Dreptatea, mai 1930 (Anul 4, nr. 766-789)

1930-05-10 / nr. 773

Anul IU NO. 773 samnata io mai 1930 4 pagini 3 Lei TARA Un an ... . 1COO 6 luni.... 51­0 3 luni . . . 250 A­B­O N A M B IN STRĂINĂTATE DUBLU N T E INVATATORI, PREOȚI $1 STUDENT! Un an. ...750 6 luni...............................375 3 luni...............................200 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. — Str. R. Poincare 8, Etaj .. ■ , ^ :V' ‘ . :­TELEFON Direcţia 379/41 Redacţia 313/54 Ad-ţia 338/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la ftd-fla ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din ţară „La noi,­spune ziarul, „Universul“,-congresele de partid s’au redus adesea la vernarie goală şi la defilări pe străzi, ca şi când cele dintâiu ar fi eomvalat cu soluțiuni la problemele de stat, iar cele din urma ar fn­dat măsură lusta a popularității“. Este vorba a fi înțeles de congresul partidului liberal.. Minoritarii şi liberalii „Independenţa Română“ publică, intr’unul din ultimele sale numere, un articol de fond intitulat „Mino­rităţile şi falşii lor prieteni“. „Fal­şii prieteni“ sunt — spune cu drept cuvânt oficiosul liberal — acele facţiuni şi acele persoane de peste hotare, care fac din situaţia mino­rităţilor o chestiune de agitaţie in­ternaţională, pe când asemenea probleme şi-ar găsi mult mai ra­pide şi mult mai folositoare soluţii, dacă ar fi tratate numai în cadrul frontierelor statelor respective. Teoria este interesantă şi justă; ea poate fi susţinută şi semnată în orice gazetă românească. Din păcate „Independenţa Ro­mână“ nu uită că nu este numai o gazetă românească, ci şi una libe­rală. În consecinţă, imediat iese din discuţia obiectivă a politicii de Stat, pentru a cădea în consideraţii politicianiste şi în critici de partid. Subliniind „cu regret“ politica faţă de minorităţi a actualului gu­vern, „Independenţa Română" a­­firmă că singura politică minori­tară bună „i se pare“ (admiraţi de­cenţa şmecheră a termenului!) a fi cea anunţată prin noul program li­beral. Se ştie că acest nou program li­beral conţine o ferventă declaraţie de pătimaşă iubire pentru minori­tăţi, cărora le „întinde o mână fră­ţească“. Ne vom îngădui un scurt popas faţă de această proaspătă atitudine liberală în chestiunea politicii mi­noritare. In primul rând vom­ constata—în această ordine de idei — că politica minoritară a partidului liberal a fost până acum proasta- Aceasta o dovedesc evenimentele, fiindcă dacă în cei zece ani ai lor de gu­vernare, liberalii ar fi dus o poli­tică minoritară înţeleaptă, n­’am fi ajuns la anumite demersuri pe lângă Liga Naţiunilor, după cum n’am fi avut de înregistrat nici idei bizare — desigur nerealizabile — ca aceea a alianţei dintre mino­rităţile bulgară şi maghiară. Dar defectuozitatea politicii mi­noritare liberale o dovedeşte, des­tul de luminos credem, chiar faptul revizuirii ei, petrecut în recentul congres de la Bucureşti. Acest fapt ar fi însă de natură să prilejuiască replica logică : în o­­poziţie, partidul liberal s a cumin­ţit, de aceea, vedeţi, şi-a revizuit programul că şi-a revizuit programul, este adevărat, însă, în primul rând, observăm că şi în capitolul privi­tor la problema minorităţilor, ca şi în toate celelalte capitole ale noului program iberal, nu se gă­sesc decât fraze declamatoare, fără nici o urmă de soluţie prac­tica. Printre aceste