Dreptatea, februarie 1930 (Anul 4, nr. 693-716)
1930-02-01 / nr. 693
ABU IV NO. mic samnara 1 februarie 1930 4 PAGINI 3 Lei TARA yn ut ..... îooo luai . .. . . • 600 3 luni. . . . V. 290 TrirTftTITK DUDLU In STRĂINĂTATE TE : iramom, moil si sited Un an 6 luni 3 luni ! 750 .375 .200 N REDACȚIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI.Str. R. Poincare 8, EtajD. Pfirfo, în amiimm Lupetifilor. TELEFONS Direcţia 379/41 Redacţ. 313/54 Adiţia 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Adr la ziarului şi la toata agenţiile de publicitate din tari 3 Lei „...cine a avut prilejul să cunoască pe d. ministru de interne... şi-a dat seama, că la Alexandru Vaida-Voevod simţul responsabilităţii. In calitatea sa de ministru, nu este numai de ordin constituţional. Printr’un cavalerism desăvârşit el este primul să recunoască, când crede că greşeşte la ministerul de interne...“ Printre aceştia, locul al doilea, după d. V. Brătianu, îl ocupă, ca frate mai mare, ca specialist din harul Domnului şi ca unul ce se îndeletniceşte zilnic cu afacerile, d. Dinu Brătianu. Şi pentrucă obrazul subţire se ţine cu cheltuială, d. Dinu Brătianu s’a apucat dela un cârd de vreme să cheltuiască topuri de bunătate de hârtie şi clondire de cerneală, pentru a «combate» politica economică a guvernului. Şi cea mai nouă a sa ispravă este că, într’un recent articol, d. Dinu Brătianu îndeamnă băncile străine să nu acorde împrumuturi Homariei. « Stăpân al vieţii economice a tarii, timp de zece ani, partidul naţional liberal a reuşit să aducă economia naţională în pragul ruinei. Rând pe rând, din cauza orbitei conducătorilor liberali şi din cauza capacităţii prietenilor lor au fost perdute pentru România şi momentul cel mai potrivit pentru stabilizarea monetară şi cel pentru atragerea şi organizarea capitalului mobiliar precum şi momentul pentru încheerea convenţiilor de comerţ favorabil exportului nostru agricol. Aceste întârzieri vinovate nu vor putea fi niciodată răscumpărate, ori câtă muncă şi ori câtă pricepere s’ar pune pentru îndreptarea situaţiunei. Vinovaţii — conducătorii liberali — ar trebui să dispară definitiv din viaţa publică a acestei ţări, dacă ar avea un pic de ruşine sau cât de puţin simţ de răspunderea faţă de conştiinţa lor şi faţă de durerile acestui neam. * In loc de asemenea atitudine vedem dimpotrivă că autorii ruinei îşi permit a vorbi de interesele economice ale acestei ţări şi a încerca să critice opera economică a actualului guvern, care a fost obligat de o grea fatalitate să facă tot ce era posibil ca să oprească mersul spre dezastru şi să înceapă opera de reparaţiune. Astfel d. Dinu Brătianu căruia i-a plăcut să se considere ca un exponent al intereselor agrare ale acestei ţări, uitând că timp de zece ani a consimţit şi a colaborat la întreprinderea de ruinare a plugăriei şi plugarilor români, critcă în «Universul» politica economică a d-lui Madgearu. Ne-ar fi uşor să arătăm câtă nepricepere a technicei noului tarif vamal român este cuprinsă în articolul d-lui Dinu Brătianu, care nu ştie că tariful nostru vamal are două coloane, una cu taxele minimale ireductibile şi alta cu taxe generale reductibile. D. Dinu Brătianu nu pricepe că Romînia nu va acorda beneficiul tarifului minimal decât acelor ţări cari îi vor face concesiuni importante la regimul aplicat produselor româneşti. D. Dinu Brătianu nu înţelege nici sensul cuvintelor pentru că tarif minimal, înseamnă tarif ireductibil şi deci lipsa de orice pericol pentru industria naţională în privinţa taxelor cari o apără şi cari au fost găsite suficiente de însăşi industriaşii. Concesiunile ce se vor face se referă la articolele cari au numai taxe generale şi cari scăzute numai contra compensaţii