Dreptatea, martie 1936 (Anul 10, nr. 2509-2533)

1936-03-01 / nr. 2509

ANDI X NR. 2509.­­S, p epirel Taxele de b­ancare plaiue m mi- I merar conf, aprobării Direcţiui/e I Generale P. T . No 14.851. »­i­­ Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 . Telefon: Redacţia 303142, Ad­ţia 341(02 DECI, LINIŞTE »*« Toată lumea s’a cutremurat, au­­zindu-1 pe d. Goga — înainte de a­­legerea dela Mehedinţi, — că re­curge la violenţe. Apologetul meto­­delor tari ameninţa ţara cu răs­­boiul civil. Cine i se va opune, ne­cinstind­u-1 cu ştampila votului, va suferi de molestările teribile ale lăn­cierii or. La Suceava, în plin co­dru politic, haidăii d-lui Goga au dat câteva mici probe: au devastat cluburi, au sfărâmat maşinile, au aţinut la drumul mare. Doi foşti sfetnici ai tronului, d. prof. Costă­­chescu şi Potârcă, au fost opriţi şi cercetaţi. încurajat, d. Goga a încurajat. Intr’un interview, acordat presei i­­mediat după alegerile de la Sucea­va, a declarat categoric: «violenţa este în arsenalul nostru de luptă». Asmuţiţi, lăncierii au încercat la Mehedinţi, aceleaşi metode. Cine sunt aceşti teribili lăncieri, de cari trebuie să se sperie ţara? Nişte co­pii, — fiecare în parte poate cum se cade, — dar cam­ din când în când, mai depuneau şi o activitate extrauniversitară, spărgând cu sgo­mot de junete, câte un galantar e­­vreiesc. Dacă o anumită sensibilitate românească a aprobat gestul, asta n’a însemnat că în aceşti copii s’ar recunoaşte depozite de forţe explo­zive cari, deslănţuite la un singur ordin, ar băga în primejdie liniştea ţării. «Cămăşile albastre» au declanşat violenţele tocmai pentru a demon­stra principiul declamat de d. Go­ga: politica se face cu un «pic de cerebralitate». însuşi d. Goga ,un foarte cerebral căruia stă să-i ples­nească tigva de grămezile ideilor,— era gata să plătească «cu propria sa persoană», isbânda unei lupte de la care atâtea aşteaptă. Consecvenţi spuse or d-lui Goga,­­— bine şi definitiv a replicat d. Pe­­tr­rcă în Cameră, — şi preveniţi de «intelectualitatea» cu care s’a dus lupta la Suceava, am trimis şi noi echipe de «intelectuali» ca să lupte cu inteligenţele d-lui Goga. Astfel, unii George Cuza, Robu şi Tilică Ioanid, — cari terorizau la drumul mare, schingiuind şi lovind barbar, — i-am opus «delicateţea» argumen­telor lui Carabal­a, Peahă şi Cas­travete. Câteva cobiliţe peste spi­nările vitejilor, le-au înmuiat pentru totdeauna curajul. Lăncierii fugiau ca puii de potârniche, chemând aju­torul armatei, căreia guvernul îi dăduse consemnul să nu bată în ba­talioanele d-lui Goga. In timp ce primul ministru şi ministrul de in­terne, declarau de la posturile lor de mare răspundere, că «nu există legi» cari să permită punerea ordi­­nei la Mehedinţi, trupele de asalt ale führerului Goga, semănau peste tot teroarea. Până au venit «gărzile ţărăneşti» şi-au pus la respect co­piii. Şi atunci s’a dovedit că există şi legi şi că se poate obţine şi li­nişte. Alaltăeri,­­în Parlament, führerul a interpelat asupra alegerilor dela Mehedinţi- Patru ore s’a lamentat, într’un discurs fără ţesătură şi fă­ră «erupţia oratorică», râvnită de impetuosul om blond. S’a suit apoi, la tribună, celalt mare führer, Geor­ge Cuza şi într’o cuvântare rostită pe târvul gâtului răguşit, a icnit alte două ore. S’au jeluit parlamen­tarilor că la Mehedinţi au fost bă­tuţi măr, că nu ştiu care gardă ţă­rănească Ie-a frânt oasele, altora le-a luat cămăşile despuindu-i până la piele, iar altora, măi încăpăţânaţi pe puteriie lor, le-a mecit şi capul cu grindina câtorva isbituri la moacă. Nu mai cutezau