Dreptatea, noiembrie 1928 (Anul 2, nr. 317-342)

1928-11-01 / nr. 317

ANUL II NO. 317 • Joi 1 Noembrie 1928 4 3 LN­ TARA Un an.............. 1000 6 luni.... .v­­. • 600 3 Iuni.............. 260 A B O N A N E DUBLU In N T E | Invftţăt­ori, preoti |1 inteni Un an .......­­ 760 dim am..... I 6 luni ........ . 375 STRĂINĂTATE | j [ggj ..... .... 200 REDACȚIA Şl ADMINISTRAȚIA: BUCUREŞTI.­­ Calea Victoriei 49. Etaj I TELEFON: No. 38/60 ANUNŢURI COMERCIAL Se primesc direct la Ad-Jia ziarului, 91 la toate agenţiile de publicitate din țară.­­ IEI „Viitorul" a ridicat osana­le suc­cesului liberal de la Prah­ova. Dar Contenciosul administra­tiv a anulat prin hotărîre jude-­ cătorească succesul mult tram­­bițat. „Popularitatea“ guvernului Oficiosul liberal îşi permitea, deu­năzi, luxul unui paradox: afirma, pe simplul rezultat al alegerilor de la Prahova, lipsa de popularitate a partidului naţional-ţărănesc. Para­doxul presupune, totdeauna, o în­drăzneală în cugetare. Concluzia cutezătoare a oficiosului se înte­meia pe o diferenţă de câteva sute de voturi în favoarea partidului li­beral. Bine­înţeles această dubioa­să reuşită, obţinută după o campa­­nie grea, cu desfăşurare de jandar­­merii şi de trupe de linie, cu asmu­ţire de sbiri şi agenţi, cu întrebuin­­ţare de falsuri şi tâlhării, (teancuri întregi de buletine reţinute şi fu­rate) a fost amplificată, prin dis­cursuri şi articole, până la propor­ţiile unei mari victorii. Partidul li­beral devenia, subit, formaţiune de masse, fiindcă după ce fusese trân­tit în balotaj, îşi ticluia, cu concur­­sul tuturor meşterilor falsificatori, o majoritate mai puţin decât rela­tivă. Iată însă alegerile de la Suceava. Cifrele singure vorbesc. Partidul naţional-ţărănesc luptă izolat, îm­­potriva­ listei guvernului şi a listei averescano-tupiste, — sinistră îm­preunare! Luptă împotriva admi­­nistraţiei care, ca de obicei, reţine, în mod abuziv, un sfert din numărul buletinelor de vot şi le distribuie a­­genţilor guvernamentali. Luptă în contra jandarmeriei şi a forţelor de poliţie care, ca şi la Prahova, tero­rizează pe alegători, arestează, în­­cercuiesc satele, ocupă localurile de vot. Şi totuş popularul partid libe­ral obţine, cu astfel de mijloace, numai o cincime din totalul voturi­­lor exprimate. Să nu uităm partea fraudei, a morţilor şi a voturilor administraţiei în această fraudă: zestrea şi furtişagul. Lista partidului naţional-ţărănesc s-a ales cu o majoritate absolută. Ceea ce chiar în aritmetica sucită a d-lui Vintilă Brătianu se poate numi: un strălucit succes. Să ne amintim de toate alegerile din ultimele săptămâni. Să totali­zăm voturile smulse de guvern, de oparte, cele obţinute de partidul naţional-ţărănesc de alta. In ciuda excrocheriilor şi a brigandajului e­­lectoral, suma voturilor guverna­­mentale nu trec de jumătatea celor naţional-ţărăniste. In ciuda pseudo reuşitelor guvernamentale de la O­­r­a­viţa şi Prahova!... Pentru că a pierdut o singură a­­legere în Ungaria. Viitorul era de părere că guvernul contelui Beth­len trebue să se retragă. Guvernul liberal nu mai isbu­­teşte să-şi ticluiască succese nici cu baioneta rătăcită, nici cu admi­nistraţia complice. Pierde nu o a­­legere, ci o serie de alegeri. Dar ceea ce e un adevăr peste Tissa este o eroare dincoace. Comic şi desnădăjduit guvernul anulează la Tg.