substanţiale şi numai până la o limită rezonabilă. Aceste dovezi de necunoaştere a chestiunii sau de rea credinţă manifestă (D. R. B. poate să aleagă) nu ne-ar tulbura câtuşi de puţin. Suntem deprinşi cu metoda liberală, iar t®ra o cunoaşte deasemeni. Ceea ce este însă revoltător şi ceea ce nu este decât un act de trădare a intereselor economiei naţionale româneşti, este îndemnul pe care fratele unui şef de partid, pretins de guvern, el însuşi pretins conducător al acestui partid, îl face ţărilor străine de a nu asculta cererile făcute de guvernul român în tratative pentru convenţiile de comerţ. «Cuvintele d-lui ministru de finanţe d. Brătianu, nu vor găsi nici«un ecou în inimile conducătorilor «politici din Germania şi amicilor «noştri din Cehoslovacia. Aceştia «fac politică economică de oameni «conştienţi de interesele tarilor lor «şi nu aceia a d-lui ministru de finanţei). Justificând pe deoparte politica economică — de nesusţinut — a ţărilor străine, îndemnându-le pe de alta să nu cedeze cererilor României, d. Dinu Brătianu făptueşte o adevărată crimă împotriva economiei naţionale şi întreaga ţară va trebui să tragă la răspundere şi pe d. Brătianu şi partidul liberal care îngădue şi încurajează asemenea atitudini şi făptuiri. texnrle Ştirea oficială a logodnei A. S. B. principesa l/ir Ileana cu contele Alexan-SgffT dru de Hochberg a stârnit un ecou de unanime, respectoase şi afecţionate simpatii. Tânăra Domniţă— care acum câteva zile mimai, ajungea la vârsta majoratului ■— cea din urmă din odraslele noastre regale, şi-a găsit ursitul. Mamele şi fiicele din această ţară o privesc cu ochii umezi de înduioşare şi îi fac urări de lungă şi fericită căsnicie. Românimea întreagă — ca şi secerătorii din pastelul lui Alexandri, Rodicăi — urează Domniţei logodite: ... Incin să-ţi meargă Vrerile Tale... Domniţa Ileana, născută între noi, crescută sub ochii noştri, luând încă de pe când era codată parte la suferinţele ţării, şi plecându-se ca fată mare asupra necazurilor celor nevoiaşi, sau dătătoare de sfaturi şi pilde bune fetelor noastre de o seamă cu dânsa, ne dă dreptul să o considerăm ca a noastră. Să fie întrun ceas bun, — t* «Eram și noi alături cu țara întreagă. «DREPTATEA» enigma chibriturilor. «Universul» se întreabă de ce cutia de chibrituri costă 2 lei și 50 bani. Costă 2150 lei pentru ca să se poată acoperi cele 2 miliarde 800 milioane lei, lăsaţi deschişi din epoca «i excedentelor» budgetare ale d-lui Vintilă Brătianu. Costă 2 lei şi jumătate, pentru zecile de miliarde găsite deficit şi acoperite din împrumutul care trebue rambursat. Costă 2150 lei pentru ca din diferenţă să se poată pune in ordine destrăbălarea administrativă lăsată de guvernul în care se găsea şi directorul «Universului». D. CREANGA ŞI BON. Cum vede d. Creangă un eventual guvern naţional? Ne-a spus-o, într’o conferinţă a postului de radio-difuziune vorbind despre «rănile economiei noastre naţionale». Pentru a remedia toate relele de care suferim, conferenţiarul preconiza un fel de guvern naţional, după exemplul ţăranilor noştri care când sunt cu carele la vreun urcuş greu, dejugă toate carele şi înjugă toţi boii la carul din cap pentru a urca coasta. «Aşa să facem şi nou a conchis conferenţiarul «să punem toţi boii împreună ca să îndreptam relele cu puteri unitei». D. Creangă reflectează desigur să intre într’un guvern naţional. DIN BAGDAD se anunţă că a apărut,acolo, un tânăr, care se pretinde ţareviciul Alexei, fiul ţarului Nicolae II. După câte s’au putut afla asupra dramei dela Iercaterinenburg, s’ar părea că întreaga familie imperială rusă a fost masacrată de bolşevici. Din când în când totuşi se ivesc, în Europa sau în America sau — acum — în Asia, câte un tânăr sau o