Dreptatea, mai 1936 (Anul 10, nr. 2556-2577)

1936-05-08 / nr. 2561

In prezenţa a 1000 delegaţi din 1­0 comune, jud. Cetatea-Albă are 106 comune) ,şi a numeroşi partizani, preşedintele organizaţiei judeţene d. deputat T. IACOBESCU, declară şedinţa deschisă şi spune că d. preşedinte al partidului naţional­­ţărănesc, d. Ion Mihalache, a înţe­les că nu el poate conduce pe dru­mul efectiv acest partid decât, dacă partidul are o puternică organiza­ţie statutară şi un program bazat pe ideia statului ţărănesc. «Ţăranii şi muncitorii doresc o viaţă omenească în această ţară. Pretutindeni s’a găşit la organi­zare. Mai bine mai puţini membri, dar oameni pregătiţi şi gata de luptă, decât organizaţiuni mari, dar neputincioase. Partidul naţio­­nal-ţărănesc a purtat cele dintâi lupte, fără statute şi fără program. Era ideia mare, care ne călăuzea: apărarea poporului guvernat prin silnicie şi abuz. Toată populaţia din ţară a fost alături de partidul na­­ţional-ţărănesc, era o ideie sfântă. S-au dovedit însă, că frământările grozave din ultimii ani, ne-au ară­tat că este nevoe şi de program şi de statut. Noi pornim organizarea puternică în acest judeţ, conform noului program. Vedem aci, pe toţi cari au luptat cu noi timp de 15 ani. Nimeni n a dezertat toţi au rămas pe front, în jurul steagului naţio­­nal-ţărănesc. Nu s’a vândut nimeni, pentru un blid de linte.­­Aceasta este mândria noastră şi ne-a dat in acest judeţ totdeauna succese mari. N’am fost învinşi niciodată. Popu­laţia a văzut că, nu urmărim che­stiuni personale. Munca şi jertfele ce faceţi, sunt spre binele acestei ţări.­­fi Asistăm la o situaţie stranie. Foarte ciudat, că astăzi se află la cârmă, un partid care a dat do­vada că n’are grijă de populaţie ci numai de partizanii săi. Liberalii sunt împotriva norodului şi contra controlului cetăţenesc. Ei guver­nează prin comisiuni interimare. Totul se face în anumite interese personale. Cine nu face politica lor, este urmărit şi persecutat. Cum este posibil ca într’o ţară să poată conduce o mână de oameni, contra cărora este ţara întreagă. Intre şef şi prim ministru sunt neînţe­legeri. Guvernul, care îndeamnă la ură de rasă, unii din miniştri încu­rajează crima şi asasinatul. Au sa­crificat un subsecretar de stat. Este foarte puţin. Trebue să plece pri­­mul ministru şi ministrul de inter­ne. Suntem siguri că se apropie prăbuşirea regimului putred­. Se a­­propie sfârşitul regimului, care ne-a adus ruina economică. Guver­nul nu s-a îngrijit să trimeată mă­car destul porumb pentru însămân­­ţare. Orice om poate să înţeleagă că zilele guvernului sunt numă­rate. Vă facem apel, de a vă pre­găti pentru ziua foarte apropiată, când partidul naţional-ţărănesc va fi chemat pentru conducerea ţării. Mulţumesc din suflet fraţilor de luptă. Noi mergem pe un drum de lumină de dreptate şi de omenie. Uniţi-vă cu toţii în jurul acestui steag care va triumfa­­aplauze pu­­ternice îndelung şi mult repetat ). ALTE CUVÂNTĂRI JD. AL. ARNAUTOV, preşedintele organizaţiei municipale, fost pri­mar, spune: Nu poate să existe mai mare bucurie, decât, atunci când îţi vezi toţi prietenii în jurul tău, cari au luptat mulţi ani, pen­tru triumful principiilor democra­tice şi ale dreptăţii. Timp de 15 ani, la prima chemare a iubitului nos­tru şef, d. T. Iacobescu, vin din ju­deţ, la adunările noastre mii de ţă­rani. Orice propagandă, care se duce contra partidului nostru