Dreptatea, ianuarie 1937 (Anul 11, nr. 2746-2768)
1937-01-01 / nr. 2746
i lilant ai tuturor defbitelor Guvernul d-lui Tătărăscu nu a reprezentat niciodată doctrina şi esenţa vechiului liberalism. Ceea ce i se poate însă recunoaşte, este negreşit exagerarea acelor principii liberale, care nu tindeau decât la pauperizarea ţărănimii şi a masselor muncitoare, în folosul instituţiilor bancare şi a câtorva mari afacerişti, totul fiind cuprins numai în sfera intereselor liberale. «Opera de realizare» pe tărâmul agricol s’a dovedit mereu numai o farsă şi o imensă gogoaşă, pe care în declaraţiuni şi comunicate mincinoase, d-nii Tătărăscu, Inculeţ şi câţiva acoliţi au lansat-o spre înşelarea opiniei publice. 31 mu xi. no. zi4®. 6 pagini Taxele de francare (I merar cont. aproU rîi G nerale P. T. T. No. :lâlilt n iijjll Direcţiune I I. 34.85/12S| Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. dem nceau, 9 — Telefon: Redacţia 303|42, Adţia 341|02 Intre două leaturi .*= Clepsidra timpului a mai scurs nisipul unui an și se pregătește să macine un an nou. Trecerea de la 1936 la 1937 nu mai însemnează o banală scurgere de timp, ci ne aflăm la răscrucea dintre două leaturi. Anul 1936 a fost pregătirea minuțioasă a războiului. După toate semnele, anul care vine va fi anul deslănţuirii măcelului mondial sau al războiului civil. Bogăţii materiale s’au aglomerat în hambare şi popoarele trăiesc înfometate. De ce ? Cum spunea d. Ion Mihalache, bogăţiile sunt muncite şi strânse în hambare de către ţărani şi muncitori, dar cheile se află în alte mâini, în mâinile lacome şi sgârcite ale profitorilor. Pentru a stăvili războiul dintre bogaţi şi săraci, dintre exploataţi şi exploatatori, se inventează «diversiunile». Una dintre cele mai macabre diversiuni este războiul. Intre muncitorul francez şi muncitorul german, între ţăranul român şi ţăranul ungur sunt înrudiri profesionale şi prietenii naturale. Industriaşul german şi industriaşul francez, aflaţi în lupta de concurenţă pentru debuşete, au inventat duşmănia seculară între două nobile naţiuni civilizate. Groful de la Budapesta, pentru a scăpa de exproprierea latifundiilor, îndreaptă atenţia pălmaşilor maghiari spre revizuirea graniţelor, adică spre ogoarele micilor proprietari agricoli din România. Aşa se nasc duşmăniile artificiale dintre popoare. Aici este cheia rivalităţilor şi a războaielor. Dacă mintea cea înţeleaptă ar conduce naţiunile şi nu ar fi îngenunchiată de instinctele întunericului s’ar putea încheia un pact de neagresiune perpetuă în Europa. Din nefericire, instinctele brutale conduc pe oameni, transformând Raţiunea într’o roabă neputincioasă. ...Acum 1937 ani, când s’a născut Mântuitorul la Bethleem, a venit în lume cu misiunea împăcării noroadelor, cu înfrăţirea dintre bogaţi şi săraci. Vestea cea bună n’a fost ascultată. Biserica şi religia au mai domolit instinctele. Fiarele au fost puse în lanțurile fricii de Dumnezeu şi al responsabilităţii viitoare. S’a mai sădit în suflete legea iubirii semenului. S’a spus că mai degrabă intră o cămilă prin urechile acului, decât bogătaşul în împărăţia Cerului. Religia creştină este religia celor umili, religia celor ofensaţi. Creştinismul a adus în lume valorile spiritului, care sunt superioare valorilor materiei. Forţa oarbă este dispreţuită. Ea poate distruge fiziceşte, dar nu mai omoară sufleteşte. Credinţa în nemurirea sufletului şi zâmbetul de