tânără, care se dau drept fiul şi ori una din fiicele ultimului ţar al Rusiei. Fireşte, niciodată dovada definitivă a identităţii revendicate de aceşti pretendenţi nu se poate face,—dar în sufletele multora, rămâne turburătoare îndoială: dacă totuşi ar fi ţareviciul sau o mare ducesă, scăpată din măcel ? Este şi acesta un aspect caracteristic marilor tragedii ale istoriei. După misterioasa dispariţie a lui Ludovic XVII, fiul lui Ludovic XVI regele ghilotinat în timpul Revoluţiei franceze, nu apăreau, la răstimpuri, persoane care se pretindeau a fi fostul Delfin, a cărui soartă a rămas vecinie înmormântată în misterele închisorii Temple ! şi până la sfârşitul vieţii sale, cel mai... serios dintre pretendenţi, Naundorff, n’a trăit ca un strigoi al istonei, în mijlocul unui grup de fervenţi partizani, cari credeau fanatic în marea lui obârşie ?" I). STELIAN POPESCU unul din directorii marelui ziar al micii publicităţi din strada Brezoianu, a recurs iar la informaţiile micului Larousse. In numărul de eri al ziarului său, d. Popescu citează într’o amestecătură inextricabilă o seamă de nume ilustre, Napoleon, Fichte, Hegel, Frederic al II-lea etc., numai pentru a dovedi că pălmuirea unei comuniste e un «semn bun...». Cultura portativă sau savantlăcul de buzunar, pe înţelesul tuturor, aşa cum se găseşte în ediţia de buzunar. Larousse, serveşte d-lui Popescu de minune... Fără acest binefăcător dicţionar d. Popescu ar fi trăit lungi bătrâneţi ignorând numele ilustre pe care le citează alandala — pentru că marele gânditor cotidian din fruntea «Universului» e un om cu scaun la cap şi nu ne permitem să credem că ar fi deschis vreodată o carte de Hegel sau de Fichte, nişte nemţi foarte greu de cetit şi mai ales de înţeles pentru o inteligenţă ca a d-lui Popescu. FRANŢUZEASCA, bat-o pârdalnicul, este o limbă şugubeaţă. Nimic mai uşor decât să o stropşeşti, chiar în momente de entuziasm sau mai ales atunci; şi iată că poţi citi, ceea ce am citit noi sub pana unui confrate care dă frânturi de conversaţii, în jurul logodnei princiare de la Predeal. — Mal» Cest pas encore oficiel. Je erois Que ce n'est qu'un projet. Ies journaux ont pris d’avancel işi dă cu părerea o d-şoară brună şi vioaie... «Brună şi vioaie» — poate, dar... nu ştie franţuzeşte. PRINDEREA CELUI DE AL DOILEA ATENTATOR din strada Matei Millo este amin. ţată de un confrate cu următorul de-»taliu picant: «Înaintat cabinetului 5 de instrucţie, Herşcovici a arătat că nu a evadat, ci din contră a fost gonit din escortă, fiind hiat drept unul care ar fi vroit să beneficieze pe gratis de ospitalitatea Văcăreştior...» După cum se vede Văcăreştior li s’ar putea aplica definiţia, pe care un adagiu nemţesc o dă căsniciei, privită din punctul de vedere al soţilor: «o cetate, în care cei dinăuntru vor să iasă şi în care cei de afară vor să intre». Multe mai învaţă omul cât trăieşte... MINISTRUL CASEI REGALE COMUNICA : Joi 50 ianuarie a avut loc, la Palatul Cotroceni, logodna Alteţei Sale Regale Principesa Ileana a României cu contele Alexandru de Höchberg, fiul Alteţei Sale Serenissime Principelui de Press. Notiţe biografice. Contele Alexandru - Frederic - Guillaume- George - Conrad-Ernest-Maximilian, este al doilea fiu al A. S. R. prințul de Pless (Hans-Henric XV), conte de Hochberg, freiherr de Fuerstenstein şi al fostei prințese Maria-Teresa, din familia engleză a prinților (earl) of De La Warr. Contele Alexandru, care a trecut la catolicism în 1920, este născut la 1905, la Londra. Casa de Hochberg, care prin achiziţiunea în urma moştenirei de la ducele Henric Anhalt, a principatului de Press, a primit titlul prusian princiar prin diploma regală dată la Charlottenburg în 1858, este una din cele mai vechi case