Dreptatea, august 1937 (Anul 11, nr. 2912-2936)

1937-08-01 / nr. 2912

AMUL XI. NO. 29(2. 4 pagini Director: MIMIID.RALIA W&QtBTUi. '* î * ■' - Partidul gogo-rom­ i). Goga a fuzionat cu ţiganii din­­România. După multe ezitări, caste­lanul de la Ciucea şi-a găsit o mino­ritate de care să se apropie. Prima înfrângere a jurământului "de la Iaşi. " România românilor, începe să fie puţin şi România... romilor. Mai ales că partidul d-lui Goga face, de vre­o doi ani de zile, eforturi remar­cabile în această direcţie. In presa partidului, în atacurile la drumul mare ale lui Robu şi în exhibiţiile parlamentare ale goga­­cuzismului, se poate găsi şi această tendinţă de... romizare a moravurilor politice şi justificare a actului pe care ţiganii s’au grăbit să-l facă. D. Goga a început să cocheteze cu minoritari, întâi cu găgăuţii (şef d. iTopeiu-Tighina), apoi cu ţiganii. Pre­ferințele d-lui Goga sunt interesante. Nu știm de ce noua fuziune nu s’a făcut tot cu jurăminte ca la Iaşi. Am fi avut prilejul unei desfătări, dat fiind pitorescul jurămintelor ro­me. D. Goga s’a grăbit să facă fuziu­nea în ascuns și să cedeze — odată pe săptămână — gazeta sa «Ţara Noastră» d-lui Lăzurică, pentru a o boteza «Amaro Them» și a o tran­sforma în oficios al nouei grupări gogo-rome. Se impune d­eci o revizuire a vo­turilor gogo-cuziste din ultimele a­­legeri, pentru a se şti precis câte sunt ..luate pe ţigănie şi câte dela ţi­­gani. In noua fuziune d. Goga n’a avut dificultăţile din prima. Nu-l ame­ninţă vreo sciziune Nichifor Crai­nic. Nouii aderenţi sunt mai înţele­gători ca fostul şef al lăncierilor. Cei doi conducători romi au intrat fără condiţii în partidul gogo-cu- Zist Cei doi­ sunt arhimandritul Ca­­linic I. Popp Şerboianu şi G. A. Lă­zurică. Primul era «preşedintele ge­neral al romilor» iar celălalt «pre­şedinte organizator delegat» (...Ţa­ra Noastră», «Amero Them» Nr. 2 din 18 iulie a. c.) După cum se vede partidul rom era organizat după acelaş sistem ca şi partidul gogo-cuzist. Arhimandri­tul Şerboianu era «preşedintele su­prem», un fel de Cuza al romilor ; d. Lăzurică era «preşedinte activ» adică d. Goga. Dacă nu e nici un pericol în ceea­ 8 ce priveşte eventualele dizidente ale şefilor, în privinţa adesiunii mas­­selor rome, la noul partid, există o mare controversă. Se pare că d-nîi Şerboianu şi Lă­zurică sunt nişte uzurpături, deoare­ce s’a ridicat un violent protest din partea unui domn Niculeseu — voe­­vod al romilor», — care contestă ori­ce drept celor dintâi, de a vorbi în numele țiganilor. Intre cele două oficioase s’a iscat o polemică.. romă. Astfel in gazeta «Glasul Romilor] anul II Nr. 7—8 din 25 Iulie, «voe­­vodul» Niculeseu se adresează d-lui Cuza, printr’o scrisoare deschisă, ast­fel: «Ar fi dureros pentru noi şi credem pentru orice om de bună credinţă — ca Domnia Voastră, care nu v'aţi schimbat linia de conduită 50 de ani, SA FIŢI AMESTECAT­I IN ŢIGANIA EXCROCILOR LA­­ZARESCU ŞI ŞERBOIANU, CARI NICI MACAR NU SUNT ŢIGANI». O fi ştiind el «voevodul» ceva. Ne mişcă — sincer — păţania­­d-lui Cuza, care pentru a doua oară e amestecat într’o ţigănie, fără ca să aibă măcar scuza că partenerii »sunt ţigani».