superioritate al celui în zdrenţe faţă de fariseii în purpură au modificat radical fizionomia lumii în aproape două mii de ani. Robul societăţii nu se mai prosternează în ţărână când trece patriarhul şi nici patricianul vot mai îndrăzneşte să pretindă supunere nelimitată. Intre clase a dispărut hierarhiile greoaie. Se trece dintr’una într’alta foarte des şi fericirea nu se mai caută pe trepte sociale, ci în interiorul sufletului. Prinţi ai vieţii sunt cerşetori, iar «cărbunarul este stăpân la el acasă», cum spune un proverb. Schimbările din fizionomia morală aduse de creştinism sunt bunuri preţioase intrate definitiv în patrimoniul omenirii. De la progresul creştinismului aşteptăm mai departe şi îmblânzirea fiarelor şi fericirea interioară. Aflaţi între două leaturi, vindecarea nebuniei care a cuprins iarăş naţiunile o aşteptăm de la Cuvântul Mântuitorului şi de la dreptatea socială în interiorul fiecărei ţări. Războaiele nu vindecă nimic. Războiul este pierzania vieţii şi pierzania sufletului. Pentru acest zeu bolnav cad secerate florile tineretului şi sunt pângărite aspiraţiile spre pacea veşnică ale omului. Războaiele, după ce s’au sfârşit, n’au soluţionat nimic, ci adaogă la duşmăniile trecute, creiază nucleie noui de inferioritate şi fântânile noui otrăvite ale răzbunătorilor. Astăzi nimeni nu mai câştigă un războiu. Beligeranţii, când încheie pacea, se prăbuşesc colectiv financiarmente. Uzura sângelui este întovărăşită de o extenuare financiară. Intre două leaturi, omenirea este ameninţată cu prăbuşirea sau cu reînvierea în spirit şi cu înfrăţirea între popoare. MOMENTE Revoluta nationalimînia De când cu A. C Cuza îşi revendici paternitatea hitlerismului, naţional-creştinii d-sale au început să găsească locuri comune în toate programele politice, care pretind că au fost adoptate şi de celelalte partide, luate fiind după toate elucubraţiile d-lor Cuza şi Goga. România a Românilor, marea descoperire naţional-creştină, a existat ca formulă de afirmare a existenţei şi realităţilor româneşti, de când această ţară a început să aibă o viaţă independentă, în Planul cultural, ca şi în cel economic. Numai un descreerat, ţin înstrăinat de frica poporului său, ar putea abzice de la o asemenea formulă. Ceeace naţional-creştinii pretind că au lansat, «pentru răscolirea ţării» (/) nu este o minune şi nici o revelaţie. Drapelul cu svastică. Dar acesta este luat aidoma după insigna naţional-socialismului german, care înseamnă triumful dictaturii celei mai odioase, a revizionismului şi a imperialismului cutropitor. Fluturarea acestui stindard înseamnă îmbrăţişarea unei doctrine politice care este duşmană ţării noastre şi oricărui regim democrat. «Ţara întreagă este un vast şantier naţional-creştin“, spune ziarul d-lui Goga. Şantier de crime, desigur, de provocaţiuni şi îndemn la asasinat, cu orice prilej de manifestare publică. Şantier de reîntronarea oligarhiei, a «elitelor» boereşti, care au jăcmănit şi au ţinut sub călcâi, milioane de ţărani, aşa cum ar voi d. Octavian Goga să fie iarăşi pe acest pământ. Să ferească Dumnezeu ca un asemenea«program» să pricopsească neamul acesta de ţărani, care nu a avut decât de suferit de pe urma elitelor d-lor Cuza şi Goga. Fără un program de guvernare, pierzându-se în inutilităţi legislative sau în «probleme» pe care le lăsa baltă la sfârşitul fiecărei sesiuni Parlamentare, regimul actual s-a complăcut în haosul unde nu se