feudale din Silezia. Ea apare încă din 1385 şi urcă filiaţiunea Sa până la Kitzold de Isoberg 1312. In 1666 achiziţionează baronatul de Fuerstenstein. In 1684, capul casei capătă titlul de conte al Sf. Imperiu (Reichsgraf). Logodnicul princiar mai are un frate mai mare (moștenitorul titlului princiar) Hans-Henri XVII și unul mai mic, contele Bolko. Prințul de Pless, este actualmente căsătorit cu Clotilda de Silva, marchiză de Archcollar. SOSIREA A. S. R. PRINCIPESEI ILEANA IN CAPITALA dii dimineaţa la orele 8 a. m. A. S. R. Principesa Ileana şi contele Alexandru de Hochberg, au sosit în Capitală, însoţiţi de d. colonel adjutant Manolescu şi Miss Maar, venind cu un tren special de la Predeal. In gara de Nord, au fost salutaţi de d-nul general Nicoleanu prefectul poliţiei municipiului şi colonel Swidenek adjutant regal. A. S. R. Principesa Ileana şi contele de Hochberg au plecat cu automobilul la Cotroceni. LOGODNA A. S. R. PRINCIPESEI ILEANA CU CONTELE DE HOCHBERG La orele 10 şi jumătate, la Palatul Regal de la Cotroceni, in cercul intim al membrilor Familiei Regale, tânăra pereche a schimbat inelele de logodnă,u Ceremonia dela Intr’o sală a Palatului de la Cotroceni, împodobită de către doamnele de onoare și prietenele A.S. R. Principesei Ileana cu o profuziune de flori, au luat loc la orele 12. M. S. Regina Maria a României, A.S. R Principesa mamă Elena, Ex-Suveranii Greciei, A. S. R. Principesa Ileana, contele Alexandru de Hochberg, înalţii Regenţi, A. S. R. Principele Nicolae, I.P. S. S. Patriarhul Miron, d. C. Sărăţeanu, d-nii: Iuliu Maniu preşedintele Consiliului de miniştri, C. Hiott, ministrul palatului, general Condiescu şeful Casei Militare a M. S. Regelui, apoi, doamnele de onoare, casa civilă şi militară a Majestăţilor Lor. D. C. Hiott ministrul Casei Regale a adus la cunoştiinţă, fericitul eveniment al logodnei Domniţei. Membrii Familiei Regale, înalta Regenţă şi d. Iuliu Maniu preşedintele consiliului de miniştri în numele guvernului şi al ţarei au prezentat A. S. R. Principesei Ileana şi Contelui de Höchberg felicitări. In urmă a prezentat felicitări Casa civilă şi militară Regală. A urmat un dejun intim. Izbinda poporului român Populaţia Capitalei a făcut o primire triumfală d-lor Gh. Mironescu şi I. Lugoşianu, cari s’au întors ori din străinătate — după strălucitul succes dela Haga. Chestia optanţilor venea de ani de zile, la diferite termene, in discutia areopagurilor internaţionale. Cu acel prilej, cei interesaţi fiu se mărgineau să ne creeze o atmosferă ostilă — bazaţi numai pe unele elemente ale problemei în litigiu. Se recurgea la cîteva chestii de detaliu, în care liberalii au avut un detestabil amestec. Şi cu acel prilej, o parte din presa străină îngrămădea asupra noastră toate învinuirile cu putinţă scoase dintr’o imaginaţie în febră. Deşi interesele noastre erau cu competinţă şi cu talent apărate peste graniţă de d. Titulescu, — dar faptul că guvernul român nu era expresiunea poporului însuşi, făcea ea glasul reprezentanţilor romîni să n’aibă greutatea necesară. * Subt guvernul d-lui luliu Maniu lucrurile s’au schimbat. Nu mai erau la putere autorii păcatelor legate de reforma agrară. Cîrma statului se găsea în mîna reprezentanţilor reali ai poporului romînesc, care — prin măsurile luate — ne-au situat în orbita statelor civilizate, demne de interes şi de stimă. In atmosfera de încredere şi de simpatie din ţară d-nii Mironescu, Titulescu şi Lugoşianu au făcut apărarea intereselor romîneşti. Cuvîntul acestora a putut convinge, fiindcă purtătorii lui sînt mandatarii unui regim civilizat — şi fiindcă el, cu rîvnă şi cu competenţă, s’au identificat cu cauza romînească, şi au sprijinit-o cu o fanatică înverşunare. La Haga