Dreptatea, martie 1936 (Anul 10, nr. 2509-2533)
1936-03-01 / nr. 2509
ANDI X NR. 2509.S, p epirel Taxele de bancare plaiue m mi- I merar conf, aprobării Direcţiui/e I Generale P. T . No 14.851. »i Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 . Telefon: Redacţia 303142, Adţia 341(02 DECI, LINIŞTE »*« Toată lumea s’a cutremurat, auzindu-1 pe d. Goga — înainte de alegerea dela Mehedinţi, — că recurge la violenţe. Apologetul metodelor tari ameninţa ţara cu răsboiul civil. Cine i se va opune, necinstindu-1 cu ştampila votului, va suferi de molestările teribile ale lăncierii or. La Suceava, în plin codru politic, haidăii d-lui Goga au dat câteva mici probe: au devastat cluburi, au sfărâmat maşinile, au aţinut la drumul mare. Doi foşti sfetnici ai tronului, d. prof. Costăchescu şi Potârcă, au fost opriţi şi cercetaţi. încurajat, d. Goga a încurajat. Intr’un interview, acordat presei imediat după alegerile de la Suceava, a declarat categoric: «violenţa este în arsenalul nostru de luptă». Asmuţiţi, lăncierii au încercat la Mehedinţi, aceleaşi metode. Cine sunt aceşti teribili lăncieri, de cari trebuie să se sperie ţara? Nişte copii, — fiecare în parte poate cum se cade, — dar cam din când în când, mai depuneau şi o activitate extrauniversitară, spărgând cu sgomot de junete, câte un galantar evreiesc. Dacă o anumită sensibilitate românească a aprobat gestul, asta n’a însemnat că în aceşti copii s’ar recunoaşte depozite de forţe explozive cari, deslănţuite la un singur ordin, ar băga în primejdie liniştea ţării. «Cămăşile albastre» au declanşat violenţele tocmai pentru a demonstra principiul declamat de d. Goga: politica se face cu un «pic de cerebralitate». însuşi d. Goga ,un foarte cerebral căruia stă să-i plesnească tigva de grămezile ideilor,— era gata să plătească «cu propria sa persoană», isbânda unei lupte de la care atâtea aşteaptă. Consecvenţi spuse or d-lui Goga,— bine şi definitiv a replicat d. Petrrcă în Cameră, — şi preveniţi de «intelectualitatea» cu care s’a dus lupta la Suceava, am trimis şi noi echipe de «intelectuali» ca să lupte cu inteligenţele d-lui Goga. Astfel, unii George Cuza, Robu şi Tilică Ioanid, — cari terorizau la drumul mare, schingiuind şi lovind barbar, — i-am opus «delicateţea» argumentelor lui Carabala, Peahă şi Castravete. Câteva cobiliţe peste spinările vitejilor, le-au înmuiat pentru totdeauna curajul. Lăncierii fugiau ca puii de potârniche, chemând ajutorul armatei, căreia guvernul îi dăduse consemnul să nu bată în batalioanele d-lui Goga. In timp ce primul ministru şi ministrul de interne, declarau de la posturile lor de mare răspundere, că «nu există legi» cari să permită punerea ordinei la Mehedinţi, trupele de asalt ale führerului Goga, semănau peste tot teroarea. Până au venit «gărzile ţărăneşti» şi-au pus la respect copiii. Şi atunci s’a dovedit că există şi legi şi că se poate obţine şi linişte. Alaltăeri,în Parlament, führerul a interpelat asupra alegerilor dela Mehedinţi- Patru ore s’a lamentat, într’un discurs fără ţesătură şi fără «erupţia oratorică», râvnită de impetuosul om blond. S’a suit apoi, la tribună, celalt mare führer, George Cuza şi într’o cuvântare rostită pe târvul gâtului răguşit, a icnit alte două ore. S’au jeluit parlamentarilor că la Mehedinţi au fost bătuţi măr, că nu ştiu care gardă ţărănească Ie-a frânt oasele, altora le-a luat cămăşile despuindu-i până la piele, iar altora, măi încăpăţânaţi pe puteriie lor, le-a mecit şi capul cu grindina câtorva isbituri la moacă. Nu mai cutezau