Dreptatea, noiembrie 1928 (Anul 2, nr. 317-342)
1928-11-01 / nr. 317
ANUL II NO. 317 • Joi 1 Noembrie 1928 4 3 LN TARA Un an.............. 1000 6 luni.... .v. • 600 3 Iuni.............. 260 A B O N A N E DUBLU In N T E | Invftţători, preoti |1 inteni Un an ....... 760 dim am..... I 6 luni ........ . 375 STRĂINĂTATE | j [ggj ..... .... 200 REDACȚIA Şl ADMINISTRAȚIA: BUCUREŞTI. Calea Victoriei 49. Etaj I TELEFON: No. 38/60 ANUNŢURI COMERCIAL Se primesc direct la Ad-Jia ziarului, 91 la toate agenţiile de publicitate din țară. IEI „Viitorul" a ridicat osanale succesului liberal de la Prahova. Dar Contenciosul administrativ a anulat prin hotărîre jude- cătorească succesul mult trambițat. „Popularitatea“ guvernului Oficiosul liberal îşi permitea, deunăzi, luxul unui paradox: afirma, pe simplul rezultat al alegerilor de la Prahova, lipsa de popularitate a partidului naţional-ţărănesc. Paradoxul presupune, totdeauna, o îndrăzneală în cugetare. Concluzia cutezătoare a oficiosului se întemeia pe o diferenţă de câteva sute de voturi în favoarea partidului liberal. Bineînţeles această dubioasă reuşită, obţinută după o campanie grea, cu desfăşurare de jandarmerii şi de trupe de linie, cu asmuţire de sbiri şi agenţi, cu întrebuinţare de falsuri şi tâlhării, (teancuri întregi de buletine reţinute şi furate) a fost amplificată, prin discursuri şi articole, până la proporţiile unei mari victorii. Partidul liberal devenia, subit, formaţiune de masse, fiindcă după ce fusese trântit în balotaj, îşi ticluia, cu concursul tuturor meşterilor falsificatori, o majoritate mai puţin decât relativă. Iată însă alegerile de la Suceava. Cifrele singure vorbesc. Partidul naţional-ţărănesc luptă izolat, împotriva listei guvernului şi a listei averescano-tupiste, — sinistră împreunare! Luptă împotriva administraţiei care, ca de obicei, reţine, în mod abuziv, un sfert din numărul buletinelor de vot şi le distribuie agenţilor guvernamentali. Luptă în contra jandarmeriei şi a forţelor de poliţie care, ca şi la Prahova, terorizează pe alegători, arestează, încercuiesc satele, ocupă localurile de vot. Şi totuş popularul partid liberal obţine, cu astfel de mijloace, numai o cincime din totalul voturilor exprimate. Să nu uităm partea fraudei, a morţilor şi a voturilor administraţiei în această fraudă: zestrea şi furtişagul. Lista partidului naţional-ţărănesc s-a ales cu o majoritate absolută. Ceea ce chiar în aritmetica sucită a d-lui Vintilă Brătianu se poate numi: un strălucit succes. Să ne amintim de toate alegerile din ultimele săptămâni. Să totalizăm voturile smulse de guvern, de oparte, cele obţinute de partidul naţional-ţărănesc de alta. In ciuda excrocheriilor şi a brigandajului electoral, suma voturilor guvernamentale nu trec de jumătatea celor naţional-ţărăniste. In ciuda pseudo reuşitelor guvernamentale de la Oraviţa şi Prahova!... Pentru că a pierdut o singură alegere în Ungaria. Viitorul era de părere că guvernul contelui Bethlen trebue să se retragă. Guvernul liberal nu mai isbuteşte să-şi ticluiască succese nici cu baioneta rătăcită, nici cu administraţia complice. Pierde nu o alegere, ci o serie de alegeri. Dar ceea ce e un adevăr peste Tissa este o eroare dincoace. Comic şi desnădăjduit guvernul anulează la Tg.Frumos lista naţional-ţărănistă şi-şi proclamă aleşi candidaţii, din oficiu. Din oficiu! Iată ultimul expedient al brutalităţii neputincioase, şi al