Dreptatea, august 1937 (Anul 11, nr. 2912-2936)
1937-08-01 / nr. 2912
AMUL XI. NO. 29(2. 4 pagini Director: MIMIID.RALIA W&QtBTUi. '* î * ■' - Partidul gogo-rom i). Goga a fuzionat cu ţiganii dinRomânia. După multe ezitări, castelanul de la Ciucea şi-a găsit o minoritate de care să se apropie. Prima înfrângere a jurământului "de la Iaşi. " România românilor, începe să fie puţin şi România... romilor. Mai ales că partidul d-lui Goga face, de vreo doi ani de zile, eforturi remarcabile în această direcţie. In presa partidului, în atacurile la drumul mare ale lui Robu şi în exhibiţiile parlamentare ale gogacuzismului, se poate găsi şi această tendinţă de... romizare a moravurilor politice şi justificare a actului pe care ţiganii s’au grăbit să-l facă. D. Goga a început să cocheteze cu minoritari, întâi cu găgăuţii (şef d. iTopeiu-Tighina), apoi cu ţiganii. Preferințele d-lui Goga sunt interesante. Nu știm de ce noua fuziune nu s’a făcut tot cu jurăminte ca la Iaşi. Am fi avut prilejul unei desfătări, dat fiind pitorescul jurămintelor rome. D. Goga s’a grăbit să facă fuziunea în ascuns și să cedeze — odată pe săptămână — gazeta sa «Ţara Noastră» d-lui Lăzurică, pentru a o boteza «Amaro Them» și a o transforma în oficios al nouei grupări gogo-rome. Se impune deci o revizuire a voturilor gogo-cuziste din ultimele alegeri, pentru a se şti precis câte sunt ..luate pe ţigănie şi câte dela ţigani. In noua fuziune d. Goga n’a avut dificultăţile din prima. Nu-l ameninţă vreo sciziune Nichifor Crainic. Nouii aderenţi sunt mai înţelegători ca fostul şef al lăncierilor. Cei doi conducători romi au intrat fără condiţii în partidul gogo-cu- Zist Cei doi sunt arhimandritul Calinic I. Popp Şerboianu şi G. A. Lăzurică. Primul era «preşedintele general al romilor» iar celălalt «preşedinte organizator delegat» (...Ţara Noastră», «Amero Them» Nr. 2 din 18 iulie a. c.) După cum se vede partidul rom era organizat după acelaş sistem ca şi partidul gogo-cuzist. Arhimandritul Şerboianu era «preşedintele suprem», un fel de Cuza al romilor ; d. Lăzurică era «preşedinte activ» adică d. Goga. Dacă nu e nici un pericol în ceea 8 ce priveşte eventualele dizidente ale şefilor, în privinţa adesiunii masselor rome, la noul partid, există o mare controversă. Se pare că d-nîi Şerboianu şi Lăzurică sunt nişte uzurpături, deoarece s’a ridicat un violent protest din partea unui domn Niculeseu — voevod al romilor», — care contestă orice drept celor dintâi, de a vorbi în numele țiganilor. Intre cele două oficioase s’a iscat o polemică.. romă. Astfel in gazeta «Glasul Romilor] anul II Nr. 7—8 din 25 Iulie, «voevodul» Niculeseu se adresează d-lui Cuza, printr’o scrisoare deschisă, astfel: «Ar fi dureros pentru noi şi credem pentru orice om de bună credinţă — ca Domnia Voastră, care nu v'aţi schimbat linia de conduită 50 de ani, SA FIŢI AMESTECATI IN ŢIGANIA EXCROCILOR LAZARESCU ŞI ŞERBOIANU, CARI NICI MACAR NU SUNT ŢIGANI». O fi ştiind el «voevodul» ceva. Ne mişcă — sincer — păţaniad-lui Cuza, care pentru a doua oară e amestecat într’o ţigănie, fără ca să aibă măcar scuza că partenerii »sunt ţigani». După ce a luat activul putred al d-lui Goga — francmasoneria grad 83, consiliile de administraţie e-1 ,vreeşti, barierele din 1926, pactul de la Ciucea, noaptea de pomină, slugărnicie faţă de Berlin — d. Cuza trebue să preia acum şi activul rom . Ascultaţi câte ceva despre «şefii» cărora le-a dat d. Goga, pe mână: «Ţara Noastră». I «Dar G. A. Lăzarescu — Fontu, zis Lăzurică — Cârnu nu se mulţumeşte numai cu atât şi începe să colinde ţara, sub pretextul că organizează şi să vândă demnităţi: preşedinte looo lei, secretar looo lei. S’a întâmplat însă ca la Târnava-Mare să vândă demnitatea de preşedinte la trei inşi, încasând ’dela fiecare cât a putut, iar când aceştia s’au adunat în comitet, vă închipuiţi stupoare, când trei oameni veneau cu pretenţia că sunt