Dreptatea, martie 1934 (Anul 8, nr. 1935-1962)
1934-03-01 / nr. 1935
„Partidul liberal a venit la putere complect străin de problemele la ordinea zilei. A venit, cu disperate anteninţări nu pentru că era pregătit ci pentru că era lihnit“. (Dilon Mihalache în Comitetul Executiv I al partidului naţional-ţărănesc) Echipa ministeriala sa remaniat prin plecarea d-lor Cipăianu şi C. Dimitriu şi intrarea în guvern a trei noul miniştri: dr. Costinescu, Xeni şi imimer N. Teodorescu. Au plecat doi şi au venit trei, încă 2, 3 remanieri şi tei, membrii clubului liberal vor putea pune pe cartea de vizită titulatura de «fost ministru». Echipa liberală de guvernare era una dintre cele mai numeroase din Europa. Acum sa mai murit cu o Personalitate, una din străluminăfiile politicei mastica Xeni. (Cineva se întreabă: «ce o fi aia pantofului, cu vnenerabilul Xeni»), ' . economiceXCni eSt® ,”inîstr., de Stat «“"atribuţii pentru legislaţie şi probleme Atribuţii juridice? Dar d. Victor Antonescu nu este păstrător de sigilii şi păstor al justiţiei in ţara romaneasca, anul 1334?; ’ . Iar pentru probleme economice nu există departamentele agriculturii? Remanierea are câteva interesante aspecte, care scot machiavelică a d-lui Guţă Tătărăscu. Actualul premier a îndepărtat pe d. Dinu Brătianu pe principiul «tinereţei» şi al «întinerirei cadrelor». Gerontocraţia acestui partid în care şeful tineretului are 55 ani lăturată de la conducere. D. Gh. Tatarascu a venit la preşedinţia consiliului de miniştri ca un exponent al tineretului. Constituirea şi remanierea cabinetului ne prezintă tabloul paradoxal al unor bătrâni prezidaţi de un tânăr. Machiavelismul cusut cu aţă alba al vajnicului gorjan este amuzant. In orice caz din această remaniere, tineretul n’a primit nici-o satisfacţie. nu .ni .. Membrii intraţi în cabinet dovedeşte accentuarea caracterului plutocratic al guvernării. D. inginer N. Teodorescu, Dalai-Lama al întreprinderilor industriale, Kapsan încasator de tantieme în câteva grase consilii de administraţie, a intrat la industrie şi comerţ ca administrator-delegat al unui sector privat. Intrarea inginerului N. Teodorescu in cabinet însemnează dominaţia industriei grele în politica Statului român in acest moment istoric Nivelul scăzut al acestui cabinet de geronţi, prezidat de un tânăr, se poate măsură in faptul, că d. Vector Iamandi, cu retorica sa facilă, a devenit axa centrală politica a unei guvernări de plutocraţi. Ce poate aştepta ţara de la un asemenea cabinet, care însemnează dominaţia nestânjenită a unei grupe restrânse de bancari şi industriali afanisiţi? ziarul „Dreptatea“ industriei şi al în evidenţă tactica de la şefia guvernului trebuia în- CHESTIA ZILEI încurajarea violenţei Agresiunea sălbatecă din primăria sectorului de Galben împotriva d-lor Dem. Dobrescu şi G. Aslan, cari au fost atacaţi de o bandă die bătăuşi liberali în timp ce se aflau la şedinţa consiliului comunal, la care fuseseră convocaţi, are o semnificaţie mult mai gravă decât un simplu incident şi fapt divers cum sunt înclinate să-l considere cercurile oficiale. Indrăsneala acestor bătăuşi electorali ai partidului de la guvern, are în mod indirect aprobarea autorităţii şi chiar încurajarea ei. încurajarea a venit prin actul abuziv şi arbitrar al suspendării din primariat a d-lui G. Aslan, un gospodar cinstit. Fără a găsi nici o probă de vinovăţie pentru d. G. Aslan, guvernul, condus numai de meschine interese politicianiste, a păşit la actul suspendării, care este de o ilegalitate revoltătoare. Când aceasta este procedura guvernului, evident că bătăuşii au avut curajul sălbatecei agresiuni, sperând în clemenţa oficialităţii. De când e istoria, se ştie că arbitrarul încurajează violenţa, justifică revolta şi provoacă anarhia