în judeţ, de către duşmanii democra­ţiei, n’are nici un succes şi rându­rile noastre tot cresc, fiindcă pe steagul nostru este scris «Dreptate pentru ţărani şi muncitori». Situa­ţia de azi este insuportabilă. Gu­vernul uzurpator ne duce la ruină­ Guvernul susţine şi încurajează cu­rentele extreme de dreapta, cari pot duce la prăbuşirea ţării. Hitler vrea numai­decât răsboiul. Extre­miştii nu văd că sunt uneltele lui. După programul extremiştilor de dreapta, minorităţile vor fi lipsite de drepturile cetăţeneşti. Putem noi tolera aşa ceva? Starea de ase­diu şi cenzura sunt întrebuinţate, pentru a acoperi toate ilegalităţile guvernului. Impozitele sunt mări­te, mai ales indirecte şi care sunt insuportabile pentru lumea nevo­iaşe. Chiar pentru pâine plătim o taxă enormă. Porumbul şi orzul, au fost împărţite numai între parti­zanii liberali. Cu toţi trebue să ne unim în jurul steagului partidului naţional-ţărănesc, pentru salvarea ţării şi pentru triumful democra­ţiei şi statului ţărănesc. D. MIHAIL STRATAN, fost pre­fect, şi vice­preşedinte al organiza­ţiei judeţene, spune: Am putut azi să ne adunăm într’un număr foarte mare, dar am chemat numai pe re­prezentanţii organizaţiilor săteşti, ţinând seama de sărăcia care bân­tui în judeţul nostru. Contra aştep­tărilor, aţi venit în număr impu­nător, dornici de a auzi de la noi cuvinte de îmbărbătare şi a afla când se va termina cu regimul care a adus atâta sărăcie. De sărăcia grozavă ştie toată lumea, afară de guvern. Guvernul către cheltuieşte zeci de milioane pentru serbări, parade şi banchete, n’a găsit bani pentru ajutorarea înfometaţilor din sudul Basarabiei, ci s’a adresat Crucii Roşii. Ceiace s’a împărţit s’a dat numai la partizani şi tocmai la cei bogaţi. După moartea lui I. G. Duca, gu­vernul a înfiinţat starea de asediu şi cenzura contra extremiştilor de dreapta. Dar după scurt timp, gu­vernul a început să meargă la braţ cu acei, din sânul căreia au ieşit asasinii lui I. G. Duca­ Şi în judeţul nostru se face pro­pagandă extremstă. Propagandiştii fac mari promisiuni ţăranilor, dar o fac numai în scopul desbinări, având frică, ca ţăranii să nu mear­gă cu toţii cu partidul naţional­­ţărănesc. Goniţi-i din sate, căci sunt duşmanii voştri. Numai cu partidul naţional-ţărănesc veţi pu­tea dobândi dreptate şi asigura o vi­aţă omenească, care o meritaţi. D. STEP­­AVTUDOV, fost sena­tor, spune că­ numai în unire stă puterea. Face apel ca toată lumea să se înscrie în partidul naţional­­ţărănesc, pentru apărarea libertă­ţilor cetăţeneşti şi triumful demo­craţiei. D. ION VOLOSATAI, învăţător: Viaţa ţăranului este insuportabilă. Guvernul uită că ţara noastră este eminamente ţară agricolă. Dacă se ruinează ţăranii, este ruinată şi toată ţara. Ţăranii nu trebue să asculte de agitatorii extremei drep­te, căci aceştia sunt aventurieri şi vor să introducă dictatura, care va fi moartea ţăranilor. Cheamă pe toată ţărănimea sub steagul parti­dului naţional-ţărănesc. D. avocat A. FITOPF. Elogiază pe d. preşedinte T. Iacobescu, care timp de 16 ani depune o muncă u­­riaşă pentru binele norodului. Congresul votează următoarea moţiune: Congresul Partidului Naţional­­ţărănesc din j­udeţul Cetatea-Albă întrunit în adunarea anuală, expri­mă desăvârşită increderea Preşedin­telui partidului d. Ion Mihalache. Congresul partidului naţional-ţă­­rănesc, reprezentând aproape una­nimitatea populaţiei jud. şi oraşu­lui