formule goale se găseşte şi aceea „cu mâna fră­ţească“, citată mai sus. Cum stă chestia cu această „mână frăţească“ ne putem da foarte uşor seama din campania furibundă a partidului liberal îm­potriva pensionării foştilor func­ţionari maghiari din Ardeal. Deci partidul liberal a avut atitudine duşmănoasă faţă de minoritari pe o chestiune străină de politica de Stat, pe o chestiune de echitate, consfinţită prin tratate internaţio­nale şi clară juridiceşte. Ce ar fi dacă s'ar ridica o problemă, în care minoritarii n’ar avea de par­tea lor asemenea peremptorii ar­gumente ? Desigur că, într’o ase­menea eventualitate, partidul libe­ral ar face să intervină „mâna frăţească“, adică : ar trata foarte amical cu repreentanţii minorităţii maghiare, le-ar recunoaşte drep­tatea, ar încheia chiar un pact cu ei, iar, venind la putere, le-ar trage „frăţeşte“, chiulul, aşa cum au procedat şi în trecut. Să ne ierte „Independenţa Ro­mână“, dar între dragostea pe care liberalii o declară minoritarilor, şi între seriozitatea... mai puţin pa­sionată, a actualului guvern, faţă de problemele minoritare, opinia publică preferă pe aceasta din urmă. Cazul Tibacu, din care Opoziţiunea încercase să facă o armă în contra gu­vernului, s’a lămurit de­plin, in urma cercetărilor parche­tului militar din Chişinău­ unde se începe la consiliul de război jude­carea lui si a complicilor săi. In ordonanţa definitivă a comi­sarului regal se­ stabileşte ciudatul curriculum vitae al acestui per­sonaj. Opoziţia învinovăţea guvernul de a fi avut la Siguranţa Generală a Statului un funcţionar ca Tibacu, care era în serviciul de spionaj al Sovietelor■ Vă aduceţi aminte in­dignarea cu care presa liberală, de toate nuanţele, găsea în cazul lui Tibacu, dovada complicităţii gu­vernului cu comunismul şi cu bol­şevicii. Ei bine, comisarul regal a refă­cut, documentat, istoricul vieţii pu­blice şi politice a acestui intere­sant personaj, în ultimii 10 ani de la unire. Tibacu intră în serviciul ministe­rului de interne, la 1918. In anul 1922, sub ministerul Brătianu el este delegat prefect al judeţului Cetatea Albă. Apoi revine din nou în ministerul de interne, căpătând pe rând galoane în Siguranţa ge­nerală, in tot timpul guvernării li­berate, iar la 1 Februarie 1920, sub guvernul Vintila Brătianu, Tibacu este şeful serviciului presii şi al cenzurii la Chişinău și apoi reche­mat iar la centrala din București­îndeletnicirile speciale ale lui Ti­­bacu, pentru cari este chemat azi la socoteală, au fost descoperite sub guvernul actual-Favoarea specială de care s’a bucurat cinstitul individ, timp de 10 ani, sub toate guvernele libe­rale, nu a împiedicat presa d­-lui V. Brătianu să facă din Tibacu un protejat al guvernării naţional-ţă­­răniste — probabil pentru ca sub dânsa uneltirile sale au fost date de gol. ORADENII vor avea in curând o baie de valuri — ne spune „Vestul’’. Baia va avea o lungime de 35 m., şi 1­200 de cabine. Valurile vor fi produse artificial de un mo­tor electric. Va fi cea dintâi bac de valuri din România şi printre puţinele din Europa. Cărţi. — Fapte. — Oameni D. Lazăr Popoviciu, protopop de Arad şi directorul de aproape un sfert de veac al tipografiei diecezane din Arad, pare că a reuşit să des­copere taina vieţii lungi. Dar înainte de a spune câteva cuvinte despre lucrarea părintelui Lazăr, să amintim cu cinste spriji­nul