preşedinţi». (Glasul romilor» anul II Nr. 7-8). Şi mai departe, despre un «gazetar» rom (coleg al lui Prundeni la « Amar o Them», domnul Aurică Fleac, citim următoarele: «Ne mai ! mergându-i cu «artistăria» s’a apucat de... gazetărie. A scos o fiţuică »Timpul», care repede a fost suspendată pentru că Aurică se da la om dacă nu mişca din urechi» («Glasul romilor»). Dar ce vreţi, acum d. Fleac e coleg cu d. Petrovici şi probabil îi va ţine o conferinţă la cercul de studii. Rămâne să vedem ce răspunde la toate acestea ziarul «Amaro Them» (fondator Octavian Goga, directori Lăzurică şi Şerboianu). Polemica... romă e în toi. Se pare că s’a ajuns chiar la un proces, preludiul faimoasei bătăi ţigăneşti, cu care se va sfârşi, probabil toată această comedie. Romii d-lui Goga, încadraţi acum într’un «partid serios» au făcut guvernului o propunere: să colonizeze Cadrilaterul cu romi. Ei se însărcinează să stârpească bandele de comitagii. Cităm din oficiosul gogo-rom: «Şi dacă va mai călca picior de comitagiu bulgar pe acolo, să dea benga în noi, să ne iasă iepurele înainte şi să ne cârâie ciorile pe coşul casei. Iar dacă or mai îndrăsni bulgarii din Cadrilater să facă pr iredentiştii, să ne ardă lamba şi să ni se usuce caşul de la gură» («Amaro Them» — «Ţara Noastră», anul I No. 1 din 11 Iulie 1937). Din devotament şi admiraţie pentru «amaro baro poeto hai sas ministro chadale themasco, o rai Octavian Goga» cum i se spune în «Amaro Thom» oficosul gogo-rom are şi o pagină literară în care citim: Când păduchii din cap se lasă pe urechea dreaptă, are să plouă ori are să ningă» (Meteorologie populară sau: «Prună’n grindă, Frună’n pildă», (încurcături de limbă), ambele în «Amaro Them» — «Țara Noastră» fondator Octavian Goga etc., anul tiN Ir. g 1 din 38 Tulia 1937. Partidul gogo-rom a luat fiinţă. Ce nu face omul la ananghie, pentru un vot D, Goga adună ce poate. Doar, doar o răzbi-o cumva şi-şi va mări procentul electoral în raport cu pretenţiile. Numai că, vorba aliaţilor săi, «se lasă păduchii pe urechea dreaptă» — nu mai îngălbeneşte foaia de porumb nici anul acesta... Octav Livezeanu UgjjL. In momentul de faţă, d. Văntureroul liberal de la Huşi, este bătut de toate vânturile. Dimineaţa şi seara, în toate gazetele, apar articole, scrisori, dezavuări, toate privitoare la vântul liberal. Secătură cu averi dotate s'a dus la Huşi, înainte de alegeri, ca vântull; a făcut să bată vânt de vară, prin cărfile de alegător, risipindu-le, în buzunarele agenţilor săi; butoaiele de vin au fost secate de pareă trecuse vântul prin ele; oamenii au fost îmbătaţi, de se clătinau ca bături de vânt. In ziua alegerilor a bătut asupra Fălciului un vânt aducător aminte de vremurile lui Cârpă ’n nas, Cap de fier şi Popa Tache. După alegeri vântul a început să sufle prin casa liberală — vicepreşedintele organizaţiei a demisionat. Când semeni vânt... SIBll * / VI ^0-Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau,9 — Telefon: Redacţia 303142, Adţia 34102 Banchetul oferit la Praga, profesorilor școalei de agricultură din România. Congresul internaţional al urbaniştilor şi al Uniunii Oraşelor In prima chenzină a lunei Iulie, «Federaţiunea Internaţională a locuinţei şi urbanismului» a ţinut la Paris un congres comun cu «Uniunea internaţională a oraşelor» şi cu «Institutul internaţional de ştiinţe administrative». La ordinea de zi au fost probleme de mare importanţă pentru buna dezvoltare a colectivităţilor omeneşti. Astfel cităm: Finanţarea locuinţelor claselor sărace; chiria acestor locuinţe; construcţia de locuinţe populare în suprafaţă şi în înălţime (oraşe grădini şi case cazărmi); Urbanismul regional; Lupta în contra fumului, gazelor şi prafului; Aprovizionarea cu lapte a oraşelor; Legislaţiunea şi regulamentarea urbanismului, etc. Congresul a fost pregătit din vreme şi temeinic, astfel că discuţiile au avut ca punct de plecare studii