Dreptatea, iunie 1930 (Anul 4, nr. 790-801)
1930-06-01 / nr. 790
AflUl IU NO. 790 c Duminici 1 iunie mc G PAGINI 3 Lei ŢARA I IN | INVATATORI, PREOŢII SĂTENI 6°imái::::10dstratate ::::::::::g 3 luni .... 250 I DUBLU | 3 luni.............................2001 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, Str. R. Poincar© 8, Etaj Datoria noastră a francezilor a fost in trecut, ca şi astăzi, de a fi credincioşi îsr.efeter iioşipi şi de a-i asista ca fraţi şi antici. TELEFON Direcţia 170/41 Redacţia 311/54 Ad-tia 318/60L I ANUNŢURI COMERCIALE primesc direct la ftd-ţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din ţară I s Lei Jl_.....________ D. L. Loucheur f | Scăderea impozitelor După îndelungata stăpânire liberală, exercitată de „specialişti“ şi de „competinţe’,— rezultatul s’a văzut: goluri bugetare, deficite, etc., cărora d. Vintilă Brătianu le dădea, pompos, titulatura de „excedente“. Haosul din bugetul liberal era expresia haosului din viaţa economico-financiară a ţării. Statul trăia din expediente şi fără o contabilitate ordonată. Furnizorii nu erau plătiţi cu anii. Ordonanţele nu se puteau achita de multe ori decât prin corupţie. Ştiindu-se cât de prost plătitor este statul, furnizorii — contând în preţul facturii şi dobânzile de întârziere — fixau preţuri exorbitante... sume care au fost plătite sub actualul regim, împreună cu dobânzile datorate. Fără să se gândească la justa salarizare a funcţionarilor, guvernanţii liberali — pentru a-şi spori clientela politică — măreau, an cu an, numărul slujbaşilor plătiţi cu sălarii de mizerie. Am ajuns să avem, proporţional cu populaţia, cel mai mare corp funcţionăresc din lume—şi cel mai prost plătit. Actualul guvern a pus o limită maladivei creşteri a acestui corp. In urmă va veni şi rândul sporirii salariilor. Dar era în gospodăria ţării o risipă şi un jaf fără pereche. Contabilitatea era anarhică. Nici o instituţie de stat şi nici un departament nu ştia nici cât are de luat, nici câte are de dat — şi nici măcar cât a plătit. Fără aceste date elementare, nu-i posibilă o gospodărie ordonată. Iar această desordine dădea prilej de fraudă şi de abuz funcţionarilor, dintre care o parte fusese transformată de guvernele tiranice în instrument de violenţă şi de abuz. Complicitatea dintre guvern şi oastea sa de falsificatori ai votului universal cuprindea, implicit, şi un drept de impunitate. Exercitând la început acest drept în servicii comandate de guvern, slujbaşii s’au deprins — bineînţeles vorbim numai de cei înhămaţi la politica averescano-liberală — să lucreze, abuziv şi fraudulos, şi pe cont propriu. In aceste condiţii banul public era irosit ca într’un coşmar — în fond numai pentru menţinerea la putere a regimului dictatorial. Regimul naţional-ţărănesc, bazat pe popularitatea masselor, n’avea interesul — pe lângă programu-i de altă esenţă — să lase ţara mai departe pe mâna acelei bande de profitori, în număr de câteva mii de oameni. Ordinea stabilită în contabilitatea şi în finanţele publice, spiritul de economie şi de severă înfrânare a risipei, o voinţă de fier pusă în serviciul binelui public cu riscul jignirii, uneori, a interesului particular — iată mijloacele prin care d. Virgil Madgearu, ministrul de Finanţe, a putut să schimbe deplorabila situaţie lăsată de d. Vintilă Brătianu. Moştenirea transmisă noului guvern de liberali fusese atât de dezastruoasă , încât guvernul n’a putut micşora impozitele înainte ca noile măsuri să-şi fi dat rezultatul şi înainte de a se putea face prognosticuri asupra recoltei. Acum însă, după ordinea pusă de guvern în finanţele statului, d. Virgil Madgearu a luat iniţiativa degrevărilor fiscale. D-sa a alcătuit un proect de lege de scădere a impozitelor cu 10 la sută pentru acei care sunt la curent cu plata dărilor pe anul 1930. Consiliul de miniştri şi-a dat aprobarea. In curând parlamentul se va pronunţa. Iată drumul cel drept. Pe măsură ce finanţele publice, dezorganizate de spiritul destrămat al d-lui Vintilă Brătianu şi devastate de rapacitatea asociaţiei Tancred Constantinescu et Comp. se vor însănătoşi,Ed. Virgil Mad- Bearu va fi fericit să vină şi cu alte degrevări. Declaraţiunile aşa de france şi atât de de precise, pe cari le făcea preşedintele Consiliului agenţiei „Sud. Est", au mulţumit o lume întreagă, numai pe. .