dat literaturii româneşti de ti­pografia diecezană din Arad Neputând pătrunde carte româ­nească in Ardeal în timpul războiu­lui, părintele Lazăr a înfiinţat bi­blioteca „Semănătorul“ şi a tipărit aproape toată literatura noastră de până atunci. După război, editura a luat con­tact cu scritorii şi aproape nu există scriitor român cu reputaţie care să nu fi fost tipărit la Arad, unii de­butând chiar acolo. Biblioteca a mers, s-a avântat curajos şi cu entuziasm. Dacă a găsit sprijin din partea cetitorilor, librăriile în schimb nu prea-i trime­teau conturile, iar Statul a ignorat această excelentă întreprindere. Ex­primăm un regret. Acum să ne întoarcem la „Taina vieţii lungi“. Părintele Cornel Lazăr e un con­vertit spiritualizat. A suferit, s-a vindecat, s-a înălţat sufleteşte. In prefaţă spune: „Şi din toate cele trăite am cunoscut, că nemulţumi­rile noastre omeneşti, sunt în nepo­trivirea poftelor inimii cu poftele trupului, căci unele ascultă de veş­nicie iar celelalte de deşărtăciune’. In cele câteva orientări pe care le dă cetitorului, părintele Lazăr, re­comandă viaţa cumpătată, singura care aduce mântuirea. Se recomandă ca alimentare regimul vegetarian condamnându-se definitiv carnea „otravă directă“ afirmă sfinţia sa. Bunele sale învăţături ca şi reţe­tele vegetariene, chiar dacă nu vor fi urmate, sunt menite să ne opreas­că o clipă în loc şi în orice caz să ne gândim fiecare la mai multă cumpătare. Şi aşa vom câştiga poate o zi măcar de viaţă mai mult, ceia ce ar echivala cu descoperirea tainii unei vieţi lungi, sau prelungite. IDENTIFICAREA autorilor tâlhăriei de pe şoseaua Băneasa, cari uşurau de prisosul ornamentelor şi buzunarelor lor pe soţia unui diplomat, pe un oaspete american şi pe un ministru pleni­potenţiar, nu a întârziat să se pro­ducă ! Numărul lor s’a cunoscut din chiar gura victimelor, după cum sa putut alia, tot din descripţiunea acestora, şi categoria socială din care aceşti ,,gentlemani'' de dru­mul mare fac probabil parte. Din aceste date, potrivit celei mai au­tentice tradiţiuni sherlock-hol­miene, a fost un joc să se ajungă la ,—identificarea’ tâlharilor — ne asigură cei mai competinţi repor­teri Odată acest lucru câştigat, pre­miul de 100.000 lei promis pentru denunţarea lor va face rest­d. FACULTATEA DE MEDICINA din Bucureşti anunţase pentru luna Mai un program de festivităţi având drept scop sărbătorirea cen­tenarului naşterii doctorului Ca­rol Davila, fondatorul acestei fa­cultăţi şi se hotărâse în acelaş timp celebrarea celor zece ani de­la fondarea Universităţei Ferdi­nand I, de la Cluj. Cu ocazia acestor serbări urma să aibă loc şi ceremonia procla­­mărei contelui de Saint - Aulair­e, marele amic al României şi fost ministru al Franţei la Iaşi ca doc­tor „honoris causa“ al universităţii din Bucureşti-Parlamentul, dornic de a da acestor festivităţi solemnitatea şi decorul necesar, a votat un milion pentru facultatea din Bucureşti, şi un milion opt sute de mii pentru facultatea din Cluj-Insă, cum prima dată stabilită pentru aceste serbări, — mijlocul lunei Iunie, — era prea apropiată nepermiţând imprimarea unui vo­lum comemorativ şi baterea unei medalii, această dată a fost defi­nitiv stabilită Şi putem anunţa că aceste serbări vor avea loc pe la începutul lunei octombrie. fluvulU ZIMi,Stimularea economiilorVIAŢA POLITICA Legea pentru organizarea case­lor