Dreptatea, septembrie 1930 (Anul 4, nr. 869-893)

1930-09-01 / nr. 869

4 Anul nr­­. 869 6 luni i snptemb­ie w» PAGINI 2 Lei 0TIO­NANI IN­­ STRĂINĂTATE DUBLU TARA (ku,,,, 1000 I 0 Iuni I I , * 900 250 N T ■ N­VATATWM, IRECTI |l SĂTENI Ua «a ••«!•••• • #750 6 hifii *■ • • • • ••• § • 375 3 luni­­ • • • ! • »­­ • 300 REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI,­­ Str. R. Poincare 8, Etaj TELEFON Direcţia 879/41 Redacti 318/54 Ad-ţia 838/60 ANUNŢURI COMERCIALE se primesc direct la fld­ţia ziarului şi la toate agenţiile de pucncstate din tara conferinţa dela varşovia adoptam ma­lte linii ale răspunsului dat de Romania, Iugoslavia si ungaria chestionarului so­cietăţii Naţiunilor, ca şi clauza preferen­ţială, o nouă orientare a politicei comer­ciale Internaţionale este de prevăzut. Programul de la Geneva Punctele Ordinei de zi Declaraţiile făcute presei de 1. ministru de externe G. G. Mironescu Eri după amiază, la orele 5.40, cu Rapidul Carpaţi. d- ministru de externe Q. Q- Mironescu a ple­cat la Sinaia, unde va fi primit de M. S- Regele. D-sa a binevoit a primi în tren pe reprezentanţii­­ presei cărora le-a făcut declaraţiunile de mai jos în legătură cu sesiunea de la Geneva: ORDINEA DE ZI In programul sesiunii din Septem­brie a Societăţii Naţiunilor figu­rează oficial patru chestiuni im­portante, înainte de deschiderea sesiunii* miniştrii de externe ai ţărilor con­sultate de d. Briand, în vederea constituirii unei Uniuni federale europene, se vor întruni spre a stabili dacă această chestiune va fi înscrisă sau nu in ordinea de zi a Consiliului-E posibil ca din cauza atmofe­­rei actuale din Europa, proectul d-lui Briand şi răspunsurile sta­telor europene să nu fie discutate oficial in cursul acestei sesiuni. In orice caz însă, in conferinţa spe­cială din 8 Septembrie se va face un schimb de vederi util pentru pregătirea realizării acestui mare proect. PACTUL KELLOG SI PACTUL LIGII NAŢIUNILOR _ A doua chestiune, figurând in ordinea de zi a Adunării Societăţii Naţiunilor, este redactarea amen­damentului prin care statutul Ligii urmează să fie is de acord cu idispoziţiunile principiale ale pac­tului Kellog- E în discuţie proble­ma obligativităţii absolute şi , în orice împrejurare, de a se recurge la arbitraj, pentru tranşarea orică­ror diferende pe cale paşnică-Pactul Kellog interzice războiul ca mijloc de politică naţională ; pactul Ligii Naţiunilor prevede insă în unele împrejurări posibili­tatea unei acţiuni armate, cu ca­racter defensiv, sau cu acţiune colectivă, de împiedicare a agre­siunilor. Din punct de vedere românesc, chestiunea trebue examinată cu a­­tenţiunea cuvenită. România e o ţară pacifică şi prin toate mijloa­cele va contribui la orice iniţiativă menită să întărească pacea, dar şi tratatele cari o garantează. La o­­bligativitatea unui arbitraj în orice chestiune trebuie să se tină seamă ca o astfel de adeziune să nu poa­tă fi vreodată utilizată de cei ce urmăresc revizuiri de tratate. asistenta financiara O altă chestiune la ordinea de zi la Geneva este aceia a asistenţii financiare de dat unui stat victimă a unei eventuale agresiuni. Con­venţia pentru asistenţa financiară internaţională e pregătită şi in a­­ceastă sesiune, ar urma să fie adoptată. SENTINŢELE TRIBUNALULUI DE LA HAGA O chestiune importantă şi a cărei soluţionare, interesează in deosebi taxa noastră este aceea a exceselor