Cetatea-Alba, cere cu hotărâre îndepărtarea de la cârma ţării a re­gimului liberal de silnicie, cenzură, stare de asediu şi comisii interimare. Congresul partidului naţional-ţă­rănesc, cere plecarea unui guvern, care a dus ruina economică a tutu­ror categoriilor sociale. Congresul partidului naţional-ţă­rănesc, cere conducerei centrale a Partidului să ia măsurile urgente pentru a se incepe o viaţă nouă In această ţară, întemeiată pe respecta­rea legilor, dreptate şi grija de po­­poru­l muncitor, un stat nou. «STA­TUL NATIONAL-TARANESC». MEMBRII DELEGAŢIE : Sub preşedinţia d-lui Ştefan Avtu­dop, congresul a ales pe timp de 2 ani prin aclamaţii şi aplauze frenetice pe d. Teodor D. . Iacobescu, ca preşedinte al or­ganizaţiei judeţului Cetatea Albă. In delegaţia permanentă a partidu­lui naţional-ţărănesc din jud. Cetatea­ A­bă au fost aleşi: Teodor Iacobescu, deputat preşedin­te; Mihail Stratan, avocat, vice-preşe­­dinte; Alexandru Arnăutov, coopera­tor, vice-preşedinte; Nicolae Stratan, avocat secretar general; Er. Constanti­­nescu, comerciant casier; Mihail Erhan avocat Volintiri. Vasile Mirescu, avo­cat Bucureşti; Ion Gavriliuc, agricul­tor Şaba; Eugen Mantu, ziarist Cetatea Albă; Ştefan Avtudov, pensionar Şa­ba; Artur Strolmayer, avocat C. Albă; Ion Cugut, agricultor Şaba; Ştefan Ia­cobescu, profesor Bucureşti; Afanasie Ripicemco, agricultor Sărăria; Ion Co­­vanea, institutor Cet. Albă; Emil Scherzingher, cooperator Sărata; Ana­­tolie Galin, agricultor Gura Roşie; A­­lexandru Dimitriu ,avocat Saba; Nico­lae Glugan, agricultor Deleni; Luca Gusturov, proprietar Tarutino; Sava Minov, agricultor Cuişia; Dumitru Taş­­cov, agricultor Balabanca Mare; Ion Stoianov, avocat C. Albă; Mihail Teo­­dorenco, avocat C. Albă; Cezar Popo­­vîci avocat Bab­ancea; Ion Lungu agri­cultor Răscăeşti; Serghei Netrebenco, cooperator Ioan Vechi; Grigore Sere­da cooperator Plătăreşti; Samuil Por­nei, ziarist Cet. Albă; Ştefan Stanescu antreprenor Cet. Albă: Lazăr Ștefănes­­cu, înv. Tuzla; Nicola© Litinschi, avo­cat Tatar Bunar: Pr. A. Sandulesco, profesor Ismail; Teofan Derevenco, a­­vocat T. Bunar: Emilian Coiuharlenco cooperaor Turlachi: Dr. Mihail Smo­ke­schi, medic Cet. Albă: Panait An­­tohi, institutor Cet. Albă; Haralambie Năstase, profesor Cet. Albă; Ilie Volo­­satâi, înv. Clebabcea; Constantin Sva­­cica, agricultor Cazaci; Serghei Silves­tru, înv. Purcani; Petre Beduhovschi, învăţător Hagider; Mircea Ispir, învă­ţător Plătăreşti. Au fost aleşi membri în comitetul judeţean d-nii: Teodor Iacobescu Cetatea Albă; Mi­hail Strahan, avocat Cet. Albă; Ale­xandru Arnăutov, cooperator Cetatea Albă; Nicolae Stratan, avocat Cetatea D. S. PERLMAN, arată abuzu­rile guvernului actual. D. I. CUHUT, fost deputat, spu­ne că numai graţie partidului na­­ţional-ţărănesc, se pot ţine întru­niri libere. Până la 1928, orice în­trunire era interzisă şi participan­ţii arestaţi şi schingiuiţi. Cuza face totul pentru suprimarea minorită­ţilor. Trebue dusă lupta înverşu­nată cu extremiştii de dreapta. D. S. MINOV, fost deputat: Ţă­ranii care ascultă de extremiştii de dreapta, nu-şi dau seama că, ei cad în braţele călăilor poporului. Nu prea sunt de vină ţăranii, căci nu sunt luminaţi şi au nevoe de îndru­mare. Noi o să arătăm ţăranilor cine-i sunt prieteni sinceri, în­deamnă pe toţi ţăranii să se înscrie în partidul naţional-ţărănesc, sin­gura lor nădejde. D. I. GAVRILIUC, fost