oamenii să iese din conacee ciocoieşti ale grecoteilor Mehedinţului. Aşa s’au plâns p© rând şi d. Goga şi d. Cuza. Şi au pus, în cuvântările lor, toate accentele dela duioşie până la răcnet, solicitând fondurile milei omui pentru a obţine sentimentele fireşti ale compasiunii. «Bandiţii» de ţărănşiti i-au stâlcit in bătaie. Unde s’a mai pomenit Estal Parlamentul, însă, şi-a adus aminte de declaraţiile d-lui Goga, de faptele d-lui Cuza şi de atitudinile războinice ale d-lui Robu. Şi-a mai adus aminte iarăşi, că gărzile ţărăneşti au luat fiinţă tocmai pentru a pune în ordine destrăbălatele moravuri electorale ale robo-gogo-cuzelor. Şi-a adus aminte că d. Goga pozase, la Mehedinţi, în atitudini de dictator îndrăsneţ, plimbându se dominator în uniformă albastră Şi, când a văzut ce ţinută de salcie plângătoare, despletită de toate apucăturile, ca de data aceasta, i-a venit un fel de silă de aşa dictatori. Apologeţii violenţei, cari ameninţau până deunăzi ţara cu potopul, fiind gata a sacrifica până şi umila lor persoană, au cerut Parlamentului îndurarea, pretinzându-i să supună oprobiului pe naţional-ţărăniştii. D. Goga şi-a adus aminte că, oricât de dărăpănată ctitoria lui anatomică devorată de morbii viciului, tot mai bine este să n’o pună în faţa oţelului că se poate să-i găurească axele. Şi s’a plâns. Noi, însă, spunem ţării: să fie ’n linişte, dictatorilor li s’a îmuiat cojoaca. I. Dobridor MOMENTE Definiţia tamăsii avaitre Când am citit-o în ziarele de ieri dimineaţă, am crezut că-i o farsă reuşită şi nu artistică făcută d-lui Goga de un adversar, care, din întâmplare ar fi şi intelectual deşi nu naţional-cretin. Acum insă o citesc în oficiosul d-lui Goga Vra să zică e adevărată ! ► Până acum nici o lenjeră na dat încă definiţia cămăşii albastre. A dat-o ieri d. Goga. » Ştiţi ce-i cămaşa albastră ! «Este un act de conştiinţă individuală». Exact aşa! Deaceia, pentru comoditate, d. Goga a şi adoptat-o. Până acum d. Robu o purta fără să ştie ce-i. De-acum fiecare cuzist, după această definiţie hilariantă îşi va simţi conştiinţa individuală in cămaşă. Nici nu se poate ceva mai practic. Atunci când îţi simţi conştiinţa individuală încărcată, îţi schimbi cămaşa albastră în care îţi stă conştiinţa, şi poţi s’o începi de la capăt. Conştiinţa individuală a d-lui Goga a cam stat întotdeauna în cămaşă, nu numai acum de când a dat-o cu albastru. Deaceia şi-a permis atătea pete, deaceia s’a schimbat atât de permanent, deaceia a rămas aşa de superficială. Dar, cămaşa albastră nu-i numai atât. E «îmbrăcarea unei doctrine» ca să nu rămâe doctrina goală-goluţă şi s-o vadă lumea. Când cămaşa e prea scurtă, doctrina sufere. Doctrina d-lui Goga a început să simtă nevoia de a fi acoperită. E un progres. E un semn de jenă. Aşadar doctrinele se îmbracă în cămaşă. Cămaşa albastră este însă şi mai mult. E un amalgam întreg, e o poezie simbolistă. Ea e şi un angajament moral, e un jurământ pe cămaşă. Ea e «a ordinei» în sensul în care uniforma albastră a jandarmului este a ordinal, şi este a credinţei; — e un fel de uniformă pentru sfinţi şi îngeri. Asta-i cămaşa albastrăl » Acum, după ce ştiţi ce este, băgaţi-o peste cap d-lui Robu, şi vedeţi cum se potriveşte. Ce frumos şi estetic ridicol!! tentricii «Viitorul» este de-o fineţă morală şi de-o ipocrizie vicleană, care revoltă. Când citeşi comentările şedinţei de joi, te întrebi întâi din ce cartier al Londrei s’au prăpăşit pe aici aceşti reprezentanţi ai constituţio- nalismului englez, iar când ajungi la sfârşit