­Frumos lista naţio­nal-ţărănistă şi-şi proclamă aleşi candidaţii, din oficiu. Din oficiu! Iată ultimul expedient al brutali­­tăţii neputincioase, şi al dezonoa­­rei inutile. •* După cum şi la cârmă, guvernul izolat şi hulit de naţiune nu se mai susţine decât „din oficiu”! mâine în Citiţi „DREPTATEA“ : „Noi amănunte sen­zaţionale în fraudele petrolifere, sau cum se acoperă un regim de ultima ruşine“ superior Suntem în ajunul deschiderii Uni­versităţilor. Ministerul de Instrucţie face for­mele pentru punerea în practică a ,,domiciliului forţat”. Un ziar vor­beşte chiar de seria favorurilor. Aşteptăm confirmarea sau desmin­tirea , prin fapte­. Ministrul de Instrucţie a proce­dat în chestia activităţii profesori­lor universitari , ca şi cel ce-a desfiinţat canapeaua­.. D. dr. Angelescu a văzut ca mulţi profesori universitari sunt ambulanţi, nu-şi fac cursurile, le fac de mântuială, etc. Ei bine, d-sa a fixat Profesorilor, domiciliul• Chestia însă nu-i deloc tranşată­ Problema trebuia pusă altfel : câte cursuri face cutare profesor pe an? Puţin ne pasă unde stă un pro­fesor. Totu-i ca el să facă un anu­­mit număr de cursuri pe săptămâ­nă, pe lună, într’un an.­. Dacă pro­fesorul doarme şi mănâncă undeva la ţară sau în alt oraş... dar vine cu exactitate la cursuri cu maşina, trenul, zeppelinul, aeroplanul, etc­, — n’avem nimic de zis. Totul e ca lecţiile să fie făcute — şi bine fă­cute. Ministerul instrucţiei ia măsuri împotriva profesorilor universitari care locuesc în alt oraş decât cel de reşedinţă al Universităţii — şi nu-şi, fac cursurile- Dar există profesori care lo­cuesc alături de Universitate şi, care — totuşi — nu-şi fac datoria. Ce are de gând să facă d- dr. An­gelescu cu dânşii? Să-i mute chiar, în localul Universităţii? In faţa măsurii d-lui dr. Angeles­cu, sunt mai multe categorii de profesori universitari: ambulanţi care nu-şi fac cursurile şi ambu­lanţi care şi le fac; localnicii care îşi fac cursurile şi localnici care­ nu şi le fac­.. Unii dintre ambulanţi vor trece din tabăra celor ce nu-şi făceau cursurile­­ în tabăra celor ce-şi fac cursurile, iar restul ambulanţi­lor­..­ se vor alătura de grupul pro­fesorilor chiulangii- Vrea ministerul să aibă numărul acestora cât mai mare? Vrea nu­mai­decât d. dr. Angelescu ca X. să fie Şef de culoare în oraşul Y. şi nu în 1.? Va reuşi. Cursurile însă — până la mă­­suri radicale — nu se vor norma­liza- Un pretor şi o piele de lup In plasa Traian din judeţul Ce­tatea Albă, vânturile politicei libe­rale au aruncat pe de pretor An­gliei, al căruia trecut se pierde pe meleagurile unui sat din judeţul Ilfov. In ziua de 7 Septembrie a bătut în localul primăriei, fiind de fată mai multi martori, pe un copilan­dru, Petre D. Morongoz, de 18 ani, din comuna Dumitrești, fiindcă a­­cesta a protestat că i s’a luat blana unui lup, prins de tatăl său. Pretorul a luat pielea lupului, sub cu­vânt că trebue făcută exa­minarea de către medicul veteri­nar, întrucât putea să, fie... turbat și deci, mort fiind era în pericol un sat întreg !.... A trecut însă de atunci o lună ; medicul a constatat că lupul a fost sănătos ; blana se găsește însă in casa d-lui pretor, căruia se vede că, nu-i este teamă că va turbă !.... Bietul sătean, Petre Morongoz, a mai încercat prin primăria corn. Dumitreşti să-şi capete blana de lup, însă totul a fost în zadar. Noi rugăm pe d- ministru de in­terne să dea ordin subalternului său, să restitue obiectul luat cu japca şi, pe viitor să, nu mai co­­mită abuzuri, care nemulţumesc populaţia, întrucât priveşte bătaia adminis­trată flăcăului Morongoz, ei nu