foarte serioase şi documentate în toate problemele de mai sus. Unele din aceste studii au şi interesul că prezintă chestiunea comparativ, în diferite ţări. Astfel se arată ce s-a construit multe ţări pentru clasele desmoştenite sau cu venituri modeste, se arată cuantumul chiriei acestor clase ş. a. m. d. Finanţarea locuinţelor claselor sărace lla rapoartele primite relativ la această problemă rezultă că aproape, în toate ţările, autorităţile publice sau ocupat de aproape şi au făcut importante sacrificii materiale, pentru a înbunătăţi locuinţa oamenilor cu venituri mici, Anglia, Statele Unite, Franţa, Germania, Italia, ţări cu o veche civilzaţie, cu oraşe şi sate solid construite şi cum o populaţie relativ bogată, au construit case eftine, fiecare pentru zeci de miliarde lei, mai ales după război. E vorba aci de sumele avansate sau date ca subvenţii de către Stat şi celelalte autorităţi publice. Dar chiar state mai mici, precum: Luxemburgul, Lituania, Ungaria, Polonia, Elveţia, Olanda, au făcut mari sacrificii pentru a da claselor sărace o locuinţă sănătoasă. Nu avem spaţiul necesar pentru a arăta mai pe larg ce mari avantagii au acordat aceste state, pentru construcţia de locuinţe populare. Vom cita totuşi, pentru câteva din ele, numărul caselor populare construite şi valoarea lor. In Anglia s’au construit după război, 3.150.000 apartamente eftine. Dintre acestea 2.250.000 s’au construit de către iniţiativa particulară, iar 900 mii de către comune şi stat. Opera continuă, iar rolul comunelor şi statului este în creştere. In Statele Unite raportul respectiv arată că «Statul construeşte acum un număr consumabil de locuinţe eftine şi urmăreşte însănătoşirea cartierelor insalubre». In Franţa există aproape 1600 organisme cari construesc locuinţe populare. Dobânda cu care sunt socotite sumele investite este 2%. Diferenţa până la dobânda de pe piaţă, o plăteşte statul. Până la 31 Decembrie 1835, se efectuaseră în Franţa împrumuturi destinate construirei de locuinţe populare, în valoare de 5,5 miliardae franci. Pe aceiaşi scară s’a construit şi se mai construeşte şi în celelalte state. România nu este citată în acest studiu. Ştim însă că s’au executat de Ing. S. MIHAIESCU foarte puţine case populare, cu concursul autorităţilor publice. Statul şi comunele au făcut sacrificii infime pentru această chestiune. Chiar micul sacrificiu la care consimţise scutirea de impozite pentru locuinţele noi, a fost aproape anulat în ultimii ani! Chiria locuinţelor populare Locuinţele populare astfel construite, sunt date, fie în proprietate, fie cu chirie. In primul caz plata se face prin unităţi, în 30—50 ani. In ambele cazuri, din cauza sa, dobânda, care se socoteşte este foarte mică (1—4%), şi din cauză că materialele de construcţie (cimentul, ferul etc.) sunt mai eftine ca la noi, anuitatea şi chiria sunt foarte mici: 10—20% din salariul muncitorului. In România din cauza scumpetei unor materiale de construcţie cartelate şi mai ales din cauza dobinzilor mari (9—12%) chiriile sunt foarte scumpe, mai ales în raport cu micul venit al populaţiei sărace. Construcţia în suprafaţă sau în înălţime ? O chestiune mult discutată este aceasta: e preferabil a se construi case individuale, cu parter sau cel mult un etaj, sau case cu multe etaje şi apartamente ? Concluzia este că ambele ipoteze pot să fie aplicate, după iprejurari. Pentru locuitori cari au nevoie de a locui mai aproape de centru, unde terenurile sunt scumpe, este în general preferabil a construi mari blocuri cu multe etaje și multe apartamente. In caz contrariu, casele individuale sunt preferabile. In general muncitorii doresc locuinţele individuale, cu o mică grădină pentru zarzavat şi flori. Recomandăm miniştrilor noştri de finanţe, primarilor şi conducătorilor ţării noastre să ia parte la un astfel de congres, sau să citească lucrările lui, pentru a-şi da seama cum trebue