­­ După ce a luat activul putred al d-lui Goga — francmasoneria grad 83, consiliile de administraţie e-1 ,vreeşti, barierele din 1926, pactul de la Ciucea, noaptea de pomină, slu­gărnicie faţă de Berlin — d. Cuza trebue să preia acum şi activul rom . Ascultaţi câte ceva despre «şefii» cărora le-a dat d. Goga, p­e mână: «Ţara Noastră». I «Dar G. A. Lăzarescu — Fon­tu, zis Lăzurică — Cârnu nu se mulţu­meşte numai cu atât şi începe să colinde ţara, sub pretextul că orga­nizează şi să vândă demnităţi: pre­şedinte looo lei, secretar looo lei. S’a întâmplat însă ca la Târna­­va-Mare să vândă demnitatea de preşedinte la trei inşi, încasând ’dela fiecare cât a putut, iar când aceştia s’au adunat în comitet, vă închipuiţi stupoare, când trei oa­meni veneau cu pretenţia că sunt preşedinţi». (Glasul romilor» anul II Nr. 7-8). Şi mai departe, despre un «gaze­tar» rom (coleg al lui Prundeni la « Amar o Them»­, domnul Aurică­­ Fleac, citim următoarele: «Ne mai ! mergându-i cu «artistăria» s’a apu­cat de... gazetărie. A scos o fiţuică »Timpul», care repede a fost sus­pendată pentru că Aurică se da la om dacă nu mişca din urechi» («Glasul romilor»). Dar ce vreţi, acum d. Fleac e co­leg cu d. Petrovici şi probabil îi va ţine o conferinţă la cercul de studii. Rămâne să vedem ce răspunde la toate acestea ziarul «Amaro Them» (fondator Octavian Goga, directori Lăzurică şi Şerboianu). Polemica... romă e în toi. Se pare că s’a ajuns chiar la un proces, preludiul faimoasei bătăi ţigăneşti, cu care se va sfârşi, pro­babil toată această comedie. Romii d-lui Goga, încadraţi acum într’un «partid serios» au făcut gu­vernului o propunere: să colonizeze Cadrilaterul cu romi. Ei se însărcinează să stârpească bandele de comitagii. Cităm din oficiosul gogo-rom­: «Şi dacă va mai călca picior de comitagiu bulgar pe acolo, să dea benga în noi, să ne iasă iepurele înainte şi să ne cârâie ciorile pe coşul casei. Iar dacă or mai îndrăs­­ni bulgarii din Cadrilater să facă pr iredentiştii, să ne ardă lamba şi să ni se usuce caşul de la gură» («Amaro Them» — «Ţara Noastră», anul I No. 1 din 11 Iulie 1937). Din devotament şi admiraţie pen­tru «amaro baro poeto hai sas mi­­nistro chadale themasco, o rai Oc­­t­avian Goga» cum i se spune în «Amaro Thom» oficosul gogo-rom are şi o pagină literară în care ci­tim: Când păduchii din cap se lasă pe urechea dreaptă, are să plouă ori are să ningă» (Meteorologie po­pulară sau: «Prună’n grindă, Frună’n pildă», (încurcături de limbă), ambele în «Amaro Them» — «Țara Noastră» fondator Octavian Goga etc., anul ti­­N Ir. g 1 din 38 Tuli­a 1937. Partidul gogo-rom a luat fiinţă. Ce nu face omul la ananghie, pen­tru un vot­ D, Goga adună ce poate. Doar, doar o răzbi-o cumva şi-şi va mări procentul electoral în raport cu pretenţiile. Numai că, vorba aliaţilor săi, «se lasă păduchii pe urechea dreaptă» — nu mai îngălbeneşte foaia de po­rumb nici anul acesta... Octav Livezeanu UgjjL. In momentul de faţă, d. Văntu­re­­roul liberal de la Huşi, este bătut de toate vânturile. Dimineaţa şi seara, în toate gaze­tele, apar articole, scrisori, deza­vuări, toate privitoare la vântul li­beral. Secătură cu averi dotate s'a dus la Huşi, înainte de alegeri, ca vân­tull; a făcut să bată vânt de vară, prin cărfile de alegător, risipindu-le, în buzunarele agenţilor săi; butoaie­le de vin au fost secate de par­eă trecuse vântul prin ele; oamenii au fost îmbătaţi, de se clătinau ca bături de vânt. In ziua alegerilor a bătut asupra Fălciului un vânt aducător aminte de vremurile lui Cârpă ’n nas, Cap de fier şi Popa Tache. După alegeri vântul a început să sufle prin casa liberală — vicepre­şedintele organizaţiei a demisionat. Când semeni vânt... SIBll * / VI ^0-Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau,9 — Telefon: Redacţia 303142, Ad­ţia 341­02 Banchetul oferit la Praga, profesorilor școalei de agricultură din România. Congresul internaţional al urbaniştilor şi al Uniunii Oraşelor In prima chenzină a lunei Iulie, «Federaţiunea Internaţională a lo­cuinţei şi urbanismului» a ţinut la Paris un congres comun cu «Uni­unea internaţională a oraşelor» şi cu «Institutul internaţional de ştiin­ţe administrative». La ordinea de zi au fost probleme de mare importanţă