Dreptatea, septembrie 1930 (Anul 4, nr. 869-893)
1930-09-01 / nr. 869
4 Anul nr. 869 6 luni i snptembie w» PAGINI 2 Lei 0TIONANI IN STRĂINĂTATE DUBLU TARA (ku,,,, 1000 I 0 Iuni I I , * 900 250 N T ■ NVATATWM, IRECTI |l SĂTENI Ua «a ••«!•••• • #750 6 hifii *■ • • • • ••• § • 375 3 luni • • • ! • » • 300 REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI, Str. R. Poincare 8, Etaj TELEFON Direcţia 879/41 Redacti 318/54 Ad-ţia 838/60 ANUNŢURI COMERCIALE se primesc direct la fldţia ziarului şi la toate agenţiile de pucncstate din tara conferinţa dela varşovia adoptam malte linii ale răspunsului dat de Romania, Iugoslavia si ungaria chestionarului societăţii Naţiunilor, ca şi clauza preferenţială, o nouă orientare a politicei comerciale Internaţionale este de prevăzut. Programul de la Geneva Punctele Ordinei de zi Declaraţiile făcute presei de 1. ministru de externe G. G. Mironescu Eri după amiază, la orele 5.40, cu Rapidul Carpaţi. d- ministru de externe Q. Q- Mironescu a plecat la Sinaia, unde va fi primit de M. S- Regele. D-sa a binevoit a primi în tren pe reprezentanţii presei cărora le-a făcut declaraţiunile de mai jos în legătură cu sesiunea de la Geneva: ORDINEA DE ZI In programul sesiunii din Septembrie a Societăţii Naţiunilor figurează oficial patru chestiuni importante, înainte de deschiderea sesiunii* miniştrii de externe ai ţărilor consultate de d. Briand, în vederea constituirii unei Uniuni federale europene, se vor întruni spre a stabili dacă această chestiune va fi înscrisă sau nu in ordinea de zi a Consiliului-E posibil ca din cauza atmoferei actuale din Europa, proectul d-lui Briand şi răspunsurile statelor europene să nu fie discutate oficial in cursul acestei sesiuni. In orice caz însă, in conferinţa specială din 8 Septembrie se va face un schimb de vederi util pentru pregătirea realizării acestui mare proect. PACTUL KELLOG SI PACTUL LIGII NAŢIUNILOR _ A doua chestiune, figurând in ordinea de zi a Adunării Societăţii Naţiunilor, este redactarea amendamentului prin care statutul Ligii urmează să fie is de acord cu idispoziţiunile principiale ale pactului Kellog- E în discuţie problema obligativităţii absolute şi , în orice împrejurare, de a se recurge la arbitraj, pentru tranşarea oricăror diferende pe cale paşnică-Pactul Kellog interzice războiul ca mijloc de politică naţională ; pactul Ligii Naţiunilor prevede insă în unele împrejurări posibilitatea unei acţiuni armate, cu caracter defensiv, sau cu acţiune colectivă, de împiedicare a agresiunilor. Din punct de vedere românesc, chestiunea trebue examinată cu atenţiunea cuvenită. România e o ţară pacifică şi prin toate mijloacele va contribui la orice iniţiativă menită să întărească pacea, dar şi tratatele cari o garantează. La obligativitatea unui arbitraj în orice chestiune trebuie să se tină seamă ca o astfel de adeziune să nu poată fi vreodată utilizată de cei ce urmăresc revizuiri de tratate. asistenta financiara O altă chestiune la ordinea de zi la Geneva este aceia a asistenţii financiare de dat unui stat victimă a unei eventuale agresiuni. Convenţia pentru asistenţa financiară internaţională e pregătită şi in această sesiune, ar urma să fie adoptată. SENTINŢELE TRIBUNALULUI DE LA HAGA O chestiune importantă şi a cărei soluţionare, interesează in deosebi taxa noastră este aceea a exceselor de putere ce ar figura în sentinţele de arbitraj ale tribunalului international de la Haga. Există trei proecte în această privinţă: 1) toate sentinţele acestui tribunal să fie obligatorii; 2) să se facă o simplă declaraţie de recunoaştere a sentimelor; 3) să se recomande numai respectarea sentinţelor tribunalului de la Haga. Se pare că a treia propunere va fi adoptată de Adunarea Ligii Naţiunilor. UN NOU JUDECĂTOR LA HAGA Tot în această sesiune se va proceda şi la alegerea unui nou judecător la Tribunalul din Haga, chestiune care deasemenea