Dreptatea, februarie 1930 (Anul 4, nr. 693-716)

1930-02-01 / nr. 693

ABU IV NO. mi­c samn­ara 1 februarie 1930 4 PAGINI 3 Lei TARA yn ut ..... îooo luai . .­. . . • 600 3 luni. . . . V. 290 TrirTftTITK DUDLU In STRĂINĂTATE T­E : iramom, moil si sited Un an 6 luni 3 luni ! 750 .375 .200 N REDACȚIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI.­Str. R. Poincare 8, Etaj­­D. Pfirfo, în amiimm Lupetifilor­. TELEFONS Direcţia 379/41 Redacţ. 313/54 Adiţia 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Adr­ la ziarului şi la toata agenţiile de publicitate din tari 3 Lei „...cine a avut prilejul să cunoască pe d. minis­tru de interne... şi-a dat seama, că la Alexandru Vaida-Voevod simţul responsabilităţii. In calitatea sa de ministru, nu este numai de ordin constitu­ţional. Printr’un cavalerism desăvârşit el este primul să recunoască, când crede că greşeşte la minis­terul de interne...“ Printre aceştia, locul al doilea, după d. V. Brătianu, îl ocupă, ca frate mai mare, ca specialist din harul Domnului şi ca unul ce se îndeletniceşte zilnic cu afacerile, d. Dinu Brătianu. Şi pentrucă obrazul subţire se ţine cu cheltuială, d. Dinu Brătianu s’a apucat dela un cârd de vreme să cheltuiască topuri de bunătate de hârtie şi clondire de cerneală, pen­tru a «combate» politica economică a guvernului. Şi cea mai nouă a sa ispravă este că, într’un recent articol, d. Dinu Brătianu îndeamnă băncile străine să nu acorde împrumuturi Homa­ri­­ei. « Stăpân al vieţii economice a tarii, timp de zece ani, partidul naţional liberal a reuşit să aducă economia naţională în pragul ruinei. Rând pe rând, din cauza orbitei conducători­lor liberali şi din cauza capacităţii prietenilor lor au fost perdute pen­tru România şi momentul cel mai potrivit pentru stabilizarea moneta­ră şi cel pentru atragerea şi organi­zarea capitalului mobiliar precum şi momentul pentru încheerea con­venţiilor de comerţ favorabil expor­tului nostru agricol. Aceste întâr­zieri vinovate nu vor putea fi nici­odată răscumpărate, ori câtă muncă şi ori câtă pricepere s’ar pune pen­tru îndreptarea situaţiunei. Vinovaţii — conducătorii liberali — ar trebui să dispară definitiv din viaţa publică a acestei ţări, dacă ar avea un pic de ruşine sau cât de puţin simţ de răspunderea faţă de conştiinţa lor şi faţă de durerile a­­cestui neam. * In loc de asemenea atitudine ve­dem dimpotrivă că autorii ruinei îşi permit a vorbi de interesele e­­conomice ale acestei ţări şi a încerca să critice opera economică a actua­lului guvern, care a fost obligat de o grea fatalitate să facă tot ce era posibil ca să oprească mersul spre dezastru şi să înceapă opera de re­­paraţiune. Astfel d. Dinu Brătianu căruia i-a plăcut să se considere ca un expo­nent al intereselor agrare ale aces­tei ţări, uitând că timp de zece ani a consimţit şi a colaborat la între­prinderea de ruinare a plugăriei şi plugarilor români, critcă în «Uni­versul» politica economică a d-lui Madgearu. Ne-ar fi uşor să arătăm câtă ne­pricepere a technicei noului tarif vamal român este cuprinsă în arti­colul d-lui Dinu Brătianu, care nu ştie că tariful nostru vamal are două coloane, una cu taxele minima­le ireductibile şi alta cu taxe gene­rale reductibile. D. Dinu Brătianu nu pricepe că