Guvernul e muribund (Răspunderile de N. Lupu­ Kostaky Nu a cutezat sa arunce peste bord pe miniştrii amestecaţi In fraudele petrolifere, şi nici a complecta cabinetul, pentru ca nu poate 'Atunci când fără voinţa guvernu­lui justiţia a început a cerceta fraude­le petrolifere, sa dat de îndată peste două miniştrii. Cel mai grav compromis, nu numai din punct de vedere al dreptului pe­nal, dar şi din punct de vedere moral, făcându-l cu totul imposibil in guvern, a fost d. C. Dumitriu, ministrul comu­nicaţiilor. Scrisoarea sa ce s’a găsit la unul din inculpaţi şi care îl compromitea cu desăvârşire, era de natură a-l arun­ca de îndată din guvern, şi a-l da in braţele justiţiei. Un subsecretar de stat, cel de la do­menii, d. Cipăianu, cel care a făcut atâta rău exproprierei şi împroprietă­­rirei, duhul rău al domeniilor, moşteni­re sacrosanctă de la Al. Constantine­­scu, pe care o păstrează cinicul mi­nistru al domeniilor,­­ a fost dovedit autor de o serie de certificate false, ori­care din ele de natură a fi condam­nat corecţional şi a scăpa societatea de dânsul pentru totdeauna. Amândoi aceştia trebuiau să fie scoşi din guvern şi aceasta de îndată, dacă guvernul liberal ar fi avut un mic pic de cinste. Desigur nici o iluzie nu putea fi asu­pra guvernului şi partidului liberal, cari au ca blazon imoralitatea şi ne­cinstea. Dar pentru ochii lumei cel pu­ Titulescu. Când ministerul de externe ţin se aştepta aruncarea din guvern a clienţilor tribunalelor corecţionale. Nimic nu s’a făcut, compromisii şi distruşii au fost menţinuţi în guvern, NU S’A FĂCUT NIMIC DIN CAUZA CA GUVERNUL NU A PUTUT FACE NIMIC. CĂCI DACA AR FI SCOS PE VRE-UN MINISTRU SAU PE VRE-UN SUB SECRETAR DE STAT, LOCURI­LE LIBERALE NU S’AR MAI FI PUTUT COMPLECTA. Aceasta s’a văzut şi cu prilejul re­­tragerei ministrului de externe d. N. are o atât de mare însemnătate, mari probleme internaţionale fiind de actua­litate. România nu are un titular la externe, CĂCI GUVERNUL NU S’A PUTUT­ COMPLECTA. Toate acestea denotă că guvernul nu mai are speranţa vitală di e muri­bund. Toxinele ce e silit a păstra in­­tr’însul, căci toxine sunt elementele compromise, şi amputările prea dure­roase ce a suferit, l-au făcut să ajungă în ajunul morţei. Şi va muri foarte curând. D-l VINTILĂ BRATIANU Vinovatul dela Slatina Lângă Slatina s’a produs un groaz­nic accident de cale ferată. In astfel de căznii, călătorii tăbăresc asupra funcţionarilor din gară — ca să-i linşeze.­ Scăparea este fuga peste câmp. Explicata-i simplă : lumea cântă pe vinovatul imediat- Şi 'n accidentul dela Slatina există un acar şi un impiegat de mişcare, care vor plăti vagoanele sparte... Dar accidentele nu-s cazuri izo­late. Ele se produc aproape cu regula­ritate. Frecvenţa lor sileşte pe observator să treacă peste vinovaţii imediaţi acari, impiegaţi de mişcare, etc., care urmează să-şi primească pedeapsă pentru greşala lor, şi să caute cauze­le principale şi pe marii vinovaţi. Căile ferate au lipsuri de ordin te­hnic — cum atât de bine a arătat d- Al­ Perieteanu, fost director gene­ral al acestei instituţii, într’un inter­view acordat ziarului Dimineaţa. Multe gări (printre cari şi Recea) sunt lipsite de semnalele de siguran­ţă — nişte aparate care fac imposi­bile accidentele de felul accidentului recent. Prin urmare, victimele de la Slati­na — ca şi cele din restul localităţi­lor celebre prin nenorociri similare— sunt făcute de lipsurile tehnice ale Căi­or ferate. Dar C­ P-­R. sufăr şi de alte păcate nu num­ai din lipsa maşinilor nouă, perfecţionate. Materialul rulant exis­tent este uzat. Multe accidente se da­­toresc acestei împrejurări. Pe lângă degradarea materială, pe lângă proasta înzestrare modernă. Căile ferate au mari neajunsuri şi din pricina personalului. Personalul este insuficient, surme­nat, prost plătit-Slujbaşii existenţi n’ajung nevoilor Căilor ferate- Oamenii cad de obosea­lă la posturi- Iar lefurile de mizerie împiedecă o bună recrutare de specia­lişti capabili­ Salariile prea mici alungă din Căi nu atrag decât pe cei ce n’au reuşit în alte ocupaţii. Iar în timpul uber, ceferiştii — în Ioc să se odihnească—lucrează aiuri pentru a-şi complecta minimul de sa In plus politicianismul s’a ameste­cat şi în acest domeniu de strică spe cialitate. Pretutindeni an iest primiţi mai are nicio pretenţie , şi-a zis omul : — ,,Dacă în ţara româneas­ce ferate m­ulţi oameni destoinici­ţi că este aşa obiceiul şi toţi cetă­ţenii sunt bă­tuţi potrivit Constitu­ţiei, eu n’am cui să mă mai plâng ; aştept ziua Când bătăuşii cu mo- TJU a.şi c­ravuri ţigăneşti vor părăsi slujbele jar trebuitoi, în care i-a pus stăpânirea şi atunci le voiu striga şi eu ,­ducă-se pe pustii“ ! în slujbe electori- Mutări şi avansări se fac după considerente politice- La Căile ferate n’au ce căuta decât oameni pricepuţi în meseria lor. In­­provizările pot fi lăsate pe seama bin rom­ilor. încurcarea unui număr de înregistrare tulbură mecanismul bin rocrate—dar nu netde vieți, ca ma­nevra greșită a unui macaz. * De la faptele expuse mai sus—dacă facem un pas mai înainte — desco­perim vinovatul acestei stări de lu­cruri : regimul liberal, direct sau prin intermediar, care a devastat ţara de la războiu încoace. Şi inlăuntml acestui regim, cău­tând persoana care a elaborat planul de ruină sistematică a tării, dăm peste d- Vintilă Brătianu — marele vinovat al actualei stări de lucruri D- Vintilă Brătianu s’a opus un de­ceniu stabilizării şi împrumutului ex­tern, d-sa a alcătuit bugetele de info­metare a funcţionarilor­ Dacă aceste operaţii financare ar fi fost încheiate mai demult, Căile fe­rate şi-ar fi înlocuit materialul uzat şi s’ar fi pus de acord cu progresul tehnic în această materie. Iar cata­strofele nu s’ar fi produs — ca cea dela Slatina. Ar fi rămas posibile nu­mai accidentele care scapă prevederii omenești-Dacă bugetul țării noastre ar fi fost făcut, dela războin și până as­tăzi, într’un alt spirit decât cel al d-lui Vintilă Brătianu — ostil func­ţionarilor—Căile ferate ar fi fost în­zestrate cu personal bine selecţionat­ Deci atât punctul de vedere al lipsu­rilor materiale cât şi din punctul de vedere al funcţionarilor, — regimul liberal este vinovat de toate nenoro­cirile dela Căile ferate, şi In primul rând d- Vintilă Brătianu. De-aceia toti cei ce caută un vino­vat in catastrofa de la Slatina, dân­­du-şi răgazul să aprofundeze lucru­rile, nu pot vedea decât un singur vinovat: pe d. Vintilă Brătianu, a­­gent de percepţie ministerială. In unele domenii dezastrul prici­nuit de d-nul Vintilă Brătianu este mai ascuns şi apare mai târziu- In tehnică insă, rezultatul izbucneşte mai repede­­ şi catastrofal, şi pro­duce fără întârziere prăbuşirea, ex­plozia, ruperea, ciocnirea forţelor fi­zice--- când ele-s conduse nu după legile lor, ci după fantasmagoriile Ini Cnceni Mitiță Sturdza II. 0 descoperire: Recea Ca şi Vintileanca —• ce nume pre­destinat ! — Recea e o descoperire pentru