ne interesează de aproape. COOPERAREA ECONOMICA Problema economică va preocupa desigur şi această sesiune. In ce priveşte atitudinea României ea va fi aceea a solidarităţii ce trebue neapărat să existe între toate statele. La conferinţa armistiţiului vamal, se preconizase un front agricol de luptă. Acesta însă nu poate fi decât un mijloc, şi nu scopul final, care e armonizarea intereselor ţărilor agricole şi industriale. Şi în acest sens, soluţia adoptată de Mica înţelegere la Strbske Pleso, e cea mai utilă: o cooperare economică solidară, pornind de la uniuni regionale. !HR Sorocul de la 5 Septembrie Nici d. Duca nu va prezenta ultimatumul partidului, dar nici hotărârile d-lui Brătianu nu vor fi aprobate de comitetul de direcţie Vor continua doar dezerţiunile din partid DEZERŢIUNILE Mărdăreşti, Sinaia, Breasta, Mihăeşti... Iată atâtea localităţi în care, în ultimul timp, au avut loc nenumărate consfătuiri şi conciliabile intime între fruntaşii liberali, pentru a vedea ce soluţie se poate da crizei din partidul liberal şi mai ales crizei de conducere, pe care nu o mai neagă nici cei mai apropiaţi partizani ai d-lui Brătianu. In toate consfătuirile acestea, după cât se ştie, s’a admis principial provocarea demisiei d-lui Brătianu dela şefia partidului liberal, democratizarea partidului şi schimbarea neîntârziată a politicii financiare şi economice, dusă de partidul liberal până acum. Admise în principiu, toate aceste trei puncte, nu s’a putut însă ajunge până azi la nimic pozitiv. Şi nu s’a ajuns, din pricină că d. Duca a voit să lase comitetului de direcţie al partidului sarcina să pună pe tapet toate trei chestiunile, d-sa multumindu-se doar să rămână simplu spectator. SOROCUL Data fixată pentru aranjarea acestei situaţii tulburi din partidul liberal, se pare că va fi cea de Vineri 5 Septembrie... zi de post. La această dată se va întruni comitetul de direcţie al partidului, pentru a lua rezoluţiuni in legătură cu cele de mai sus. Situaţia insă pare a fi de aşa natură, încât nimeni nu s’ar mira dacă şi după această dată, chestiunea să mai rămână netranşată. Căci după toate probabilităţile, judecând şi după trecut, d. Duca nu va avea tăria şi nici curajul să pună pe d. Brătianu în faţa ultimatumului partidului său şi nici puterea, ca să provoace d-sa pe căi piezişe lămurirea situaţiei din partid, trecând mâna unui alt fruntaş. Cu alte cuvinte, d. Duca nu pare încă hotărît să-şi ia acum răspunderea conducerii partidului liberal şi de aceia, caută prin orice mijloace să tărăgănească lucrurile, până la sosirea unui moment prielnic. LA OFENSIVA Dar, tocmai această atitudine de rezervă a d-lui Duca va determina pe d- Brătianu să treacă la ofensivă , încurajat de vechea clică, care l-a împins la toate greşelile în timpul dictatură sale din partid şi mai ales, încurajat de o parte a membrilor familiei sale, d-l Vintilă Brătianu va încerca Vineri, in şedinţa comitetului de conducere saşi impună noul său punct de vedere, care e diametral opus vederilor celor mai mulţi dintre fruntaşii partidului. Din informaţiile ce circulă în această direcţie, se poate spune iacă de pe acum, că nici d. Brătianu nu’şi va ajunge scopul-Comitetul de conducere, oricum ar fi formele politicoase pe cari le va întrebuinţa, pare hotărât în majoritate să opună o fine de neprimire şi sugestiunilor şefului. Aşadar, situaţia va rămâne şi după 5 Septembrie neschimbată , nici d-l Brătianu nu va fi silit să părăsească şefia partidului dar în schimb nici d-sa nu va putea obţine ceva, de la comitetul de conducere al acestuia. Dar tocmai această situaţie neclarificată va da naştere la o sumedenie de nemulţumiri în rândul organizaţiilor cari aşteptau înfrigurate, plecarea d-lui Brătianu de la şefia partidului. Ca prim efect al acestor nemulţumiri, vom avea de înregistrat noui dezertiuni, din partidul liberal pe lângă cele deja produse. Aşa