Romînia nu va acorda beneficiul tarifului minimal decât acelor ţări cari îi vor face concesiuni importante la regimul aplicat pro­duselor româneşti. D. Dinu Brătianu nu înţelege nici sensul cuvintelor pentru că tarif mi­nimal, înseamnă tarif ireductibil şi deci lipsa de orice pericol pentru industria naţională în privinţa ta­xelor cari o apără şi cari au fost gă­site suficiente de însăşi industriaşii. Concesiunile ce se vor face se referă la articolele cari au numai taxe ge­nerale şi cari scăzute numai contra compensaţii substanţiale şi numai până la o limită rezonabilă. Aceste dovezi de necunoaştere a chestiunii sau de rea credinţă ma­nifestă (D. R. B. poate să aleagă) nu ne-ar tulbura câtuşi de puţin. Suntem deprinşi cu metoda libera­lă, iar t®ra o cunoaşte deasemeni. Ceea ce este însă revoltător şi ceea ce nu este decât un act de trădare a intereselor economiei naţionale ro­mâneşti, este îndemnul pe care fra­tele unui şef de partid, pretins de guvern, el însuşi pretins conducător al acestui partid, îl face ţărilor străine de a nu asculta cererile fă­cute de guvernul român în tratati­ve pentru convenţiile de comerţ. «Cuvintele d-lui ministru de fi­­­nanţe d. Brătianu, nu vor găsi nici­­«un ecou în inimile conducătorilor «politici din Germania şi amicilor «noştri din Cehoslovacia. Aceştia «fac politică economică de oameni «conştienţi de interesele tarilor lor «şi nu aceia a d-lui ministru de fi­­n­anţei). Justificând pe deoparte politica economică — de nesusţinut — a ţă­rilor străine, îndemnându-le pe de alta să nu cedeze cererilor Româ­niei, d. Dinu Brătianu făptueşte o adevărată crimă împotriva econo­miei naţionale şi întreaga ţară va trebui să tragă la răspundere şi pe d. Brătianu şi partidul liberal care îngădue şi încurajează asemenea a­­titudini şi făptuiri. texnrle Ştirea oficială a logod­­nei A. S. B. principesa l/ir Ileana cu contele Alexan-SgffT dru de Hochberg a stâr­nit un ecou de unanime, respec­­toase şi afecţionate simpatii. Tânăra Domniţă­­— care acum câteva zile mimai, ajungea la vâr­sta majoratului ■— cea din urmă din odraslele noastre regale, şi-a găsit ursitul. Mamele şi fiicele din această ţară o privesc cu ochii umezi de înduioşare şi îi fac urări de lungă şi fericită căsnicie. Românimea întreagă — ca şi secerătorii din pastelul lui Ale­xandri, Rodicăi — urează Domni­ţei logodite: ... In­cin să-ţi meargă Vrerile Tale... Domniţa Ileana, născută între noi, crescută sub ochii noştri, lu­ând încă de pe când era codată parte la suferinţele ţării, şi ple­­cându-se ca fată mare asupra ne­cazurilor celor nevoiaşi, sau dă­tătoare de sfaturi şi pilde bune fetelor noastre de o seamă cu dânsa, ne dă dreptul să o consi­derăm ca a noastră. Să fie întrun ceas bun, — t* «E­ram și noi alături cu țara în­treagă. «DREPTATEA» enigma chibriturilor. «Universul» se întreabă de ce cu­tia de chibrituri costă 2 lei și 50 bani. Costă 2150 lei pentru ca să se poa­tă acoperi cele 2 miliarde 800 mi­lioane lei, lăsaţi deschişi din epoca «i excedentelor» budgetare ale d-lui Vintilă Brătianu. Costă 2 lei şi jumătate, pentru ze­cile de miliarde găsite deficit şi a­­coperite din împrumutul care tre­­bue rambursat. Costă 2150 lei pentru ca din dife­renţă să se poată pune in ordine destrăbălarea