de putere ce ar figura în sentinţele de arbitraj ale tribunalului interna­­tional de la Haga. Există trei proecte în această privinţă: 1) toate sentin­ţele acestui tribunal să fie obligato­rii; 2) să se facă o simplă declara­­ţie de recunoaştere a sentim­elor; 3) să se recomande numai respectarea sentinţelor tribunalului de la Haga. Se pare că a treia propunere va fi adoptată de Adunarea Ligii Naţiu­nilor. UN NOU JUDECĂTOR LA HAGA Tot în această sesiune se va pro­ceda şi la alegerea unui nou jude­cător la Tribunalul din Haga, ches­tiune care deasemenea ne intere­sează de aproape. COOPERAREA ECONOMICA Problema economică va preocupa desigur şi aceas­tă sesiune. In ce priveşte atitudinea României ea va fi aceea a solidarităţii ce trebue neapărat să existe între toate statele. La conferinţa armistiţiu­lui vamal, se preconizase un front agricol de luptă. Acesta însă nu poate fi de­cât un mijloc, şi nu scopul final, care e armonizarea intereselor ţărilor agrico­le şi industriale. Şi în a­­cest sens, soluţia adoptată de Mica înţelegere la Strbske Pleso, e cea mai utilă: o cooperare eco­nom­i­că solidară, pornind de la uniuni regionale. !HR Sorocul de la 5 Septembrie Nici d. Duca nu va prezenta ultimatum­ul partidului, dar nici hotărârile d-lui Brătianu nu vor fi aprobate de comitetul de direcţie Vor continua doar dezerţiunile din partid DEZERŢIUNILE Mărdăreşti, Sinaia, Breasta, Mi­­hăeşti... Iată atâtea localităţi în care, în ul­timul timp, au avut loc nenumărate consfătuiri şi conciliabile intime în­­tre fruntaşii liberali, pentru a vedea ce soluţie se poate da crizei din par­tidul liberal şi mai ales crizei de conducere, pe care nu o mai neagă nici cei mai apropiaţi partizani ai d-lui Brătianu. In toate consfătuirile acestea, după cât se ştie, s’a admis princi­pial provocarea demisiei d-lui Bră­tianu dela şefia partidului liberal, democratizarea partidului şi schim­barea neîntârziată a politicii finan­ciare şi economice, dusă de parti­dul liberal până acum. Admise în principiu, toate aceste trei puncte, nu s’a putut însă ajun­ge până azi la nimic pozitiv. Şi nu s’a ajuns, din pricină că d. Duca a voit să lase comitetului de direcţie al partidului sarcina să pu­nă pe tapet toate trei chestiunile, d-sa multumindu-se doar să rămâ­nă simplu spectator. SOROCUL Data fixată pentru aranjarea aces­tei situaţii tulburi din partidul libe­ral, se pare că va fi cea de Vineri 5 Septembrie... zi de post. La această dată se va întruni co­mitetul de direcţie al partidului, pentru a lua rezoluţiuni in legătu­ră cu cele de mai sus. Situaţia insă pare a fi de aşa na­tură, încât nimeni nu s’ar mira dacă şi după această dată, chestiunea să mai rămână netranşată. Căci după toate probabilităţile, judecând şi după trecut, d. Duca nu va avea tăria şi nici curajul să pună pe d. Brătianu în faţa ultima­­tum­ului partidului său şi nici pute­rea, ca să provoace d-sa pe căi piezişe lămurirea situaţiei din par­tid, trecând mâna unui alt fruntaş. Cu alte cuvinte, d. Duca nu pare încă hotărît să-şi ia acum răspun­derea conducerii partidului liberal şi de aceia, caută prin orice mij­loace să tărăgănească lucrurile, până la sosirea unui moment priel­nic. LA OFENSIVA Dar, tocmai această atitudine de rezervă a d-lui Duca va determina pe d- Brătianu să treacă la ofen­sivă , încurajat de vechea clică, care l-a împins la toate greşelile în tim­pul dictatură