de pildă în rândul organizaţiilor liberale din Vlaşca, Teleorman şi Ialomiţa există un puternic curent pentru trecerea în rândurile d-lui George Brătianu. Dacă la 5 Septembrie situaţia nu se va clarifica organizaţii întregi vor trece de partea acestuia. Acelaş lucru se va petrece, încetul cu încetul, şi in celelalte organizaţii liberale din vechiul regat. Aşadar, data de 5 Septembrie, în loc să aducă la partidul liberal clarificarea unei situaţii tulburi, din contra o va agrava. Un mare scriitor. Fraţii Tharaud Sunt doi desigur, Jean şi Jarome, dar nici într’un text de-al lor nu vei găsi decât un singur povestitor. Fraţii Tharaud vorbesc întotdeauna la persoana I-a: „îmi place Pierre Loti“ De la colaborarea fraţilor court nu a fost alta mai definitivă ca aceasta, ca firma literară celebră, Ies Tharaud. Jérome Tharaud a fost secretarul lui Barrés. Amintirile anilor petrecuţi pe lângă marele francez sunt non- emoţionante. Nu veţi mai întâlni în aceste amintiri: nici ironia valetului spiritual Bronson, nici destăinuirile unor reporteri asupra vieţii intime a lui Barrés. Dar cum e fixată, cu câtă vigoare, personalitatea diversă a maestrului! Fraţii Tharaud au fost în tinereţea lor (cel mai bătrân dintre ei are 50 de ani, vârsta oamenilor tineri în Franţa!) profesori de limba franceză la un liceu din Ungaria. De-acolo au adus ei puternicele romane asupra vieţii evreeşti, acele uimitoare tablouri din cartierele evreeşti, din sinagoga, din casa, din inima evreilor! Se pare că admirabilul scriitor, fraţii Tharaud, n’au înţeles să privească această naţiune ca pe un simplu material destinat literaturii, şi-atunci s-au pus, cu toată luarea-aminte, să studieze istoria evreilor. Din voiajul fantastic, din cele două mii de ani parcurşi, fraţii Tharaud au adus acea frumoasă „Mică istorie a Evreilor“, atât de exactă şi atât de, însufleţită totuşi. Desigur, fanteziaşi-a impus, toate drepturile in opera lor vastă. Dar un temperament de istoriografi nu mai poate fi uşor înăbuşit de exigenţele poeziei! Fraţii Tharaud au scris cele mai bune cărţi despre Africa franceză, adevărate monografii sufleteşti ale acestor regiuni în care farmecul local s’a desăvârşit cu binefacerile civilizaţiei franceze. Ei au stat în Algeria şi în Maroc, mai mulţi ani alături de marele pacificator de-acolo, mareşalul Lyautey. Această mândră imagine a gloriosului soldat domină opera fraţilor Tharaud. In 1917, ei au văzut Rabat şi Marakech. In primele lor cârti „marocane" se mai aud pocniturile de puşcă. Fraţii Tharaud povestesc, cum în 1914, mareşalul Lyautey în loc de-a se supune ordinelor guvernului de-a se retrage prudent spre Nord cu trupele coloniale, el, dimpotrivă a coborât în inima Marocului, spre sud, impunând acolo liniştea. Ei povestesc acea glorioasă campanie civilizatorie, pe un ton ferm, tonul lor obişnuit care nu sufere nici o replică. Opera lor este o mărturie a unor oameni sinceri cari au ochi foarte buni şi ştiu să vadă Această operă marocană va trăi veşnic, pentru ca Marocul rămâne aşa cum ni l-au dat ei. Pacea domneşte acolo şi drumurile sunt atât de sigure între Şahi şi Chaonia ca între Paris şi Rambouillet. Civilizaţia franceză a crescut alături, fără să se atingă de vestigiile civilizaţiei musulmane, însuşirea esenţială a operii fraţilor Tharaud este exactitudinea. Există un fel de infailibilitate în opera lor. Nu veţi regăsi la Eyub, de pildă, nimic din ceea ce vă povesteşte Loti. Veţi găsi însă la Fez numai ceea ce v’au anunţat fraţii Tharaud, nimic mai mult, nimic mai puţin. Ei sunt de o obiectivitate extraordinară, aceşti originali scriitori. Se supun întotdeauna peisajului sau modelului. Dacă uneori îl încadrează într’o lirică măsurată, niciodată însă nu vor încerca să deformeze adevărul. Ei cred desigur ca şi Alphonse Daudet că realitatea depăşeşte în frumuseţe orice ficţiune, sau cum spunea marele Stendhal că nu poate