deputat, îndeamnă la unirea tuturor oame­nilor de bine, pentru a feri ţara de dictatură. Regimul dictatorial în­seamnă ruina complectă a ţăranilor şi stârpirea complectă a drepturilor cetăţeneşti. D. MIHAIL ERHAN, fost sena­tor, spune că după suferinţele de 3 ani, făcându-se sănătos a venit din nou la luptă. Moldovenii nu împăr­tăşesc ideile cuziste. Sute de ani. Moldovenii au trăit bine cu alte minorităţi. Cei mai buni gospodari merg cu partidul naţional-ţărănesc iar lepădaţii şi certaţii cu justiţia s’au înscris la cuzişti. TELEGRAMA CĂTRE D. ION MIHALACHE După propunerea d-lui T. Iaco­bescu, se trimite următoarea tele­gramă d-lui Ion Mihalache, preşe­dintele partidului naţional-ţără­­nesc. Congresul Partidul Naţional-Ţă­­rănesc al judeţului Cetatea-Albă, trimite preşedintelui iubit toată în­crederea şi devotamentul. Preşedinte: T. IACOBESCU Albă; Er. Constantinescu comerciant. Cetatea Albă; Anatolie Galin, agricul­tor Gura Roşie; Serghai Netrebenco, cooperator Iv.­Vechi; Mihail Erhan, a­­vocat Volintiri; Ion Lungu, agricultor Răscăeşti; Seghei Silvestru, învăţător Purcari; Ion Cugut, agricultor Şaba- Târg; Ion Gavriliu, agricultor Şaba- Târg; Alexandru Dimitriu, avocat Şa­ba; Lazăr Ştefănescu, învăţător Tuzla; Ilie Volosat şi învăţător Chebabcea; A­­lexandru Voiţehovschi avocat Cetatea Albă; Ion Covenea, institutor Cetatea Albă; Mihail Tedorenco avocat Ceta­tea Albă; Cezar Popovici avocat, Bai­­ramcea; Grigore Sereda, cooperator Plătăreşti; Emil Schertzingher coope­rator Plătăreşti; C. Angelescu, învăţă­tor Satu Nou; Alfred Ziebart, învăţă­tor Arciz; Teofan Derevenco, avocat Tata Bunar; Ion Stoianov avocat Ce­tatea Albă; Andrei Capov, învăţător Bifrgugi; Nicolae Glugan, agricultor Deleni; Ion Cimcev, învăţător Goliţa; Sava Minov, agricultor Cuişia; Luca Custurov, proprietar Tarutino; Artur Stiohmayer, avocat Cetatea Albă; Ni­colae Litinschi ,avocat T. Bunar; Leo­­nida Heiban, învăţător T. Bunar; Pr.­­ Al Sandulescu, profesor Ismail; Emi­lian Şuliga învăţător T. Bunar; Vasile Mirescu, avocat Bucureşti; Ştefan Ia­cobescu profesor Bucureşti; Ştefan Av­­tedov, pensionar Şaba; David Besson,­­­ agricultor, Şaba; Afanasie Ripicenco, agricultor Sărăria; Dumitru Taşcov, agricultor, Balabanca Mae; Samuil Porunoi, ziarist Cetatea Albă; Panait Antohi institutor Cetatea Albă; Hara­lambie Năstase, profesor Cetatea Al­ba; Andrei Capşa, contabil Cetatea Albă; Ştefan Stănescu, antreprenor Cetatea Albă; Samuil Feldman comer­ciant Cetatea Albă; Miron Gruşman, comerciant Cetatea Albă; Eugen Man­tu, ziarist Cetatea Albă; Lev Steinberg avocat Cetatea Albă; Nicola© Volcov, agricultor Volintiri; Ştefan Ivanov a­­gricultor Camcic; Fişei Acherman co­merciant Sărata; Ion Pereţ, agricultor Budachi; Nicandru Arpentie, învăţă­tor Olăneşti; Gherasim Ferticenco, a­­gricultor Palanca; Mihail Debeleac, a­­gricultor Cotu Chitai; Christof Deh­­ring, agricultor Tarutino; Rudolf Till­man agricultor Strasburg; Vasile Su­rugiu, învăţător, Slobozia; Constantin Svad­ea, agricultor Cazaci; Gh. Leas­­toveţelei, agricultor Cazaci; Constan­tin Gheţu, învăţător Zolocari; Ef. O­­nuf­renco, agricultor Ivăneşti-Vechi; Gheorghe Volcanoglu, agricultor Fru­muşica Nouă; Martin Weiss, înv. pen­sionar Malu Mic; Emelian Cojuharen­­co cooperator Turlachi; Vasile Ivanov, învăţător Traian; Vasile Popov, pro­prietar Tuzla; Crmen Gubici, agricul­tor Iaroslava; Petre Beduhovschi, în­­văţător