poate găsi nicio realizare concretă. Ceea ce anunţă acum, cu atâta patos: creditul eftin pentru agricultori, salvarea micei proprietăţi prin conversiune, valorificarea proprietăţii ţărăneşti, sunt în totul desminţite de realitate. Guvernul d-lui Tătărăscu nu poate înfăţişa nici în bilanţul anului civil, şi nici în bilanţul apropiat al sfârşitului guvernării, decât un dezastruos regim, o demagogie şi o rea credinţă în ceea ce spune şi în ceea ce pretinde că a înfăptuit. Suntem tot în epoca promisiunilor şi a declaraţiilor trandafirii de acum trei ani şi jumătate. ■*= ’de Lăzi cu cartuşe de dinamită furate în portul Jaffa LONDRA 31 (Rador) — «Daily Mail» anunţă din Ierusalim că două lăzi, conţinând fiecare din ele câte 1.OffiO cartuşe de dinamită, au fost furate în portul Jaffa (Palestina). Câţiva funcţionari ai portului, bănuiţi de complicitate, sunt puși subt urmărire judiciară. Aparate speciale pentru distrugerea cafelei RIO DE JANEIRO 31 (Rador).— Departamentul naţional al cafelei anunţă că, pentru intensificarea distrugerii stockurilor excedentare de cafea, această instituţie dispune acum de aparate speciale, permiţând distrugerea unei cantităţi de 100.000 saci pe zi. In felul acesta se speră că lupta pentru menţinerea preţurilor la cafea Va da rezultate tot mai bune. Cu furca... «Porunca Vremii» îşi trece — de anul nou — în revistă, redacţia şi administraţia. Aflăm că există pe lângă ziarul lui Uie Moşie, o «brigadă mobilă». Atât de vaste sunt operaţiile chitanţiere ale lui Ilie, încât câţiva agenţi nu ajung... *. Trn gogist încrustează pe 1936 pe... «răbojul vremii». Era mai nimerit Pe «ghioaga vremii». * «Tara Noastră» citează îrntr’un articol «Gânduri de anul nou», versurile lui Vlăhuţă■■ «Pe-o prăpastie mă leagăn ; Atârnat de-un fir de păr». Parcă e d. Goga şi Politica sa «naţionalistă». * Din discursul d-lui Milcoveanu (ăla cu manifestele), la prezentarea d-lui Manoilescu în faţa unui cerc de studii studenţesc: «S’a desprins dintr'o generaţie de oameni compromişi». Curat compromişi! ANUL POLITIC 1930 de OCTAV LIVEZEANU încheind interesantul său interview, care constitue cel mai important fapt politic al ultimei săptămâni, d. dr. N. Lupu făcea o urare «fraţilor săi români şi fraţilor săi oameni». Examinând conjunctura europeană actuală, mult schimbată în favoarea democraţiei, d. dr. Lupu se arăta optimist. Urmând linia firescului spre mai bine şi ţinând cont de realităţile la cari se referă şi d. dr. Lupu, putem conchide şi noi că de data aceasta, în ceea ce priveşte pe 1937, urările convenţionale nu vor rămâne doar simple urări.. Fără a face bilanţul anului ce se duce, nu putem să nu amintim câteva evenimente externe şi interne, cari pot foarte bine să arunce, asupra lui, tot pdliul. Anul 1936 a fost anul marilor ameninţări răsboinice. Germania hitleristă a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă, ca să provoace. Dacă nu a reuşit, e pentru că a găsit în lagărul advers o prea largă dorinţă de pace şi o splendidă înţelepciune în politică. In Miartie s’a consumat prima provocare: ocuparea zonei demilitarizate din Renania; în Noémimea a doua: denunţarea clauzelor privitoare la navigaţia fluvială. Amândouă, provocări directe la adresa Franţei. Congresul de la Nuremberg a însemnat o provocare directă la adresa Rusiei la lovitura de la Danzig, o provocare la adresa Poloniei. Faţă de Cehoslovacia şi România, diverse articole din