pentru buna dezvoltare a colectivităţilor ome­neşti. Astfel cităm: Finanţarea lo­cuinţelor claselor sărace; chiria a­­cestor locuinţe; construcţia de lo­cuinţe populare în suprafaţă şi în înălţime (oraşe grădini şi case ca­zărmi); Urbanismu­l regional; Lupta în contra fumului, gazelor şi prafu­lui; Aprovizionarea cu lapte a ora­şelor; Legislaţiunea şi regulamenta­­rea urbanismului, etc. Congresul a fost pregătit din vre­me şi temeinic, astfel că discuţiile au avut ca punct de plecare studii foarte serioase şi documentate în toate problemele de mai sus. Unele din aceste studii au şi interesul că prezintă chestiunea comparativ, în diferite ţări. Astfel se arată ce s-a construit­­ multe ţări pentru cla­sele desmoştenite sau cu venituri modeste, se arată cuantumul chiriei acestor clase ş. a. m. d. Finanţarea locuinţelor claselor sărace ll­a rapoartele primite relativ la această problemă rezultă că aproape, în toate ţările, autorităţile publice sau ocupat de aproape şi au făcut importante sacrificii materiale, pen­tru a înbunătăţi locuinţa oamenilor cu venituri mici, Anglia, Statele U­­nite, Franţa, Germania, Italia, ţări cu o veche civilzaţie, cu oraşe şi sate solid construite şi cum o populaţie relativ bogată, au construit case ef­tine, fiecare pentru zeci de miliarde lei, mai ales după război. E vorba aci de sumele avansate sau date ca sub­venţii de către Stat şi celelalte au­torităţi publice. Dar chiar state mai mici, precum: Luxemburgul, Litua­nia, Ungaria, Polonia, Elveţia, Olan­da, au făcut mari sacrificii pentru a da claselor sărace o locuinţă sănă­toasă. Nu avem spaţiul necesar pentru a arăta mai pe larg ce mari avan­­tagii au acordat aceste state, pentru construcţia de locuinţe populare. Vom cita totuşi, pentru câteva din ele, numărul caselor populare cons­truite şi valoarea lor. In Anglia s’au construit după răz­boi, 3.150.000 apartamente eftine. Din­tre acestea 2.250.000 s’au construit de către iniţiativa particulară, iar 900 mii de către comune şi stat. Opera continuă, iar rolul comunelor şi sta­tului este în­ creştere. In Statele Unite raportul respectiv arată că «Statul construeşte acum un număr consumabil de locuinţe eftine şi urmăreşte însănătoşirea cartierelor insalubre». In Franţa există aproape 1600 or­ganisme cari construesc locuinţe po­pulare. Dobânda cu care sunt soco­tite sumele investite este 2%. Dife­renţa până la dobânda de pe piaţă, o plăteşte statul. Până la 31 Decembrie 1835, se efec­tuaseră în Franţa împrumuturi des­­tin­ate construirei de locuinţe po­pulare, în valoare de 5,5 miliarda­e franci. Pe aceiaşi scară s’a construit şi se mai construeşte şi în celelalte state. România nu este citată în acest studiu. Ştim însă că s’au executat de Ing. S. MIHAIESCU­­ foarte puţine cas­e populare, cu con­cursul autorităţilor publice. Statul şi comunele au făcut sacrificii infi­me pentru această chestiune. Chiar micul sacrificiu la care consimţise­ scutirea de impozite pentru locuin­ţele noi, a fost aproape anulat în ultimii ani! Chiria locuinţelor populare Locuinţele populare astfel cons­truite, sunt date, fie în proprietate, fie cu chirie. In primul caz plata se face prin unităţi, în 30—50 ani. In ambele cazuri, din cauza sa, d­o­bânda, care se socoteşte este foarte mică (1—4%), şi din cauză că mate­rialele de construcţie (cimentul, fe­rul etc.) sunt mai eftine ca la noi, anuitatea şi chiria sunt foarte mici: 10—20% din salariul muncitorului. In România din cauza scumpetei unor materiale de construcţie car­telate şi mai ales din cauza dobin­­zilor mari (9—12%) chiriile sunt foarte scumpe, mai ales în raport cu micul venit al populaţiei sărace. Construcţia în suprafaţă sau în înălţime ? O chestiune