Hagider; Grigore Colesnic, a­­gricultor Pietroasa; Moisei Procopeţ, agricultor Tariceanca Veche; Melintie Bian agricultor Cara-Hasan; Nicolae Iorgaciov, agricultor Iserlia; Ilie Ser­­binov, agricultor Ivăneştii Noi; Anania Carabadjac, agricultor Ciul­eni; Nico­lae Novoselcean, agricultor Cuporani; Nicolae Ivanov, învăţător Hasan Ba­­târ; Dimitrie Smuracov învăţător Ba­bei; Vladimir Semcinschi, învăţător Acmanghit; Lascar Teodorescu, învă­ţător Caplani; Simion Hristodorov, a­­gricultor Culevcea; Adolf Beck agri­cultor, Eigenheim; Mircea Ispir, învă­ţător Plătăreşti; Natanael Biech, fie­rar Leipzig; G. Sperling, agricultor Mansburg; Mihail Croitoru, învăţător, Martaza; Iacob Weingärtner agricultor Ti­pliţa; Filip Ţapu, învăţător Tudora; Vasile Baile, agricultor Răileanca; Mi­hail Cazacu, învăţător Faraoani; Ioan Percev, agricultor Dunăreanca; Efrem Erlic, farmacist Cetatea Albă; Mihail Smolenschi, doctor Cetatea Albă; Chel­man Frehter, comerciant Cetatea Al­bă; Ion Sibov, agricultor Dunăreanca; Porfirie Mârleanu, m­uncitor Volintiri; Mihail Cravcenco, agricultor Volintiri; Alexandru Fitoff, avocat Cetatea Albă Dr. I. Fuckelman, medic Cetatea Albă; Zaharia Condrea, învăţător Saba-Târg; Iohan Boetcher, agricultor Tarutino; Mihail Colesnicov agricultor Bairam­­cea; Iacob Pelin, agricultor Satu Nou; Dionisie Eputatov, agricultor Uspenca; Haralambie Mohorceanu, învăţător Sa­tu Nou; Vartolomei Furnică, agricultor Tariceanca­ Nouă; Nichita Gavrilenco,­gricultor Palanca; Gavriil Talmazan, a­­gricultor Palanca; Gavriil­almazan, a­­gricultor Olăneşti; Mihail Iaşciuc, agri­cultor Păpuşoi; Vasile Jeleascov, învă­ţător Divizia; Pavel Covalenco, agri­­culltor Divizia; Iacob Ianovici, învăţă­tor Regele Ferdinand; Ilie Popescu, învăţător Culevcea; Ga­vril Corbenco, agricultor Acmanghit; Simion Stoier, Învăţător Pandaclia; Constantin Dinu, învăţător Cara Hasan; Dimitrie Cu­­lad­u, învăţător Vădeni; Friedrich He­fer, agricultor Mansburg; Alexandru Bariu, agricultor Cara Hasan. Moțiunea I d-lui T. Iacobescu «DREPTATEA» Cronica economică şi agricolă De curând Capitala a fost vizitată de un reprezentant al guvernului bra­zilian, d. Sebastiano Sanpaio. Diploma­tul american a fost trimes să încerce primele negocieri pentru încheierea u­­nei convenţiuni comerciale între Ro­mânia şi Brazilia. După conferinţele pe care le-a avut cu ministrul industriei şi cu directo­rul afacerilor economice din ministerul afacerilor străine, d-sa a arătat că de­nunţarea vechei convenţii comerciale cu ţara noastră nu era o măsură spe­cială pentru noi, ci fusese aplicată tu­turor statelor. Până în August din anul trecut, Bra­zilia a dus o politică de protecţionism puţin accentuat, ceea ce era radical deo­sebit de politica aplicată de celelalte state. Acum, insă, după denunţarea tu­turor acordurilor şi convenţiilor co­merciale, se va proceda la nouă anga­jamente şi directive. Negocierile cu ţara noastră s’au referit la unele articole care pot fi schimbate cu un însemnat câştig pentru România, ca şi pentru Brazilia. Un acord comercial se va stabili, nu peste mult timp, care va strânge tot mai mult legăturile între două ţări în­rudite şi prietene. * O dispoziţiune a unui jurnal al con­siliului de miniştri a prevăzut că se admite exportul lemnului de nuc în Cehoslovacia, pentru uzinele Cehoslo­­venska Zbrojovka. Iar autorizaţiile de tăiere şi transport se vor da de către