administrativă lăsa­­tă de guvernul în care se găsea şi directorul «Universului». D. CREANGA ŞI BON­. Cum vede d. Creangă un eventual guvern naţional? Ne-a spus-o, într’o conferinţă a postului de radio-difu­­ziune vorbind despre «rănile econo­miei noastre naţionale». Pentru a remedia toate relele de care suferim, conferenţiarul preco­niza un fel de guvern naţional, du­pă exemplul ţăranilor noştri care când sunt cu carele la vre­un urcuş greu, dejugă toate carele şi înjugă toţi boii la carul din cap pentru a urca coasta. «Aşa să facem şi nou a conchis conferenţiarul «să punem toţi boii împreună ca să îndreptam relele cu puteri unitei». D. Creangă reflectează desigur să intre într’un guvern naţional. DIN BAGDAD se anunţă că a apărut,acolo, un tâ­năr, care se pretinde ţareviciul A­­lexei, fiul ţarului Nicolae II. După câte s’au putut afla asupra dramei dela Iercaterinenburg, s’ar părea că întreaga familie imperială rusă a fost masacrată de bolşevici. Din când în când totuşi se ivesc, în Europa sau în America sau — acum — în Asia, câte un tânăr sau o tânără, care se dau drept fiul şi ori una din fiicele ultimului ţar al Rusiei. Fireşte, niciodată dovada definiti­vă a identităţii revendicate de aceşti pretendenţi nu se poate face,—dar în sufletele multora, rămâne turbu­rătoare îndoială: dacă totuşi ar f­i ţareviciul sau o mare ducesă, scă­pată din măcel ? Este şi acesta un aspect caracte­ristic marilor tragedii ale istoriei. După misterioasa dispariţie a lui Ludovic XVII, f­iul lui Ludo­vic XVI regele ghilotinat în timpul Revolu­ţiei franceze, nu apăreau, la răs­timpuri, persoane care se pretindeau a fi fostul Delfin, a cărui soartă a rămas vecinie înmormântată în misterele închisorii Temple ! şi până la sfârşitul vieţii sale, cel mai... serios dintre pretendenţi, Naundorff, n’a trăit ca un strigoi al istonei, în mijlocul unui grup de fervenţi partizani, cari credeau fa­natic în marea lui obârşie ?" I). STELIAN POPESCU unul din directorii marelui ziar al micii publicităţi din strada Brezo­­ianu, a recurs iar la informaţiile mi­cului Larousse. In numărul de eri al ziarului său, d. Popescu citează într’o amestecă­tură inextricabilă o seamă de nu­me ilustre, Napoleon, Fichte, Hegel, Frederic al II-lea etc., numai pentru a dovedi că pălmuirea unei comu­niste e un «semn bun...». Cultura portativă sau savantlăcul de buzunar, pe înţelesul tuturor, aşa cum se găseşte în ediţia de bu­zunar. Larousse, serveşte d-lui Po­pescu de minune... Fără acest bine­făcător dicţionar d. Popescu ar fi trăit lungi bătrâneţi ignorând nu­mele ilustre pe care le citează alan­dala — pentru că marele gânditor co­tidian din fruntea «Universului» e un om cu scaun la cap şi nu ne per­mitem să credem că ar fi deschis vre­odată o carte de Hegel sau de Fich­te, nişte nemţi foarte greu de cetit şi mai ales de înţeles pentru o inte­ligenţă ca a d-lui Popescu. FRANŢUZEASCA, bat-o pârdalnicul, este o limbă şu­gubeaţă. Nimic mai uşor­ decât să o stropşeşti, chiar în momente de entu­ziasm sau mai ales atunci; şi iată că poţi citi, ceea ce am citit noi sub pana unui confrate care dă frânturi de conversaţii, în jurul logodnei princiare de la Predeal. — Mal» Cest pas encore oficiel. Je erois Que ce n'est qu'un projet. Ies