dezonoarei inutile. •* După cum şi la cârmă, guvernul izolat şi hulit de naţiune nu se mai susţine decât „din oficiu”! mâine în Citiţi „DREPTATEA“ : „Noi amănunte senzaţionale în fraudele petrolifere, sau cum se acoperă un regim de ultima ruşine“ superior Suntem în ajunul deschiderii Universităţilor. Ministerul de Instrucţie face formele pentru punerea în practică a ,,domiciliului forţat”. Un ziar vorbeşte chiar de seria favorurilor. Aşteptăm confirmarea sau desmintirea , prin fapte. Ministrul de Instrucţie a procedat în chestia activităţii profesorilor universitari , ca şi cel ce-a desfiinţat canapeaua.. D. dr. Angelescu a văzut ca mulţi profesori universitari sunt ambulanţi, nu-şi fac cursurile, le fac de mântuială, etc. Ei bine, d-sa a fixat Profesorilor, domiciliul• Chestia însă nu-i deloc tranşată Problema trebuia pusă altfel : câte cursuri face cutare profesor pe an? Puţin ne pasă unde stă un profesor. Totu-i ca el să facă un anumit număr de cursuri pe săptămână, pe lună, într’un an.. Dacă profesorul doarme şi mănâncă undeva la ţară sau în alt oraş... dar vine cu exactitate la cursuri cu maşina, trenul, zeppelinul, aeroplanul, etc, — n’avem nimic de zis. Totul e ca lecţiile să fie făcute — şi bine făcute. Ministerul instrucţiei ia măsuri împotriva profesorilor universitari care locuesc în alt oraş decât cel de reşedinţă al Universităţii — şi nu-şi, fac cursurile- Dar există profesori care locuesc alături de Universitate şi, care — totuşi — nu-şi fac datoria. Ce are de gând să facă d- dr. Angelescu cu dânşii? Să-i mute chiar, în localul Universităţii? In faţa măsurii d-lui dr. Angelescu, sunt mai multe categorii de profesori universitari: ambulanţi care nu-şi fac cursurile şi ambulanţi care şi le fac; localnicii care îşi fac cursurile şi localnici care nu şi le fac.. Unii dintre ambulanţi vor trece din tabăra celor ce nu-şi făceau cursurile în tabăra celor ce-şi fac cursurile, iar restul ambulanţilor.. se vor alătura de grupul profesorilor chiulangii- Vrea ministerul să aibă numărul acestora cât mai mare? Vrea numaidecât d. dr. Angelescu ca X. să fie Şef de culoare în oraşul Y. şi nu în 1.? Va reuşi. Cursurile însă — până la măsuri radicale — nu se vor normaliza- Un pretor şi o piele de lup In plasa Traian din judeţul Cetatea Albă, vânturile politicei liberale au aruncat pe de pretor Angliei, al căruia trecut se pierde pe meleagurile unui sat din judeţul Ilfov. In ziua de 7 Septembrie a bătut în localul primăriei, fiind de fată mai multi martori, pe un copilandru, Petre D. Morongoz, de 18 ani, din comuna Dumitrești, fiindcă acesta a protestat că i s’a luat blana unui lup, prins de tatăl său. Pretorul a luat pielea lupului, sub cuvânt că trebue făcută examinarea de către medicul veterinar, întrucât putea să, fie... turbat și deci, mort fiind era în pericol un sat întreg !.... A trecut însă de atunci o lună ; medicul a constatat că lupul a fost sănătos ; blana se găsește însă in casa d-lui pretor, căruia se vede că, nu-i este teamă că va turbă !.... Bietul sătean, Petre Morongoz, a mai încercat prin primăria corn. Dumitreşti să-şi capete blana de lup, însă totul a fost în zadar. Noi rugăm pe d- ministru de interne să dea ordin subalternului său, să restitue obiectul luat cu japca şi, pe viitor să, nu mai comită abuzuri, care nemulţumesc populaţia, întrucât priveşte bătaia administrată flăcăului Morongoz, ei nu Guvernul e muribund (Răspunderile de N. Lupu Kostaky Nu a cutezat sa arunce peste bord pe miniştrii amestecaţi In fraudele petrolifere, şi nici a complecta cabinetul, pentru ca nu poate 'Atunci când fără voinţa guvernului justiţia a început a cerceta fraudele petrolifere, sa dat de îndată peste două miniştrii. Cel mai grav compromis, nu numai din punct de vedere al dreptului penal, dar şi din punct de vedere moral, făcându-l cu totul imposibil in guvern, a fost d. C. Dumitriu, ministrul comunicaţiilor. Scrisoarea sa ce s’a găsit la unul din inculpaţi şi care îl compromitea cu desăvârşire, era de natură a-l arunca de îndată din guvern, şi a-l da in braţele justiţiei. Un subsecretar de stat, cel de la domenii, d. Cipăianu, cel care a făcut atâta rău exproprierei şi împroprietărirei, duhul rău al domeniilor, moştenire sacrosanctă de la Al. Constantinescu, pe care o păstrează cinicul ministru al domeniilor, a fost dovedit autor de o serie de certificate false, oricare din ele de natură a fi condamnat corecţional şi a scăpa societatea de dânsul pentru totdeauna. Amândoi aceştia trebuiau să fie scoşi din guvern şi aceasta de îndată, dacă guvernul liberal ar fi avut un mic pic de cinste. Desigur nici o iluzie nu putea fi asupra guvernului şi partidului liberal, cari au ca blazon imoralitatea şi necinstea. Dar pentru ochii lumei cel pu Titulescu. Când ministerul de externe ţin se aştepta aruncarea din guvern a clienţilor tribunalelor corecţionale. Nimic nu s’a făcut, compromisii şi distruşii au fost menţinuţi în guvern, NU S’A FĂCUT NIMIC DIN CAUZA CA GUVERNUL NU A PUTUT FACE NIMIC. CĂCI DACA AR FI SCOS PE VRE-UN MINISTRU SAU PE VRE-UN SUB SECRETAR DE STAT, LOCURILE LIBERALE NU S’AR MAI FI PUTUT COMPLECTA. Aceasta s’a văzut şi cu prilejul retragerei ministrului de externe d. N. are o atât de mare însemnătate, mari probleme internaţionale fiind de actualitate. România nu are un titular la externe, CĂCI GUVERNUL NU S’A PUTUT COMPLECTA. Toate acestea denotă că guvernul nu mai are speranţa vitală di e muribund. Toxinele ce e silit a păstra intr’însul, căci toxine sunt elementele compromise, şi amputările prea dureroase ce a suferit, l-au făcut să ajungă în ajunul morţei. Şi va muri foarte curând. D-l VINTILĂ BRATIANU Vinovatul dela Slatina Lângă Slatina s’a produs un groaznic accident de cale ferată. In astfel de căznii, călătorii tăbăresc asupra funcţionarilor din gară — ca să-i linşeze. Scăparea este fuga peste câmp. Explicata-i simplă : lumea cântă pe vinovatul imediat- Şi 'n accidentul dela Slatina există un acar şi un impiegat de mişcare, care vor plăti vagoanele sparte... Dar accidentele nu-s cazuri izolate. Ele se produc aproape cu regularitate. Frecvenţa lor sileşte pe observator să treacă peste vinovaţii imediaţi acari, impiegaţi de mişcare, etc., care urmează să-şi primească pedeapsă pentru greşala lor, şi să caute cauzele principale şi pe marii vinovaţi. Căile ferate au lipsuri de ordin tehnic — cum atât de bine a arătat d- Al Perieteanu, fost director general al acestei instituţii, într’un interview acordat ziarului Dimineaţa. Multe gări (printre cari şi Recea) sunt lipsite de semnalele de siguranţă — nişte aparate care fac imposibile accidentele de felul accidentului recent. Prin urmare, victimele de la Slatina — ca şi cele din restul localităţilor celebre prin nenorociri similare— sunt făcute de lipsurile tehnice ale Căior ferate. Dar C P-R. sufăr şi de alte