sale din partid şi mai ales, încurajat de o parte a membrilor familiei sale, d-l Vin­­tilă Brătianu va încerca Vineri, in şedinţa comitetului de conducere saşi impună noul său punct de ve­dere, care e diametral opus vede­rilor celor mai mulţi dintre frun­taşii partidului. Din informaţiile ce circulă în a­­ceastă direcţie, se poate spune ia­că de pe acum, că nici d. Brătia­­nu nu’şi va ajunge scopul-Comitetul de conducere, oricum­ ar fi formele politicoase pe cari le va întrebuinţa, pare hotărât în majoritate să opună o fine de ne­­primire şi sugestiunilor şefului. Aşa­dar, situaţia va rămâne şi după 5 Septembrie neschimbată , nici d-l Brătianu nu va fi silit să părăsească şefia partidului dar în schimb nici d-sa nu va putea obţine ceva, de la comitetul de con­ducere al acestuia. Dar tocmai această situaţie ne­clarificată va da naştere la o sume­denie de nemulţumiri în rândul or­ganizaţiilor cari aşteptau înfrigu­rate, plecarea d-lui Brătianu de la şefia partidului. Ca prim efect al acestor nemulţu­miri, vom avea de înregistrat noui dezertiuni, din partidul liberal pe lângă cele deja produse. Aşa de pildă în rândul organiza­ţiilor liberale din Vlaşca, Teleor­man şi Ialomiţa există un puternic curent pentru trecerea în rândurile d-lui George Brătianu. Dacă la 5 Septembrie situaţia nu se va cla­rifica organizaţii întregi vor trece de partea acestuia. Acelaş lucru se va petrece, înce­tul cu încetul, şi in celelalte orga­nizaţii liberale din vechiul regat. Aşa­dar, data de 5 Septembrie, în loc să aducă la partidul liberal clarificarea unei situaţii tulburi, din contra o va agrava. Un mare scriitor. Fraţii Tharaud Sunt doi desigur, Jean şi Jarome, dar nici într’un text de-al lor nu vei găsi decât un singur povesti­­tor. Fraţii Tharaud­ vorbesc întot­deauna la persoana I-a: „îmi place Pierre Loti“ De la colaborarea fraţilor court nu a fost alta mai definitivă ca aceasta, ca firma literară cele­bră, Ies Tharaud. Jérome Tharaud a fost secretarul lui Barrés. Amintirile anilor petre­cuţi pe lângă marele francez sunt non- emoţionante. Nu veţi mai întâlni în aceste amintiri: nici ironia vale­tului spiritual Bronson, nici destăi­nuirile unor reporteri asupra vieţii intime a lui Barrés. Dar cum e fi­xată, cu câtă vigoare, personalita­tea diversă a maestrului! Fraţii Tharaud au fost în tinereţea lor (cel mai bătrân dintre ei are 50 de ani, vârsta oamenilor tineri în Franţa!) profesori de limba fran­ceză la un liceu din Ungaria. De-acolo au adus ei puternicele romane asupra vieţii evreeşti, a­­cele uimitoare tablouri din cartie­rele evreeşti, din sinagoga, din casa, din inima evreilor! Se pare că admirabilul scriitor, fraţii Tha­raud, n’au înţeles să privească a­­ceastă naţiune ca pe­ un simplu ma­terial destinat literaturii, şi-atunci s-au pus, cu toată luarea-aminte, să studieze istoria evreilor. Din voiajul fantastic, din cele două mii de ani parcurşi, fraţii Tharaud au adus acea frumoasă „Mică istorie a Evreilor“, atât de exactă şi atât de­, însufleţită totuşi. Desigur, fan­tezia­­şi-a impus, toate drepturile in­ opera lor vastă. Dar un tempe­rament de istoriografi nu mai poate fi uşor înăbuşit de exigenţele poe­ziei! Fraţii Tharaud au scris cele mai bune cărţi despre Africa fran­ceză, adevărate monografii suflete­şti ale acestor regiuni în care far­mecul local s’a desăvârşit cu bine­facerile civilizaţiei franceze. Ei au stat