fi „ceva frumos fără să fie mai întâi adevărat“... Dintr’o promenadă noctură prin Fez, ei aduc această descrier uimitoare: „In oricare ceas al nopţii puteţi să hoinăriţi fără teamă prin Medina adormită: nu vi se va întâmpla niciodată nimic. Dar nu gândiţi ca veţi reuşi să vă smulgeţi vreodată neliniştii vagi care vă urmăreşte prin aceste întunecimi. Totul o să tulbură această apăsătoare tăcere, această obscuritate de catifea, sau din depărtare în depărtare, un bec electric care se sbate penibil cu umbra; străzile acestea înguste, profunde, porţile acestea de fier care închid intrarea în cartiere şi vă barează deodată calea; loviturile acestea în porţi ca să vi se deschidă şi care sună fantastic, etc., etc. Fraţii Tharaud au scris o opera vastă, străbătută de o sobră privire asupra lumii văzute. Nu de azi, sunt socotiți ca un mare scriitor francez în linia dreaptă a marilor clasici. coMPa Desminţiri Să nu ne ia un nume de rău, cititorii, că ne am hotărît să răspundem cu ghiotura la născocirile, calomniile, ştirile tendenţioase, pe care presa liberală se complace să le prefire, bob cu bob, ca mărgelele de pe un nesfârşit şirag de mătănii. Adoptăm metoda mai practică a administrării, deci, fără niciun comentariu, a unor dezminţiri simple, numerotate, începem chiar de azi: 1) Nu este adevărat că Statul nostru ar fi încredințat casei Stewart efecte de ale sale, spre a le negocia. : 2) Nu este adevărat că prin contractul Stewart se prevede că „Vestministerbank“ va finanţa întreprinderea. 3) Nu este adevărat că guvernul are intenţiunea de a suspenda statutul funcţionarilor şi că nutreşte un gând rău contra funcţionarilor de carieră. 4) Nu este adevărat că se proectează o reducere a lefilor funcţionarilor. 5) Nu este adevărat că împlinirea dărilor s-ar transforma intr’o operă de terorizare a contribuabilului. 6) Nu sunt adevărate Insinuatiuniie presei liberale la adresa d-lui Vaîda Voevod, ministru de Interne. Ne oprim pentru azi, căci lista desminţirilor s’ar lungi prea mult. O POMENIRE Ne-a cuprins o frenezie a comemorărilor. Poate, unde nu avem celebrităţile noastre, ţinem a tout prix să ni le creiăm Deşi proporţia gigantică şi rommele universal nu sunt condițiuni ce se cer îndeplinite de personalitatea acelora pe cari voim să-i tresem în pomelnicul nostru naţional. Noi nu avem însă, nici in această privinţă- simţul realităţii- Sunt eroi umili pe toate tărâmurile de activitate românească şi sunt destul de mulţi- Pe aceştia să-i comemorăm, şi la vremea lor. Dar pentru că nu trăim o vecinicie, şi nii-i greu să putem comemora centenare- pe cari nu ne îndurăm insa să le lăsăm celor ce vin după noi, dintr’un anumit fel de gelozie — am pornit-o cu comemorările mai dese. Ca preotul, cu căldăria la fiecare început de lună. Nu facem în felul acesta decât să bagatelizăm şi oamenii şi evenimentele Trecem în acelaş timp cu uşurinţă peste semnificaţia unor astfel de manifestări comemorative cărora nu le acordăm nici o importanţa-De pildă, s'a făcut un parastas într’un sat din Muscel pentru acei fii ai satului cari au plecat de mici la învăţătură de carte, au răsbit prin puterea şi munca lor, au venit cu ani şi ani in urmă prin acele locuri ca oameni formaţi, cu micul lor renume in bresla lor, şi au trecut apoi la cele veşnice, fie prin jertfă, fie prin vrerea Domnului. Pentru locuitorii satului Mălău a fost înălţătoare această pomenire. Erau mulţi la număr acei ce purtaseră faima satului lor Pentru ceilalţi români voioşi, această comemorare nu înseamnă decât cel mult un fapt divers. Lipseşte eroul în acel pomelnic, şi Mătăuanii nu au ştiut să-l creeze. Am notat faptul, şi trimitem deşi târziu, participarea noastră la pomenirea de-acolo- L VIŞOIANU Demagogia agrară a partidului liberal --------- — tr,+» — -------Corn au făcut liberalii reforma agrară. — Ce face astăzi guvernul pentru valorificarea ei «Universal» şi