păcate nu numai din lipsa maşinilor nouă, perfecţionate. Materialul rulant existent este uzat. Multe accidente se datoresc acestei împrejurări. Pe lângă degradarea materială, pe lângă proasta înzestrare modernă. Căile ferate au mari neajunsuri şi din pricina personalului. Personalul este insuficient, surmenat, prost plătit-Slujbaşii existenţi n’ajung nevoilor Căilor ferate- Oamenii cad de oboseală la posturi- Iar lefurile de mizerie împiedecă o bună recrutare de specialişti capabili Salariile prea mici alungă din Căi nu atrag decât pe cei ce n’au reuşit în alte ocupaţii. Iar în timpul uber, ceferiştii — în Ioc să se odihnească—lucrează aiuri pentru a-şi complecta minimul de sa In plus politicianismul s’a amestecat şi în acest domeniu de strică spe cialitate. Pretutindeni an iest primiţi mai are nicio pretenţie , şi-a zis omul : — ,,Dacă în ţara româneasce ferate mulţi oameni destoiniciţi că este aşa obiceiul şi toţi cetăţenii sunt bătuţi potrivit Constituţiei, eu n’am cui să mă mai plâng ; aştept ziua Când bătăuşii cu mo- TJU a.şi cravuri ţigăneşti vor părăsi slujbele jar trebuitoi, în care i-a pus stăpânirea şi atunci le voiu striga şi eu ,ducă-se pe pustii“ ! în slujbe electori- Mutări şi avansări se fac după considerente politice- La Căile ferate n’au ce căuta decât oameni pricepuţi în meseria lor. Inprovizările pot fi lăsate pe seama bin romilor. încurcarea unui număr de înregistrare tulbură mecanismul bin rocrate—dar nu netde vieți, ca manevra greșită a unui macaz. * De la faptele expuse mai sus—dacă facem un pas mai înainte — descoperim vinovatul acestei stări de lucruri : regimul liberal, direct sau prin intermediar, care a devastat ţara de la războiu încoace. Şi inlăuntml acestui regim, căutând persoana care a elaborat planul de ruină sistematică a tării, dăm peste d- Vintilă Brătianu — marele vinovat al actualei stări de lucruri D- Vintilă Brătianu s’a opus un deceniu stabilizării şi împrumutului extern, d-sa a alcătuit bugetele de infometare a funcţionarilor Dacă aceste operaţii financare ar fi fost încheiate mai demult, Căile ferate şi-ar fi înlocuit materialul uzat şi s’ar fi pus de acord cu progresul tehnic în această materie. Iar catastrofele nu s’ar fi produs — ca cea dela Slatina. Ar fi rămas posibile numai accidentele care scapă prevederii omenești-Dacă bugetul țării noastre ar fi fost făcut, dela războin și până astăzi, într’un alt spirit decât cel al d-lui Vintilă Brătianu — ostil funcţionarilor—Căile ferate ar fi fost înzestrate cu personal bine selecţionat Deci atât punctul de vedere al lipsurilor materiale cât şi din punctul de vedere al funcţionarilor, — regimul liberal este vinovat de toate nenorocirile dela Căile ferate, şi In primul rând d- Vintilă Brătianu. De-aceia toti cei ce caută un vinovat in catastrofa de la Slatina, dându-şi răgazul să aprofundeze lucrurile, nu pot vedea decât un singur vinovat: pe d. Vintilă Brătianu, agent de percepţie ministerială. In unele domenii dezastrul pricinuit de d-nul Vintilă Brătianu este mai ascuns şi apare mai târziu- In tehnică insă, rezultatul izbucneşte mai repede şi catastrofal, şi produce fără întârziere prăbuşirea, explozia, ruperea, ciocnirea forţelor fizice--- când ele-s conduse nu după legile lor, ci după fantasmagoriile Ini Cnceni Mitiță Sturdza II. 0 descoperire: Recea Ca şi Vintileanca —• ce nume predestinat ! — Recea e o descoperire pentru oficialitatea