jos. Respectul şi teama de lege dispare. Dar se mai adaogă încă ceva. Nepedepsind violenţele barbare din alegeri, guvernul a deschis drumul tuturor ilegalităţilor şi îndrăsnelilor. Sa creat astfel in ţară o atmosferă de anarhie care încurajează acte profund revoltătoare ca cel de la primăria sectorului de Galben. In întrebarea d-lui Virgil Madgeanu ridicată la tribuna Camerei, s’a precizat că " prin încurajarea acestor fel de acte se creiază atmosfera cea mai prielnică extremismelor, împotriva cărora pretinde guvernul că duce luptă. Cu ce autoritate morală poţi pretinde sancţionarea acestora, când tu guvern, tolerezi prin nedepsirea drastică imediată, încurajezi chiar actele violente ? Seria neagră a ilegalităţii şi domnia violenţei au început odată cu trecuta campanie electorală, care apasă greu asupra prestigiului acestui guvern al manierei forte. Citit! ziarul „nreptater Bloc italo-austro-maghiar D. MUSSOLINI va avea întrevederi spre sfârșitul lunei Martie cu d-nii Goemboes și Dollinss pentru a pune la punct faimosul său plan, al blocului austro-italo-maghiar. fapte diverse Scuză ? Pentru a încerca să scuze apresiunea săvârşită de agenţii electorali liberali împotriva primarului Aslan, un deputat majoritar a amintit la Cameră de păţania fostului consilier comunal liberal Temistocle Alexăndrescu, căruia i s’a tăiat barba in biuroul său dela primărie. D. Temistocle Alexăndrescu se făcuse vinovat de reţinerea cărţilor de alegător, pe care le păstra pentru a face umpliură liberală la urne. Cetăţenii furaţi de dreptul de vot au reacţionat, punând foarfecă în barba hoţului de voturi. Corecţiunea a fost legitimă, şi trebuie să recunoaştem — originală. Dar de-aci până la a lovi cu ciomagul şi a călca în picioare pe un primar nevinovat, e mare distanţă. Foarfecă nu e contondentă, şi tăind barba cuiva, nu-l poţi, în nici un caz, băga în spital. Nu mai au încredere... Negustorii din Târgul Jiu se plâng că nu mai au încredere în poliţie. Alarmaţi de spargerile şi furturile din oraşul lor, ei bănuesc chiar complicitatea poliţiei. Bănuială legitimă dat fiind că poliţia din Târgul Jiu a fost »reorganizată», prin concedierea sau mutarea poliţiştilor de carieră, şi înlocuirea lor cu agenţi electorali ai partidului de la guvern. Dintre cari mulţi cu caziere. In asemenea condiţiuni, este foarte posibil ca poliţiştii de ocazie din Târgul Jiu să se considere în continuarea îndeletnicirilor lor. Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 303142, Adiţia 341102 D.lamandi anunţa săptămâna trecută la Cameră că se preocupă intens de organizarea poliţiei. Rezultatele acţiunii d-sale de organizare au început să se vadă: după ce, în lipsa oricărei măsuri de pază, a fost posibil odiosul asasinat de la Sinaia, crimele ordinare, cu scopul jefuirii, abundă. In ultimele două zile am avut de înregistrat în Capitală triplul asasinat din fundătura Sebastian şi fioroasa crimă din strada Angelescu, căreia i-a căzut victimă deputatul guvernamental Eusebie Popovici. Amănunt preţios, în ce priveşte asasinatul din strada Angelescu, este că poliţia a fost sesizată în repetate rânduri de existenţa unui cuib suspect de vagabonzi şi adunătură, care fiinţa în cartier, tocmai în vecinătatea casei unde s’a petrecut crima de ori noapte, în subsolul unei binale. Organele poliţieneşti nu s’au sesizat. Concluzia este la îndemâna ori ai pui. Sau poliţia este dezorientată, prin faptul introducerii în cadrul ei a elementelor de club, sau este prea absorbită de alte preocupări, oricum exagerate, şi atunci, evident, se socoate absolvită de obligaţia de a garanta securitatea viaţii şi avutului cetăţenilor de rârd. Absenţa organelor poliţieneşti de la rostul lor încurajează jaful şi asasinatele. In pag. Illa Asasinarea depute titul Eusebie