oficialitatea noastră. Acolo, a descoperit încă odată, că vinovaţi de cele ce se petrec la căile noastre fe­rate sunt Acarul şi Impiegatul de serviciu. Marii vinovaţi nu s’au pitit prin biurourile direcţiei C. F. R. sau în staţii principale, nici chiar măcar în staţii de a doua mână sau de-a treia ; ei şi-au ales de preferinţă hal­tele şi încă cele mai şterse de pe harta căilor ferate. De acolo, ei pre­gătesc marile dezastre având de com­­plici boaba de strugure ce se trans­formă în must dulce şi tulburel. Viile noastre şi acarii, iată marii duşmani ai C. F- R-eului nostru, proclamă cu aer triumfător domnii cei mari din direcţia de cale ferată unde singura primejdie ce ameninţă ar fi prăbu­şirea unui plafon în urma unui cu­tremur de pământ. Catastrofa putea fi evitată, mi se aduce la cunoştinţă, spre marea noas­tră mirare. Mecanicii de pe locomo­tivele care trec pe la Recea au făcut rapoarte arătând primejdia de a se opri în haltă şi de a face ,,cruce” cu alte trenuri. Ei au propus şi solu­ţia : trenurile să se oprească în Sla­tina, staţie capabilă de a primi tre­nurile şi a le expedia cu mai multă siguranţă. Unul din ei, care zace în spital la Craiova a şi scris în rapor­tul său de la 9 octombrie 1928 că îi e teamă de o nenorocire. Avizul a fost dat din timp. Cum biurocraţia se mişcă mai încet decât un melc, catastrofa prevăzută a ve­nit. Dar este şi o altă chestiune : cum se face că cei mari din direcţie nu şi-au dat seama că oprirea unui tren „Crucea’’ nu trebuie să se facă într’o haltă neluminată noaptea, fără per­sonalul suficient de control ime­diat ? Descoperirea aceasta o face publicul, care în tragice prilejuri mai ia cunoştinţă că în multe din admi­nistraţiile de Stat cu cât eşti mai mic ai o mai mare răspundere şi cu cât eşti mai mare, cu atât răspunde­rea este inexistentă. Ceasul suprem al răspunderilor se apropie. Deja uriaşa maşină a producţiunei noastre, hârbulită, ne­unsă, lipsită de combustibil gâfâie din ce în ce mai greu şi pierde din viteză. Cât de departe o va mai împinge legea de inerţie a roţilor, cari se clatină în tătâne, a pistoa­­nelor cari trosnesc, a lagărelor sale aprinse, şi după câte horcăituri lu­gubre agonia se va sfârşi, cufun­dând pământul holdelor bogate în rigiditatea indiferentă şi opacă a morţei, numai d. V. Brătianu şi oa­menii săi ne-ar putea spune. In tot cazul branşe întregi de producţie au încetat să funcţioneze, iar fabri­cile amuţite, ogoarele paragine, pră­văliile închise prevestesc alături de ascensiunea vertiginoasă a termo­­metrului protestelor, comandamen­telor, falimentelor, că locomotiva de pe care rânjeşte nebunia piche­rului de la Mihăeşti, este pe punctul să stopeze. Partidul liberal poate să fie mândru: într’un timp foarte scurt a deslegat teoretic şi practic problema distrugerii noastre econo­mice. Şi totuşi în faţa catastrofei, acum când frazele goale, atitudinele meş­teşugite, susţinerile oculte, întreg acel monstruos arsenal de şirete­nie, de imbecilitate, de fariseism şi de stupidă teroare, care a consti­tuit armătura vieţei noastre poli­tice de la răsboi încoace, este pe cale să se prăbuşească, acum fă­­cându-ne în toată cinstea exame­nul nostru de conştiinţă, greşit ar fi să rostogolim pe umerii d-lui V. Brătianu întreaga vinovăţie. Un singur om, oricât de puternici ar fi fost muşchii săi, biciuiţi spre paro­xismul unei energii cotropitoare de virulenţa microbului furios, ar fi fost incapabil să distrugă într’un răstimp