ziarele germane ca şi Unele cuvântări la Radio, nu au lipsit de nota agresivă. Toate aceste acte de provocare s-au produs în timp ce Reichul cunoştea cele mai uriaşe înarmări. Populaţia germană a fost supusă, în cursul anului trecut, la cele mai grozave constrângeri, pentru a se putea realiza înarmarea provocatoare. Doctorul Frick a lansat formula «Tunuri în loc de unt», care a devenit o tristă realitate. La capătul sud-vestic al Europei a izbucnit în anul trecut, tragicul război civil din Spania. Din tragedia poporului spaniol s-a încercat să se facă obiect pentru lupte de supremaţie, sau pretext de conflagraţie europeană. Şi aici Germania şi-a avut partea ei de vină în opera de aţâţare şi numai cuminţenia democraţiilor apusene a putut înlătura pericolul ce ne ameninţa din Spania. Către sfârşitul anului, în extremul orient, o revoltă în China, părea să mute focarul viitorului război din Europa, în Asia. Pactul germano-japonez, precedase numai cu câteva săptămâni, răscoala din China... De la Milano d. Mussolini a ţinut să ne trimită un salut latin, anunţându-ne că e gata să facă justiţie Ungariei mutilate... Era imediat după proclamarea imperiului italian şi Ducele, socotea, probabil, că are de-a face tot cu Abisinia. Aceasta este partea care a dat multe emoţii Europei în cursul anului 1936* Contrapondera au ţinut-o democraţiile apusene, marile alianţe nedesminţite, prietenia refăcută dintre Anglia şi Franţa şi — lăsând modestia la o parte —Mica înţelegere în sânul căreia Romnnia a avut un mare rol. Alegerile generale din Franţa au dat, în Aprilie trecut, un mare succes stângei. Guvernul frontului popular, prezidat de d. Leon Blum, a avut, din primele zile, de luptat cu cele mai mari greutăţi. La cele fireşti s’au adăugat acelea datorate adversarilor saboteuri. In 1924, primul guvern radical-socialist, al d-lui Herriot, a trebuit să cadă din cauza prăbuşirii francului, cu mult înainte de declanşarea crizei generale din 1929. Cele 200 de familii, înfrânte de atâtea ori în alegeri, nu înţeleg să se lase înfrânte şi pe urmă. Solidaritatea, de atâtea ori ameninţată a grupărilor din Frontul popular*, a rămas neştirbită şi ea a asigurat, în mare măsură, triumful guvernului Blum. Prudenţa şi înţelepciunea cu care d. Blum a condus politica Franţei, mai ales în faţa actelor de provocare germane şi cu ocazia tragediei spaniole, au adus servicii enorme nu numai Marii Republici, ci şi păcii şi democraţiei mondiale. Cu atât mai preţuită trebue să fie această guvernare şi rezultatele ei, cu cât a fost guvernarea cu cele mai multe ostilităţi — an initio — externe şi interne. Regimul democrat, în Franţa, a eşit mult consolidat prin guvernarea Blum. In afară, guvernul francez a redat echilibrului pacifist al Europei, alianţa întărită franco-engleză. Politica d-lui Laval, reuşise să aducă o răceală a raporturilor. Astăzi, vechea alianţă este restabilită şi în a doua jumătate a anului expirat s-a făcut simţită prin intervenţiile energice şi eficace, în favoarea păcii. Mica înţelegere, strâns unită, a secondat din această parte a Europei, acţiunea marilor democraţii apusene. România şi-a avut în această operă, rolul de frunte. Vizita pe care M. S. Regele a făcut-o în Februarie la Paris (după înmormântarea regelui George al Angliei), reuniunea şefilor de State ai Micii înţelegeri la 7 Iulie la Bucureşti, vizita M. S. Regelui Carol II la Praga, manifestaţia de la 1 