jour­­naux ont pris d’avancel işi dă cu păre­rea o d-şoară brună şi vioaie... «Brună şi vioaie» — poate, dar... nu ştie franţuzeşte. PRINDEREA CELUI DE AL DOILEA ATENTATOR din strada Matei Millo este amin­. ţată de un confrate cu următorul de-»­taliu picant: «Înaintat cabinetului 5 de instruc­ţie, Herşcovici a arătat că nu a e­­vadat, ci din contră a fost gonit din escortă, fiind hiat drept unul care­­ ar fi vroit să beneficieze pe gratis de ospitalitatea Văcăreştior...» După cum se vede Văcăreştior li s’ar putea aplica definiţia, pe care un adagiu nemţesc o dă căsniciei, privită din punctul de vedere al so­ţilor: «o cetate, în care cei dinăuntru­­ vor să iasă şi în care cei de afară vor să intre». Multe mai învaţă omul cât tră­ieşte... MINISTRUL CASEI REGALE COMUNICA : Joi 50 ianuarie a avut loc, la Palatul Cotroceni, logodna Alteţei Sale Regale Principesa Ileana a României cu contele Alexandru de Höchberg, fiul Alteţei Sale Serenissime Prin­cipelui de Press. Notiţe biografice. Contele A­­lexandru - Frederic - Guillaume- George - Conrad-Ernest-Maximi­­lian, este al doilea fiu al A. S. R. prințul de Pless (Hans-Henric XV), conte de Hochberg, freiherr de Fuersten­stein şi al fostei prin­țese Maria-Teresa, din familia en­gleză a prinților (earl) of De La Warr. Contele Alexandru, care a tre­­cut la catolicism în 1920, este născut la 1905, la­ Londra. Casa de Hochberg, care prin a­­chiziţiunea în urma moştenirei de la ducele Henric Anhalt, a prin­cipatului de Press, a primit titlul prusian princiar prin diploma re­gală dată la Charlottenburg în­ 1858, este una din cele mai vechi case feudale din Silezia. Ea apa­re încă din 1385 şi urcă filiaţiu­­nea Sa până la Kitzold de Isoberg 1312. In 1666 achiziţionează baro­­natul de Fuerstenstein. In 1684, capul casei capătă titlul de conte al Sf. Imperiu (Reichsgraf). Logodnicul princiar mai are un frate mai­ mare (moștenitorul titlului princiar) Hans-Henri XVII și unul mai mic, contele Bolko. Prințul de Pless, este actual­mente căsătorit cu Clotilda de Silva, marchiză de Archcollar. SOSIREA A. S. R. PRINCI­PESEI ILEANA IN CAPI­TALA dii dimineaţa la orele 8 a. m. A. S. R. Principesa Ileana şi contele A­­lexandru de Hochberg, au sosit în Capitală, însoţiţi de d. colonel adju­tant Manolescu şi Miss Maar, ve­nind cu un tren special de la Predeal. In gara de Nord, au fost salutaţi de d-nul general Nicoleanu prefec­tul poliţiei municipiului şi colonel Swidenek adjutant regal. A. S. R. Principesa Ileana şi con­tele de Hochberg au plecat cu auto­mobilul la Cotroceni. LOGODNA A. S. R. PRIN­CIPESEI ILEANA CU CON­TELE DE HOCHBERG La orele 10 şi jumătate, la Palatul Regal de la Co­troceni, in cercul intim al membrilor Familiei Rega­le, tânăra pereche a schim­bat inelele de logodnă,­­u Ceremonia dela Intr’o sală a­ Palatului de la Cotroceni, împodobită de către doamnele de o­­noare și prietenele A.