de zece zile abea prospe­ritatea unei ţări atât de bogată ca a noastră. Pentru înfăptuirea ope­rei sale nefaste d. V. Brătianu a a­­vut concursuri multiple şi felurite: a avut mai întâi concursul efectiv al acelora — oameni de casă şi par­tizani — care de pe urma catastro­fei noastre economice au realizat fantastice beneficii personale; a a­­vut susţinerea necondiţionată pe care slugărnicia, ignoranţa, tembe­lismul şi nepriceperea celor mai autorizaţi reprezentanţi ai procesu­lui nostru economic i-au acordat-o generos; a avut în sfârşit aportul imens pe care îi l-a adus pasivita­tea stupidă a noastră a tuturora, cari ne-am lăsat spoliaţi fără să s­­punem cea mai uşoară rezistenţă. Singur partidul naţional-ţără­­nesc a luptat pe toate căile, prin scris şi prin vorbă, prin activitate parlamentară şi prin activitate ex­traparlamentară, a luptat hotărât şi conştient împotriva d-lui V. Bră­tianu. Dar acţiunei politice a parti­dului naţional-ţărănist, ce altă ac­ţiune profesională a venit în cursul acestei întregi perioade să se u­­nească, sau să o susţină numai şi să o coroboreze? Ce rezistenţe au organizat din punctul lor de vedere exclusiv de breaslă şi economie Uniunile şi Sindicatele noastre agricole, Insti­tuţiile noastre de bancă, Aşeză­­mintele noastre industriale, Casele noastre de comerţ? Intr’o ţară a cărei populaţiune este în marea sa majoritate — peste 80 la sută — formată de pro­ducători agricoli — într’o ţară prin urmare în care şi producţia şi con­sumul sunt în funcţiune de bunul mers al agriculturei, de la care de­curg pentru toate celelalte branşe ale vieţei noastre economice ba­lanţe active sau pasive, într’o ţară cu un caracter agricol, atât de pro­­nunţat ca ţara noastră, chestiunea principală, trebuind să preocupe a­­tenţia bancherilor, industriaşilor, comercianţilor şi bine înţeles a In­­stituţiunilor agricole, era chestiu­nea agricolă. Ori nimeni dar abso­lut nimeni nu s’a interesat de dânsă cu dragoste înţeleaptă şi foarte mulţi s’au bucurat ca proştii din realizarea efemeră a unor beneficii atât de mari, încât însuşi cantita­tea lor considerabilă ar fi trebuit să îi îngrijoreze. Unde s’au ţinut întrunirile mari, de protestare organizate de Sindi­catele Agricole, menite să însufle­ţească pe plugarii noştri, să coor­doneze energiile lor într’o acţiune combativă, să opună divagărilor d-lui Vintilă Brătianu veto bunului simţ? Unde s’au adunat căpetenii!^ finantei noastre, a finantei noastre,­ particulare, bine înţeles, iar func­ţionarii liberali dela Banca Romă­’ neasă sau Banca Naţională, pentru­ a protesta şi hotărî măsurile, che-1 maţi să ne salveze? Ce au între-­ prins Sfatul Industriaşilor şi Came­rile de Comerţ în această direcţie? Sindicatele Agricole s’au mărgi--­nit la doctrinarele proteste ale u­­nor sporadice congrese fără autori­tate şi la transfonnarea lor în coo­perative de consum, unde se vindea saci şi sfoară de manila pe preţuri mai ridicate decât pe piaţă; ban­cherii s-au mulţumit să încaseze­ dividende din ce în ce mai grase,­ învestindu-şi capitalurile în între­prinderi fantasmagorice, bune doar pe hârtia bilanţurilor fictive să mai prezinte posturi active, industriaşii au continuat să fabrice articole de f­lux scumpe şi inferioare iar comer­­cianţii să le desfacă pe preţuri din ce în ce mai ridicate. A plătit bre­c­tul agricultor şi dividendele unora şi specula celorlalţi, a plătit până­ nu mai are ai ce să te plătească? Şi astăzi comerciantul