de economie este, fără îndoială, una din complectările cele mai ne­cesare ale stabilizării. Intr’adevăr, după ce prin stabili­zare s’a reintrodus siguranţa în va­loarea banului şi deci s’a creat principala condiţiune pentru econo­misirea lui, trebuia neapărat să se adapteze şi instituţiile de acumu­lare şi fructificare a economiilor la nouile împrejurări din ţara noas­tră. Cineva care ar încerca să apre­cieze valoarea capitalului mobiliar din România şi puterea de econo­misire a populaţiei ei, după cifrele economiilor depuse la actuala casă de economie, ar ajunge la încheeri dezolante. Valoarea sumelor de­puse, exprimată în ret­ aur, abia dacă reprezintă o zecime din va­loarea economiilor depuse la a­­celeaşi instituţii, înainte de război, în Vechiul Regat. Fără îndoială că la situaţia de azi au contribuit mult şi urmările atât de grave ale deprecierii ma­netei, asupra spiritului de econo­mie. Toţi cei cari şi-au văzut măci­nată averea agonisită cu grea trudă, au fost, în mod firesc, mâ­naţi spre cheltueli de tot felul con­tribuind astfel nu numai la risipi­rea muncii lor şi la privarea eco­nomiei generată de sprijinul atât de necesar al capitalului mobiliar, dar şi la formarea armatei de con­sumatori de produse de lux, care a apăsat greu asupra balanţei co­merciale de după război. Azi, când valoarea banului este stabilă şi când procesul penibil de normalizare a vieţii economice im­pune fiecăruia să se revizuiască fe­lul de trai, condiţiunile necesare pentru desvoltarea spiritului de e­­­­conomie sunt create. Ceea ce trebuia să se facă e ca şi instituţiile potrivite desvoltării acestui spirit să fie create cu un ceas mai de­vreme. Legea votată la Senat îndepli­nește această lacună gravă. Ea or­ganizează casele de economii pe acele principii de descentralizare, dovedite rodnice în toate tărâmu­rile de activitate și tot deodată ne­cesare pentru a pune la îndemâna întregii populaţii serviciile caselor de economie. Scopul acesta va fi realizat prin dubla organizare a caselor de economie comunale şi a celor poştale, înlesnirile însemnate ce se aduc nouilor instituţii, garanţiile solide ce se crează pentru deplina asigurare a economiilor şi elasticitatea ce se dă operaţiunilor ei, prin libertatea de a fixa dobânda în raport cu îm­prejurările sunt tot atâtea chezăşii că aplicarea legii va da cele mai bune roade. Cine nu ştie cât de multe au fost deziluziile suferite de mulţi din de­punătorii cari şi-au încredinţat e­­conomiile unor întreprinderi nese­rioase. După crearea nouilor instituţii de economie, micii depunători vor fi atraşi nu numai de garanţiile solide pe care acestea le vor oferi dar şi dobânda rezonabilă pe care o vor servi. Una din principalele cauze ale abţinerii depunătorilor faţă de ac­­tuială, n’au putut da atenţia cu ne­­mai dobânda prea scăzută pe care o serveşte. Reorganizarea caselor de econo­mie este clar un inel la lanţul de măsuri prin care se asigură desvol­­tarea nestingherită a capitauilui mobiliar în România şi prin ur­mare se crează una din condiția-(Continuare în pag. II-a) „Ardealul liberal“ Congresul de la 4 Mai trebuia sa fie — după aşteptările d-lui Vintilă Brătianu — şi o demonstraţie a provinciilor unite, mai ales a Ar­dealului, pentru partidul liberal. Intriadevăr, informat de d. ge­neral Moşoiu, şeful partidului libe­ral era convins că acţiunea sa a a­­vut