Poporul «Neamul» d-lui Iorea sub chiar semnătura directorului proprietar şi singur colaborator, încearcă să bagatelizeze o acţiune culturală care ar fi buna, şi de lăudat, dacă s'ar petrece la Văleni. . E vorba de Universităţile ţărăneşti dela Ştefăneşti şi Leordeni jud. Muscel. Aceste şcoli de mai ridicată învăţătură pentru ţărani, au luat fiinţă prin stăruinţa d-lui Ion Mihalache. Ele de altfel fac parte din programul cultural al partidului naţional-ţărănesc; de aceia au şi fost trecute în proectul de lege pentru reforma învăţământului primar, alcătuit de fostul ministru al instrucţiei publice de profesor Dimitrie Gusti. Astfel de şcoli, cu un program care să depăşească nivelul cunoştinţelor elementare, plugarii altor ţări mai avansate, cu structură agrară pronunţată, le au mai de mult şi admirabil organizate. Toate aceste instituţii de cultură ţărănească se bazează pe o constatare de fapt. Şcoala primară elementară, şi chiar cea cu şapte clase prezintă o lacună. Ea se ocupă de individ la o vârstă când el face parte oarecum dintr’o altă lume (lumea copilăriei), cu felul ei particular de a gândi şi cu preocupări oarecum străine de viaţa reală. Oamenii cari s’au ocupat în de aproape de această vârstă fericită, au putut să vorbească chiar de o viaţă de societate deosebită a ei, — de o sociologie a copilului (dacă d-lui Iorga nu i se pare barbară expresia). Rămâne însă între vârsta copilăriei şi aceea a adultului o bună porţiune din viaţa omului, care, dacă nu mai ţine de copilărie, nu se poate confunda nici cu vârsta adultă. E vârsta adolescentă, tinereţea primă, cu manifestări tumultoase şi cu destule tendinţe de adaptare la viaţa reală, pe care tânărul vrea s’o facă, pripit uneori, cu entuziasm întotdeauna. A■ nic i s'iida paşii acum, înseamnă a-l lăsă să şi se angajeze tot pe drumul rutinei vii al tradiţiilor (între care nu toate sunt bune). Tânărul lăsat în voia lui ajunge ca, după 3- ani dela absolvirea şcolii primare să ajungă a uita şi ceea ce a învăţat în clasele elementare. Aci intervine rolul covârşitor al universităţilor ţărăneşti. Tradiţiile, desigur, formează în mare parte tezaurul de experienţe de tot soiul ale unui popor; când ele sunt cultivate pot da o cultură; când sunt lăsate cum sunt, sapă tot mai mult şanţul între poporul de jos şi între rafinaţii claselor conducătoare. D. Neculai Iorga s’a ocupat o viaţă de om de aceste probleme. Semănătorismul d-sale a însemnat mai ales luptă pentru păstrarea intactă a fondului nostru etnic, a sufletului şi tradiţiilor noastre «româneşti» populare, boereşti şi voevodale.«Ţeara» pentru d-sa, aceasta a însemnat şi «ţeara» aşa trebuia să rămână: poporul să muncească greu şi rău, să robească şi să sufere creştineşte, pentru a putea cânta tot mai frumos obida în doine din caval şi din finer; boerul să se cultive şi să se subţieze pentru a găsi tot mai multe motive de stăpânire şi dispreţ, pentru poporul tembel şi incult. Orice încercare de a schimba această stare de lucruri, care i se pare firească, este în ochii Apostolului de la Văleni o adevărată crimă împotriva firii, pentru că, după cum singur a spus-o odată, D-sa ar înțelege să guverneze cel mult, prinpopor, dar, Doamne fereşte, nu prin popor. Desigur nu «prin» ci «pentru» popor, adică pentru menţinerea lui în starea de azi, — aşa vrea d. Iorga. Dar dacă e aşa între ce fac d-nii Cioică, Vitcă şi N. Iorga, noi aprobăm pe cei doi dintâi. Acum mai puțin — la anul mai mult. Statul şi cultural Notela o confcrintâ a a lui Petre Andrei --------00-1. Criza cultuii moderne De la Oswald Spengler încoace, problema disoluţiei spirituale a Europei, matricea de totdeauna a valorilor culturale, este una dintre cele mai discutate teme în literatura filosofică. «Apunerea Occidentului» a creat o adevărată şcoală pentru studiul fenomenului culturii şi a răspândit într’un grad neobişnuit pesimismul. Criza culturii moderne este o problemă centrală, un subiect al momentului, capabil de a absoarbe cele mai frumoase preocupări. In consideraţiile introductive ale unei conferinţe despre «Politica culturală a noului Stat român», ţinută acum câteva luni, d. Petre Andrei releva aspectele principale ale unui proces tragic — cu toată greutatea cuvântului !