şi-ţi aminteşte de lamentabilul spectacol de staul pe care l-a oferit, majoritatea în şedinţa de joi te întrebi apoi din ce suburbie a Istambului au ieşit aceşti precupeţi ai politicei româneşti. După ce au încurajat cu neruşinare coloratura cămăşilor albastre, după ce au fabricat ghioage în atelierile căilor ferate, acum se ridică să reacţioneze verbal în contra politicei de dezagregare cu ghioage şi cămăşi . După ce şi în parlament încurajează toate bestiile albastre, iar primul ministru şi ministrul de interne fug de răspundere, şi în loc să ia măsuri de stabilire a ordine, lasă fiarele cu revolvere în arena Camemerei, apoi o fac pe moraliştii la gazetă. Până nu se va introduce arderea pe rug pentru ipocriţi, viaţa politică este falsificată de aceşti şarlanni care cred că mai pot specula prostia sau analfabetismul. Ghioaga şi cămaşa albastră sunt purtate de cuzişti, dar sunt instrumente «Made în Clubul partidului liberal». Ministerul muncii a pierdut complet busola Integramraa meseriilor Ce cuprinde proectul redactat de d. Trei proecte de legi depuse spre legislativ. Care este proectul de Am scris în mai multe rânduri despre «anteproectul de lege pentru pregătirea profesională, exercitarea meseriilor şi a comerţului» şi am arătat toată confuzia, toate contradicţiile, întregul reacţionarism al acestui anteproiect, adevărată încercare de încătuşare a muncii naţionale. La obiecţiunile, foarte numeroase, ce s-au adus anteproiectului, conducătorii ministerului muncii au răspuns invariabil că anteproiectul nu constitue decât o bază de discuţie şi că la redactarea lui definitivă se va ţine seamă de toate observaţiunile şi propunerile făcute de organizaţiile profesionale interesate. Iată că am ajuns însă şi la această fază de redactare definitivă a proiectului. D. Valeriu Roman a dat publicităţii în redactare definitivă a proiectului său, editat la Monitorul Oficial. Ce desamăgire! Ce înşelare a tuturor speranţelor! Urmărind liniile mari ale proiectului, ne dăm seama şi mai bine de consecinţele funeste ale amestecului politicianismului in domeniul legiferării intereselor profesionale. CE CUPRINDE PROIECTUL REDACTAT DE D. VALERIU ROMAN? Singura modificare a anteproeotului constă în scoaterea din Prevederile legii a comercianţilor şi a industriaşilor. Art 1 din proiect precizează că legea ar fi să se aplice acestora numai în ceea ce priveşte pregătirea profesională a salariaţilor lor! Conform acestei distincţii , Proiectul nu se mai ocupă nici de pregătirea profesională, nici de examenele pentru obţinerea bevretului şi nici de condiţiile de exercitare a Profesiunei de comerciant şi industriaş. Şi totuşi, proiectul cuprinde o dipoziţie flagrant contradictorie: art. 123-110 edictează o serie de dispoziţiuni cu privire la calificarea meşterilor şi a conducătorilor comerciali, în contradicţie vădită cu prevederile art. 1 din proiect. In celelalte texte se menţin aproape în întregime dispoziţiile, confuz d»rin acţionare ale proiectului, ploaia de taxe şi de regulamente, reglementarea uceniciei, a şcolilor profesionale, a institutelor psihotechnice, examenele pentru obţinerea cărţii de meşter, pentru brevetul de executare a profesiunii, restricţiunile şi limitările anticonstituţionale ale profesiunilor, dezavantajarea în fapt a organizaţiilor profesionale de salariaţi şi recunoşterea ca persoane juridice a Reuniunilor corporatiste de tip fascist, din Ardeal. Aşadar, în afară de indicaţiunile marelui patronat de la U.G.I.R. d. Valeriu Roman n'a ţinut seamă de