în Algeria şi în Maroc, mai mulţi ani alături de marele pacificator de-acolo, mareşalul Lyautey. Această mândră imagine a gloriosului soldat domină opera fraţilor Tharaud. In 1917, ei au vă­zut Rabat şi Marakech. In primele lor cârti „marocane" se mai aud pocniturile de puşcă. Fraţii Tha­raud povestesc, cum în 1914, mare­şalul Lyautey în loc de-a se su­pune ordinelor guvernului de-a se retrage prudent spre Nord cu tru­pele coloniale, el, dimpotrivă a co­borât în inima Marocului, spre sud, impunând acolo liniştea. Ei povestesc acea glorioasă campanie civilizatorie, pe­ un ton ferm, tonul lor obişnuit care nu sufere nici o replică. Opera lor este o mărturie a unor oameni sinceri cari au ochi foarte buni şi ştiu să vadă Această operă marocană va trăi veşnic, pentru ca Marocul rămâne aşa cum ni l-au dat ei. Pacea domneşte acolo şi drumurile sunt atât de sigure între Şahi şi Chao­­nia ca între Paris şi Rambouillet. Civilizaţia franceză a crescut ală­turi, fără să se atingă de vestigiile civilizaţiei musulmane, însuşirea esenţială a operii fraţi­lor Tharaud este exactitudinea. Există un fel de infailibilitate în o­­pera lor. Nu veţi regăsi la Eyub, de pildă, nimic din ceea ce vă po­vesteşte Loti. Veţi găsi însă la Fez numai ceea ce v’au anunţat fraţii Tharaud, nimic mai mult, nimic mai puţin. Ei sunt­ de­ o obiectivitate extra­ordinară,­ aceşti originali scriitori. Se­­ supun­ întotdeauna peisajului sau modelului. Dacă uneori îl înca­drează într’o lirică măsurată, nici­odată însă nu vor încerca să de­formeze adevărul. Ei cred desigur ca şi Alphonse Daudet că realitatea depăşeşte în frumuseţe orice fic­ţiune, sau cum spunea marele Stendhal că nu poate fi „ceva fru­mos fără să fie mai întâi adevă­rat“... Dintr’o promenadă noctură prin Fez, ei aduc această descrier uimitoare: „In oricare ceas al nopţii puteţi să hoinăriţi fără teamă prin Me­dina adormită: nu vi se va întâmpla niciodată nimic. Dar nu gândiţi ca veţi reuşi să vă smulgeţi vreodată neliniştii vagi care vă urmăreşte prin aceste întunecimi. Totul o să tulbură­ această apăsătoare tă­cere, această obscuritate de cati­fea, sau din depărtare în depărtare, un bec electric care se sbate peni­bil cu umbra; străzile acestea în­guste, profunde, porţile acestea de fier care închid intrarea în cartiere şi vă barează deodată calea; lovi­­turile acestea în porţi ca să vi se deschidă şi care sună fantastic, etc., etc. Fraţii Tharaud au scris o opera vastă, străbătută de­ o sobră pri­vire asupra lumii văzute. Nu de azi, sunt socotiți ca un mare scrii­tor francez în linia dreaptă a mari­lor clasici. coMPa Desminţiri Să nu ne ia un nume de rău, citi­torii, că ne am hotărît să răspun­dem cu ghiotura la născocirile, ca­lomniile, ştirile tendenţioase, pe care presa liberală se complace să le prefire, bob cu bob, ca mărgelele de pe un nesfârşit şirag de mătănii. Adoptăm metoda mai practică a administrării, deci, fără niciun co­mentariu, a unor dezminţiri simple, numerotate, începem chiar de azi: 1) Nu este adevărat că Statul nostru ar fi încredințat casei Ste­­wart efecte de ale sale, spre a le negocia. : 2) Nu este adevărat că prin con­tractul Stewart se prevede că „V­estministerbank“ va finanţa în­treprinderea. 3) Nu este adevărat că guvernul are intenţiunea de a suspenda sta­tutul funcţionarilor şi că nutreşte un gând rău contra funcţionarilor de carieră. 