„Viitorul“ nu l-au mulţumit. D. Maniu făcea declaraţiuni, în chestiunea tulburărilor antisemite, cari induceau publicul din sala Wagram, strâns la Paris ca să protesteze, să le aplaude şi să facă o manifestaţie de simpatie, primului ministru român, când ele fură citite de d. Jean Piot, primul-redactor al ziarului l’Oeuvre. „Viitorul" găseşte că d. Maniu nu a fost sincer aproape să-l acuze de antisemitism. Fireşte, „Viitorul“ vorbeşte in numele partidului care aplica evreilor, la Oradea Mare, Cluj etc. cunoscutele mângâeri ale d-lui Guţă Tătărăscu. „LA BULGARIE“ din Sofia recunoaşte libertatea de care se bucură presa în Cadrilater. In comparaţie cu trecutul, actualmente există o diferenţă sensibilă în atitudinea autorităţilor. Mai înainte publicarea ziarului era destul de grea, trebuiau necontenite alergătri, pentru obţinerea permisiunei necesare. Apoi se făceau dificultăţi tipografiilor şi redactorilor. Nu era un lucru rar faptul de a vedea tipografiile atacate şi redactorii insultaţi. Afară de acestea exista şi o cenzură foarte severă. Toate acestea s’au schimbat în prezent. Pentru înregistrarea unui ziar sau reviste nu e nevoe decât de o simplă cerere. Nu mai există cenzură, fie oficială, fie de altă categorie. Intelectualii bulgari uzează larg de această libertate. „UNIVERSUL“ nu putea să evite “o gafă şi o inconvenienţă. Profitând de amabilitatea unui oaspete, un redactor al acestui ziar a obţinut o convorbire... à battons rompus, spune francezul —■ au vorbit adică de una şi de alta. Nu putea fi vorba deci de un interview, după cum, in ceea ce a apărut în „Universul", cel ce era făcut să vorbească nu recunoştea spusele sale. A fost un adevărat abuz de încredere. Agenţia Rador a fost însărcinată să pună lucrurile la punct transmiţând publicului o delicată dar categorică dezminţire a alegaţiunilor ce i se atribuiau. Publicăm desminţirea in altă parte. Hotărât lucru, „Universul'' n'are noroc cu interviewurile sale. D. V. ANTONESCU este comparat de pana poetică a d-lui V. Brătianu cu acea blândă orătanie despre care a vorbit mai întâi Biblia, involţându-ne asupra rolului său de mesager ceresc. : Inchipuiţi-vi-l pe d. V. Antonescu, cu căpşorul său incdrlionţat, gungurind ca o porumbiţă, In uniformă militară — aşa cum ni-l descrie cu patos d. V. Brătianu, în articolul din placheta de omagiu oferită d-lui de Saint-Aulaire: „la colombe de l'arche'', porumbelul din arcă! O scenă de balet... un sketch din acelea vesele pe cari avea obiceiul să le joace spirituala Mistinguette, la vreun music-hall din Paris, şi care s'ar fi putut prea bine întitula Le pigeon et la danseuse (Porumbelul şi dănţuitoarea)... sau altceva la fel. CARDINALUL LUCON, arhiepiscop al Reimsului, mort acum două zile, în vârstă de 88 de ani, a fost una din feţile bisericeşti catolice din Franţa a cărei viaţă a fost, se poate zice, cea mai agitată, luptând din greu pentru biserica romană în vremurile ei de luptă cu Puterea laică. In schimb soarta a vrut ca la sfârşitul vieţii sale să primească mai multe omagii oficiale decât orice alt prelat catolic din lume. Căci dacă, în 1907, când primește — apărându-se ca de o mare încercare — cârja arhiepiscopească in locul cardinalului Langéniaux, cardinalul Lugon a dus o luptă ddrază cu anticlericalismul