ministerul agriculturii şi domeniilor. Se ştie că acest preţios produs, lem­nul de nuc, scade mereu, deoarece ex­ploatarea de până acum a fost cn totul nemiloasă şi nu s’au avut în vedere necesităţile ce impun proteguirea unei culturi rare dealtminteri pe Întinsul ţării. Ministerul agriculturii şi domeniilor a împiedicat tăierea nucilor, precum şi exportarea lemnului, atât de scump, sub orice formă. Face excepţie, de la această dispozi­ţie, numai uzina cehoslovacă arătată mai sus. Prin hotărârea luată se va evita co­merţul clandestin (care se apara mai cu seama pentru Ungaria) şi se vor salva plantaţiile de nuci, decimate în ultima vreme. * O nouă sere de articole au intrat în regimul reglementării importului. De­cretul publicat în Monitorul Oficial de Marţi 5 Mai specifică următoarele ar­ticole din tariful vamal, cu preţurile lor respective: Caroseriii de automo­bile, chiar neterminate: pentru măr­furi, lei 9 de kg.; pentru persoane, lei 15 de kg. Amoniacul : soluţie, lei 2 de kg.; comprimat in tuburi de oţel, lei 7 de kg. Carbura de calciu (carbid), lei 3 de kg. Sulfat dublu de aluminium şi potasiu (alaun, piatră acră), lei 1 de kg. Sulfura de carbon, lei 15 de kg. Totodată, se încuviinţează sporirea taxelor de autorizaţie la articolele de mai jos, care au fost contingentate mai dinainte : plăci de faianţă albe sau în culoare naturală gălbue, însă fie deco­­rate, lei 9 de kg. Cele colorate sau de­corate,­­de orice fel, lei 11 de kg. Brăila, 6 Mai S’au mai plasat ori: 10 vag. porumb lei 23­ 800, din siloz baza linie doc; 1 vag. porumb roș lei 30.000 linie doc. Piaţa calmă și fără afaceri din lipsă de cumpărători. In obor sosiri reduse S’a vândut: Porumbul cu 236—240 lei suta kgr. Orzul cu 225—235 lei suta kgr. Grâul cu 500 Iei suta kgr. Vinul cu 350—400 lei suta kgr. In docuri au sosit 16 vagoane. Farmecul primăverii înflorite, în care sufletul trăieşte mai intens pătrunde lumea întreagă. In mijlocul idilelor de primăvară câtă fericire ar aduce un câştig al LOTERIEI DE STAT De aceea, tineri sau bătrâni, pentru bucuriile de astăzi, pentru cele de mâine, pentru aducerile aminte. IEŞIŢI IN CALEA NOROCULUI. LUAŢI LOZUL LA LOTERIE, DIN VREME. LA 15 MAI se trage clasa a treia. LOTERIA DE ITAT Şcoala şi realitatea românească (avan­tarea d-lui prof. I. Itduriu La­­întrunirea profesională, pen­tru corpul didactic, a partidului na­­ţional-ţărănesc, d. profesor Ion Ră­­ducanu a ţinut următoarea cuvân­tare: «Dintre toate adunările noastre cu caracter profesional, cea de astăzi îmi este mie cea mai dragă. Am im­presia, — nu impresia, am convin­gerea — că vorbesc mai uşor şi mai limpede, îndrăznesc să spun că vor­besc o limbă în care ne înţelegem mai bine cei cari suntem dascăli de şcoală. Şcoala în ţara românească s-a de­părtat de realităţile româneşti. Şcoala în ţara românească a ajuns în bună parte numai un post în bu­getul statului şi în acelaş timp în loc să fie un atelier de pregătiri al omului întreg, de pregătire a omu­lui pentru munca vieţii a rămas ce a fost înainte de război: un atelier unde se fabrică titluri, unde se scot titraţi cu drepturi asupra bugetului statului, a acelui buget care din an în an este mai sărăcit, care este stors din mizeria săteanului şi nu­­şi înţelege menirea lui. îndrăznesc s’o spun eu care înainte de a fi om politic sunt pri de şcoală, îndrăznesc s’o spun eu care am zi de zi con­tact cu câteva mii de