4) Nu este adevărat că se proec­­tează o reducere a lefilor funcţio­narilor. 5) Nu este adevărat că împlini­rea dărilor s-ar transforma intr’o o­­­peră de terorizare a contribuabilu­lui. 6) Nu sunt adevărate Insinuatiu­­niie presei liberale la adresa d-lui Vaîda­ Voevod, ministru de Interne. Ne oprim pentru azi, căci lista desminţirilor s’ar lungi prea mult. O POMENIRE Ne-a cuprins o frenezie a come­morărilor. Poate, unde nu avem ce­lebrităţile noastre, ţinem a tout prix să ni le creiăm Deşi propor­ţia gigantică şi rommele universal nu sunt condițiuni ce se cer înde­plinite de personalitatea acelora pe cari voim să-i tresem­ în po­melnicul nostru naţional. Noi nu avem însă, nici in acea­stă privinţă- simţul realităţii- Sunt eroi umili pe toate tărâmurile de activitate românească şi sunt des­tul de mulţi- Pe aceştia să-i co­memorăm, şi la vremea lor. Dar pentru că nu trăim o vecinicie, şi nii-i greu să putem comemora cen­tenare- pe cari nu ne îndurăm insa să le lăsăm celor ce vin după noi, dintr’un anumit fel de gelozie — am pornit-o cu comemorările mai dese. Ca preotul, cu căldări­a la fiecare început de lună. Nu facem în felul acesta decât să bagatelizăm şi oamenii şi e­­venimentele Trecem în acelaş timp cu uşu­rinţă peste semnificaţia unor ast­fel de manifestări comemorative cărora nu le acordăm nici o impor­tanţa-De pildă, s'a făcut un parastas într’un sat din Muscel­ pentru acei fii ai satului cari au plecat de mici la învăţătură de carte, au răsbit prin puterea şi munca lor, au venit cu ani şi ani in urmă prin acele lo­curi ca oameni formaţi, cu micul lor renume in bresla lor, şi au tre­cut apoi la cele veşnice, fie prin jertfă, fie prin vrerea Domnului. Pentru locuitorii satului Mălău a fost înălţătoare această pomeni­re. Erau mulţi la număr acei ce purtaseră faima satului lor­ Pentru ceilalţi români voioşi, această co­memorare nu înseamnă decât cel mult un fapt divers. Lipseşte e­roul în acel pomelnic, şi Mătăuanii nu au ştiut să-l creeze. Am notat faptul, şi trimitem de­şi târziu, participarea noastră la pomenirea de-acolo- L VIŞOIANU Demagogia agrară a partidului liberal --------- — tr,+» — -------­Corn au făcut liberalii reforma agrară. — Ce face astăzi guvernul pentru valorificarea ei «Universal» şi declaraţiile d-luî Ion MAalache din «Le Main» Declaraţiile d-lui Ion Mihalache, recent apărute in Le Matin şi re­­troduse în coloanele ziarului nos­tru, au avut darul — neaşteptat­­recunoaştem! — să înfurie ofi­ciosul de dimineaţă al partidului liberal în adevăr. Universul de om­ iz­bucneşte în accese de uimire in­dignată şi în torente de încrimi­nări amare, împotriva d-lui minis­tru al Agriculturi şi Domeniilor. Ce susţine prepusul d-lui Ste­lian Popescu in scâlciatele d-sale fraze, vibrante de patos suburban şi revoltă comandată­? a) că d- Mihalache şi-a abandonat opiniile de până acum, deoarece declară, în sucitatul interview, ca este pentru principiul reformei a­­grare dar nu pentru aplicarea de­magogică a acestui principiu, adi­că nu pentru improprietărirea ţăra­nilor, aşa cum s'a făcut de către li­berali, dăndu-li-se pământ, dar nu mijloacele de a-l munci şi nici vreun ajutor efectiv pentru a-i va­lorifica produsele; b) că d. Mihalache- deşi formu­lează aceste critici împotriva tre­cutelor guvernări, nu a făcut nimic, in actuala guvernare, pentru a în­drepta stările de lucruri dăunătoa­re, constatate mai sus Prima