oficial. Dar, a venit războiul. Patru ani a stat cardinalul Lagon, neînfricat d in Reims sub tunurile inamice, veghind asupra populaţiunii şi asupra catedralei care se fărâma zi cu zi, sau cădea prada focului. Din 14.000 de case, rămăsese intacte 17, şi cardinalul,, patriot şi păstor devotat, nu părăsi Reimsul decât în 1918, silit. Iar după război se devotă operei de reclădire şi putu să vadă, încununate de succes străduinţele sale, ajutate de bunăvoinţele unei lumi întregi. ŞOMAJUL INTELECTUAL din Japonia preocupă serios pe d. Gh. I. Brătianu, de când a trebuit să împătureze, şi să bage în servietă, raportul său asupra politicei culturale a partidului — pentru a nu necăji la Congres pe d. dr. C. Angelescu . D. Gh. I. Brătianu publică în „Mişcarea" din Iaşi într'o serie de articole, partea din acel raport care tratează despre „Problemele învăţământului în ■ Extremul Orient". Şeful liberalilor moldoveni se răzbună, dar nu poartă ranchiună, căci se mulţumeşte să publice numai reflecţiunile sale asupra celor ce se petrec în Japonia... Sau aleargă la subterfugiul lui Montesquieu, luând însă drept paravan rasa niponă. LA BRNO, în Cehoslovacia, se va deschide zilele acestea o expoziţie antropologică. Profesorul Absolon, organizatorul expoziţiei, intenţionează să creieze în cel mai scurt timp un vast institut pentru cercetarea istoriei naturale a omului. Această expoziţie este primul păs. Sunt expuse deocamdată obiectele antropologice, descoperite in vremea din urmă in peşterile din Moravia şi din străinătate, un mamut, diferite locuinţe de ale oamenilor primitivi, peşteri din timpurile diluviale, şi animale de acum 30.000 de ani — toate perfect reconstituite. In prima secţiune a expoziţiei sunt reprezentate cele 4 faze ale desculţării omului. Foarte interesante sunt tablourile înfăţişând transformările prin cari a trecut omul. Mai ales transformările feţii şi modul cum a învăţat să meargă drept... fireşte când nu se ploconeşte. Reconstituirea peşterilor şi a obiectelor din diferite timpuri formează partea cea mai interesantă a expoziţiei, şi prezintă un tablou complect al desvoltării omenirii din timpurile cele mai îndepărtate şi până astăzi. Institutul de la Brno va fi cel dintâi institut antropologic din lume. D. Ioan N. Roman din Constanţa este un fost membru important în partidul liberal. A ocupat demnităţi în partid. Pe lângă omul politic, d. I. N. Roman este şi poet Un poet care a fost remarcat de Dobrogeanu Gherea. In decursul războiului a scos la Iaşi o revistă pentru Susţinerea drepturilor noastre asupra Dobrogei şi două voluminoase monografii, în colaborare cu alţii, privitor la Dobrogea. Lucrări care au servit ca material documentar şi informativ lui Ionel I. C. Brătianu la conferinţa păcii. O serie de titluri, ca să-i dea dreptul d-lui Roman să-şi termine mulţumit zilele în partidul pe care l-a servit cu devotament. Dar în partidul liberal asemenea titluri nu sunt valorificate. D. Roman a fost dat la o parte ca o cantitate foarte neglijabilă. Locul său e ocupat de un anume Petcu Sassu, ministrul de ridicolă amintire într-un cabinet liberal, un om prost, fără meserie şi, fireşte, înfumurat ca orice prost. Intre un om inteligent, cu merite, un intelectual de talia d-lui Roman, şi un biet avocaţel de judecătorie ca d. Petcu Sassu, d. Vintilă Brătianu n’a stat mult la gânduri şi n’a şovăit. L-a ales pe dL Vasile Petcu zis Sassu. Astfel, am putut asista in ultimul timp la exodul intelectualilor din partidul liberal transformat in partid de burtăverzime. Un om de talia şi talentul necontestat a d-lui Istrati Mieescu n a putut fi numit ministru şi nici n- a fost tolerat în partid. d. V. Brătianu urăşte tot ceia ce este talent şi inteligenţă, adoră în schimb bocserii în societatea cărora se complace. 1. 