falit a ajuns să prinză muşte în prăvălia goală­? (Citiţi continuarea in pagina II-a) Se concesionează Opera Română? Svonuri publice aduc ştirea că re-' gimul actual mai înainte de a părăsi puterea caută să aranjeze o nouă concesiune a Operei Române. Ne amintim cu durere cât a pier­dut statul din vechea concesiune a Operei Române către d. George Geor­gesen. Experienţa trecută ar fi trebuit să ne înveţe cel pufin evitarea greşeli­­­lor viitoare­ Şi concesiunea ce se pune la cale va fi, fără îndoială, o nouă greşală de neiertat în această privinţă şi un nou mijloc de înjosire destrăbălată a banului statului. * Ceia ce trebuie să alarmeze în a-­ ceastă chestiune însă mai mult ca orice, este faptul că noua concesie—­­ce se va pune la cale de către liberali mai înainte să-şi ia adio dela putere — se intenţionează a se da tot d-lui Georgescu.­­ Nu ştim până acum dacă faptul va ajunge împlinit mai înainte de că-­­derea de la putere a regimului- Ceia ce ştim însă cu precizie este­, că orice aranjament făcut în această direcţie de regimul la putere va dăi­nui numai atât cât va fiinţa acest regim. Guvernul viitor, oricare va fi el, nu va putea consfinţi un asemenea aranjament. Opera, o instituţie de stat trebuie pusă la punct. Şi uu cu concesii ca cele pe cari le pune la cale un regim sfârşit, se poate pune opera la punct. 6 Pr­aga în lumină Cum au fost puse în evidenţă nouile fru­museţi ale oraşului Pragei Iluminarea jubiliară a Pragei for­mează unul din cele mai însemnate capitole ale programului serbărilor pentru aniversarea jubileului de 10 ani de la proclamarea independen­ţei republicei cehoslovace. In zilele de 27 şi 28 octombrie, zilele principale ale serbărilor, ilu­minarea a atins apogeul. In aceste zile au fost iluminate nu numai clădirile instituţiilor publice şi de stat, ci şi foarte numeroase case particulare. Se putea spune cu drept cuvânt că Praga înoată în lumină. Serile la Praga, au devenit mai luminoase şi mai pitoreşti de cât însăşi zilele, care din cauza timpului de toamnă erau transfor­mate într’un continuu şi nebulos amurg. încă dela orele 6 seara ,s’au pus în funcţiune projectoarele s’au aprins ghirlandele de becuri multicolore, au început să ardă în fascii neîntrerupte de văluri lumi­noase lămpile de mercur, au fost iluminate transparentele jubiliare. Dela această oră frecvenţa pe străzi se animează într’un mod ne­obişnuit. Oraşul se îmbracă în hai­na lui de sărbătoare şi în locul oa­menilor îngrijoraţi de lupta pentru pâinea zilnică şi cari se grăbesc spre serviciile lor, birouri, prăvălii, etc., se văd acum numai spectatori veseli şi bine dispuşi, cari umplă în masse compacte trotuarele şi chiar părţi din stradă. Pretutindeni unde era posibil fotografii amatori şi-au instalat aparatele pentru a fixa pentru viitor tabloul feeric al Pragei înotând în marea de­­lumini. Pe străzile largi se perindă umil du­pă altul uriaşele autocare, ticsite nu numai de excursioniştii străini, dar chiar de băştinaşii oraşului pentru cari Praga iluminată este ceva tot atât de nou ca şi pentru cel care o vede pentru întâia oară. Praga este situată pe o serie de dealuri şi străzile, când urcă spre vârfurile colinelor, când coboară spre văile formate de acestea. în­tregul oraş este străbătut de albia bogată a Vitavei, pe deasupra că­reia trec un întreg şir de poduri, iar părţile înalte ale metropolei sunt încoronate de turnuri şi cate­drele gotice. Nu în zadar este Pra­ga „oraşul celor o sută de