­­S. R. Principesei Ileana cu o pro­fuziune de flori, au luat loc la orele 12. M. S. Regi­na Maria a României, A.S. R Principesa mamă Elena, Ex-Suveranii Greciei, A. S. R. Principesa Ileana, con­tele Alexandru de Hoch­berg, înalţii Regenţi, A. S. R. Principele Nicolae, I.P. S. S. Patriarhul Miron, d. C. Sărăţeanu, d-nii: Iuliu Maniu preşedintele Consi­liului de miniştri, C. Hiott, ministrul palatului, general Condiescu şeful Casei Mi­litare a M. S. Regelui, a­­poi, doamnele de onoare, casa civilă şi militară a Ma­­jestăţilor Lor. D. C. Hiott ministrul Ca­sei Regale a adus la cunoş­­tiinţă, fericitul eveniment al logodnei Domniţei. Membrii Familiei Rega­le, înalta Regenţă şi d. Iu­liu Maniu preşedintele con­­siliului de miniştri în nu­mele guvernului şi al ţarei au prezentat A. S. R. Prin­cipesei Ileana şi Contelui de Höchberg felicitări. In urmă a prezentat feli­citări Casa civilă şi milita­ră Regală. A urmat un dejun intim. Izbinda poporului român Populaţia Capitalei a făcut o primire triumfală d-lor Gh. Miro­­nescu şi I. Lugoşianu, cari s’au în­tors ori din străinătate — după stră­­lucitul succes dela Haga. Chestia optanţilor venea de ani de zile, la diferite termene, in dis­­cutia areopagurilor internaţionale. Cu acel prilej, cei interesaţi fiu se mărgineau să ne creeze o atmosferă ostilă — bazaţi numai pe unele ele­mente ale problemei în litigiu. Se recurgea la cîteva chestii de deta­liu, în care liberalii au avut un de­testabil amestec. Şi cu acel prilej, o parte din presa străină îngrămă­dea asupra noastră toate învinuirile cu putinţă scoase dintr’o imaginaţie în febră. Deşi interesele noastre erau cu competinţă şi cu talent apărate pes­te graniţă de d. Titulescu, — dar faptul că guvernul român nu era expresiunea poporului însuşi, făcea ea glasul reprezentanţilor romîni să n’aibă greutatea necesară. * Subt guvernul d-lui luliu Maniu lucrurile s’au schimbat. Nu mai erau la putere autorii păcatelor le­gate de reforma agrară. Cîrma sta­tului se găsea în mîna reprezentan­ţilor reali ai poporului romînesc, care — prin măsurile luate — ne-au situat în orbita statelor civilizate, demne de interes şi d­e stimă. In atmosfera de încredere şi de simpatie din ţară d-nii Mironescu, Titulescu şi Lugoşianu au făcut a­­părarea intereselor romîneşti. Cu­­vîntul acestora a putut convinge, fiindcă purtătorii lui sînt mandata­rii unui regim civilizat — şi fiindcă el, cu rîvnă şi cu competenţă, s’au identificat cu cauza romînească, şi au sprijinit-o cu o fanatică înverşu­nare. La Haga Romînia, mulţumită tri­­mişilor ei, a reuşit să înlăture orice amestec străin în gospodăria noas­tră agrară — salvîndu ne astfel demnitatea naţională, in primejdie de a fi jignită printr’o imixtiune u­­militoare. In plus, Romînia a fost scutită de ofensa pierderii unui proces, de pe urma căruia contribuabilul trebuia să plătească o sumă importantă, iar prin aranjarea chestiei reparaţiilor, am obţinut de asemeni însumate a­­vantagii. Succesul de la Haga înseamnă pen­­tru fiecare cetăţean o uşurare a sar­­cinilor financiare, iar pentru ţară — un spor de bogăţie. In chestia optanţilor nu vom plă­ti nimic, afară de renta de expro­priere conform legii agrare, rentă cuvenită tuturor proprietarilor ex­propriaţi. Iar în toate celelalte chestii, am înregistrat avantagii care se cif­rează la sume enorme. Meritul succesului de la Haga re­vine reprezentanţilor statului ro­mân,­­ printre care trebue să cităm la loc de cinste numele d-lor Miro­nescu, Titulescu şi Lugoşianu, — dar el se răsfrînge asupra guvernu­lui d-lui luliu Maniu, asupra par­­tidului naţional-ţărănesc, asupra