1. Roman, desgustat nu mai vrea să facă politică. A scris însă o scrisoare, care-i ca un testament politic. Cităm din ea următorul pasaj: „Partidul liberal pare a nu mai fi un organizm de luptă şi de progres al ţării, CI PROPRIETATEA PARTICULARA A ŞEFULUI CARE SE POATE DOBÂNDI ŞI PRIN MOŞTENIRE, CA O MOŞIE PĂRINTEASCA. Şeful pare a nu mai voi să fie expresiunea cea mai înaltă a partidului, ci preferă a se ţine în atitudinea stăpânului despotic, care dă porunci cu gârbaciul în mână. Membrii partidului chiar, par a nu mai pune nici un preţ pe mândria de a se şti „colaboratorii“ şefului la înfăptuirea unui program deliberat și admis. MULTUMINDU-SE A APAREA CA O TURMA DE SLUGI PLECATE, GATA SA EXECUTE PORUNCILE STĂPÂNULUI, ca să nu fie șters din catastifuri şi înlăturaţi de la simbria bugetară ce-i aşteaptă după izbândă". Iată cauzele pentru care în partidul liberal există o criză şi un proces care pare a fi un proces de disoluţiune. Şef cu şefie moştenită ca o moşie părintească, despot, care îşi scrie în catastifuri slugile plecate şi ascultătoare. In asemenea condiţiuni oameni de iniţiativă, combatanţi, firi mai independente, nu se pot adapta mediului d-lui V. Brătianu. Din această Cauză criza din partidul liberal are un substrat mai adânc, decât cum s-a crezut a fi la început o criză de suprafaţă. De altminteri, cel care nu se sfieşte s’o spună pretutindeni şi probabil pentru a face mai multă plăcere d-lui V. Brătianu să o spună şi în scris,e d. C. Argetoianu. Domnia sa care are o situaţie independentă înlăuntrul partidului, îşi poate permite orice gesturi faţă de d. V. Brătianu. In chestiunea principală a capitalului străin, d. C. Argetoianu a afirmat păreri diametral opuse şefului. După congresul partidului liberal, tot d. C. Argetoianu a scris că lumea a plecat decepţionată, afinare categorică. Dar pentru a salva totuşi situaţia, d. C. Argetoianu adăuga că toate acestea sunt mofturi, că toate chestiunile se rezolvă când eşti la guvern, că atunci, având puterea, ordoni. In fond însă, d. C. Argetoianu susţinea teoria despotului faţă de slugi înscrise în catastifuri, care aşteaptă ziua încasării simbriei din bugetul Statului. Cei doi reacţionari se pot totuşi înţelege când e vorba de despotism. Partidul însă nu-i urmează. De aci reacţiunea. Fenomenul e interesant, partidul liberal se destramă fiind în opoziţie. E mai mult chiar decât interesant. IcnWide ZrM. Pâine eftină In frumosul său discurs rostit la banchetul dela Cercul Militar, d. Loucheur a amintit că marele Montaigne obişnuia să judece ţările prin care călătoria după... mâncare. D. Loucheur s’a grăbit fireşte s’adauge, foarte spiritual, că astăzi nu e suficientă această măsură de judecată. Desigur. Dar nu e mai puţin adevărat că după calitatea şi preţul alimentelor de primă necesitate se poate deduce lesne care sunt resursele unei ţări. Grâul românesc este, fără îndoială, de la răsboi încoace într-o remarcabilă stare de suferinţă. Guvernele de după răsboi au păgubit munca agricolă în folosul unor eforturi industriale departe de a putea înlocui agricultura... Dar de pe urma preţului scăzut al grâului a beneficiat într'o prea mică măsură consumatorul român. Intre acest preţ scăzut, al grâului, şi preţul încă ferm al pâinii era o diferenţă de care nu populaţia trăgea folos. Tocmai pentru a armoniza preţul grâului cu al pâinii, d. Dem. Dobrescu, primarul general al municipiului a studiat personal chestiunea. Rezultatele cercetărilor atente ale d-lui Dobrescu sunt din cele mai simţitoare aşa cum reiese din ordonanţa d-sale, care intră în vigoare la 1 iunie. Pâinea de un kilogram se va vinde cu 7 lei, cea neagră, iar pâinea albă cu 9 lei. Populaţia Capitalei va beneficia astfel de pe urma stării actuale a pieţii grâului, fără ca aceste avantagii să stârnească vreo pagubă fabricanţilor