afirmaţie este o prostie; a doua, o min­ciună. Suntem gata a dovedi, pe loc, temeinicia calificărilor noastre. Intr’adevăr, d. Ion Mihalache chiar in interviewul, pe care Uni­versul încearcă oarecum să-l dena­tureze printr-o execrabilă traduce­re şi o stupidă răstălmăcire, arată, limpede că d-sa, ca exponent al nevoilor şi aspiraţiilor păturii ţără­neşti, nu putea să fie niciodată ecât pentru înălţarea materială şi socia­lă a ţărănimii. Aceasta nu se poate realiza însă, în nici un caz, prin împroprietărire, dacă împroprietărirea nu este urma­tă de o operă, stăruitor urmărită, de înzestrare şi printr’o politică e­­conomică de permanentă protejare a produsului muncii mielului agri­cultor. Or, guvernele liberale şi libera­­loide nu au făcut nimic in acest sens N’au venit în ajutorul ţăranului cu credite suficiente pe termen lung — atunci când situaţia târgului fi­nanciar era propice — cu maşini şi unelte agricole, cu dispoziţii vama­le care să sprijine exportul cerea­lelor; dimpotrivă chiar, au înăbuşit în germen mica proprietate agrico­lă, prin absurda politică protecţio­­nistă faţă de o industrie parazitară, in care nu prea era uşor de deose­bit interesele economice de cele po­liticianiste (ca să nu zicem mai rău). Poate să fie d. Ion Mihalache par­tizanul unei reforme agrare aplicate în acest chip? Evident, nu. Reforma agrară a fost hotărită de liberali in 1917, sub presiunea eve­nimentelor. Ea a fost aplicată mai târziu tot de liberali — şi de cei ce salutau de la Gurbăneşti pe I. I. C. Brătianu reformatorul — cu toată pompa politică, in speranţa captă­rii de simpatii electorale. Nici un moment nu s’a avut în vedere, in­teresul real al ţărănimii. Toată o­­peraţiunea de trasferare a proprie­tatii agrare a fost numai şi numai demagogică. Este drept că ţăranul nu s’a lăsat prins in mrejele acestor ademeniri ipocrite, ci a mers toată vremea cu democraţia naţională sinceră, adică cu partidul national-ţărănesc, dar proprietatea agricolă a fost adusă in halul de ruină, in care se află astăzi. * Ce face guvernul pentru a in­­drepta această stare de lucruri? Fireşte, în mai puţin de două ani, în aceste conjucturi financiare in­ternaţionale potrivnice, nu se poate drege ceea ce s’a stricat în zece, cu perseverenţă şi chiar.... sistemă­ Totuşi, din prima clipă a venirii sale la putere, guvernul a cârmit radical politica economică a statu­lui, îndreptându-şi toate atenţiile spre agricultură­ Şi în timp ce prepara soluţiile cele mari ale cri­­zei agricole, guvernul re­­curgea la mijloacele me­nite să uşureze pentru moment situaţia agricul­torului; contribuţia Sta­tului la achiziţionarea de maşini agricole, selecţio­­narea cerealelor şi supri­marea taxelor de export, măsurile pentru vaiertif­­­carea recoltelor; toate a­­ceste iniţiative sunt me­­nete să vie în ajutorul a­­gtriculturei noastre în su­ferinţă. In acelaş timp, se pregă­teşte însă, de către gu­vern, Creditul Agricol, va fi şi o importantă, ins­tituţie de împrumuturi în condiţii uşoare, pentru investiţii. Tot guvernul, în sfârşit, a luat iniţiativa conferin­ţelor pentru înţelegerea dintre statele agricole, înţelegere menită să îm­bunătăţească situaţia agri­cu­itorului. In rezumat deci, Universul se dovedeşte nerod, când crede că d. Mihalache şi-a schimbat convin­gerile de ori până azi, faţă de re­forma agrară, şi Universul minte, când afirmă că guvernul nu a făcut nimic