nici un fel de observaţiuni ale organizaţiilor de meseriaşi sau de muncitori Proiectul său nu este decât o altă variantă a anteproiectului, din care s’a scos, pe ici, pe colo, cuvintele de comercanţi şi industriaşi. TREI PROIECTE DE LEGI DEPUSE SPRE AVIZ LA CONSILIUL LEGISLATIV Anteproiectul a fost depus consi- Valeriu Roman? aviz consiliului lege oficial ? liului legislativ, de mai mult timp, pentru un aviz, zis informativ. Se ştie că acest aviz «informativ» a fost, pe toată linia, defavorabil. Proiecul d-lui Valeriu Roman — din care a scos pe comercianţi şi industriaşi — tipărit, pe socoteala statului la «Monitorul Oficial» — a fost depus, acum 2 săptamâni, consiliului legislativ, spre aviz. Partea interesantă este acolo când, la consiliul legislativ s’a mai primit acum 3 zile al treilea proiect de lege al meseriilor — scris la maşină — şi se spune, trimis direct de d. ministru I. Nistor, profund nemulţumit de proectul d-lui Valeriu Roman. Acest ultim proect (va fi intr’adevăr ultimul?) se pare că ţine seamă de unele observaţiuni ale organizaţiilor profesionale. CARE ESTE PROIECTUL DE LEGE OFICIAL? In faţa acetei stări de lucruri, suntem în drept să ne întrebăm: care este proiectul de lege oficial? Şi ce însemnează acest «joc de-a legea», această neseriozitate, într’o problemă atâta importanţă socială şi naţională, ca problema meseriilor? Ministerul muncii e dator să lămurească opinia publică profesională, dezamăgită, înşelată şi de * «orientată de aceste proiecte avortate. N. N. Matheescu Pocăinţă? «Viitorul», oficios al guvernului a început să deschidă ochii asupra metodelor balcanice şi sud-americane . Aşa s’ar parea dintr’un articol publicat orc. Oficiosul guvernului merge cu remuscarea până la a da sfaturi: «Trebue să se renunţe la violenţă şi la această înverşunare duşmănoasă de care se folosesc elementele anarhice». Să fi venit oare guvernului^ mintea românului cea de Pe urmă?! Nu, e o nouă fază de ipocrizie ! «Viitorul» nu are autoritatea morală de a da sfaturi de păzirea ordinei, fiindcă guvernul Însuşi este acel care o sprijină şi care-i mana- ferul violenței. Guvernul este statul major al batalioanelor de asalt cuziste. A tolerat, pentru prima oară în istoria politică a țării, metoda sudamericană practicată de d. Nichifor Robu, primul sud-american al României, în alegerea de la Suceava, fără ca să ia vreo măsură. A tolerat cu o pasivitate ruşinoasă răsboiul civil de la Mehedinţi în care am fost lăsaţi în situaţia de a ne apăra singuri cum putem, pentru ca să asigurăm posibilitatea de a face propagandă şi libertatea exprimarea dreptului de vot. A tolerat mărşăluirea dealungul ţării a batalioanele«* sud-americane în uniformă. Toate acestea s’au petrecut în ochii lumii, în văzul întregei ţări. «Viitorul» spune că ţara s’a ţinut departe de aceste acte de violenţă. Din fericire, da! Dar s’a ţinut a Proape de ele, şi le-a încurajat guvernul şi aiei stă toată gravitatea faptului Nu are deci dreptul să se plângă că «zilnic se împroaşcă cu noroi fruntaşii ţării». Nimeni nu face altceva decât să asculte de imperativul conştiinţei sale şi să denunţe realitatea şi să o condamne. Vinovaţi de această scădere de Prestigiu este numai mediocritatea funestă a «fruntaşilor ţării» şi lipsa de respect pe care singuri şi-o acordă din plin, prin actele şi atitudinea lor. Autoritatea morală despre care scrie «Viitorul» nu se păstrează cu vorbe late care produc ridicolul prin contrastul dintre emfaza lor pretenţioasă şi penibila realitate. Autoritatea