Decembrie ca şi recenta vizită a d-lui Victor Antonescu la Paris, au fost fericite prilejuri, pentru România, de a-şi da preţioasa contribuţie, pe linia mare a acţiunei de consolidare a păcii. Cu ocazia vizitei ministrului nostru de externe la Paris, M. S. Regele a acordat d-lui Leon Blum decoraţia «serviciului credincios». Dincolo de Ocean, democraţia a mai înregistrat o victorie prin realegerea d-lui Roosevelt la preşedinţia Statelor Unite. In Rusia, al 15-lea congres al Sovietelor, a adoptat noul proect de Constituţie care înseamnă un mare pas spre regimul democrat, de la dictatura roşie de astăzi. După renunţările la care bolşevismul a fost constrâns, până acum, prin noua constituţie se aduc atingeri regimului dictatorial care a îngrozit atâta şi pe Andre Gide, reîntors recent de la Moscova. Dictaturile, de orice culoare ar fi, nu pot rezista în faţa democraţiei. Ofensiva pornită în prima jumătate a anului trecut, de regimurile dictatoriale a fost mult domolită, în a doua jumătate, de acţiunile democrate. In anul ce vine, an care începe sub zodia democraţiilor consolidate şi întărite, să sperăm că regimurile dictatoriale şi provocatoare» — permanentul pericol pentru pacea lumnii, — vor fi definitiv îngenunchiate. O Ţară eminamente obişnuită cu imitaţia şi maimuţăreala, ne-am comportat şi în anul trecut, ca atare, începea 1936 sub zodia dictaturii? Imediat se însărcinau aici la noi, câţiva zurbagii să încerce a maimuţări pe d-nii Hitler sau Mussolini. Toate încercările acestora ar fi fost dela început îngropate în ridicu dacă — tot după obiceiul pământului — n’ar fi sărit guvernul în ajutorul lor. D. Tătărăscu maestru al înscenărilor, încă de pe vremea Tatar-Bunarului şi abil mânuitor al diversiunilor, încă de pe vremea Oradiei Mari, şi-a aranjat cu ajutorul «opoziţiei cuminţi» a d-lor Cuza şi Cuza, un frumos divertisment pentru 1936. Anul trecut şi-a făcut apariţia în pocnetele pistoalelor gogo-cuziste de la Suceava. Desfrâul care se consuma, nu în pocnete false ale dopurilor de la sticlele de Veuve Cligot ci în pocnete veritabile, ale pistoalelor de fabricaţie germană, a continuat două luni după anul nou, până la 18 Februarie când d. Goga a cunoscut ruşinoasa înfrângere dela Mehedinţi. A fost lovitura de măciucă pe care partidul naţional-ţărănesc a aplicat-o şi stăpânilor neruşinaţi — liberalii — şi slugilor inconştiente — gogo-cuziştii. De aci încolo toată zbârnâiala desmăţaţilor n’a mai avut nici un efect; ea a slujit doar de pretext d-lui Tătărăscu să-şi poată prelungi regimul excepţional al stării de asediu şi al cenzurii, la adăpostul căruia să-şi poată desvolta, în voie, opera de pauperizare şi anarhizare a ţării. Regimul dictaturii laşe, inaugurat de d. Guţă Tătărăscu s’a făcut mai simţit în cursul anului expirat. Primul ministru a încercat chiar să-l coloreze cu câteva «lovituri». Astfel, neverosimila debarcare a d-lui Titulescu, a fost «lovitura» care a putut să dea măsura josniciei şi lipsei de elementară educaţie a d-lui Tătărăscu. Fostul ministru de externe, omul care a adus imense servicii ţării a fost astârnit, cum spunea el însuşi şi d-lui dr. Lupu «ca o slugă netrebnică». «Eleganţa» d-lui Tătărăscu, cel ce-şi căuta cândva rădăcini boereşti în Oltenia, va rămâne în analele noastre politice, înainte de deschiderea parlamentului d. Tătărăscu a dat a doua «lovitură», a decretelorlegi, ratificate apoi cu toptanul, fără discuţie, în