— în care este angajat spiritul omenesc, din creator al tuturor valorilor, a ajuns să fie dominat de invenţiunea şi creaţiunile proprii. Profesorul Andrei fixa în termeni pregnanţi această situaţie: «Tehnica în toate domeniile este produsul spiritului creator şi cu toate acestea, astăzi tehnica ajunge să încătuşeze aproape toate manifestările spiritului. De aceea ,spiritul omenesc se află astăzi în luptă cu propriile sale creaţiuni; mai mult încă, din cauza împrejurărilor sociale şi economice în care trăim, toate valorile creiate de spiritul omenesc ajung să treacă de pe primul plan al preocupărilor pe un plan secundar». Nu e de mirare în aceste împrejurări că destinul culturii europene preocupă azi pe gânditori dintre cei mai serioşi. Opiniile şi concepţiile asupra culturii, asupra valorii ei, se despart în două categorii: după prima, cultura primează asupra întregului complex de valori şi a activităţii generale umane, este concepţia itadliftan imnurt infirmin nismului de Platon, iar în secolele XVIII şi XIX de curentul idealist. D. profesor Andrei aminteşte de Hegel pentru care dreptul, economia şi viaţa de Stat sunt forme în care se concretizează spiritualitatea omenească. Se pare că această concepţie şi-a avut ultimul ei mare reprezentant în geniul lui Hegel. De la el încoace, probabil şi sub influenţa noilor împrejurări şi-a făcut loc o altă interpretare iniţiată de Karl Marx, care reprezintă exact polul opus al concepţiei hegeliene. Teoreticianul materialismului istoric este fiul spiritual al lui Hegel, din care se desprinde o dreaptă conservatoare şi o stângă revoluţionară. Cultura nu mai este decât suprastructura vieţii sociale, la temelia căreia stă economia ca prim factor. Marxismul este hegelianism răsturnat. Paralel cu această concepţie economică, se desvoltă alta, pentru care politicul primează şi determină direcţia, cursul, sensul creaţiei spirituale. Nietzsche spunea că voinţa de putere este cea ce caracterizează pe om; cu alte cuvinte, că fenomenul politic trăeşte originar în fiinţa omenească. fp : : , Acestea sunt punctele de vedere din cari se contemplă şi se explică fenomenul culturii. . 4 Considerate fiecare în parte, sunt interpretări unilaterale şi parţiale ale unei realităţi foarte complexe. Economia, politica şi cultura sunt în legătură cu condiţionarea reciprocă. Scopul final către care ţintCUiţi continuarea in pag. l1al In răstimpul dela războiu încoace, nu se poate nega că guvernanţii noştri n’au căutat să imprime atât în legiferare cât şi în realizări constructive aproape în toate domeniile, un suflu mai democrat, absolut necesar pentru a scurta distanţa dintre cele două pături, de sus în jos, aşa de net marcată în ţara noastră în epoca antebelică. A fost o viziune clară a cârmuitorilor noştri sau a fost poate o influenţă inexorabilă a războiului de lungă durată care a pus în evidenţă devotamentul şi sacrificiile ţârănimei noastre, atrăgând drepturi în consecinţă, sau a fost o presiune indirectă a statelor învecinate, care s-au resimţit violent de pe urma războiului, aceasta nu e prea important de stabilit şi în orice caz nu face acum obiectul preocupărei noastre. Cert este că ne-am ales aproape imediat cu două reforme importante, exproprierea şi sufragiul universal, şi apoi cu legiferări şi măsuri de mai mică însemnătate