oamenii să iese din conace­e ciocoieşti ale gre­coteilor Mehedinţului. Aşa s’au plâns p© rând şi d. Goga şi d. Cuza. Şi au pus, în cuvântări­le lor, toate accentele dela duioşie până la răcnet, solicitând fonduri­le milei omu­­i pentru a obţine sen­timentele fireşti ale compasiunii. «Bandiţii» de ţărănşiti i-au stâlcit in bătaie. Unde s’a mai pomenit Estal Parlamentul, însă, şi-a adus amin­te de declaraţiile d-lui Goga, de fap­tele d-lui Cuza şi de atitudinile răz­boinice ale d-lui Robu. Şi-a mai a­­dus aminte iarăşi, că gărzile ţără­neşti au luat fiinţă tocmai pentru a pune în ordine destrăbălatele mo­ravuri electorale ale robo-gogo-cu­­zelor. Şi-a adus aminte că d. Goga pozase, la Mehedinţi, în atitudini de dictator îndrăsneţ, plimbându se dominator în uniformă albastră Şi, când a văzut ce ţinută de sal­cie plângătoare, despletită de toa­te apucăturile, ca de data aceasta, i-a venit un fel de silă de aşa dic­tatori. Apologeţii violenţei, cari amenin­ţau până deunăzi ţara cu potopul, fiind gata a sacrifica până şi umi­la lor persoană, au cerut Parlamen­tului îndurarea, pretinzându-i să supună oprobiului pe naţional-ţără­­niştii. D. Goga şi-a adus aminte că, oricât de dărăpănată ctitoria lui anatomică devorată de morbii vi­ciului, tot mai bine este să n’o pu­nă în faţa oţelului că se poate să-i găurească axele. Şi s’a plâns. Noi, însă, spunem ţării: să fie ’n linişte, dictatorilor li s’a îmuiat co­joaca. I. Dobridor MOMENTE Definiţia tamăsii av­aitre Când am citit-o în ziarele de ieri dimineaţă, am crezut că-i o farsă reuşită şi nu artistică făcută d-lui Goga de un adversar, care, din în­tâmplare ar fi şi intelectual deşi nu naţional-cretin. Acum insă o citesc în oficiosul d-lui Goga Vra să zică e adevărată ! ► Până acum nici o lenjeră na dat încă definiţia cămăşii albastre. A dat-o ieri d. Goga. » Ştiţi ce-i cămaşa albastră ! «Este un act de conştiinţă indivi­duală». Exact aşa! Deaceia, pentru comoditate, d. Goga a şi adoptat-o. Până acum d. Robu o purta fără să ştie ce-i. De-acum fiecare cuzist, du­pă această definiţie hilariantă îşi va simţi conştiinţa individuală in că­maşă. Nici nu se poate ceva mai practic. Atunci când îţi simţi conştiinţa in­dividuală încărcată, îţi schimbi că­maşa albastră în care îţi stă conşti­­inţa, şi poţi s’o începi de la capăt. Conştiinţa individuală a d-lui Go­ga a cam stat întotdeauna în căma­şă, nu numai acum de când a dat-o cu albastru. Deaceia şi-a permis a­­tătea pete, deaceia s’a schimbat atât de permanent, deaceia a rămas aşa de superficială. Dar, cămaşa albastră nu-i numai atât. E «îmbrăcarea unei doctrine» ca să nu rămâe doctrina goală-golu­­ţă şi s-o vadă lumea. Când cămaşa e prea scurtă, doctri­na sufere. Doctrina d-lui Goga a în­ceput să simtă nevoia de a fi aco­perită. E un progres. E un semn de jenă. Aşa­dar doctrinele se îmbracă în cămaşă. Cămaşa albastră este însă şi mai mult. E un amalgam întreg, e o poe­zie simbolistă. Ea e şi un angajament moral, e un jurământ pe cămaşă. Ea e «a or­­dinei» în sensul în care uniforma albastră a jandarmului este a ordi­nal, şi este a credinţei; — e un fel de uniformă pentru sfinţi şi îngeri. Asta-i cămaşa albastrăl » Acum, după ce ştiţi ce este, băga­ţi-o peste cap d-lui Robu, şi vedeţi cum se potriveşte. Ce frumos şi estetic ridicol!! tentricii «Viitorul» este de-o fineţă morală şi de-o ipocrizie vicleană, care re­voltă­. Când citeşi comentările şedin­ţei de joi, te întrebi întâi din ce car­tier al Londrei s’au prăpăşit pe aici aceşti reprezentanţi ai constituţio-­­ nalismului englez, iar când ajungi la sfârşit şi-ţi aminteşte