noastră. Acolo, a descoperit încă odată, că vinovaţi de cele ce se petrec la căile noastre ferate sunt Acarul şi Impiegatul de serviciu. Marii vinovaţi nu s’au pitit prin biurourile direcţiei C. F. R. sau în staţii principale, nici chiar măcar în staţii de a doua mână sau de-a treia ; ei şi-au ales de preferinţă haltele şi încă cele mai şterse de pe harta căilor ferate. De acolo, ei pregătesc marile dezastre având de complici boaba de strugure ce se transformă în must dulce şi tulburel. Viile noastre şi acarii, iată marii duşmani ai C. F- R-eului nostru, proclamă cu aer triumfător domnii cei mari din direcţia de cale ferată unde singura primejdie ce ameninţă ar fi prăbuşirea unui plafon în urma unui cutremur de pământ. Catastrofa putea fi evitată, mi se aduce la cunoştinţă, spre marea noastră mirare. Mecanicii de pe locomotivele care trec pe la Recea au făcut rapoarte arătând primejdia de a se opri în haltă şi de a face ,,cruce” cu alte trenuri. Ei au propus şi soluţia : trenurile să se oprească în Slatina, staţie capabilă de a primi trenurile şi a le expedia cu mai multă siguranţă. Unul din ei, care zace în spital la Craiova a şi scris în raportul său de la 9 octombrie 1928 că îi e teamă de o nenorocire. Avizul a fost dat din timp. Cum biurocraţia se mişcă mai încet decât un melc, catastrofa prevăzută a venit. Dar este şi o altă chestiune : cum se face că cei mari din direcţie nu şi-au dat seama că oprirea unui tren „Crucea’’ nu trebuie să se facă într’o haltă neluminată noaptea, fără personalul suficient de control imediat ? Descoperirea aceasta o face publicul, care în tragice prilejuri mai ia cunoştinţă că în multe din administraţiile de Stat cu cât eşti mai mic ai o mai mare răspundere şi cu cât eşti mai mare, cu atât răspunderea este inexistentă. Ceasul suprem al răspunderilor se apropie. Deja uriaşa maşină a producţiunei noastre, hârbulită, neunsă, lipsită de combustibil gâfâie din ce în ce mai greu şi pierde din viteză. Cât de departe o va mai împinge legea de inerţie a roţilor, cari se clatină în tătâne, a pistoanelor cari trosnesc, a lagărelor sale aprinse, şi după câte horcăituri lugubre agonia se va sfârşi, cufundând pământul holdelor bogate în rigiditatea indiferentă şi opacă a morţei, numai d. V. Brătianu şi oamenii săi ne-ar putea spune. In tot cazul branşe întregi de producţie au încetat să funcţioneze, iar fabricile amuţite, ogoarele paragine, prăvăliile închise prevestesc alături de ascensiunea vertiginoasă a termometrului protestelor, comandamentelor, falimentelor, că locomotiva de pe care rânjeşte nebunia picherului de la Mihăeşti, este pe punctul să stopeze. Partidul liberal poate să fie mândru: într’un timp foarte scurt a deslegat teoretic şi practic problema distrugerii noastre economice. Şi totuşi în faţa catastrofei, acum când frazele goale, atitudinele meşteşugite, susţinerile oculte, întreg acel monstruos arsenal de şiretenie, de imbecilitate, de fariseism şi de stupidă teroare, care a constituit armătura vieţei noastre politice de la răsboi încoace, este pe cale să se prăbuşească, acum făcându-ne în toată cinstea examenul nostru de conştiinţă, greşit ar fi să rostogolim pe umerii d-lui V. Brătianu întreaga vinovăţie. Un singur om, oricât de puternici ar fi fost muşchii săi, biciuiţi spre paroxismul unei energii cotropitoare de virulenţa microbului furios, ar fi fost incapabil să distrugă într’un răstimp de