studenţi. Şcoa­la pe care am cinstea şi obligaţia s’o conduc are peste 3000 studenţi şi aceşti studenţi îmi sunt dragi, mă simt obligat ca un grădinar să în­grijesc de ei, să scot flori cât mai frumoase în grădina culturii româ­neşti — ş­i am oarecare experienţă. Şcoala în afară de politica de stat, şcoala în afară de concepţia statului are atâta valoare cât are profesorul şcolii. Evident că şcoala stă într’o strânsă legătură cu con­cepţia generală asupra vieţii care dictează în mod hotărât politica statului faţă de şcoală. Evident că într’un stat individualist şcoala pre­găteşte conducătorii. Conducători­ — pentru numele lui Dumnezeu — în România însem­nează bugetivori, cari să aibe drep­tul, pe baza titlului de şcoală, să tragă o trată asupra bugetului pu­blic. Dar, domnilor, şcoala aceasta pen­tru creiarea de conducători în ţara românească însemnează agravarea vieţii noastre, dezechilibrul în avu­ţia colectivităţii naţionale. Eu cred că această concepţie a statului individualist trebue să în­ceteze. Nu avem nevoie de o şcoală care să creieze conducători — şi să mă ierte de prof. Rădulescu-Motru dacă voi întrebuinţa o altă formulă fiind un gând absolut cu al-sa — şcoala românească are datoria să creieze servitori ai colectivităţii na­ţionale (aplauze). In loc ca această şcoală să cre­ieze pentru omul luminat drepturi să implice oricăruia crescut în a­­ceastă şcoală datorii faţă de colec­tivitatea socială şi naţională. Noi nu avem o şcoală — să măr­tur­isim — care să pregătească ele­mentele pentru viaţă, pentru lupta vieţii în cadrul colectivităţii naţio­nale; noi nu avem o şcoală care să dea cunoştinţe serioase de ordin teo­retic, nici chiar la Universitate, pentru că se trece prea uşor în mul­te din Facultăţile noastre, nici pen­tru viaţa tehnică, practică şi de a­­ceea noi pregătim prin şcoala de astăzi o generaţie care este mai mult parazitară decât să fie o ge­neraţie de călăuzitori ai neamului nostru. Desigur domnilor, eu subscriu pe deantregul programul partidului naţional-ţărănesc care se inspiră de la această ideie de a pune şcoala în contact cu viaţa realităţilor ro­mâneşti. Dar înainte de orice eu ca­re îmi dau seama că şcoala este mai mult decât politica, că politica face mai puţin decât face şcoala pentru reforma vieţii unui neam, eu cer ca să întronăm noi prin activismul nostru, prin conştiinţa noastră un alt spirit în şcoală chiar în cadrul actualei formule a învăţământului, atâta vreme cât nu putem să schim­băm acest cadru al învăţământului nostru fie secundar, fie superior, fie tehnic, şi pentru aceasta cerem în primul rând de la profesorii no­ştri să-şi facă datoria. Dacă studenţii noştri sunt aşa cum sunt, nu sunt numai din pri­cina legilor şcolare ci şi din prici­na felului în care profesorii înţe­leg rolul lor în societate Copilul îşi pregăteşte educaţia în viaţa fami­liei; tânărul îşi pregăteşte spiritul şi sufletul în şcoală. Dacă profe­so­­rul este activ, dacă profesorul nu se mulţumeşte ca să rămână la buchia cărţii, dacă profesorul îşi înţelege menirea lui — menirea de educator — atunci şcoala românea­scă va fi alta decât este astăzi. Şi de aceea, domnilor, este nevoe să reformăm şcoala prin spiritul nou de activitate şi educaţie socia­lă şi naţională a profesorilor. In o să învăţăm pe elev să-şi capete mai greu sau mai uşor titlul pentru a deveni pretendent pentru slujbele publice, să formăm din şcoală