de lamen­tabilul spectacol de staul pe care l-a oferit, majoritatea în şedinţa de joi te întrebi apoi din ce suburbie a Is­tambului au ieşit aceşti precupeţi ai politicei româneşti. După ce au încurajat cu neruşi­nare coloratura cămăşilor albastre, după ce­ au fabricat ghioage în ate­­lierile căilor ferate, acum se ridică să reacţioneze verbal în contra po­liticei de dezagregare cu ghioage şi cămăşi . După ce şi în parlament încura­jează toate bestiile albastre, iar pri­mul ministru şi ministrul de interne fug de răspundere, şi în loc să ia măsuri de stabilire a ordine, lasă fiarele cu revolvere în arena Came­­merei, apoi o fac pe moraliştii la gazetă. Până nu se va introduce arderea pe rug pentru ipocriţi, viaţa politică este falsificată de aceşti şarla­nni care cred că mai pot specula prostia sau analfabetismul. Ghioaga şi cămaşa albastră sunt purtate de cuzişti, dar sunt instru­mente «Made în Clubul partidului liberal». Ministerul muncii a pierdut complet busola In­tegramraa meseriilor Ce cuprinde proectul redactat de d. Trei proecte de legi depuse spre legislativ. Care este proectul de Am scris în mai multe rânduri despre «anteproectul de lege pentru pregătirea profesională, exercitarea meseriilor şi a comerţului» şi am arătat toată confuzia, toate contra­dicţiile, întregul reacţionarism al a­­cestui anteproiect, adevărată încer­care de încătuşare a muncii naţio­nale. La obiecţiunile, foarte numeroase, ce s-au adus anteproiectului, condu­cătorii ministerului muncii au răs­puns invariabil că anteproiectul nu constitue decât o bază de discuţie şi că la redactarea lui definitivă se va ţine seamă de toate observaţiuni­­le şi propunerile făcute de organi­zaţiile profesionale interesate. Iată că am ajuns însă şi la aceas­tă fază de redactare definitivă a proiectului. D. Valeriu Roman a dat publicită­ţii în redactare definitivă a proiectu­lui său, editat la Monitorul Oficial. Ce desamăgire! Ce înşelare a tutu­ror speranţelor! Urm­ărind liniile mari ale proiectului, ne dăm sea­ma şi mai bine de consecinţele fu­neste ale amestecului politicianis­mului in domeniul legiferării inte­reselor profesionale. CE CUPRINDE PROIEC­TUL REDACTAT DE D. VALERIU ROMAN? Singura modificare a anteproeotu­­lui constă în scoaterea din Preve­derile legii a comercianţilor şi a in­dustriaşilor. Art 1 din proiect pre­cizează că legea ar fi să se aplice a­­cestora numai în ceea ce priveşte pre­gătirea profesională a salariaţilor lor! Conform acestei distincţii , Pro­iectul nu se mai ocupă nici de pre­gătirea profesională, nici de exame­nele pentru obţinerea bevretului­ şi nici de condiţiile de exercitare a Prof­es­iunei de comerciant şi indus­triaş. Şi totuşi, proiectul cuprinde o di­­poziţie flagrant contradictorie: art. 123-110 edictează o serie de dispozi­­ţiuni cu privire la calificarea meş­terilor şi a conducătorilor comer­ciali, în contradicţie vădită cu pre­vederile art. 1 din proiect. In celelalte texte se menţin aproa­pe în întregime dispoziţiile, confuz d»­ri­n acţionare ale proiectului, ploaia de taxe şi de regulamente, reglemen­tarea uceniciei, a şcolilor profesiona­le, a institutelor psihotechnice, exa­menele pentru obţinerea cărţii de meşter, pentru brevetul de executa­re a profesiunii, restricţiunile şi li­mitările anticonstituţionale ale pro­fesiunilor, dezavantajarea în fapt a organizaţiilor profesionale de sala­­riaţi şi recunoşterea ca persoane ju­ridice a Reuniunilor corporatiste de tip fascist, din Ardeal. Aşa­dar, în afară de indicaţiunile marelui patronat de la U.G.I.R. d. Valeriu Roman n'a ţinut seamă de nici un