morală se ține prin acte, prin atitudini morale. Una administrativă Declaraţia partidului naţional-ţărănesc D. Armand Călinescu a citit o declaraţie în Parlament referitoare la legea administrativă în numele partidului naţional-ţărănesc. Partidul liberal, aflat la sfârşitul penibil al guvernării, încearcă să treacă o lege administrativă. D. Inculeţ nu vrea să plece în opoziţie până când nu va culege şi laurii legiferării. A anarhizat ţara. A intrat în complicitate cu d-nii Goga şi Cuza.. A dat libertate cohortei lor de cămăşi albastre să terorizeze populaţia. In fiecare zi se devastează câte un colţ de ţară. D. Inculeţ stă impasibil şi... legiferează. Deşi însărcinat cu menţţinerea ordinei publice, deşi res-iponsabil de buna stare internă a Statului român, d. Inculeţ se visează Justinian al Bizanţului. D. prof. I. Hudiţă, deputat de Baia, a făcut ieri o relatare asupra unor devastări gogo-cuziste la Bacău. Dumineca trecută avea loc o întrunire locală naţional-ţărănistă cu 1000 de săteni. Un grup de 70 de ţărani au sosit mai târziu la adunare. Poliţia şi armata au împiedicat acest grup să meargă pe traseul principal. Grupul de 70 de naţional-ţărănişti, dornici de a asista, totuşi, la întrunire, a ocolit drumul şi a trecut prin faţa clubului cuzist. Clubul era păzit de 100 de cămăşi albastre, care au început să provoace. A urmat o încăerare. Bandele cuziste au fost puse pe goană. Şi cum Turcul plăteşte în speţă paşnica populaţie evreiască săracă — gogo-cuziştii s’au apucat şi au devastat cartierul evreesc. Au distrus sinagoga şi o stradă întreagă. Pagubele sunt de peste 10 milioane lei. Poliţia şi armata au păstrat o neutralitate binevoitoare în faţa devastărilor. In Parlament, d. Inculeţ a dat indicaţii d-lui Iuca să răspundă d-lui prof. I. Hudiţă. D. Iuca nu s’a emoţionat. A făcut chiar spirite cu sinagoga devastată. A fost viu felicitat de d. Goga. Dacă ministerul de Interne nu poate să menţină ordinea cu tot copiosul buget de care dispuneţi cu toate leroaiele plătite d-lor nculeţ, Titeanu şi Iuca, în schimb, ministerul de Interne legiferează. Moşeşte din greu la o lege administrativă. D. Armand Călinescu a întrebat pe bună dreptate: — Cu ce autoritate morală ? Ministerul de interne, fără nici o justificare şi călcând flagrant formele legale, prin acte de autoritate a suspendat sau dizolvat consiliile comunale introducând în locul lor comisiunii interimare compuse din oameni de partid. Sub pretextul unei reintrări în legalitate s’a votat un nou proect de lege impunându-se alegerea unor noui consilii. După doi ani, această lege a rămas neaplicată, deoarece jumătate din consiliile comunale şi judeţene, sunt şi astăzi conduse de comisiuni interimare. Acolo unde s’au efectuat alegeri şi unde liberalii au rămas în minoritate, consiliile comunale au rămas neinstalate. Guvernul liberal nu mai are autoritatea morală să legifereze în acest domeniu. Proectul adus de d. Inculeţ departe de a însemna vreun progres, duce în fapt la înlăturarea tuturor principiilor şi învăţăturilor câştigate prin ultimile legiuri pentru asigurarea autonomiei administraţiilor locale, a unui regim de legalitate şi a unei mai bune gospodării a bunului public. Partidul naţional-ţărănesc refuză să discute la Cameră şi Senat acest proect. Dacă va trece acest proect nefast, partidul nostru şi-a rezervat dreptul de a-l modifica radical. Pe frontul Hectivifismi de OCTAV LIVEZEANU Apar „gărzile ţărăneşti“ . Fara îndoiala că situaţia intolerabilă de la Mehedinţi, creiată de gogo-cuzişti, nu