ate­lierul de forţe vii ale neamului no­stru cari într’adevăr să fie selecţio­nate în colectivitate naţională; es­te adevărat că se cere ca şcoala să nu mai fie un atelier de indivizi cari nu urmăresc altceva decât be­neficiile lor, fără să aibe nici cel mai mic simţ de răspundere în via­ţa naţională a ţării. A uşura să fa­bricăm în diferite facultăţi 10—20 mii de licenţiaţi care să vie să bată la poarta fiecărui minister pentru a ocupa un loc în bugetul public, aceasta, domnilor, este o crimă pe care o facem pentru viitorul aces­tui neam fiindcă fiecare din aceia cari intră în bugetul public şi nu activează aşa cum trebue să acti­veze pentru avuţia naţională este o povară pentru venitul naţional al acestei ţări şi este în acelaş timp o imoralitate. Dăm prin şcoal o pris­mă pentru paraziţii de mâine ai a­­vuţiei noastre economice, sociale şi naţionale. Iată pentru ce cred eu că este în primul rând de datoria pro­­fesorilor să devină adevăraţi refor­­matori sociali şi politici Dvs., iubiţi colegi din toate stra­­turile învăţământului, aveţi o inda­­torire mult mai mare decât vă în­­chipuiţi: aveţi datoria de a feri ge­neraţia de mâine de ivirea unui nou spirit in această generaţie. De dv. depinde dacă mâine vom avea un stat românesc mare, consolidat, sau dacă vom avea o anarhie în în«­treaga noastră organizaţie de stat, de dvs. depinde dacă vom putea for­ma din copiii noştri oameni întregi sau nişte simpli paraziţi ai buge­tului public; de dv. depinde şi schimbaţi întreaga oribilă struc­tură a vieţii noastre sociale, pentru că, domnilor, de şcoală depinde da­r că la sate avem întuneric, dacă la­ sate avem ruină, dacă la sate nu avem câteodată un singur element care să se identifice cu aspiraţiile şi cu drepturile sfinte ale producă­torilor naţionali cari sunt ţăranii; de dvs. depinde dacă mâine tera românească va fi pregătită nu nu­,­mai din punct de vedere al ţărănis­mului serios dar în acelaş timp din punctul de vedere al întronării unui nou duh social în această ţară. Da, domnilor, până astăzi şcoalat a făcut — după metoda statului in­dividualist, — sau bugetivori sau individualişti fără scrupule. Rolul cetăţeanului de mâine al României ţărăniste este să fie în­tr-adevăr un slujitor al avuţiei so­ciale şi naţionale. Ei bine, domnilor, această lipsă o constat cu durere în organizarea­­ şi în viaţa şcolară de toate treptele.Evident, dacă vorbim de progra­me putem să ni le alcătuim în ra­port cu necesităţile vieţii, dar nu este deajuns alcătuirea de progra­me, nu este deajuns nici reforma formală a şcoalei de toate gradele. Se mai cere încă ceva­: se cere ce­ea ce au văzut marii pedagogi Grundwig şi Pestalozzi. Se cere in primul rând democratizarea şcoa­lei. Pestalozzi a fost un mare peda­gog nu pentru că a ştiut să predea cunoştinţele necesare şcolarilor din clasele primare dar pentru că a a­­vut un suflet profund democratic, iar Grundwig a fost un mare doc­tor al sufletului danez pentru că a ştiut să ridice demnitatea danezu­lui şi să oblige pe cetăţeanul danez să fie un adevărat servitor al na­ţiunii şi al statului.­­ Aceasta este necesitatea cea ma­re a şcolii româneşti şi în aceasta direcţie am primit — ca un modest dascăl — să fac apel la colegii mei de toate categoriile şi să le spun: In mâna, în voinţa, în spiritul vos­tru mai mult decât în spiritul tu­turor partidelor politice stă viito­rul acesui neam. MmMkMHMI c

Next