răsunet puternic în toate col­ţurile ţării, şi că în sfârşit a izbutit să pătrundă şi acolo unde nu se vorbea de liberali decât ca de o a­­mintire urâtă. Ce dezamăgire trebue să fi avut d. Vintilă Brătianu în faţa consta­tării dureroase că Ardealul liberal se reduce tot la efectivul cohorte­lor d-lui gen. Moşoiu! Dar şi aceste cohorte au garni­zoana, după cât se pare, tot în Ca­pitală. Iată ce scrie în această privinţă confratele nostru „Patria“: „Cine a fost la Bucureşti şi ca simplu spectator a căutat către manifestanţi s’a minunat şi a fost frapat de defilarea ardelenilor. Câteva costume de pe la Sibiu, de­la Alba-lulia, din Ţara Moţilor, din Banat, Biharia şi Maramureş, se perindau, şi chiar portul să­­cuesc s’a remarcat, formând un pitoresc atrăgător mai ales pen­tru amatorii de etnografie şi cos­tumaţie ţărănească. „Numai că cei învestmântaţi în amintitele costume nu erau veniţi ad-hoc la congres, ci s-au recrutat pe o zi, contra 100 lei bacşiş, din sânul servitorimii din Ardeal ce serveşte în Capitala ţării, în deo­sebi pe la instituţiile liberale. „Trucul, natural, a fost desco­perit căci în Cişmigiu nu era nici un servitor, iar de la serviciul lor podarii, rândaşii etc. erau absenţi“. Noi suntem mai îngăduitori ; convenim că la congresul liberal a participat şi un număr, restrâns bine-inteles, de ardeleni, de alt soi si de altă „categorie sociala’, ca de pildă îndatoraţii la băncile liberale şi cei câţiva profitori. Nu se poate vorbi însă de o or­ganizaţie liberală in Ardeal. Şi apoi, cam­ sunt fruntaşii par­tidului liberal din Ardeal? D- general Moşoiu, d. Mihály Peter, d- N. D. Chirculescu, d. Ar­­getoianu, d- I. Russu-Abrudeanu, d. Guţă Tătărăscu şi ceilalţi ejus­­dem farinae? Pentru opinia publică congresul liberal a precizat o situaţie tăgă­duită Până acum de interesaţi cu multă înverşunare, partidul libe­ral este acelaş partid regionalist al politicianismului oligarhic înve­chit în rele. „Ardealul liberal’’ este o fic­ţiune, după care d. Vintilă Droi­­tianu va tânji și de-aici înainte za­darnic. Opoziţa şi bandiţii Un automobil în care se aflau sofia domnului ministru al Polo­niei, d. Ch. Dewey şi C. Davilla, ministrul României la Washington a fost atacat de nişte bandiţi. Toată opinia publică a regretat şi a înfierat faptul, după cum în­fierează totdeauna asemenea ata­curi, uneori cu urmări nenorocite. Numai liberalii sunt de altă pă­rere. Voind să fie spirituali, comit o infamie, scriind că „voinicii gu­vernului’’ au atacat automobilul. Şi pentru a da amploare unui fapt regretabil, vorbesc de dezorgani­zarea jandarmeriei la sate, ceia ce după liberali „pune în primejdie viaţa călătorilor". Nu poate fi vorba de dezorgani­zarea jandarmeriei sau poliţiei, ci este vorba de nişte firi criminale care există şi în statele cu cea mai ideală jandarmerie sau poliţie. Liberalii însă caută cu orice preţ motive de a ataca guvernul­ Nu l-au atacat până și pe chestia incendiului de la Costești? Vor conveni și liberalii că Pari­sul are o excelentă poliție. Nu oare din centrul Parisului, ziua 'namia­­za mare a fost răpit generalul Ku­­fiepow fără să i se dea de urmă nici până azi ? Liberalii pretind că atunci când guvernau, jandarmeria era perfect organizată, iar acum e desorgani­­zată. Că atunci când guvernau, drumurile erau in cea mai deplină siguranţă şi călătorii n'aveau nici o teamă. Slabă