zece zile abea prosperitatea unei ţări atât de bogată ca a noastră. Pentru înfăptuirea operei sale nefaste d. V. Brătianu a avut concursuri multiple şi felurite: a avut mai întâi concursul efectiv al acelora — oameni de casă şi partizani — care de pe urma catastrofei noastre economice au realizat fantastice beneficii personale; a avut susţinerea necondiţionată pe care slugărnicia, ignoranţa, tembelismul şi nepriceperea celor mai autorizaţi reprezentanţi ai procesului nostru economic i-au acordat-o generos; a avut în sfârşit aportul imens pe care îi l-a adus pasivitatea stupidă a noastră a tuturora, cari ne-am lăsat spoliaţi fără să spunem cea mai uşoară rezistenţă. Singur partidul naţional-ţărănesc a luptat pe toate căile, prin scris şi prin vorbă, prin activitate parlamentară şi prin activitate extraparlamentară, a luptat hotărât şi conştient împotriva d-lui V. Brătianu. Dar acţiunei politice a partidului naţional-ţărănist, ce altă acţiune profesională a venit în cursul acestei întregi perioade să se unească, sau să o susţină numai şi să o coroboreze? Ce rezistenţe au organizat din punctul lor de vedere exclusiv de breaslă şi economie Uniunile şi Sindicatele noastre agricole, Instituţiile noastre de bancă, Aşezămintele noastre industriale, Casele noastre de comerţ? Intr’o ţară a cărei populaţiune este în marea sa majoritate — peste 80 la sută — formată de producători agricoli — într’o ţară prin urmare în care şi producţia şi consumul sunt în funcţiune de bunul mers al agriculturei, de la care decurg pentru toate celelalte branşe ale vieţei noastre economice balanţe active sau pasive, într’o ţară cu un caracter agricol, atât de pronunţat ca ţara noastră, chestiunea principală, trebuind să preocupe atenţia bancherilor, industriaşilor, comercianţilor şi bine înţeles a Instituţiunilor agricole, era chestiunea agricolă. Ori nimeni dar absolut nimeni nu s’a interesat de dânsă cu dragoste înţeleaptă şi foarte mulţi s’au bucurat ca proştii din realizarea efemeră a unor beneficii atât de mari, încât însuşi cantitatea lor considerabilă ar fi trebuit să îi îngrijoreze. Unde s’au ţinut întrunirile mari, de protestare organizate de Sindicatele Agricole, menite să însufleţească pe plugarii noştri, să coordoneze energiile lor într’o acţiune combativă, să opună divagărilor d-lui Vintilă Brătianu veto bunului simţ? Unde s’au adunat căpetenii!^ finantei noastre, a finantei noastre, particulare, bine înţeles, iar funcţionarii liberali dela Banca Romă’ neasă sau Banca Naţională, pentru a protesta şi hotărî măsurile, che-1 maţi să ne salveze? Ce au între- prins Sfatul Industriaşilor şi Camerile de Comerţ în această direcţie? Sindicatele Agricole s’au mărgi--nit la doctrinarele proteste ale unor sporadice congrese fără autoritate şi la transfonnarea lor în cooperative de consum, unde se vindea saci şi sfoară de manila pe preţuri mai ridicate decât pe piaţă; bancherii s-au mulţumit să încaseze dividende din ce în ce mai grase, învestindu-şi capitalurile în întreprinderi fantasmagorice, bune doar pe hârtia bilanţurilor fictive să mai prezinte posturi active, industriaşii au continuat să fabrice articole de flux scumpe şi inferioare iar comercianţii să le desfacă pe preţuri din ce în ce mai ridicate. A plătit brectul agricultor şi dividendele unora şi specula celorlalţi, a plătit până nu mai are ai ce să te plătească? Şi astăzi comerciantul falit a ajuns să