putea dăinui. Partidul naţional-ţârăiesc nu se putea lăsa intimidat şi — în acelaş timpi — nu putea lăsa ţara pradă anarhiei. Cele petrecute cu o lună înainte, la Suceava, trebuiau împiedecate de a se repeta la Severin. Când s’a văzut că tendinţa bandelor’ hitleriste este aceiaşi, când s’au produs pi , ele păci ale robilor gogo-cuzişti, exact după calapodul celor din Bucovina — sechestrări, devastări, atacuri la drumul mare, — când s’a constatat, în fine,, că d. Inculeţ continuă să doarmă şi că aceeaşi vinovată toleranţă a ministerului de interne, va încuraja pe agresori, d. Mihalache a ordonat mobilizarea gărzilor ţărăneşti. Democraţia românească nu se putea lăsa jugulată de bestine imbricate în cămăşi albastre. Un partid de ordine, ca cel naţional-ţărănesc, are răspundere în faţa ţării care i-a acordat şi-i va mai acorda încrederea, un partid care-şi face politică sa serioasă, bazată pe realităţi nu pe fantasmagorii şi pe lucruri de împrumut, avea datoria să intervină şi să curme desmăţul. Cu atât mai mult trebuia s-o facă, cu cât „marele partid liberal”, moleşit, abdicase complect în faţa huliganismului. Nimeni nu se gândise să organizeze, până acum, gărzile ţărăneşti în partidul naţional-ţărănesc. Nu se făcuse nici un plan, de organizare, nici un plan de acţiune Şi totuşi, contând doar pe conştiinţa civică a ţăranilor, conştienţi de pericolul pe care-l reprezintă dictatura, în primul rând pentru ei, s’a făcut apelul la sprijinul lor. Felul în care au răspuns, entuziaşti, dârzi, convinşi, a arătat tuturor că nu se mai poate trece cu atâta uşurinţă peste vrerile celor de jos şi nu se mai pot face aranjamente, fără consimţimântul lor. înfrângerea d-lui Goga nu a fost propriu zis la 18 Februarie. Atunci s’a remarcat doar actul oficial. Înfrângerea poetului cu cămaşă albastră s’a produs în ziua în care conştiinţa ţărănească a reacţionat, organizând pe loc gărzile de apărare. Ceea ce pentru mercenarii d-lui George Cuza, — unii răsplătiţi cu bani, alţii cu examene de universitate, luate fără nicio pregătire, alţii cu zorzoane şi cu cămăşi colorate ca sălbaticii ce-şi pun câte un chipiu în cap şi se declară mareşali — s’a făcut în patru ani de grea pregătire, pentru ţăranii cari ştiau ce au de făcut şi de apărat, s’a făcut în numai o săptămână. După apelul d-lui Mihalche, în echipe perfect organizate, au început să sosească gărzile în Severin. Imi vor rămâne veşnic în minte impresionantele clipe când veneau de pe tot întinsul ţării, membrii acestor gărzi. Şi voi păstra totdeauna imaginea acestor oameni hotărâţi, cari străbateau din camionete deschise, pe un ger groaznic în picioare, câte 100-120 km. pe zi, însoţind şefii, pentru a-i apăra de furia bestiilor „intelectuale” ale lui Robu şi Novitzki. Fiecare din ei, era un fruntaş gospodar la el acasă. Mulţi erau foşti primari cari avuseseră încre- derea satului lor. Dar ca şi în vreme de răsboiu, când patria e în pericol, au lăsat totul acasă şi au sărit să-şi apere dreptul lor şi să împiedice venirea la robia din care abia au scăpat. D. Goga care a dat ţării spectacolul de la Olteniţa, nu va pricepe desigur, măreţia gestului celui ce-şi lasă nevasta, copii şi gospodăria, pentru a-şi apăra un drept al lui, ce încearcă a fi cutropit de niște desmetici. Mercenarii albaştrii ai d-lui Goga mergeau în autobuze închise, pe bănci capitonate. Omul plătit, nu merge oricum. Trebuie să te îngrijești de el în mod special. Cel ce vine din convingere, merge oricum, preocupat doar de izbânda pe care trebuie s’o