tratată problema locuinţei românului sărac şi a îndrepta erorile, pe cari le-au făcut în trecutul apropiat. Scrisori din Praga Excursia profesorilor români de agricultură în Cehoslovacia II La şcolile de agricultură de la Berehova, Muncaceva, Uzhorod, Kosica, Barce, Liptavsskaj, Siradek, St. Martin, Cesky, Tesin, Rosnov, Prerov, Olamuc, Kukleny, Praga, Brno şi Bratislava, excursioniştii au admirat organizaţia superioară, ordinea, curăţenia, metodele de învăţământ şi de educaţie. Ei au admirat, deasemeni, grija pentru buna stare şi pentru higiena ţevilor. A impresionat în deosebi pe vizitatori solicitudinea pe care o poartă pentru acest învăţământ guvernele şi în special, profesorul dr. ing. Reich, directorul general al agriculturii şi al educaţiei agricole d din Cehoslovacia. Profesorii români au admirat mai ales largheţa cu care sunt înzestrate şcolile de agricultură — ca şi celelalte instituţii, de altminteri — se remarcă în ţara vecină şi grija pe care acest om energic, muncitor şi capabil şi admirabil organizator, care conducea toată mişcarea agricolă oficială din Republica amică, o poartă pentru aceste instituţii. Ei s’au putut convinge de grija pe care d-sa a avut-o ca nimic să nu lipsească din ceea ce constitue mijloacele moderne de educaţie a tineretului agricol. Localuri mari, spaţioase, aproape toate şcoalele cu 2 etaje şi subsol, săli de clasă, săli de conferinţe, biblioteci, săli de lectură, săli de bac, camere mari, numeroase, luminoase, înzestrate cât se poate de bine, uneori câte 3-4-6 săli pentru cabinetele sau laboratoarele aceleaşi specialităţi, săli de cinema uneori câte 2 săli şi aparate de cinema şi de radio, sufragerii şi bucătării de o curăţenie şi înzestrare ireproşabilă, săli pentru curăţirea încălţămintelor, săli şi garderoabe numeroase pentru îmbrăcămintea şi rufăria elevilor şi elevelor, au fost întâlnite la toate şcoalele. Mobilierul modern, abundent, confortabil şi bine întreţinut, alături de o bogăţie, de o variaţie şi de o excelentă execuţie a materialului intuitiv din cabinete, laboratoare şi muzee, au izbit, în tot timpul, atenţia excursioniştilor. Profesorii români n’au putut să-şi reţină la tot pasul, admiraţia pentru condiţiunile extrem de avantajoase în care profesorul dr. ing. Reich a inteles, ajutat de conducătorii ţării să pună pe colegii lor din Cehoslovacia, atunci când aceştia trebue să facă instrucţia şi educaţia fiilor de ţărani la lecţii sau la practică, ca şi a înşişi ţăranilor maturi, cu ocazia conferinţelor şi şezătorilor pe care le ţin cu aceştia din urmă. Fermele şcolilor de agricultură din Cehoslovacia, anexe aşa de importante pentru învăţământul agricol, au deşteptat deasemeni, admiraţia profesorilor români. Grajdurile moderne, higienice, spaţioase, suficiente ca încăperi, animalele numeroase, de toate speciile, fără să lipsească păsările de toate categoriile, iepuri de casă, vermi de mătase, albinele (stupine) şi porumbeii, maşinile şi uneltele în număr suficient şi variat din punct de vedere educativ, nu numai economic, întotdeauna muzee de maşini agricole vechi şi de piese de maşini, în mărimea naturală sau în miniatură lăptarii aproape peste tot, silozuri pentru nutreţ murat, moderne (cimentate), etc. alături de gropile naturale ca model pentru micul plugar, deseori instalaţii pentru ploaie artificială, instalaţii la şcolile de horticultură, cât mai moderne şi mai (Continuarea pag. 6-a) D.EDEN ministrul de externe al Angliei care caută să realizeze o apropiere între tezele opuse ale statelor reprezentate în comitetul pentru asigurarea neintervenţiei în Spania Dumineca Augustin 2 lei Taxele de francare plătite in numerar conf. aprobării Direcțiune Generale P. T. T. No. • îi UIFTIR INTERN înscenări liberale La Târgovişte, în ziua de 13 iulie, când s’au efectuat alegerile comunale a fost un incident electoral. Se ştie că bandele liberale, ațâţate de