declaraţiile d-luî Ion MAalache din «Le Main» Declaraţiile d-lui Ion Mihalache, recent apărute in Le Matin şi retroduse în coloanele ziarului nostru, au avut darul — neaşteptatrecunoaştem! — să înfurie oficiosul de dimineaţă al partidului liberal în adevăr. Universul de om izbucneşte în accese de uimire indignată şi în torente de încriminări amare, împotriva d-lui ministru al Agriculturi şi Domeniilor. Ce susţine prepusul d-lui Stelian Popescu in scâlciatele d-sale fraze, vibrante de patos suburban şi revoltă comandată? a) că d- Mihalache şi-a abandonat opiniile de până acum, deoarece declară, în sucitatul interview, ca este pentru principiul reformei agrare dar nu pentru aplicarea demagogică a acestui principiu, adică nu pentru improprietărirea ţăranilor, aşa cum s'a făcut de către liberali, dăndu-li-se pământ, dar nu mijloacele de a-l munci şi nici vreun ajutor efectiv pentru a-i valorifica produsele; b) că d. Mihalache- deşi formulează aceste critici împotriva trecutelor guvernări, nu a făcut nimic, in actuala guvernare, pentru a îndrepta stările de lucruri dăunătoare, constatate mai sus Prima afirmaţie este o prostie; a doua, o minciună. Suntem gata a dovedi, pe loc, temeinicia calificărilor noastre. Intr’adevăr, d. Ion Mihalache chiar in interviewul, pe care Universul încearcă oarecum să-l denatureze printr-o execrabilă traducere şi o stupidă răstălmăcire, arată, limpede că d-sa, ca exponent al nevoilor şi aspiraţiilor păturii ţărăneşti, nu putea să fie niciodată ecât pentru înălţarea materială şi socială a ţărănimii. Aceasta nu se poate realiza însă, în nici un caz, prin împroprietărire, dacă împroprietărirea nu este urmată de o operă, stăruitor urmărită, de înzestrare şi printr’o politică economică de permanentă protejare a produsului muncii mielului agricultor. Or, guvernele liberale şi liberaloide nu au făcut nimic in acest sens N’au venit în ajutorul ţăranului cu credite suficiente pe termen lung — atunci când situaţia târgului financiar era propice — cu maşini şi unelte agricole, cu dispoziţii vamale care să sprijine exportul cerealelor; dimpotrivă chiar, au înăbuşit în germen mica proprietate agricolă, prin absurda politică protecţionistă faţă de o industrie parazitară, in care nu prea era uşor de deosebit interesele economice de cele politicianiste (ca să nu zicem mai rău). Poate să fie d. Ion Mihalache partizanul unei reforme agrare aplicate în acest chip? Evident, nu. Reforma agrară a fost hotărită de liberali in 1917, sub presiunea evenimentelor. Ea a fost aplicată mai târziu tot de liberali — şi de cei ce salutau de la Gurbăneşti pe I. I. C. Brătianu reformatorul — cu toată pompa politică, in speranţa captării de simpatii electorale. Nici un moment nu s’a avut în vedere, interesul real al ţărănimii. Toată operaţiunea de trasferare a proprietatii agrare a fost numai şi numai demagogică. Este drept că ţăranul nu s’a lăsat prins in mrejele acestor ademeniri ipocrite, ci a mers toată vremea cu democraţia naţională sinceră, adică cu partidul national-ţărănesc, dar proprietatea agricolă a fost adusă in halul de ruină, in care se află astăzi. * Ce face guvernul pentru a indrepta această stare de lucruri? Fireşte, în mai puţin de două ani, în aceste conjucturi financiare internaţionale potrivnice, nu se poate drege ceea ce s’a stricat în zece, cu perseverenţă şi chiar.... sistemă Totuşi, din prima clipă a venirii sale la putere, guvernul a cârmit radical politica economică a statului, îndreptându-şi toate atenţiile spre agricultură Şi în timp ce prepara soluţiile cele mari ale crizei agricole, guvernul recurgea la mijloacele menite să uşureze pentru moment situaţia agricultorului; contribuţia Statului la achiziţionarea de maşini agricole, selecţionarea cerealelor şi suprimarea taxelor de export, măsurile pentru vaiertifcarea recoltelor; toate aceste iniţiative sunt menete să vie în ajutorul