prinză muşte în prăvălia goală? (Citiţi continuarea in pagina II-a) Se concesionează Opera Română? Svonuri publice aduc ştirea că re-' gimul actual mai înainte de a părăsi puterea caută să aranjeze o nouă concesiune a Operei Române. Ne amintim cu durere cât a pierdut statul din vechea concesiune a Operei Române către d. George Georgesen. Experienţa trecută ar fi trebuit să ne înveţe cel pufin evitarea greşelilor viitoare Şi concesiunea ce se pune la cale va fi, fără îndoială, o nouă greşală de neiertat în această privinţă şi un nou mijloc de înjosire destrăbălată a banului statului. * Ceia ce trebuie să alarmeze în a- ceastă chestiune însă mai mult ca orice, este faptul că noua concesie—ce se va pune la cale de către liberali mai înainte să-şi ia adio dela putere — se intenţionează a se da tot d-lui Georgescu. Nu ştim până acum dacă faptul va ajunge împlinit mai înainte de că-derea de la putere a regimului- Ceia ce ştim însă cu precizie este, că orice aranjament făcut în această direcţie de regimul la putere va dăinui numai atât cât va fiinţa acest regim. Guvernul viitor, oricare va fi el, nu va putea consfinţi un asemenea aranjament. Opera, o instituţie de stat trebuie pusă la punct. Şi uu cu concesii ca cele pe cari le pune la cale un regim sfârşit, se poate pune opera la punct. 6 Praga în lumină Cum au fost puse în evidenţă nouile frumuseţi ale oraşului Pragei Iluminarea jubiliară a Pragei formează unul din cele mai însemnate capitole ale programului serbărilor pentru aniversarea jubileului de 10 ani de la proclamarea independenţei republicei cehoslovace. In zilele de 27 şi 28 octombrie, zilele principale ale serbărilor, iluminarea a atins apogeul. In aceste zile au fost iluminate nu numai clădirile instituţiilor publice şi de stat, ci şi foarte numeroase case particulare. Se putea spune cu drept cuvânt că Praga înoată în lumină. Serile la Praga, au devenit mai luminoase şi mai pitoreşti de cât însăşi zilele, care din cauza timpului de toamnă erau transformate într’un continuu şi nebulos amurg. încă dela orele 6 seara ,s’au pus în funcţiune projectoarele s’au aprins ghirlandele de becuri multicolore, au început să ardă în fascii neîntrerupte de văluri luminoase lămpile de mercur, au fost iluminate transparentele jubiliare. Dela această oră frecvenţa pe străzi se animează într’un mod neobişnuit. Oraşul se îmbracă în haina lui de sărbătoare şi în locul oamenilor îngrijoraţi de lupta pentru pâinea zilnică şi cari se grăbesc spre serviciile lor, birouri, prăvălii, etc., se văd acum numai spectatori veseli şi bine dispuşi, cari umplă în masse compacte trotuarele şi chiar părţi din stradă. Pretutindeni unde era posibil fotografii amatori şi-au instalat aparatele pentru a fixa pentru viitor tabloul feeric al Pragei înotând în marea delumini. Pe străzile largi se perindă umil după altul uriaşele autocare, ticsite nu numai de excursioniştii străini, dar chiar de băştinaşii oraşului pentru cari Praga iluminată este ceva tot atât de nou ca şi pentru cel care o vede pentru întâia oară. Praga este situată pe o serie de dealuri şi străzile, când urcă spre vârfurile colinelor, când coboară spre văile formate de acestea. întregul oraş este străbătut de albia bogată a Vitavei, pe deasupra căreia trec un întreg şir de poduri, iar părţile înalte ale metropolei sunt încoronate de turnuri şi catedrele gotice. Nu în zadar este Praga „oraşul celor o sută de