ultima şedinţă a parlamentului, înaintea vacanţei de Crăciun. Omul care a cunoscut ridicarea la cea mai înaltă magistratură în stat, nu prin forţa parlamentului într’un regim democrat, — nu putea avea altă atitudine faţa de parlamentarism. Tăind în felul acesta şi ultimile posibilităţi de manifestare, ale Parlamentului, d. Tătărăscu a lăsat ţara la discreţia zapciilor d-lui Inculeţ. Alegeri comunale s’au făcut numai unde au vrut şi când au vrut prefecţii. S’au creat zone de «tatonare» în cari pomejnicii d-lui Inculeţ încercau marea cu degetul, adică sondau proporţiile «popularităţii» liberale. Rezultatele, dezastruoase pentru guvern, au făcut să stopeze brusc orice activitate electorală. Câteva alegeri judeţene, deja fixate, au fost amânate sine die. In toate aceste alegeri, partidul naţional-ţărănesc a cunoscut victorii răsunătoare. Intre ele marea victorie de la 18 Februarie, când a cucerit două locuri în Parlament, pentru d. dr. N. Lupu la Mehedinţi şi d. Ghiţă Pop la Hunedoara. Campania electorală de la Mehedinţi a fost cea mai grea cam-Banic din istoria noastră politica. D. dr. Lupu înfruntând atunci desmăţul gogo-cuzist şi ipocrizia guvernamentală a fost răsplătit de corpul electoral care i-a dat, poate, cea mai mare satisfacţie a vieţii sale. In cursul anului o muncă uriaşe s’a desfăşurat în sânul partidului naţional-ţărănesc. Adunări profesionale la cari d. I. Mihalache, preşedintele partidului, a fixat în formule lapidare programul partidului aplicat fiecărei categorii sociale, în parte, adunări şi congrese judeţene ale tineretului; congresele judeţene convocate conform prevederilor statutare; marile adunări antirevizioniste, cu răsunet dincolo de hotare, convocate dintr’o prevedere cu adevărat politică şi onorate — unele din ele — cu prezenţa reprezentanţilor ţărilor aliate, organizarea gărzilor ţărăneşti şi a şcolilor de cadre» toate acestea au constituit uriaşa acţiune de pregătire şi de muncă ordonată, a partidului naţional-ţărănesc. D. Mihalache a fost în cursul anului la Praga, d-nii dr. Lupu şi Virgil Madgearu la Paris şi Londra, o delegaţie a tineretului naţional-ţărănesc în frunte cu d. prof. I. C. Petrescu a divizat Polonia, iar o alta a participat la congresul tineretului de la Geneva. D. dr. Lupu a luat parte la congresul mondial pentru pace de la Bruxelles şi a format apoi în ţară, comitetul naţional pentru pace în fruntea căruia se găeşte d-sa ca preşedinte activ şi d. N .Titulescu, preşedinte de onoare. Partid conştient de răspunde(Continuarea in par. II-a) IN PAG. Vlai Dreptul la guvernare al partidului natiuniiHărăneu Alt an - alte speranţe de ALEXANDRU LIPCAN Un an nou apare pe răbojul vie- unui întreg popor, a fost pusă în sermn. Către orizontul lui omenirea îşi , viciul fabricării morţii. Cineva, întors îndreaptă toate speranţele concentra-i curând din Germania, unde are într’un singur gând: salvarea păcii. Deabia au trecut două decenii de la răsboiul mondial şi lumea e ameninţată de un nou cataclism. Piraţii societăţii pândesc profitul la fiecare pas. Popoare încăpute pe mâna unor aventurieri sunt subjugate ambiţiilor personale şi marilor industrii de răsboiu. Libertatea a fost înlocuită cu lagărele de concentrare sau exil, iar pâinea şi untul prin tancuri şi mitraliere. Activitatea altădată prosperă a u-I man. stat trei ani, povestea: „Când am trecut în Cehoslovacia şi am văzut că alimentele se vând fără control, am