câştige. Aşi fi vrut să asiste „comandanţii” maimuţelor hitleriste, la sosirea ţăranilor vâlceni. Echipa d-lui Dinu Simion, compusă din 240 de (Citiţi continuarea în pag. 2-a) . Duminică 1 Martie 1936 2 lei Cu furca... «Viitorul» vorbeşte de :«instigări vinovate». Dar încurajările vinovatei * Oficiosul guvernului prevede o reacţiune pe urma «exceselor regretabile». Nu înţelegem însă titlul articolului: «Reacţiunea ce trebuie să se producă — ghioaga şi cămaşa». Apoi ghioaga şi cămaşa (albastră) sunt amândouă — de aceiaşi parte. Cine reacţionează? ❖ «Ţara Noastră» a început să pubice isprăvite haidamacilor gogocuzişti. Primul articol apărut eri, este intitulat: «Haiducii la lucru». m «HMmmmmmmmmmmm-- mmm Sieger! cu grăunţe şi loturi de case ! De câte ori votul cetăţenesc are prilejul să-şi exprime încrederea într’un partid serios, sufragale se îndreaptă, neprecupeţit, către partidul naţional-ţărănesc. Nu numai în rezultatele din alegerile recente, dela Hundoara şi Mehedinţi, se poate constata acest fapt. Cercetaţi comunicatele ce vin după fiecare alegere judeţeană sau comunală şi veţi verifica o popularitate pe care nici o presiune din partea guvernului sau a organizaţiilor locale libe-,, rale n’o poate desminţi. Ţara acordă în întregime, toată încrederea singurului partid de guvernământ, partidul naţional-ţărănesc. Dar un nou fapt ne îndeamnă să reamintim lucruri cunoscute, de altfel, de toată lumea. La Ismail au fost, de curând, alegeri în câteva comune rurale. Şi acolo, precum în atâtea regiuni, funcţionează comisiuni interimare. Regutatul alegerilor judeţene din 18 Februarie 1935, în care liberaliiau fost înfrânţi a făcut să întârzie aceste alegeri. Sau, ele au fost effectuate în serii mici, pentru a evita o cădere inevitabilă1. La Ismail însă, şeful organizaţiei liberale este d. Sergiu Dumitriu. D-sa ştie să aştepte. Şi a aşteptat un an întreg. In care vreme a pregătit un teren care presimţea că nu-i aparţine. Astfel, ca să-şi atragă oamenii, a pus în acţiune mijloace reprobabile, derogând deja legile în vigoare. A început d-sa să împartă jocuri de case partizanilor. A măsurat ici, a măsurat colo, din locurile Primăriei şi a împărţit totul agenţilor electorali, ca şi cum averea publică i-ar fi aparţinut. Fără să apeleze la legii, care în această privinţă sunt categorice: legea administrativă, cât şi legea contabilităţii publice. Sistemul era fericit şi trebuia aplicat mai departe. Aşa a fost la Ismail, aşa a fost şi la Bolgrad, unde în’ vederea alegerilor s’au distribuit loturi din piaţa Cuza-Vodă. Ceea ce a făcut d. Sergiu Dumitriu în regiunile unde se află fieful său electoral este un furt din averea publică, iar o anchetă obiectivă ar descoperi, poate, şi alte dedesubturi. Ţara aceasta e jecmănită în folosul câtorva inşi. Interese mărunte şi ambiţii nestăpânite pun în mişcare forţele oarbe ale instinctelor primare. In Basarabia, unde spectrul foamei se strecoară în locurile în care altădată belşugul se revărsa pestei ţarinile şi podgoriile fertile, astăzi oamenii sunt siliţi să primească pomana d-lui Sergiu Dumitriu. La sate, unde lipsa este cu mult mai crâncenă decât în târguri, grăunţele pentru însămânţare şi hrană sunt refuzate micilor agricultori, când nu sunt membri ai partidului liberal. Specularea mizeriei şi a desnădejdei în care se sbat sătenii basarabeni este un joc primejdios. Şi de urmările acestui joc nu vor scăpa actualii conducători. CETITI IN PAGINA llalul Ali la Afacerea Grosz Interpelarea d-lui Grigore Garevicu la Senat