turnuri“. Unică în lume este acea frumuseţe a Pragei, care o dă priveliştea măreaţă a siluetei catedralei Sf. Vit. Toate acestea dau imense posibilităţi pentru iluminarea grandioasă şi ele au şi fost întrebuinţate în modul cel mai favorabil în timpul zilelor de sărbătoare. Prin aplicarea tuturor metodelor de iluminare, de la proiectoarele uriaşe până la simplele becuri electrice şi transparentele iluminate, au fost scoase în evidenţe multe frumuseţi ale oraşului, ascunse până în pre- zent ochiului spectatorului. S’a creat un tablou fantastic al oraşului luminat ca în poveste. Singura panoramă a Hradcinului, luminat de sute de proiectoare, instalate după un pian studiat foarte minuţios, prezintă o privelişte, care merită să fie văzută, chiar cu orice jertfă. întregul castel Hradcin apare ca un castel din basme, desenat de mâna măiastră al unui pictor genial pe fondul întunecat al bolţii cereşti Se putea crede că acesta, prin execuţia genială şi dimensiunile sale, este unica operă a marelui maestru, care a realizat rara decoraţie a acestui tablou feeric. Castelul Hradcin, înotând într’o imensă văpaiă de lumină pare ceva supranatural, mai ales când în seriile senine silueta lui tremurătoare se reflectă în apele limpezi ale Vltavei. Toate turnurile Pragei au fost iluminate prin reflecţia luminei puternicelor proiectoare. Ca o cutie scumpă, cu capacul încrustat în briliante, apare edificiul Teatrului Naţional, luminat în partea de jos prin proiectoare, iar sus prin ghirlandele de becuri electrice, care scot în relief liniile arhitectonice ale acestui monument al oraşului. Ca un templu de lumină se prezintă catedrala din Vysehrad, construită pe vârful unei majestoase stânci pe malul Vltavei, și care predomină întregul plan al capitalei. Adevărata mare de lumini o formează însă centrul oraşului, piaţa istorică a vechiului oraş şi modernul bulevard Piaţa Sf. Vaclav, care în partea ei superioară poartă unul din cele mai măreţe opere de artă ale oraşului, Muzeul Regni Bohemiae. In piaţa veche a oraşului s’a creiat un joc de ’lumini viu. Aci ca şi în piaţa Sf. Vaclav au fost întrunite la un loc toate felurile de lumini. Făsciile înguste ale lămpilor cu mercur au format cadrul pieţei, snopi puternici de lumină reliefau frumuseţele arhitectonice ale vechilor clădiri monumentale, vechea primărie cu renumitul orologiu, biserica Tyn, etc. Ghirlande de becuri au împodobit intrările caselor, iar flăcările pâlpâitoare ale unei imense torţe de smoală arunca fulgere de lumină pe figura înaltă şi sveltă a maestrului Jan Hus, al cărui monument de piatră stăpâneşte piaţa. Piaţa Sf. Vaclav, închisă în par- tea de sus de Muzeul Naţional, plasitic iluminat prin proiectoare şi fla- cări pâlpâitoare de gaz, părea în aceste zile aie „Pragei în lumină* o baie luminoasă în care şi faţadele şi turnuleţele caselor reeşiau în toată frumuseţea lor, iar luminile pălpâinde ale micilor becuri împo- dobeau „Teiul libertăţii“ sădit acum 10 ani. In partea cea mai veche a oraşului, atenţia era atrasă de ilumi-, narea bisericii Sf. Nicolae, fala „Matei Strane“. Deasemenea au fost strălucit luminate şi gările principale ale oraşului, palatele mari- lor bănci şi numeroasele monumente şi statui. Şi praghezii se buzuriau până noaptea târziu în contemplarea capitalei îmbrăcate ca niciodată, deşi oarece minunată şi ca din basme apărea în serile de 27 şi 28 Octoriai brie., maica Praga.