mult discutată este aceasta: e preferabil a se construi case individuale, cu parter sau cel mult un etaj, sau case cu multe e­­taje şi apartamente ? Concluzia este că ambele ipoteze pot să fie aplicate, după i­preju­­rari. Pentru locuitori cari au nevoie de a locui mai aproape de centru, unde terenurile sunt scumpe, este în gene­ral preferabil a construi mari blo­curi cu multe etaje și multe aparta­mente. In caz contrariu, casele indi­viduale sunt preferabile. In general muncitorii doresc locuinţele indivi­duale, cu o mică grădină pentru zar­zavat şi flori. Recomandăm miniştrilor noştri de finanţe, primarilor şi conducătorilor ţării noastre să i­a parte la un ast­fel de congres, sau să citească lucră­rile lui, pentru a-şi da seama cum trebue tratată problema locuinţei ro­mânului sărac şi a îndrepta erorile, pe cari le-au făcut în trecutul a­­propiat. Scrisori din Praga Excursia profesorilor români de agricultură în Cehoslovacia II La şcolile de agricultură de la Be­­rehova, Muncaceva, Uzhorod, Kosi­­ca, Barce, Liptavsskaj, Siradek, St. Martin, Cesky, Tesin, Rosnov, Pre­­rov, Ol­amuc, Kukleny, Praga, Brno şi Bratislava, excursioniştii au admirat organizaţia superioară, or­dinea, curăţenia, metodele de în­văţământ şi de educaţie. Ei au ad­mirat, deasemeni, grija pentru buna stare şi pentru higiena ţevilor. A­ impresionat în deosebi pe vizitatori solicitudinea pe care o poartă pentru acest învăţământ guvernele şi în special, profesorul dr. ing. Reich, directorul general al agriculturii şi al educaţiei agricole d din Cehoslo­vacia. Profesorii români au admirat mai ales largheţa cu care sunt în­zestrate şcolile de agricultură — ca şi celelalte instituţii, de altminteri — se remarcă în ţara vecină şi grija pe care acest om energic, mun­citor şi capabil şi admirabil orga­nizator, care conducea toată mişcarea agricolă oficială din Republica a­­mică, o poartă pentru aceste insti­tuţii. Ei s’au putut convinge de grija pe care d-sa a avut-o ca nimic să nu lipsească din ceea ce constitue mijloacele moderne de educaţie a tineretului agricol. Localuri mari, spaţioase, aproape toate şcoalele cu 2 etaje şi subsol, săli de clasă, săli de conferinţe, biblioteci, săli de lec­tură, săli de bac, camere mari, nu­meroase, luminoase, înzestrate cât se poate de bine, uneori câte 3-4-6 săli pentru cabinetele sau labora­toarele aceleaşi specialităţi, săli de cinema uneori câte 2 săli­­ şi a­­parate de cinema şi de radio, su­fragerii şi bucătării de o curăţenie şi înzestrare ireproşabilă, săli pen­tru curăţirea încălţămintelor, săli şi garderoabe numeroase pentru îm­brăcămintea şi rufăria elevilor şi elevelor, au fost întâlnite la toate şcoalele. Mobilierul modern, abun­dent, confortabil şi bine întreţinut, alături de o bogăţie, de o variaţie şi de o excelentă execuţie a materia­lului intuitiv din cabinete, labora­toare şi muzee, au izbit, în tot tim­pul, atenţia excursioniştilor. Pro­fesorii români n’au putut să-şi re­ţină la tot pasul, admiraţia pentru condiţiunile extrem de avantajoase în care profesorul dr. ing. Reich a inteles, ajutat de conducătorii ţării să pună pe colegii lor din Cehoslo­vacia, atunci când aceştia trebue să facă instrucţia şi educaţia fiilor de ţărani la lecţii­ sau la practică, ca şi a înşişi ţăranilor maturi, cu ocazia conferinţelor şi şezătorilor pe care le ţin cu aceştia din urmă. Fermele şcolilor de agricultură din Cehoslovacia, anexe aşa de im­portante pentru învăţământul agri­col, au deşteptat deasemeni, admi­raţia profesorilor români. Grajdu­rile moderne, higienice, spaţioase, suficiente ca încăperi, animalele nu­meroase, de toate speciile, fără să lipsească păsările de toate catego­­riile, iepuri de casă, vermi de mă­tase, albinele (stupine) şi porum­beii, maşinile şi uneltele în număr suficient şi variat din punct de ve­dere educativ, nu numai economic, în­totdeauna muzee de maşini agri­cole vechi şi de piese de maşini, în mărimea naturală sau în miniatură lăptarii aproape peste tot, silozuri pentru nutreţ murat, moderne (cimen­tate), etc. alături de gropile natu­rale ca model pentru micul plugar, deseori instalaţii pentru ploaie arti­ficială, instalaţii la şcolile de horti­­cultură, cât mai moderne şi mai (Continuare­a pag. 6-a) D.