care au fost aplicate cu o sinceritatevariabilă, în funcţie de crezul partidelor care au guvernat. Dacă însă privim activitatea pe tărâmul sănătăţii publice în ultimii cincisprezece ani, rezultatele nu sunt de natură a justifica existenţa unui minister aparte sau chiar a unei jumătate de minister creaţii postbelice. Cu toate acestea nicăeri mai mult ca în ţara noastră, unde avem o mortalitate excesivă, cea mai mare din Europa, nu este nevoe mai imperioasă de a avea un departament care să se ocupe cu problemele sociale şi de sănătate publică. Decât că la noi nu s'a lucrat aproape de loc acolo unde e necesitate mai mare, la sate, care constitue sursa de vigoare biologică a naţiunei. * Din publicaţiile statistice se constată că: 1. Mortalitatea a rămas aceiaşi până la 1932 la un procent aproape de Dr. C. DECULESCU invariabil de 21-24 la 1000 de locuitori. 2. Populaţia din mediu rural se cifrează la 82% faţă de restul de 18% pentru mediul orăşenesc. 3. Natalitatea e mare în mediul rural. Spre mediul rural de ei trebue îndreptată toată atenţia. Problema combaterei mortalitate la sate prezintă desigur greutăţi mari. • Satele sunt depărtate unele de altele, ceea ce îngreunează controlul sanitar, devenind uneori imposibil din cauza stărei drumurilor desfumdate. Starea culturală a ţăranului e foarte precară, iar spiritul lui conservator şi fatalist îl fac greu accesibil pentru o educaţie sanitară necesară prevenirei boalei sau cel puţin împiedicărei agravărei ei. La acestea adăugându-se şi slaba putere de contribuţie financiară a (Citiţi continuarea în pag. 11 a) Bade sunt economiile liberale? Cu şease luni în urmă, — când sa dat publicităţei programul partidului liberal, — ca şi în pragul alegerilor, — când pe toate zidurile şi gardurile din oraşe şi sate se afişa: «Ce vor realiza liberalii», — opinia publică a luat cunoştinţă, între altele, că guvernarea liberală va realiza mari economii, fără de care nu este posibil să ajungem la echilibrul absolut necesar în vremurile grele de astăzi. Am ştiut şi am spus de atunci, că anunţarea economiilor liberale în buget nu este decât simplă literatură electorală şi că de îndată ce vor trece alegerile se va da iama în banul statului. In primele zile de guvernare, ca să arunce praf în ochii mulţimei, liberalii au anunţat că subsecretarii de stat nu vor fi salariaţi, că vagoanele ministeriale vor fi desfiinţate, «din acelaş spirit de economie care animă guvernul» ! Au trecut numai trei luni de zile de când guvernul liberal s’a instalat la cârma ţării şi iată că se întâmplă exact ceia ce am prevăzut noi. Subsecretarii de stat primesc «diurne» cari echivalează, ba chiar întrec, salariile fixe primite de foştii subsecretari de stat din guvernul naţional-ţărănesc, iar vagoane ■ " . I ■ ------------- le ministeriale, ca şi automobilele autorităţilor, circulă la ordinile membrilor guvernului şi familiilor lor; din vreme în vreme, nu vagoane, ci trenuri ministeriale străbat ţara de la un cap la altul. Iată, aşadar, că toate făgăduelile de economii ale liberalilor nu au fost decât manevre electorale pentru impresionarea opiniei publice şi câştigarea unor voturi. Dar nu de salariile şi de vagoanele miniştrilor ţinem să ne ocupăm, ci de activitatea în departamentele respective, din punctul de vedere al economiilor atât de mult trâmbiţate acum câteva luni. Asistăm de la alegeri încoace la un adevărat delir al risipei banului public. Cotidian, în toate departamenele şi instituţiile de stat, se numesc funcţionari noui, fără nici o pricepere şi în majoritatea cazurilor fără nici un titlu, clientelă cunoscută a cluburilor liberale din Capitală şi provincie, oameni cari şi-au arătat, mai ales în ultimile alegeri, «devotamentul» lor faţă de partidul liberal. Toţi aceştia