fel de observaţiuni ale or­ganizaţiilor de meseriaşi sau de muncitori Proiectul său nu este decât o altă variantă a anteproiectului, din care s’a scos, pe ici, pe colo, cuvintele de comercanţi şi industriaşi. TREI PROIECTE DE LEGI DEPUSE SPRE A­­VIZ LA CONSILIUL LE­­GISLATIV Anteproiectul a fost depus consi- Valeriu Roman? aviz consiliului lege oficial ? liului legislativ, de mai mult timp, pentru un aviz, zis informativ. Se ştie că acest aviz «informativ» a fost, pe toată linia, defavorabil. Pro­­iecul d-lui Valeriu Roman — din care a scos pe comercianţi şi indus­triaşi — tipărit, pe socoteala statu­lui la «Monitorul Oficial» — a fost depus, acum 2 săptamâni, consiliu­lui legislativ, spre aviz. Partea interesantă este acolo când, la consiliul le­gislativ s’a mai primit a­­cum 3 zile al treilea pro­iect de lege al meseriilor — scris la maşină — şi se spu­ne, trimis direct de d. mi­nistru I. Nistor, profund nemulţumit de proectul d-lui Valeriu Roman. Acest ultim proect (va fi intr’adevăr ultimul?) se pa­re că ţine seamă de unele observaţiuni ale organiza­ţiilor profesionale.­­ CARE ESTE PROIECTUL DE LEGE OFICIAL? In faţa acetei stări­ de lucruri, sun­tem în drept să ne întrebăm: care este proiectul­ de lege oficial? Şi ce însemnează acest «joc de-a legea», a­­ceastă neseriozitate, într’o proble­mă atâta importanţă socială şi na­ţională, ca problema meseriilor? Ministerul muncii e dator să lă­murească opinia publică profesio­nală, dezamăgită, înşelată şi de * «orientată de aceste proiecte avor­tate. N. N. Matheescu Pocăinţă? «Viitorul», oficios al guvernului a început să deschidă ochii asupra me­todelor balcanice şi sud-americane . Aşa s’ar parea dintr’un articol publicat orc. Oficiosul guvernului merge cu re­­muscarea până la a da sfaturi: «Tre­­bue să se renunţe la violenţă şi la această înverşunare duşmănoasă de care se folosesc elementele anar­hice». Să fi venit oare guvernului^ min­tea românului cea de Pe urmă?! Nu, e o nouă fază de ipocrizie ! «Viitorul» nu are autoritatea mo­rală de a da sfaturi de păzirea or­dinei, fiindcă guvernul Însuşi este acel care o sprijină şi care-i mana- ferul violenței. Guvernul este statul ma­jor al batalioanelor de a­­salt cuziste. A tolerat, pentru prima oară în istoria politică a țării, metoda sudamerica­­nă practicată de d. Nichi­­for Robu, primul sud-ame­­rican al României, în ale­gerea de la Suceava, fără ca să ia vre­o măsură. A tolerat cu o pasivitate ruşinoasă răsboiul civil de la Mehedinţi în care am fost lăsaţi în situaţia de a ne apăra singuri cum pu­tem, pentru ca să asigurăm posibilitatea de a face pro­pagandă şi libertatea ex­primarea dreptului de vot. A tolerat mărşăluirea de­­alungul ţării a batalioane­le«* sud-americane în uni­formă. Toate acestea s’au petre­cut în ochii lumii, în văzul întregei ţări. «Viitorul» spune că ţara s’a ţinut departe de aceste acte de violenţă. Din fericire, da! Dar s’a ţinut a­ Proape de ele, şi le-a încurajat gu­vernul şi aiei stă toată gravitatea faptului Nu are deci dreptul să se plângă că «zilnic se împroaşcă cu noroi frun­taşii ţării». Nimeni nu face altceva decât să asculte de imperativul conştiinţei sale şi să denunţe realitatea şi să o condamne. Vinovaţi de această scădere de Prestigiu este numai mediocritatea funestă a «fruntaşilor ţării» şi lipsa de respect pe care singuri şi-o acor­dă din plin, prin actele şi atitudi­nea lor. Autoritatea morală despre care scrie «Viitorul» nu se păstrează cu vorbe late care produc ridicolul prin contrastul dintre emfaza lor preten­ţioasă şi penibila realitate. Autoritatea morală se ține