memorie! Oare nu liberalii au dus un ade­vărat război împotriva lui Terente şi a altor bande din Dobrogea care terorizau populaţia şi nu pu­teau fi prinse? Sau să reamintim că pe drumul de la Vultanu, în toiul sezonului, peste 25 trăsuri şi automobile au fost prădate în miezul zilei? Dar de Niculiţa care călătorea în trenuri în uniformă de căpitan de jandarmi, pe timpul când gu­vernai, liberalii? Nici nu e nevoe să pomenim şi alte mine de bandiţi care au tero­rizat populaţia pe cele mai frec­ventate drumuri, deşi sub liberali jandarmeria era­.. organizată. Ne vine în minte numele fostului deputat liberal C. Sturza căruia acelaşi Niculiţă i-a luat maşina, lă­­sându-l să meargă pe jos părul acasă. Am dat câteva exemple. Se vede din ele neseriozitatea liberalilor care nu mai ştiu pe ce temă să atace guvernul, agăţăndu-se dis­peraţi de orice pai. Casa Rurală O instituţie ale cărei rosturi pă­reau sfârşite odată cu împroprietă­rirea, a căpătat iarăş viaţă: Casa Rurală. Creiată îndată după răs­coalele ţărăneşti din 1907, această instituţie avea misiunea să cum­­pere pământ de la marii proprietari şi să-l împartă în loturi, ţăranilor. D. Ion Mihalache, ministrul agri­culturii, a infuzat Casei Rurale sânge proaspăt, pregătind-o pentru o nouă şi utilă activitate. Proectul de lege care modifică organizarea şi funcţionarea Casei Rurale a fost votat, şi de la noua ei activitate pu­tem aştepta cele mai bune rezul­tate. Investită cu noi obligaţiuni dar şi cu unele drepturi, această instituţie va putea corespunde ţe­lurilor noi ce i se fixează. Se ştie că prin legea agrară Sta­tul îşi rezervă dreptul de preera­­ţiune, adică dreptul de a avea în­­tâetatea la cumpărarea moşiilor mai mari de 50 ha. Prin noua lege, acest drept este cedat Casei Rurale care va putea cumpăra aceste moşii spre a con­­tii­ua opera de împroprietărire. Guvernul este preocupat astăzi de situaţia coloniştilor noştri din Cadrilater, pentru care Liga Na­ţiunilor a promis şi ea sprijinul său. Un reprezentant al ei se află acum în ţară, studiind chestiunea. Casa Rurală va fi chemată să re­zolve problema colonizărilor, îm­bunătăţind situaţia, astăzi precară, a coloniştilor macedoneni. Pentru opera de credit agricol, Casa Rurală este pregătită şi înar­mată cu capitalurile pentru un în­ceput modest, până la înfăptuirea apropiată a Creditului Agricol care urmează să fie marele regulator financiar al agriculturii noastre. D. ministru Mihalache a subliniat însemnătatea legei modificatoare a Casei Rurale. Este încă o acţiune pusă în slujba prosperităţii agricul­turii noastre, pentru care guvernul actual arată un interes de fiece moment, spre deosebire de guver­nele trecute atât de vitrege cu a­­gricultura ţării. Noua lege a Casei Rurale este incă o realizare binefăcătoare a guvernului naţional-ţărănesc. O­MANIE Presa liberală oglindeşte o stare sufletească îngrijorătoare pentru cercurile conducătoare ale partidu­lui liberal. Concepţiunile inspirate dintr’un fanatism politic strâmt şi orb, iau din ce în ce caracteristica unor porniri cari s’au mai manifes­tat în trecut în conducerea parti­dului liberal. Ele devin adevărate manii mistice. Altădată, această conducere s’a războit ani dearândul cu Necuratul, până ce şi-au dat oamenii seama că exploziunile de groază religioa­să contra lui „Belbezut”, nu erau numai simple figuri oratorice, ci chiar