc. 202 a, în acest volum-7- Sf- Niculae Şelari. — Ctitor de al doilea Șerban Cantacuzino blA vel pah. fiia lui Drăghici, biv văr spătar, cu sofia sa Andriana Fălcoianu, la 1708-8. Lespezi. — Portretele, tografiate, ale ctitorilor: Părvu Cantacuzino fiul lui Drăghici, soţia sa Elena; Drăghici vel spătar cu soţia sa Păuna; Const. Cant. vel căpitan cu jupâneasa Maria-9- Bascov, jud. Argeş. 10. Coiani. — Ctitori postelniceasa Elina Cantacuzino cu fiii ei, Const, stolnic, Mihai spătar. Matei aga, Iordache cămăraş-11. Măgureni. — Păuna a răposatului Drăghici biv vel spătar Cantacuzino, cu fiii Părvu Şi Constantin, 1671-12. Biserica dela Fântâna Boului, în Bucureşti, metoh la Sărindar, pare a fi aceiaş cu biserica zisă a Doamnei, făcută de Doamna Maria a lui Şeitan Vodă Cantacuzino la 1663 apoi de zid de Părvu III Cantacuzino vel vornic cu soţia sa Maria Palada, la 1761. 13. Schitu Măgureanu din Bucureşti, cu hramul 40 mucenici, metoh la epscopia Râmnic. Portretele ctitorilor : Părvu I Cantacuzino cu sofia sa Ilinca; Matei Cant- vel ban cu Păuna, fiica lor Maria Farcăşanu; Ianache Văcărescu vel agă, cu soţia sa Stanca fiica lor Cojescu; lordache Crefulescu, vel vornic, cu sofia sa domniţa Safta Brăncoveanu; Const. Văcărescu vel go, cu sofia sa Maria, fiica lui Iordache Creţulescu; Mihai Cant, vel vistier (genealogistul) cu sofia sa Elena Văcărescu; Maria Vătafi ; Păuna Cant; Zmaranda Cataro ; Luxandra Melisino, cele patru fiice ale ltd Mihai Cant-14. Afumaţii şi Fundenii Doamnei — Ctitoria lui Mihai spătarul Cantacuzino Şi a ginerelui său Dumitraşco Racoviţă. La intrare, sculptată, stema Cantacuzinilor: vulturul bicefal. Portrete, nefotografiate : Mihai spătarul, Morga ; Dumitraşco Racoviţă vel hatman al Moldovei cu soţia sa Elena Cantacuzino ; Dumitraşco Racoviţă spătar, Despa, Sultana (copil) ; Constantin Nicolae Voevod Mavrocordat, doamna Ecaterin. 15 Cotrocenii. —■ Șerban Voda Cantacuzino, Maria doamna; Gheorghe, Smaranda, Casandra, Biclasa- 1670. 16. Costea. — Stema Contacuzinilor săpată în piatră. Ctitori : Mihai C. vel spătar cu Marga ; fiul lor Mihai; fiica lor Safta; Şerban Voevod C, Maria doamna, fiica lui Ghenţea clucer, sârb dă neam din Nicopole. 1715. : 17. Poiana. — Vezi doc. 2(P) în această colecţie. 18- Biserica Banului din Buzău. — Refăcută de Adriana Fălcoianu, văduva lui Şerban Cvornicul. 19. Sf. Apostoli din Bucureşti, zisă şi Arhimandritu, ctitoria Im Ştefan Vodă Cantacuzino, lângă vechile case ale Cantacuzinilor. Pizania zice că biserica a fost făcută de Matei Vodă şi refăcută de Ştefan Vodă „fiind enoriaş la dăm, sa luminatul împărătesc neam al Cantacuzineştilor“ 1715 Iulie 1°Ctitori: Ştefan Vodă, Păuna doamna, Const- C. vel stolnic, Mariaj Drăghici spătar, Mihai spătar, Matei aga, lordache vel spătar. * 21. Turbaţii lângă Znagov. 21. Titirecii, la Ocne• Ctitori ■’: Mihai spătar C. cu sofia sa Marga şi fiul lor Mihai, ispravnic fiind Panaiot cămăraşul- Ctitori de al doilea, la 1747. Cernovodenii■ — Nefotografiati. 22. Biserica stolnicului din Târtgovişte, ctitoria lui Const- stolnicul C. la 1705. 23- Mănăstirea din R. Sărat, ctitoria spătarului Mihai C. şi al lui Const. Vodă Brâncoveanu ( 24. Sinaia. 25- Filipeştii de târg- Ctitori: Const, post- C. cu soţia sa Elena;; Dumitraşco stolnicul Filipescu cu soţia sa Voica şi fiul lor Panălog. cu soţia sa Preda. 26- Filipeştii de pădure, ctitoria,, la 1688, a Bălaşei, văduva lui Ma- tei C biv vel agă, şi a fiului lor. Toma. 27- Ludeşti, ctitoria lui Stoica. Ludescu, omul de casă al Cantacu-zinilor, cu ajutorul lui Șerban Voidă C., 1682. 28. Biserica de la livada Văcă- rescului (Ateimd de azi) zidită de Mihai C- genealogistul și afierosită) metoh episcopiei de Râmnic- Palatul Cantacuzino din Capitală în care a fost depus aseară corpul defunctului Citiți în pag. Ill.a: Regim zdrobit.* Arhitectul Slerindes s’a înecat la Techirghiol. Criza politica. Conflictele între miniștri. O nouă manevră liberală.