de pâine — cam şi-aşa continuă a realiza destul de frumoase câştiguri. Semnalăm astăzi acest apreciabil început făcut cu pâinea. Avem deci dreptul să nădăjduim că d. Dobrescu îşi va extinde veghea şi la celelalte alimente de necesitate absolută, cum sunt carnea, peştele, zarzavatul. Este o efectivă operă socială în această ocrotire a populației consumatoare, în vremurile de astăzi.. Cochetărie [Porniri greşite Ca un omagiu deferent adus d-lui IV. ■ Titulescu, presa românească a respectat voinţa ministrului nostru la Londra să se ţină in umbra amicului său şi amicului nostru, d. Loucheur, pe care îl însoţea in Bucureşti. D. Loucheur care venea în acest unghiu al Europei pentru a propovădui noua cruciadă economică-politică in capul căreia s’a pus de Biiand, a vroit să-l însoţească, la noi in ţară, colaboratorul său dela conferinţa reparaţiunilor orientale. Iar acesta, deferind voinţei acesteia amicale, a vroit la rândul său să dea ocazie opiniunei publice româneşti să manifesteze fără împărţeală sentimentele sale faţă de un mare amic,. D. N. Titulescu ştie bine că unanimitatea gândului naţional l-a ridicat în stima şi recunoştinţa sa admirativă atât de sus, încât poate să apese asupra acestuia, când crede de cuviinţă, pentru a-i cere chiar cea mai decretă rezervă faţă de d-sa, D. N. Titulescu, conscient de atmosfera în care pluteşte numele său în opinia publică românească, are cochetăriile sale — nu este, nici sceptic, nici blazat, faţă de felul în care aceasta s’a manifestat totdeauna pentru dânsul. Şi-a oferit pentru data aceasta plăcerea de a trăi ferit de indiscreţia tiranică a admiratorilor. Presa l-a priceput şi a deferit dorinţei sale. In pag. îlia Şedinţele testive ale Parlamentului şi Academiei •tiu adam s a făcut la noi cunataarea ca nu ştiu sa ne prepum oamenii de vaioare, că te precupeţim prea luau metieie şi ca-i diagnezim mai totdeauna activitatea tor ioiostoare coitonvităţii. In şedinţa de Marţi a Senatului d. ministru luihalache a avut penajul Să deplângă şi dea această pornire a noasta împotriva unor oameni cari au devenit capabili să aducă mari servicii ţării. Întocmai ca şi in cazurile precedente, când d. ministru Madgearu a susţinut cu toată autoritatea d sale pe alţi înalţi funcţionari ai târaiului, atacaji pe nedrept, d. ministru Mihalache a dat şi d-sa chezăşii morale de o valoare necontestată, în favoarea d-lor dr Antipa şi ing. Vidraşcu din conducerea partidului. In primul rând, d. ministru al domeniilor a ţinut să se ştie că nu are alt criteriu în alegerea colaboratorilor d-sale, decât meritele lor personale. In munca grea de organizare şi desvoltare a tuturor ramurilor de producţie agricolă, care intră în sfera de activitate a d lui ministu Mihalache, d-sa a înţeles să recurgă la toţi oamenii capabili şi corecţi, cari pot folosi scopurilor urmărite. Prin prizma acestor preocupări şi principii, atenţiunea d-lui ministru al domeniilor s'a oprit şi asupra personalităţilor cu renume in toată lumea, care sunt d-nii dr. Anti pa ing. Vidraşcu. Faptul c’au fost cândva sau sunt şi acum obiectul atacurilor îndârjite ale liberalilor, nu numai că nu putea constitui o piedică la însărcinarea d lor inn. Vidraşcu şi dr. Antipa cu funcţiuni de importanţă, cerute de nevoile ţării,ar putea constitui chiar un îndemn. Cu atât mai mult cu cât este ştiut că conducerea partidului liberal are oroare de talente şi caractere, pentru ca numai nulităţile obediente sunt obiect de atenţiune şi de favoruri. Iar generalizând cazurile desbătute la Senat, nu se poate să nu constatăm greşeala enormă ce se face descurajându-se puţinii oameni de muncă pe cari îi avem, negându-le dreptul de a fi trataţi în mod deosebit după cum deosebite sunt şi serviciile pe cari ei le aduc țării VIATA POLITICA îndrăzneală de bandiţi „Viitorul“, subt titlu: „Un nou proect de lege sovietic“ denunţă pe ministrul Finanţelor că „ar dezorganiza creditul ţării“ prin proectul de lege pentru administrarea pertofoliului de efecte trecut de la Banca Naţională la Stat, conform planului de stabilizare. Aceasta constitue o îndrăzneală, proeetil de lege vizat urmărind să asigure o bună administrare a portofoliului, IN SUMA TOTALA DE 7 MILIARDE loi.OOO.CGO, preluat de către Stat pentru a uşura situaţia Băncii Naţionale după stabilizare. Este o provocare la care ministrul Finanţelor vii răspunde cu vârf şi îndesat în Parlament. Toată lumea ştie că tot acest portofoliu de 7 miliarde top.009.000, pe care Statul a fost silit să-l ia asupra sa, se cuprind o serie întreagă de acte de favoritism, făcute de partidul liberal la vre mea sa, pe socoteala Bancii Iraţionale, şi care astăzi s’au tradus enicio sarcină atât de grozavă asupra tezaurului public, in momentul când miniistruul Finanţelor încearcă să a . sigure realizarea unei părţi cât mai însemnate din strma de 7 miliarde lei.O SO.OOO, este o îndrăzneală de bandiţi pe carepatronii „Viitorului" o încearcă de a ataca pe miiistrul Finanţelor, arătându-l ca dezorganszator al creditului public. Iiai sunt puţine zile până când proectul de beţe va intra în desbaterâre Parlamentului, şi ţara va cunoaşte modul în care Statul a fost silit să-şi ia asupra sa o sarcină aşa de mare, pentru, ca siă scuppe dela dezastru» între prinderi şi ssarticularî prâvilegîaţi de partidul lifce-, rai. . " Guvernul şi agitaţiile sufisente Presa noastră a publicat declaraţiunile făcute de d. Iuliu Maniu, preşedintele consiliului de miniştri, agenţiei „Sud-Est“, declaraţiuni privitoare la recentele agresiuni antisemite. D. preşedinte al consiliului a reamintit — ceea ce opinia publică românească ştie că guvernul actual osândeşte excesele antisemite, că aceste excese s’au produs într’o măsură mult mai redusă ca sub celelalte guvernări, şi că, decâteori s’au încercat aceste tulburări, guvernul n’a ezitat să le reprime deferind pe vinovaţi justiţiei. D. Iuliu Maniu a ţinut cu deosebire să respingă afirmaţia neîntemeiată a unor anume cercuri din străinătate că în România ar fi avut loc vreodată „pogromuri“... Ecoul declaraţiilor d-lui preşedinte al consiliului a fost binefăcător. La Paris a avut loc o întrunire cu scopul de a se protesta împotriva tulburărilor antisemite, dar întrunirea de protestare s’a transformat într’o manifestaţie entusiastă pentru România, când au fost cetite declaraţiile d-lui Iuliu Maniu. Am dori ca acea majoritate a studenţiraii româneşti conştiente, care e geloasă de bunul renume al României în străinătate să împiedice manifestările dăunătoare ale puţinilor studenţi aflaţi sub influenţa nefastă a unor agitatori politici. Cea mai splendidă operă patriotică pe care o pot îndeplini studenţii — şi sunt datori s’o facă — este să înveţe carte, cu râvnă. In Franţa, în Germania şi în Anglia, studenţimea acestor ţări practică cel mai profund şi mai recomandabil naţionalism străduindu-se la cursuri, în biblioteci, în sentinarii şi în laboratorii. Am dori să vedem studenţimea noastră pornită pe calea acestui fel de naţionalism fecund, ca să putem fi mândri de eforturile ei. Să-şi amintească deci studenţimea noastră de cuvintele rostite la o sărbătorire de d. Vaida-Voevod: „Generaţia din care fac parte a sfărâmat hotare nu geamuri!” Declaraţiile d-lui preşedinte al Consiliului vor risipi atmosfera neprielnică pe care unele cercuri străine încearcă să o creeze României, speculând micile incidente sporadice din ultima vreme. Ziarul „Viitorul" sugera ideia, ca şefii de partid cari au nenorocit ţara, să'şi facă harakiri. . K. VINTILĂ BRATIANU: Ce crezi? Voi găsi imitatori? N. DUCA :: Dacă e vorba, ca şef să sfârşesc aşa c~ mai bine rămân sub şef