manifestaţiunile bolnăvicioase ale unei nebănuite monomanii. Se pare că asistăm azi la un trist fenomen de asemănătoare psihoză. Şi „Viitorul”, reflectând convin­gerile şefului, a căzut şi el la mo­nomania ostracizărilor, excomuni­cărilor şi punerilor la index. Ca un fel de buletin al unei noi congre­­gaţiuni a indexului, al cărui supe­rior ar fi d. V. Brătianu, nu e zi în care el să nu denunţe pe cei ce nu se bucură de graţiile sale supreme. Intr’un singur număr, în cel de ieri Vineri, oficiosul d-lui Vintilă Brătianu declară excluşi din viaţa publică nu mai puţin de patru per­sonalităţi din viaţa noastră publică. După d. N. Iorga, pe care d. V. Brătianu îl excomunica, alaltăeri, de la cele constituţionale şi politi­­ceşti, cerând aproape exilul, iată că d. V. Brătianu nu mai tolerează pe generalul Cihoschi, în armată, pe d. G. Taşcă, în diplomaţie, pe d-nii Sever Bocu şi Rădulescu în admi­nistraţia superioară a ţării sau pe d. Manol­escu, în plină activitate pe tărâmul economic, ca preşedinte al Uniunii Camerilor de Comerţ! Pentru noi şi pentru galerie, spec­tacolul acesta pe care ni-l dă d. V. Brătianu, în presa sa, este ridicol. Pentru cei de aproape dela condu­cerea partidului liberal, el a înce­put — suntem siguri — să devină îngrijorător. Dela mania ostracizărilor exerci­tate în contra propriilor săi parti­zani, mamie ale cărei victime au căzut, pe rând, d-nii I. Micescu, d. Ionescu-Quintus, de la Ploeşti, d. Andronescu de la Constanţa, şi a­­cum în urmă d. I. Th. Florescu cu numeroşii săi partizani, fără a mai cita pe alţii — lucru ce în definitiv priveşte partidul liberal — iată că şeful acestui partid îşi închipuie că-şi poate exercita mania sa şi în contra adversarilor politici. Simptomul este grav. In preajma degrevărilor fiscale In cursul şedinţei de eră a Camerei, d. ministru a! Finanţelor Virgil Madgea­ru a făcut o deosebit de importantă declaraţie-: care va stârni desigur mult interes şi multă bu­curie în toată ţara. Răspunzând unei comu­nicări, d. ministru Virgil Madgearu a arătat că în­ţelege să-şi respecte pro­misiunea de a proceda cu începere de la 1 August la degrevări fiscale, adică la scăderi de impozite, dacă, fireşte, până atunci bugetul se va dovedi exce­dentar. Mai mult decât atâta , d. ministru al finanţelor a declarat că din tabloul provizoriu al impunerilor şi încasărilor fiscale, are impresia că va putea găsi modalitatea unei prime şi uşoare degrevări, aşa în­cât, dacă până la 20 Mai va avea toate datele rela­tive la aceste impuneri, se poate să vie cu prima degrevare încă înainte de 3­1 August. Iată rezultatele la care duce o chibzuinţă politică financiară!.. In loc să dea excedente imaginare, cum proceda d. Vintilă Brătianu, pen­tru a falsifica realitatea şi a arunca praf în ochii lumii, d. Virgil Madgearu, foloseşte excedentele rea­le pe care le dă bugetul d-sale, sincer şi cu price­­pere întocmit, spre a u­­şura, pe cât mai repede posibil, sarcinile fiscale, care apasă asupra contri­buabililor. De altfel, declaraţiile de omi ale d-lui ministru Virgil Madgearu dovedesc că situaţia finanţelor pu­blice se îmbunătăţeşte pe zi ce trece, spulberându- se astfel toate calomniile, încercate de presa de opo­ziție, pe această chestiu­­ne. ­ Reflecţii la defilare D. GUTA TATARASCU: Ta nered, parc’ar fi Tu­­dor Vladimirescu ! D­ ARGETOIANU: Ce bre! ăla e Mărunţelul

Next