Romînia, mulţumită trimişilor ei, a reuşit să înlăture orice amestec străin în gospodăria noastră agrară — salvîndu ne astfel demnitatea naţională, in primejdie de a fi jignită printr’o imixtiune umilitoare. In plus, Romînia a fost scutită de ofensa pierderii unui proces, de pe urma căruia contribuabilul trebuia să plătească o sumă importantă, iar prin aranjarea chestiei reparaţiilor, am obţinut de asemeni însumate avantagii. Succesul de la Haga înseamnă pentru fiecare cetăţean o uşurare a sarcinilor financiare, iar pentru ţară — un spor de bogăţie. In chestia optanţilor nu vom plăti nimic, afară de renta de expropriere conform legii agrare, rentă cuvenită tuturor proprietarilor expropriaţi. Iar în toate celelalte chestii, am înregistrat avantagii care se cifrează la sume enorme. Meritul succesului de la Haga revine reprezentanţilor statului român, printre care trebue să cităm la loc de cinste numele d-lor Mironescu, Titulescu şi Lugoşianu, — dar el se răsfrînge asupra guvernului d-lui luliu Maniu, asupra partidului naţional-ţărănesc, asupra ţării însăşi. Partidul naţional-ţărănesc a venit la putere prin voinţa maselor şi prin încrederea Regenţei, înlocuind — constituţionaliceşte şi parlamentar — un regim al abuzului şi al samavolniciei. De la ridicarea cenzurii şi a stării de asediu, străinătatea se uită la noi ca la un popor din aceiaşi familie, încadrat în harta statelor de drept — nu poliţiste. Străinătatea ştie că îndărătul guvernului d-lui Iuliu Maniu se găseşte partidul naţional-ţărănesc, care a fost recomandat la putere de aproape unanimitatea poporului român. La consiliile din străinătate, au venit acuma de la Dunăre nu oamenii de încredere ai unui tiran , ci mandatarii unui popor vrednic, muncitor şi cinstit, care şi-a câştigat cu singe titluri de glorie. „ Şi dacă diplomaţia poate trece uşor peste trimişii tiranilor, ea ţine socoteală totdeauna de popoare — şi mai ales de popoarele serioase şi muncitoare. In această lumină, succesul de la Haga trebue privit ca o victorie a normalizării politice din ţara noastră. Cmn prilejul unui „interilor Sunt oameni cari periind toată d-sa avea menirea numai «a afla de viaţa un stăpân şi ducându-i geanta, îşi închipuie că şi în dosul frunţii lor s’a pogorât ceva din puterea de viziune şi din talentul stăpânului.Până ce acesta e în viaţă, dânşii tac cuminţi; când însă maestrul închide ochii, ciracii cred că se cuvine să vorbească şi ei. Şi fireşte vorbesc cu bruma de pricepere pe care le-a dat-o natura şi se încurcă în propriile lor cuvinte. Acest adevăr ne vine în minte în legătură cu «intervieuul» d-lui G. Derussi publicat în «Viitorul» cu privire la tratativele în chestia optanţilor. Dar d-voastră nu ştiţi cine-i d-l Derussi. La dreptul vorbind, nu se prea ştie nicăeri multe despre dânsul. Ca şi apariţiunea sa în politică, încetăţenirea sa a fost şi ea tardivă. Cine şi-a bătut capul cu astfel de nimicuri în ţara Românească ! Cetăţean, mai nou sau mai vechi, d. Derussi a dus geanta răposatului Tache Ionescu, a copiat ani dearândul cu o frumoasă caligrafie corespondenţa în ministerul de externe, a progresat consul la Budapesta (d-sa zice: «Reprezentam ţara la Budapesta»!), ministru la Sofia şi, la apogeul carierii, ministru la Stockholm, apărând cu gelozie «untul aliaţilor». Printr-un ciudat capriciu, răposatul Tache Ionescu l-a făcut apoi chiar ministru de externe pentru cele patru săptămâni ale guvernului său. Evident, era vorba doar de titlu şi de geantă, căci ministrul de externe cel adevărat era însuşi Tache Ionescu. Dovada cea mai înaltă a talentului său diplomatic a dat-o d. Derussi când, în calitatea sa de ministru al României la Sofia, în însuşi ajunul intrării noastre în război a dat asigurări