prin acte, prin atitudini morale. Una administrativă Declaraţia partidului naţional-ţărănesc D. Armand Călinescu a citit o declaraţie în Parlament referi­toare la legea administrativă în numele partidului naţional-ţără­nesc. Partidul liberal, aflat la sfâr­şitul penibil al guvernării, în­cearcă să treacă o lege adminis­trativă. D. Inculeţ nu vrea să plece în opoziţie până când nu va culege şi laurii legiferării. A anarhizat ţara. A intrat în­­ complicitate cu d-nii Goga şi­­ Cuza.. A dat libertate cohorte­­i lor de cămăşi albastre să tero­rizeze populaţia. In fiecare zi se devastează câte un colţ de ţară.­­ D. Inculeţ stă impasibil şi... legi­ferează. Deşi însărcinat cu menţ­­­ţinerea ordinei publice, deşi res-­i­ponsab­il de buna stare internă a­­ Statului român, d. Inculeţ se vi­sează Justinian al Bizanţului. D. prof. I. Hudiţă, deputat de Baia, a făcut ieri o relatare asu­pra unor devastări gogo-cuziste la Bacău. Dumineca trecută avea loc o întrunire locală naţional-ţărăni­­stă cu 1000 de săteni. Un grup de 70 de ţărani au sosit mai târziu la adunare. Poliţia şi armata au împiedi­cat acest grup să meargă pe tra­seul principal. Grupul de 70 de naţional-ţă­­rănişti, dornici de a asista, to­tuşi, la întrunire, a ocolit dru­mul şi a trecut prin faţa clubului cuzist. Clubul era păzit de 100 de că­măşi albastre, care au început să provoace. A urmat o încăerare. Bandele cuziste au­ fost puse pe goană. Şi cum Turcul plăteşte­­ în speţă paşnica populaţie evreias­că săracă — gogo-cuziştii s’au a­­pucat şi au devastat­­ cartierul evreesc. Au distrus sinagoga şi o stradă întreagă. Pagubele sunt de peste 10 milioane lei. Poliţia şi armata au păstrat o neutralitate binevoitoare în faţa devastărilor. In Parlament, d. Inculeţ a dat indicaţii d-lui Iuca să răspun­dă d-lui prof. I. Hudiţă. D. Iuca nu s’a emoţionat. A făcut chiar spirite cu sinagoga devastată. A fost viu felicitat de d. Goga. Dacă ministerul de Interne nu poate să menţină ordinea cu tot copiosul buget de care dispune­ţi cu toate leroaiele plătite d-lor nculeţ, Titeanu şi Iuca, în schimb, ministerul de Interne le­giferează. Moşeşte din greu la o lege administrativă. D. Armand Călinescu a între­bat pe bună dreptate: — Cu ce autoritate morală ? Ministerul de interne, fără nici o justificare şi călcând flagrant formele legale, prin acte de au­toritate a suspendat sau dizol­vat consiliile comunale introdu­când în locul lor comisiunii in­terimare compuse din oameni de partid. Sub pretextul unei reintrări în legalitate s’a votat un nou proect de lege impunându-se alegerea unor noui consilii. După doi ani, această lege a rămas neaplicată, deoarece ju­mătate din consiliile comunale şi judeţene, sunt şi astăzi conduse de comisiuni interimare. Acolo unde s’au efectuat ale­geri şi unde liberalii au rămas în minoritate, consiliile comunale au rămas neinstalate. Guvernul liberal nu mai are autoritatea morală să legifereze în acest domeniu. Proectul adus de d. Inculeţ de­parte de a însemna vreun pro­gres, duce în fapt la înlăturarea tuturor principiilor şi învăţătu­rilor câştigate prin ultimile le­gi­uri pentru asigurarea autono­miei administraţiilor locale, a unui regim de legalitate şi a unei mai bune gospodării a bu­nului public. Partidul naţional-ţărănesc re­fuză să discute la Cameră şi Se­nat acest proect. Dacă va trece acest proect ne­fast, partidul nostru şi-a rezer­vat dreptul de a-l modifica ra­dical. Pe frontul Hectivifism­i de OCTAV LIVEZEANU Apar „gărzile ţărăneşti“ . Fara îndoiala că situaţia intole­rabilă de la Mehedinţi, creiată de gogo-cuzişti, nu putea