ţării însăşi. Partidul naţional-ţărănesc a venit la putere prin voinţa maselor şi prin încrederea Regenţei, înlocuind — constituţionaliceşte şi parlamen­tar — un regim al abuzului şi al samavolniciei. De la ridicarea cenzurii şi a stării de asediu, străinătatea se uită la noi ca la un popor din aceiaşi fa­milie, încadrat în harta statelor de drept — nu poliţiste. Străinătatea ştie că îndărătul gu­vernului d-lui Iuliu Maniu se găseş­te partidul naţion­al-ţărănesc, care a fost recomandat la putere de aproa­pe unanimitatea poporului român. La consiliile din străinătate, au venit acuma de la Dunăre nu oa­menii de încredere ai unui tiran , ci mandatarii unui popor vrednic, muncitor şi cinstit, care şi-a câştigat cu singe titluri de glorie. „ Şi dacă diplomaţia poate trece u­­şor peste trimişii tiranilor, ea ţine socoteală totdeauna de popoare — şi mai ales de popoarele serioase şi muncitoare. In această lumină, succesul de la Haga trebue privit ca o victorie a normalizării politice din ţara noas­tră. Cmn prilejul unui „interilor Sunt oameni cari periind toată d-sa avea menirea numai «a afla de viaţa un stăpân şi ducându-i gean­ta, îşi închipuie că şi în dosul frun­ţii lor s’a pogorât ceva din puterea de viziune şi din talentul stăpânu­­lui.­Până ce acesta e în viaţă, dânşii tac cuminţi; când însă maestrul în­chide ochii, ciracii cred că se cuvi­ne să vorbească şi ei. Şi fireşte vor­besc cu bruma de pricepere pe care le-a dat-o natura şi se încurcă în propriile lor cuvinte. Acest adevăr ne vine în minte în legătură cu «intervieu­ul» d-lui G. Derussi publicat în «Viitorul» cu privire la tratativele în chestia op­­tanţilor. Dar d-voastră nu ştiţi cine-i d-l Derussi. La dreptul vorbind, nu se prea ştie nicăeri multe despre dân­sul. Ca şi apariţiunea sa în politică, încetăţenirea sa a fost şi ea tardi­vă. Cine şi-a bătut capul cu astfel de nimicuri în ţara Românească ! Cetăţean, mai nou sau mai vechi, d. Derussi a dus geanta răposatului Tache Ionescu, a copiat ani dearân­­dul cu o frumoasă caligrafie cores­pondenţa în ministerul de externe, a progresat consul la Budapesta (d-sa zice: «Reprezentam ţara la Budapesta»!), ministru la Sofia şi, la apogeul carierii, ministru la Stockholm, apărând cu gelozie «un­tul aliaţilor». Printr-un ciudat ca­priciu, răposatul Tache Ionescu l-a făcut apoi chiar ministru de exter­­ne pentru cele patru săptămâni ale guvernului său. Evident, era vor­ba doar de titlu şi de geantă, căci ministrul de externe cel adevărat era însuşi Tache Ionescu. Dovada cea mai înaltă a talentu­lui său diplomatic a dat-o d. Derussi când, în calitatea sa de ministru al României la Sofia, în însuşi ajunul intrării noastre în război a dat asi­gurări categorice guvernului Bră­­tianu că Bulgaria, deşi aliată cu­­Austro-Ungaria şi Germania, deşi în luptă pe frontul Salonicului cu Aliaţii noştri francezi, englezi, ruşi, deşi în duşmănie de moarte cu alia­ta noastră Serbia, — nu va declara război României şi nu se va lupta pe frontul de nord în contra trupe­lor române şi ruse, lucru care de altfel a fost crezut la Bucureşti şi asupra căruia nu s’a spus încă to­tul. Trebuia într’adevăr o pătrunde­re genială, să-ţi poţi închipui că Bulgaria va căuta să biruiască pe frontul ei de sud şi de