pentru ameliorarea situaţiei agricultorului, adus la mizerie şi ruină de guvernările liberale. Ceea ce era de demonstrat Nedreptăţirea cooperaţiei --------------- - la ultimul timp, pornirile opozi­ţioniste s-au îndreptat şi împotriva cooperaţiei. Bineînţeles cu aceiaş intenţie de a lovi în guvern. Pretextul nouilor atacuri îl fur­nizează diversele înlesniri şi aju­toare pe care guvernul le acordă agricultorilor prin mijlocirea uni­tăţilor cooperatiste. Fără să se preo­cupe de funcţiunile reale şi de i­­mens folos pentru populaţia rurală, a cooperativelor de tot felul, criticii din opoziţie cred că trebuie să a­­cuze cooperativele de sacrificiile pe care Ie face statul prin mijloci­rea lor pentru a veni în ajutorul agricultorilor mai greu încercaţi de vitregia împrejurărilor economice Aşa, de pildă se aruncă în sarcina organizaţiei centrale cooperatiste, sub alcătuirea ei de azi, pagubele ce­ ar putea eventual rezulta pentru Stat din conversiunea celor două miliarde şi jumătate creanţe agri­cole răscumpărate dela cooperative Nu se ţine seamă de faptul că Sta­tul n’a răscumpărat numai acest portofoliu — alte patru jumătate mi­liarde au fost întrebuinţate pentru răscumpărarea de creanţe indus­triale, comerciale şi de ale marii proprietăţi agricole — şi nici că el nu derivă din operaţiile actualei or­ganizaţii cooperatiste. Apoi, nimic m­ai firesc ca cooperativele cari au făcut operaţiuni de credit agricol să fie cel mai mult afectate de cri­za prin care trece agricultura. Dar toate acestea nu sunt ţinute în sea­mă de cei cari vor să lovească cu ori­ce chip în guvern, chit că în acest scop să dăuneze şi instituţii cari n’au nici o legătură cu răfuia­la politică pe care o urmăreşte opoziţia. Din aceleaş porniri s'au adus co­operaţiei acuzaţii pe tema cooperaţi­­ei de aprovizionare din iarna anu­­lui 1928, deşi aceste operaţii au fost un mic exemplu de vasta operă de­ ajutorare bine organizată şi co-­ rect realizată. Că de pe urma a­­cestor operaţii au rezultat unele perderi pentru Stat, nimic mai fi­resc. Era doară o operă de ajuto­rare iar nu o afacere comercială.­ Cei mai aspru încercaţi de seceta verii 1928 şi gerul din iarna urmă-t toare n’au putut încă să-şi plăteas­că datoria contractată prin aprovi­zionarea lor cu hrană şi sămânţă. Cine altul decât Statul poate siu porta pierderea. In sfârşit s’a luat ca pretext mul­tele greşeli făcute de federalele c­­­operative cu prilejul acţiunii de fi­nanţare a recoltei din anul trecut, pentru ca să se arunce din nou a­­natema asupra organizaţiilor coo­peratiste. E de ajuns a cita cazul Pool-ului canadian, o organizaţie veche de ani de zile, şi cu enor­me resurse financiare şi care a fost totuşi adusă aproape de faliment de criza comerţului de cereale, pen­tru ca oricine să-şi dea seama cât de nedrepte sunt acuzaţiile pe a­­ceastă temă. A fost un început, rea­lizat în condiţiuni excepţional de grele iar rezultatele obţinute sunt din cele mai meritorii Retuşări sunt de adus sistemului întrebuin­ţat anului trecut însă organele de conducere a cooperaţiei n’au aştep­tat injecţiuni nemeritate pentru ca să ţină seamă de experienţa anului trecut. Vânzarea în comun a ce­,­realelor se organizează şi pentru campania anului acesta iar tot ce se va putea face în această direc­ţie va fi spre folosul agricultori­lor, aşa cum spre binele lor este întreaga acţiune cooperatistă.

Next