dăinui. Partidul naţional-ţârăi­esc nu se putea lăsa intimidat şi — în acelaş timpi — nu putea lăsa ţara pradă a­­narhiei. Cele petrecute cu o lună înain­te, la Suceava, trebuiau împiedecate de a se repeta la Severin. Când s’a văzut că tendinţa ban­­delor’ hitleriste este aceiaşi, când s’au produs p­i , ele­­ p­ăc­i ale ro­bilor gogo-cuzişti, exact după ca­lapodul celor din Bucovina — se­chestrări, devastări, atacuri la drumul mare, — când s’a constatat, în fine,, că d. Inculeţ continuă să doarmă şi că aceeaşi vinovată toleranţă a ministerului de interne, va încura­ja pe agresori, d. Mihalache a or­donat mobilizarea gărzilor ţărăneşti. Democraţia românească nu se pu­tea lăsa jugulată de bestin­e imbri­cate în cămăşi albastre. Un partid de ordine, ca cel naţional-ţărănesc, are răspundere în faţa ţării care i-a acordat şi-i va mai acorda în­crederea, un partid care-şi face po­litică sa serioasă, bazată pe rea­lităţi nu pe fantasmagorii şi pe lucruri de împrumut, avea datoria să intervină şi să curme desmă­­ţul. Cu atât mai mult trebuia s-o facă, cu cât „marele partid liberal”, moleşit, abdicase complect în faţa huliganismului. Nimeni nu se gândise să or­ganizeze, până acum, gărzile ţără­neşti în partidul naţional-ţărănesc. Nu se făcuse nici un plan, de or­ganizare, nici un plan de acţiune Şi totuşi, contând doar pe con­ştiinţa civică a ţăranilor, conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă dictatura, în primul rând pentru ei, s’a făcut apelul la sprijinul lor. Felul în care au răspuns, entu­ziaşti, dârzi, convinşi, a arătat tu­turor că nu se mai poate trece cu atâta uşurinţă peste vrerile celor de jos şi nu se mai pot face aran­jamente, fără consimţimântul lor. înfrângerea d-lui Goga nu a fost propriu zis la 18 Februarie. Atunci s’a remarcat doar actul oficial. Înfrângerea poetului cu cămaşă albastră s’a produs în ziua în ca­re conştiinţa ţărănească a reacţionat, organizând pe loc gărzile de apă­rare. Ceea ce pentru mercenarii d-lui George Cuza, — unii răsplătiţi cu bani, alţii cu examene de univer­sitate, luate fără nicio pregătire, alţii cu zorzoane şi cu cămăşi co­lorate ca sălbaticii ce-şi pun câte un chipiu în cap şi se declară ma­reşali — s’a făcut în patru ani de grea pregătire, pentru ţăranii cari ştiau ce au de făcut şi de a­­părat, s’a făcut în numai o săp­tămână. După apelul d-lui Miha­lche, în echipe perfect organizate, au în­ceput să sosească gărzile în Se­verin. Imi vor rămâne veşnic în min­te impresionantele clipe când ve­neau de pe tot întinsul ţării, mem­brii acestor gărzi. Şi voi păstra tot­deauna imaginea acestor oameni ho­tărâţi, cari străbateau din camio­nete deschise, pe un ger groaznic în picioare, câte 100-120 km. pe zi, însoţind şefii, pentru a-i apăra de furia bestiilor „intelectuale” ale lui Robu şi Novitzki. Fiecare din ei, era un fruntaş gospodar la el acasă. Mulţi erau foşti primari cari avuseseră încre-­­ derea satului lor. Dar ca şi în vreme de răsboiu, când patria e în pericol, au lăsat totul acasă şi au sărit să-şi apere dreptul lor şi să împiedice venirea la robia din care abia au scăpat. D. Goga care a dat ţării specta­colul de la Olteniţa, nu va pricepe desigur, măreţia gestului celui ce-şi lasă nevasta, copii şi gospodăria, pentru a-şi apăra un drept al lui, ce încearcă a fi cutropit de niște desmetici. Mercenarii albaştrii ai d-lui Go­ga mergeau în autobuze închise, pe bănci capitonate. Omul plătit, nu merge oricum. Trebuie să te îngrijești de el în mod special. Cel ce vine din convingere, mer­­ge oricum, preocupat doar de iz­bânda pe care trebuie s’o