vest şi se va lăsa bătută de noi şi de ruşi pe frontul ei de nord. D. Derussi ne aduce acum la cu­noştinţă cu mândrie că d-sa fusese numit de d. Argetoianu preşedinte al comisiunii care avea să trateze cu ungurii în chestiunea optanţilor, dar că d-sa la venirea guvernului Maniu a demisionat din această demnitate. La aceasta dăm noi lămurirea ne­cesară. D. Derussi a demisionat, pentru că altminteri guvernul îl de­­mitea din acea însărcinare. D. Derussi ne dă însă o preţioasă informaţia­ delegaţia condusă de --------«=Q==-------- . .. la delegaţia maghiară quantumul reclamat de guvernul din Budapes­ta şi de a examina cazurile concre­te». • Dar pentru atâta treabă nu era nevoie să se mai deranjeze nici o delegaţie. Quantumul reclamat de unguri era fixat de mult, în memo­riile lor către Societatea Naţiunilor. D. Derussi nu avea decât să ceteas­că aceste memorii. Adevărul este că, în baza ho­tărârea Consiliului Societăţii Na­ţiunilor şi în baza angajamentului ce ne-am luat şi noi şi ungurii, în acele tratative trebuia să căutăm o soluţie reală, practică pentru apla­narea diferendului, în afară de punctele noastre de vedere juridic , pe care ni le păstrăm ambele părţi In acest sens au fost date instruc­ţiunile atât d-lui Derussi de guver­nul Vintilă Brătianu, cât şi d-lui Langa-Răşcanu şi Davilla de gu­vernul Maniu, ţinându-se seamă în­totdeauna de reparaţiile pe care Ungaria ni le datora. A spune, ca d. Derussi, că tratative îndelungate cu experţi şi para-experţi ar fi avut ca scop numai aflarea unor cifre, pe cari le ciripiau toate vrăbiile, în­semnează a repeta inteligentele asi­gurări trimise din Sofia. Şi ne în­doim profund că scrisoarea d-lui Titulescu, la care se referă d. De­russi, ar fi conţinând numai astfel de indicaţii.­­ De altfel d. Derussi mărturiseşte că chiar şi această scrisoare i-a fost remisă de d. Argetoianu nu cu or­dinul categoric de a se conforma instrucţiilor ei, ci «cu rugămintea să ţină seamă de avizul ce conţinea». Am priceput. Dar d. Derussi vrea cu orice preţ să arate că delegaţiunea prezidată de d-sa nu a luat contact cu delega­­ţiunea ungurească. D-sa afirmă că schimbul de telegrame între d-sa şi borodul Sztrerényi a fost un simplu act­ de curtenie şi tăgăduieşte cate­goric că un membru al delegaţiu­­nei sale ar fi plecat înainte pentru a pregăti întâlnirea cu delegaţii un­guri. Să luăm întâi schimbul de tele­grame. Act de curtenie ? De când e nevoie de schimburi de telegrame între şefii unor delegaţii? De când e obiceiul ca şeful unei delegaţii care se întâlneşte cu alta numai pentru­­ a afla nişte cifre şi nu pentru a re­zolvi o importantă­­problemă, să a­­dreseze şefului delegaţiei adverse telegrame omagiale şi privitoare la activitatea comună a delegaţiilor. Una din două, sau d. Derussi voia să indice importanţa tratativelor, şi în acest caz ele nu se mai limi­tau la «aflarea cifrelor»,­­­ sau d. Derussi voia să-şi dea numai sieşi importanţă, în lipsă de importanţă a insiunei sale.­­ D. Derussi tăgăduieşte categoric că un membru al delegaţiei sale ar fi plecat înainte pentru a pregăti în­(Con­tinuarea în pag .11-a) Balanusul" liberal ". /Ducit, numai miere şi zahăr, vrea pace, ordine şi înfrăţire scofală. /C. C. Duimitriu vrea să tuge şi omor.

Next