turnuri“. Unică în lume este acea frumuseţe a Pragei, care o dă priveliştea mă­reaţă a siluetei catedralei Sf. Vit. Toate acestea dau imense posibili­tăţi pentru iluminarea grandioasă şi ele au şi fost întrebuinţate în modul cel mai favorabil în timpul zilelor de sărbătoare. Prin apli­carea tuturor metodelor de ilumi­nare, de la proiectoarele uriaşe pâ­nă la simplele becuri electrice şi transparentele iluminate, au fost scoase în evidenţe multe frumuseţi ale oraşului, ascunse până în pre-­ zent ochiului spectatorului. S’a creat un tablou fantastic al oraşului luminat ca în poveste. Singura panoramă a Hradcinului, luminat de sute de proiectoare, in­stalate după un pian studiat foarte minuţios, prezintă o privelişte, ca­re merită să fie văzută, chiar cu orice jertfă. întregul castel Hradcin apare ca un castel din basme, desenat de mâna măiastră al unui pictor genial pe fondul întunecat al bolţii cereşti Se putea crede că acesta, prin exe­cuţia genială şi dimensiunile sale, este unica operă a marelui maes­tru, care a realizat rara decoraţie a acestui tablou feeric. Castelul Hradcin, înotând într’o imensă vă­­paiă de lumină pare ceva suprana­tural, mai ales când în seriile se­nine silueta lui tremurătoare se re­flectă în apele limpezi ale Vltavei. Toate turnurile Pragei au fost iluminate prin reflecţia luminei pu­ternicelor proiectoare. Ca o cutie scumpă, cu capacul încrustat în bri­liante, apare edificiul Teatrului Na­ţional, luminat în partea de jos prin proiectoare, iar sus prin ghirlandele de becuri electrice, care scot în re­lief liniile arhitectonice ale acestui monument al oraşului. Ca un tem­plu de lumină se prezintă catedrala din Vysehrad, construită pe vârful unei majestoase stânci pe malul Vltavei, și care predomină întregul plan al capitalei. Adevărata mare de lumini o for­mează însă centrul oraşului, piaţa istorică a vechiului oraş şi moder­nul bulevard Piaţa Sf. Vaclav, care în partea ei superioară poartă unul din cele mai măreţe opere de artă ale oraşului, Muzeul Regni Bohe­­miae. In piaţa veche a oraşului s’a creiat un joc de ’lumini viu. Aci ca şi în piaţa Sf. Vaclav au fost întru­nite la un loc toate felurile de lu­mini. Făsciile înguste ale lămpilor cu mercur au format cadrul pieţei, snopi puternici de lumină reliefau frumuseţele arhitectonice ale vechi­lor clădiri monumentale, vechea pri­mărie cu renumitul orologiu, bise­rica Tyn, etc. Ghirlande de becuri au împodobit intrările caselor, iar flăcările pâlpâitoare ale unei imen­se torţe de smoală arunca fulgere de lumină pe figura înaltă şi sveltă a maestrului Jan Hus, al cărui mo­nument de piatră stăpâneşte piaţa. Piaţa Sf. Vaclav, închisă în par-­ tea de sus de Muzeul Naţional, plasi­tic iluminat prin proiectoare şi fla-­ cări pâlpâitoare de gaz, părea în­ aceste zile aie „Pragei în lumină* o baie luminoasă în care şi faţadele­ şi turnuleţele caselor reeşiau în toată frumuseţea lor, iar luminile pălpâinde ale micilor becuri împo-­ dobeau „Teiul libertăţii“ sădit acum 10 ani. In partea cea mai veche a ora­şului, atenţia era atrasă de ilumi-, narea bisericii Sf. Nicolae, fala „Matei Strane“. Deasemenea au fost strălucit luminate şi gările prin­cipale ale oraşului, palatele mari-­ lor bănci şi numeroasele monu­mente şi statui. Şi praghezii se buzuriau până noaptea târziu în contemplarea ca­pitalei îmbrăcate ca nici­odată, deşi oarece minunată şi ca din basme­ apărea în serile de 27 şi 28 Octoriai brie­., maica Praga.

Next