crezut că mă aflu în altă lume. In Germania aşa ceva a dispărut de mult. Ca să capeţi puţin unt, trebue să ai mare trecere la hilerişti. Populaţia încape să murmure şi-şi dă, din ce în ce mai mult seama, că hitlerismul nu este decât poliţia capitalului internaţional”. Hitleriştii îşi dau bine seama de situaţia grea creată poporului germ Ei ştiu că situaţia actuală nu poate dura mult. înainte ca tunurile fabricate să fie îndreptate asupra altor popoare, — s’ar putea ca situaţia economică extrem de gravă, să împingă poporul german să le îndrepte contra capilor hitlerismului. Hitleriştii luptă, deocamdată, din răsputeri să abată atenţia opiniei publice, în alte direcţii. De aci imperioasa nevoie de diversiuni, regisate cu atâta ardoare de şefii hitlerismului, încercuit din ce în ce mai mult, de criza economică, şi repudiul lumii civiizate, hitlerismul ameninţă într-o parte, tratează în alta. Balaurul hitlerist în chip de om, dr. Schaht, a fost trimis să trateze cu străinătatea, să ceară ajutorul ţărilor democratice „putrede" pentru salvarea „regeneratorului” regim hitlerist. Ameninţările nu şi-au atins scopul, iar ajutorul sperat de doctorul Schach n’a fost obţinut. Hitlerismul simte tot mai mult strângându-se în jurul lui zidul izolării. Ar fi pierit de mult, dacă şi aiurea nu s’ar fi găsit modalităţi, cari preţuiesc, mai presus de toate interesele personale sau de clasă. Le este indiferent dacă regimul hitlerist ar provoca răsboiu — de vreme ce un asemenea regim le garantează integritatea beneficiilor. Ei susţin hitlerismul. Spectrul răsboiului nu-i îngrozeşte, fiindcă nu ei vor muri într’un viitor răsboiu. Totuşi — cu toate ajutoarele mai mult sau mai puţin făţişe — situaţia hitlerismului, e din ce în ce mai şubredă. Ştiind că-i aşteaptă pieirea, potentaţii de la Berlin procedează fără scrupule. Morala lor e una singură: salvarea cu orice preţ a carierii lor de aventurieri şi simbriaşi. In faţa inevitabilului, nu se vor da în lături să provoace dezastrul. Nebunii când vor să piară dau foc casei, hitleriştii nu se vor da în lături să incendieze Europa. Până când resursele poporului german vor fi complect epuizate, hitlerismul va continua să se menţină, va continua să recruteze peste graniţe asasini şi slugi ai capitalului internaţional. Anul ce a trecut a fost anul în care ofensiva hitleristă a culminat. Cu sacrificii băneşti enorme, privând poporul german şi pâinea zilnică, conrupând conştiinţele slabe din toate ţările, rezultatul ofensivei a fost totuşi cu mul sub aşteptări. Azi reptila hitleristă îşi rumegă disperarea, pregătind lumii alte surprize. Cine a provocat, va mai provoca, îndreptarea speranţei către pace nu e suficient. Speranţele, atunci când sunt însoţite de acţiuni energice, nu folosesc la nimic. O acţiune hotărâtoare se impune. Să nu se uite că orice simpatizant hitlerist este sau nu inconştient, sau unul care priveşte lumea numai prin prisma intereselor personale. Să se înţeleagă odată, că hitlerismul german — pentru alte popoare mai ales — e o problemă eminamente socială — în care naţionalismul n’are ce căuta. Hitlerismul este dictatura capitalului, este dictatura fabricanţilor de mizerie şi moarte. De aceia trebue combătut fără cruţare. Anul ce vine nu vesteşte deloc linişte. El însă arată suficient că în faţa unei acţiuni energice, hitlerismul nu va prinde pas şi pacea va fi astfel salvată. Vinett I Ianuarie 1931 21 lei