­EDEN ministrul de externe al Angliei care caută să realizeze o apropiere între tezele opuse ale statelor reprezentate în comitetul pentru asigurarea neinterven­ţiei în Spania Dumineca­­ August­in­ 2 l­ei Taxele de francare plătite in nu­m­erar conf. aprobării Direcțiune Generale P. T. T. No. • îi UIFTIR INTERN înscenări liberale La Târgovişte, în ziua de 13 iulie, când s’au efectuat alegerile comunale a fost un incident electoral. Se ştie că bandele liberale, ațâţate de cei ce pierduseră atât de ruşinos alege­rile judeţene, au tăbărât asupra priete­nilor noştri, cu ciomege şi pietre, rănind grav câţiva dintre ei. Şeful tineretului naţional-ţărănesc din Dâmboviţa, d. avocat E. Bendic, a­­ fost una din victime. Furia liberală deslănţuită, îşi căuta o revanşe pentru înfrângerea de la judeţ Nu a putut-o avea. Toate abuzurile, toată teroarea, toate violenţele, n'au fo­losit la nimic. Înfrânţi în alegeri, demascaţi ca abu­zivi, liberalii au continuat opera de in­timidare şi după alegeri. Ei, agresorii, s-au transformat în victi­me şi fac reclamaţii. Au făcut plângere la parchet contra agresiunii săvârşită de bătăuşii liberali în ziua de 13 iulie. Şi parchetul de Dâmboviţa, cercetând cazul s-a grăbit să trimită dosarul Con­siliului de răsboi de la Braşov care a dispus arestarea învăţătorului Gh. Ma­­rinescu, fost deputat. Mandatul de a­­restare a fost confirmat. Este unicul caz când se fac arestări cu confirmări de mandate, pentru inci­dente electorale. Celor 25.000 voturi masive de la Dâm­­boviţa, partidul liberal încearcă să le o­pună intimidarea şi înscenarea, înfrângerea nu i-a făcut mai pru­denţi. Aceeaşi indrăsneală, aceiaşi me­todă. Şi evident, cu aceleaşi efecte Atotputernicia liberală la Târgovişte, a fost odată. EXTERN Deocamdată, niciun acord Şedinţa de ori a subcomitetului de neintervenţie nu a izbutit să aducă o adesiune generală la planul britanic. Focul a fost deschis de ambasadorul Germaniei, d. von Ribbentropp, care a îndreptat un viu atac împotriva tezei sovietice. înainte de a se discuta fondul proble­mei, lordul Plymouth ceruse ca atitu­dinea guvernului din Moscova să fie lă­murită, mai cu seamă în privinţa aces­tui punct: «Când toţi străinii vor fi evacuaţi din Spania, o nouă situaţie se va prezenta». Aceleaşi clarificări au fost cerute şi in legătură cu răspunsurile Germaniei, Italiei şi Portugaliei. Aceste state decla­raseră că recunoaşterea dreptului de beligeranţă trebue să coincidă cu re­tragerea voluntarilor. Amintim că pla­nul britanic este categoric în această privinţă. Şi anume: Dreptul de belige­ranţă se va acorda după retragerea vo­luntarilor. Răspunsul reprezentantului german înfăţişa astfel această chestiune: «Mă­surile de neintervenţie luate de acest comitet cu privire la teritoriul spaniol sau care cer colaborarea pârţilor din Spania, vor trebui ca pe viitor să fie condiţionate de acordarea drepturilor, de beligeranţă de către statele repre­zentate în comitet. Aşa­dar una din părţile importante ale planului britanic este reiudiată in momentul când acest drept de belige­­­ranţă se socoteşte ca primă condiţie a lucrărilor neintervenţioniste. Franţa insă a acceptat In