categorice guvernului Brătianu că Bulgaria, deşi aliată cuAustro-Ungaria şi Germania, deşi în luptă pe frontul Salonicului cu Aliaţii noştri francezi, englezi, ruşi, deşi în duşmănie de moarte cu aliata noastră Serbia, — nu va declara război României şi nu se va lupta pe frontul de nord în contra trupelor române şi ruse, lucru care de altfel a fost crezut la Bucureşti şi asupra căruia nu s’a spus încă totul. Trebuia într’adevăr o pătrundere genială, să-ţi poţi închipui că Bulgaria va căuta să biruiască pe frontul ei de sud şi de vest şi se va lăsa bătută de noi şi de ruşi pe frontul ei de nord. D. Derussi ne aduce acum la cunoştinţă cu mândrie că d-sa fusese numit de d. Argetoianu preşedinte al comisiunii care avea să trateze cu ungurii în chestiunea optanţilor, dar că d-sa la venirea guvernului Maniu a demisionat din această demnitate. La aceasta dăm noi lămurirea necesară. D. Derussi a demisionat, pentru că altminteri guvernul îl demitea din acea însărcinare. D. Derussi ne dă însă o preţioasă informaţia delegaţia condusă de --------«=Q==-------- . .. la delegaţia maghiară quantumul reclamat de guvernul din Budapesta şi de a examina cazurile concrete». • Dar pentru atâta treabă nu era nevoie să se mai deranjeze nici o delegaţie. Quantumul reclamat de unguri era fixat de mult, în memoriile lor către Societatea Naţiunilor. D. Derussi nu avea decât să cetească aceste memorii. Adevărul este că, în baza hotărârea Consiliului Societăţii Naţiunilor şi în baza angajamentului ce ne-am luat şi noi şi ungurii, în acele tratative trebuia să căutăm o soluţie reală, practică pentru aplanarea diferendului, în afară de punctele noastre de vedere juridic , pe care ni le păstrăm ambele părţi In acest sens au fost date instrucţiunile atât d-lui Derussi de guvernul Vintilă Brătianu, cât şi d-lui Langa-Răşcanu şi Davilla de guvernul Maniu, ţinându-se seamă întotdeauna de reparaţiile pe care Ungaria ni le datora. A spune, ca d. Derussi, că tratative îndelungate cu experţi şi para-experţi ar fi avut ca scop numai aflarea unor cifre, pe cari le ciripiau toate vrăbiile, însemnează a repeta inteligentele asigurări trimise din Sofia. Şi ne îndoim profund că scrisoarea d-lui Titulescu, la care se referă d. Derussi, ar fi conţinând numai astfel de indicaţii. De altfel d. Derussi mărturiseşte că chiar şi această scrisoare i-a fost remisă de d. Argetoianu nu cu ordinul categoric de a se conforma instrucţiilor ei, ci «cu rugămintea să ţină seamă de avizul ce conţinea». Am priceput. Dar d. Derussi vrea cu orice preţ să arate că delegaţiunea prezidată de d-sa nu a luat contact cu delegaţiunea ungurească. D-sa afirmă că schimbul de telegrame între d-sa şi borodul Sztrerényi a fost un simplu act de curtenie şi tăgăduieşte categoric că un membru al delegaţiunei sale ar fi plecat înainte pentru a pregăti întâlnirea cu delegaţii unguri. Să luăm întâi schimbul de telegrame. Act de curtenie ? De când e nevoie de schimburi de telegrame între şefii unor delegaţii? De când e obiceiul ca şeful unei delegaţii care se întâlneşte cu alta numai pentru a afla nişte cifre şi nu pentru a rezolvi o importantăproblemă, să adreseze şefului delegaţiei adverse telegrame omagiale şi privitoare la activitatea comună a delegaţiilor. Una din două, sau d. Derussi voia să indice importanţa tratativelor, şi în acest caz ele nu se mai limitau la «aflarea cifrelor», sau d. Derussi voia să-şi dea numai sieşi importanţă, în lipsă de importanţă a insiunei sale. D. Derussi tăgăduieşte categoric că un membru al delegaţiei sale ar fi plecat înainte pentru a pregăti în(Continuarea în pag .11-a) Balanusul" liberal ". /Ducit, numai miere şi zahăr, vrea pace, ordine şi înfrăţire scofală. /C. C. Duimitriu vrea să tuge şi omor.