vin să înlocuiască în administraţia publică, elementele selecţionate prin concursuri şi titluri academice, numite tocmai în scopul de a purifica administraţia şi a o îndruma pe adevăratul ei făgaş. • Numai la cele patru primării din Capitală au fost numiţi până acum peste 800 funcţionari noui, clientelă electorală şi oameni de ceară ai mărimilor liberale. La Casa centrală a Asigurărilor sociale, instituţie pendinte de ministerul muncii, au fost numiţi de la alegeri încoace 216 funcţionari noui şi 106 medici noui. De asemenea la P. A. R. I. D., la C. A. P. S. şi la alte regii autonome s’au numit cu duiumul agenţi electorali ai partidului liberal. Nu mai vorbim de ministerele, cari au fost împănate de diurnişti şi de numeroşi titulari. Numai la Instrucţia publică numărul celor prevăzuţi în bugetul viitor trec de 1000 (citeşte una mie). Cunoscând toate acestea, te întrebi cu drept cuvânt: cine va plăti şi de unde, atâţi paraziţi ai bugetului ? Şi numai cunoscând adevărul, înţelegi rostul ordinului dat de ministrul de finanţe, că bugetul viitor trebue alcătuit cu o scădere de 15 la sută la material şi personal. Am ţinut să precizăm toate acestea, pentru a demasca în faţa opiniei publice ipocrizia şi minciuna actualilor guvernanţi. ... Europa Centrală continuă să fie teatrul unei activităţi diplomatice intense. Agitaţiile de la Viena şi Budapesta au devenit îngrijorătoare şi reclamă asupra lor atenţiunea lumii întregi. Italia şi-a dublat eforturile pentru a pune stăpânire definitivă în Europa Centrală, prin creiarea unui bloc italo-austro-maghiar, pe care d. Mussolini ar vroi să-l opună Micei înţelegeri. Tendinţa primitivă a şefului guvernului italian a fost dislocarea Micei Antante. In 1926 când s’a încheiat tratatul de amiciţie şi de asistenţă mutuală cu Ungaria, presa fascistă ca şi cea dela Budapesta, au jubilat acest eveniment. Lucrurile nu s’au întâmplat însă întocmai. Dimpotrivă. Mica înţelegere s’a consolidat şi şi-a ridicat prestigiul internaţional. Când a venit însă în discuţie încheerea pactului balcanic, presa italiană n’a menajat nici un atac la adresa d-lui Nicolae Titulescu, protagonistul antantelor politice regionale. Atitudinea Italiei a fost încoronată de astădată de succes. Bulgaria ca şi Albania, au refuzat să intre în înţelegerea balcanică. Astăzi, d. Mussolini îşi plimbă din nou planurile la Budapesta şi Viena, cu scopul de a «reorganiza Europa Centrală», sub egida Italiei, cum este de sine înţeles. Porteparde-ul ducelului, d. Suvich, a prezentat un nou plan în ce priveşte problema dunăreană, pe care însă atât Viena cât şi Budapesta l-au primit cu oarecari rezerve. Vizita colectivă a d-lor Dollfuss și Gömbös la d. Mussolini, fixată pentru 20 Martie, este pusă în legătură cu aceste rezerve, pe cari șeful guvernului fascist, ar dori să le ştie odată înlăturate. Planul mussolinian odată acceptat, d. Mussolini nu va ezita să împingă lucrurile până la ultima consecinţă, încercând să restaureze Habsburgii pe tronul Austro-Ungariei. Palatul Chigi nici nu mai face un secret cu aceste planuri, sperând, că numai în acest fel s’ar putea evita Anschluss-ul care va fi fatal mai mult pentru Italia, decât pentru alte state. Franţa şi Mica înţelegere, principalele interesate la menţinerea păcii, trebue să se opună cu ultima energie atât alipirei Austriei către Germania, cât şi restaurării Habsburgilor. O asemenea intervenţie s’a produs şi în 1830, când Anglia s’a opus ocupărei tronului Belgiei de către ducele de Nemours, deşi Franţa ar fi dorit nespus de mult să-şi realizeze planurile. Anglia a procedat atunci în interesul ei particular. Vrem să credem, că ea nu va refuza să procedeze şi astăzi la fel, când e vorba de interesul liniştei europene. 1. BULETIN EXTERN Efervescentă diplomatică