punctele esenfiale planul britanic. Divergenta se datoreşte dârzei atitudini a Germaniei fată de răspunsul Sovietelor. A fost o şedinţă agitată; nu s’a ajuns la ceeace se nădăjduia in cercurile di­plomatice. De aceea, până la urmă sub­­comitetul a trebuit sa-şi amâne lucrări­le. Se adoptă astfel metoda tergiversări­lor, pentru ca intârziindu-se cu o săp­tămână lucrările acestui subcomitet, să se clarifice totodată poziţia fiecărui stat, până la o înţelegere generală şi, poate, un nou compromis. „Realizările“ guvernului în continuare... «Viitorul», oficios g­uvernamental anunţă că guver­nul îşi continuă opera sa de realizări. Anunţă aceste «realizări» cu trâmbiţe şi surle, cu nespus orgoliu, dar şi cu o teamă rău ascunsă. Guvernul este virtualmente demisionat. Care sunt realizări­le trâmbiţate de oficiosul gu­vernamental şi care au nevoie de «continuare»? îmbogăţirea partizanilor? Anarhizarea ţării? îmbogăţirea partizanilor: s’a realizat! Anarhizarea ţării : dacă n’ar fi fost popularitatea mereu în creştere a partidului naţional-ţărănesc care a anihilat tendinţele de dezagregare, ţara românească s’ar afla în acest moment în pra­gul războiului civil. Graţie cadrelor curate de ţară şi târguri, cadre idealiste de partid, conduse cu elan de către o echipă centrală de vajnici luptători, graţie instinctului sănătos ţărănesc şi edu­caţiei votului universal, diversiunile puse la cale de către d. Ion Inculeţ n’au prins. Vice-preşedintele guvernului Tătărăscu a su­ferit un eşec formidabil cu alegerile. Evident, d. Ion Inculeţ a pus la contribuţie toată subtilitatea sa trasă din şcoala nefastă a Ohranei ţariste. D. Ion Inculeţ n’a fixat alegerile judeţene într’o singură zi. Le-a fracţionat. A fixat întâiu judeţele unde naţional-ţărăniştii au fost consideraţi cu cadre slabe. D. Ion Inculeţ a arătat o stranie preferinţă pentru judeţele cu minorităţi evreeşti, judeţele din nordul Moldovei şi Basarabiei. D. Inculeţ a urmărit un dublu joc. Dacă naţional-ţărăniştii ar fi avut majorităţi sdrobitoare în judeţele cu mulţi Evrei se făcea «dovada» că acest partid se află la remorca iudaismului şi a Cah­a­­tului. Ce s’a întâmplat? Cuziştii au luat mai multe voturi în jude­ţele cu Evrei. Cum se explică acest lucru? Au votat Evreii cu cu­ziştii? Poate că da. Scrisoarea d-lui D. Mazilu este foarte carac­teristică şi revelantă. De fapt, Evreii se dezinteresează de politică şi nu utilizează votul universal. Participaţia lor la vot este împie­decată şi de bandele huliganice dar şi de un dureros fatalism câş­tigat în secole întunecate de ghettouri şi pogromuri. Acest fata­lism a uşurat cuziştilor să repurteze victorii în cele 4—5 judeţe cu minorităţi evreieşti compacte. Nu vi se pare o sângeroasă ironie? D. Ion Inculeţ are o veche experienţă în materie de manevrare a chestiei antisemite. N’a fost degeaba un spectator atent al lui Parişchievici şi al sotniilor negre ţariste. D. Ion Inculeţ repetă greşelile ţarismului cu o încăpăţânare demnă de alte ţeluri. Sfârşitul ţarismului se cunoaşte. Vrea d. In­­culeţ ca România să sucombe într’o sanguinară experienţă a­­narhică ? Intr’adevăr printre «realizările» cele mai elocvente ale guver­nării Tătărăscu-Inculeţ trebuie să contabilizăm printre conturile cele mai efective şi diversiunea antisemită. D. Ion Inculeţ este naşul gogo-cuzismului, după cum d. dr. Vaida-Voevod (un Inculeţ al guvernărilor naţional-ţărăniste) a fost naşul grupării «Totul pentru ţară». Care sunt celelalte «realizări» guvernamentale? Scandalul imens provocat de chestia Gross-Cagero în care a sucombat prestigiul guvernatorului Băncii Naţionale, onoarea unui preşedinte şi al unui vice-preşedinte al Senatului?. (Continuarea în pagina 2)

Next