agtriculturei noastre în suferinţă. In acelaş timp, se pregăteşte însă, de către guvern, Creditul Agricol, va fi şi o importantă, instituţie de împrumuturi în condiţii uşoare, pentru investiţii. Tot guvernul, în sfârşit, a luat iniţiativa conferinţelor pentru înţelegerea dintre statele agricole, înţelegere menită să îmbunătăţească situaţia agricuitorului. In rezumat deci, Universul se dovedeşte nerod, când crede că d. Mihalache şi-a schimbat convingerile de ori până azi, faţă de reforma agrară, şi Universul minte, când afirmă că guvernul nu a făcut nimic pentru ameliorarea situaţiei agricultorului, adus la mizerie şi ruină de guvernările liberale. Ceea ce era de demonstrat Nedreptăţirea cooperaţiei --------------- - la ultimul timp, pornirile opoziţioniste s-au îndreptat şi împotriva cooperaţiei. Bineînţeles cu aceiaş intenţie de a lovi în guvern. Pretextul nouilor atacuri îl furnizează diversele înlesniri şi ajutoare pe care guvernul le acordă agricultorilor prin mijlocirea unităţilor cooperatiste. Fără să se preocupe de funcţiunile reale şi de imens folos pentru populaţia rurală, a cooperativelor de tot felul, criticii din opoziţie cred că trebuie să acuze cooperativele de sacrificiile pe care Ie face statul prin mijlocirea lor pentru a veni în ajutorul agricultorilor mai greu încercaţi de vitregia împrejurărilor economice Aşa, de pildă se aruncă în sarcina organizaţiei centrale cooperatiste, sub alcătuirea ei de azi, pagubele ce ar putea eventual rezulta pentru Stat din conversiunea celor două miliarde şi jumătate creanţe agricole răscumpărate dela cooperative Nu se ţine seamă de faptul că Statul n’a răscumpărat numai acest portofoliu — alte patru jumătate miliarde au fost întrebuinţate pentru răscumpărarea de creanţe industriale, comerciale şi de ale marii proprietăţi agricole — şi nici că el nu derivă din operaţiile actualei organizaţii cooperatiste. Apoi, nimic mai firesc ca cooperativele cari au făcut operaţiuni de credit agricol să fie cel mai mult afectate de criza prin care trece agricultura. Dar toate acestea nu sunt ţinute în seamă de cei cari vor să lovească cu orice chip în guvern, chit că în acest scop să dăuneze şi instituţii cari n’au nici o legătură cu răfuiala politică pe care o urmăreşte opoziţia. Din aceleaş porniri s'au adus cooperaţiei acuzaţii pe tema cooperaţiei de aprovizionare din iarna anului 1928, deşi aceste operaţii au fost un mic exemplu de vasta operă de ajutorare bine organizată şi co- rect realizată. Că de pe urma acestor operaţii au rezultat unele perderi pentru Stat, nimic mai firesc. Era doară o operă de ajutorare iar nu o afacere comercială. Cei mai aspru încercaţi de seceta verii 1928 şi gerul din iarna urmă-t toare n’au putut încă să-şi plătească datoria contractată prin aprovizionarea lor cu hrană şi sămânţă. Cine altul decât Statul poate siu porta pierderea. In sfârşit s’a luat ca pretext multele greşeli făcute de federalele coperative cu prilejul acţiunii de finanţare a recoltei din anul trecut, pentru ca să se arunce din nou anatema asupra organizaţiilor cooperatiste. E de ajuns a cita cazul Pool-ului canadian, o organizaţie veche de ani de zile, şi cu enorme resurse financiare şi care a fost totuşi adusă aproape de faliment de criza comerţului de cereale, pentru ca oricine să-şi dea seama cât de nedrepte sunt acuzaţiile pe această temă. A fost un început, realizat în condiţiuni excepţional de grele iar rezultatele obţinute sunt din cele mai meritorii Retuşări sunt de adus sistemului întrebuinţat anului trecut însă organele de conducere a cooperaţiei n’au aşteptat injecţiuni nemeritate pentru ca să ţină seamă de experienţa anului trecut. Vânzarea în comun a ce,realelor se organizează şi pentru campania anului acesta iar tot ce se va putea face în această direcţie va fi spre folosul agricultorilor, aşa cum spre binele lor este întreaga acţiune cooperatistă.