câştige. Aşi fi vrut să asiste „comandan­ţii” maimuţelor hitleriste, la sosi­rea ţăranilor vâlceni. Echipa d-lui Dinu Simion, compusă din 240 de (Citiţi continuarea în pag. 2-a) . Duminică 1 Martie 1936 2 lei Cu furca... «Viitorul» vorbeşte de :«instigări vinovate». Dar încurajările vinovatei * Oficiosul guvernului prevede o reacţiune pe urma «exceselor regre­tabile». Nu înţelegem însă titlul artico­lului: «Reacţiunea ce trebuie să se pro­ducă — ghioaga şi cămaşa». Apoi ghioaga şi cămaşa (albas­­tră) sunt amândouă — de aceiaşi parte. Cine reacţionează? ❖ «Ţara Noastră» a început să pu­­b­ice isprăvite haidamacilor gogo­­cuzişti. Primul articol apărut eri, este intitulat: «Haiducii la lucru». m «HMmmmmmmmmmmm-- mmm Sieger! cu grăunţe şi loturi de case ! De câte ori votul cetăţenesc are prilejul să-şi exprime încrederea într’un partid serios, sufragale se îndreaptă, neprecupeţit, către par­tidul naţional-ţărănesc. Nu numai în rezultatele din a­­legerile recente, dela Hundoara şi Mehedinţi, se poate constata a­­cest fapt. Cercetaţi comunicatele ce vin după fiecare alegere ju­deţeană sau comunală şi veţi ve­rifica o popularitate pe care nici o presiune din partea guvernului sau a organizaţiilor lo­cale libe-,, rale n’o poate desminţi.­­ Ţara acordă în întregime, toa­tă încrederea singurului par­tid de guvernământ, partidul na­ţional-ţărănesc.­­ Dar un nou fapt ne îndeamnă­ să reamintim lucruri cunoscute, de altfel, de toată lumea. La Is­mail au fost, de curând, alegeri în câteva comune rurale. Şi acolo, precum în atâtea regiuni, funcţio­nează comisiuni interimare. Re­gu­­tatul alegerilor judeţene din 18 Februarie 1935, în care liberalii­­au fost înfrânţi a făcut să în­târzie aceste alegeri. Sau, ele au fost effectuate în serii mici, pen­tru a evita o cădere inevitabilă1.­ La Ismail însă, şeful organi­zaţiei liberale este d. Sergiu Dumi­­triu. D-sa ştie să aştepte. Şi a aş­teptat un an întreg. In care vre­me a pregătit un teren care pre­simţea că nu-i aparţine. Astfel, ca să-şi atragă oamenii, a pus în acţiune mijloace reprobabile, de­rogând deja legile în vigoare. A început d-sa să împartă­ jocuri de case partizanilor. A­ măsurat ici, a măsurat colo, din locurile Primăriei şi a împărţit totul agenţilor electorali, ca şi cum averea publică i-ar fi apar­ţinut. Fără să apeleze la legii, care în această privinţă sunt ca­tegorice: legea administrativă, cât şi legea contabilităţii publice. Sis­temul era fericit şi trebuia aplicat mai departe. Aşa a fost la Ismail, aşa a fost şi la Bol­grad, unde în’ vederea alegerilor s’au distribuit loturi din piaţa Cuza-Vodă. Ceea ce a făcut d. Sergiu Du­­mitriu în regiunile unde se află fief­ul său electoral este un furt din averea publică, iar o anchetă obiectivă ar descoperi, poate, şi alte dedesubturi. Ţara aceasta e jecmănită în folosul câtorva inşi. Interese mărunte şi ambiţii ne­stăpânite pun în mişcare forţele oarbe ale instinctelor primare. In Basarabia, unde spectrul foa­mei se strecoară în locurile în care­ altădată belşugul se revărsa pestei ţarinile şi podgoriile fertile, astăzi oamenii sunt siliţi să primească pomana d-lui Sergiu Dumitriu. La sate, unde lipsa este cu mult mai crâncenă decât în târguri,­­ grăunţele pentru însămânţare şi hrană sunt refuzate micilor agri­cultori, când nu sunt membri ai partidului liberal. Specularea mizeriei şi a des­­nădejdei în care se sbat sătenii basarabeni este un joc primejdios. Şi de urmările acestui joc nu vor scăpa actualii conducători. CETITI IN PAGINA ll­al­ul A­li l­a Afacerea Grosz Interpelarea d-lui Grigore Garevicu la Senat

Next