cei ce pierduseră atât de ruşinos alegerile judeţene, au tăbărât asupra prietenilor noştri, cu ciomege şi pietre, rănind grav câţiva dintre ei. Şeful tineretului naţional-ţărănesc din Dâmboviţa, d. avocat E. Bendic, a fost una din victime. Furia liberală deslănţuită, îşi căuta o revanşe pentru înfrângerea de la judeţ Nu a putut-o avea. Toate abuzurile, toată teroarea, toate violenţele, n'au folosit la nimic. Înfrânţi în alegeri, demascaţi ca abuzivi, liberalii au continuat opera de intimidare şi după alegeri. Ei, agresorii, s-au transformat în victime şi fac reclamaţii. Au făcut plângere la parchet contra agresiunii săvârşită de bătăuşii liberali în ziua de 13 iulie. Şi parchetul de Dâmboviţa, cercetând cazul s-a grăbit să trimită dosarul Consiliului de răsboi de la Braşov care a dispus arestarea învăţătorului Gh. Marinescu, fost deputat. Mandatul de arestare a fost confirmat. Este unicul caz când se fac arestări cu confirmări de mandate, pentru incidente electorale. Celor 25.000 voturi masive de la Dâmboviţa, partidul liberal încearcă să le opună intimidarea şi înscenarea, înfrângerea nu i-a făcut mai prudenţi. Aceeaşi indrăsneală, aceiaşi metodă. Şi evident, cu aceleaşi efecte Atotputernicia liberală la Târgovişte, a fost odată. EXTERN Deocamdată, niciun acord Şedinţa de ori a subcomitetului de neintervenţie nu a izbutit să aducă o adesiune generală la planul britanic. Focul a fost deschis de ambasadorul Germaniei, d. von Ribbentropp, care a îndreptat un viu atac împotriva tezei sovietice. înainte de a se discuta fondul problemei, lordul Plymouth ceruse ca atitudinea guvernului din Moscova să fie lămurită, mai cu seamă în privinţa acestui punct: «Când toţi străinii vor fi evacuaţi din Spania, o nouă situaţie se va prezenta». Aceleaşi clarificări au fost cerute şi in legătură cu răspunsurile Germaniei, Italiei şi Portugaliei. Aceste state declaraseră că recunoaşterea dreptului de beligeranţă trebue să coincidă cu retragerea voluntarilor. Amintim că planul britanic este categoric în această privinţă. Şi anume: Dreptul de beligeranţă se va acorda după retragerea voluntarilor. Răspunsul reprezentantului german înfăţişa astfel această chestiune: «Măsurile de neintervenţie luate de acest comitet cu privire la teritoriul spaniol sau care cer colaborarea pârţilor din Spania, vor trebui ca pe viitor să fie condiţionate de acordarea drepturilor, de beligeranţă de către statele reprezentate în comitet. Aşadar una din părţile importante ale planului britanic este reiudiată in momentul când acest drept de beligeranţă se socoteşte ca primă condiţie a lucrărilor neintervenţioniste. Franţa insă a acceptat In punctele esenfiale planul britanic. Divergenta se datoreşte dârzei atitudini a Germaniei fată de răspunsul Sovietelor. A fost o şedinţă agitată; nu s’a ajuns la ceeace se nădăjduia in cercurile diplomatice. De aceea, până la urmă subcomitetul a trebuit sa-şi amâne lucrările. Se adoptă astfel metoda tergiversărilor, pentru ca intârziindu-se cu o săptămână lucrările acestui subcomitet, să se clarifice totodată poziţia fiecărui stat, până la o înţelegere generală şi, poate, un nou compromis. „Realizările“ guvernului în continuare... «Viitorul», oficios guvernamental anunţă că guvernul îşi continuă opera sa de realizări. Anunţă aceste «realizări» cu trâmbiţe şi surle, cu nespus orgoliu, dar şi cu o teamă rău ascunsă. Guvernul este virtualmente demisionat. Care sunt realizările trâmbiţate de oficiosul guvernamental şi care au nevoie de «continuare»? îmbogăţirea partizanilor? Anarhizarea ţării? îmbogăţirea partizanilor: s’a realizat! Anarhizarea ţării : dacă n’ar fi fost popularitatea mereu în creştere a partidului naţional-ţărănesc care a anihilat tendinţele de dezagregare, ţara românească s’ar afla în acest moment în pragul războiului civil. Graţie cadrelor curate de ţară şi târguri, cadre idealiste de partid, conduse cu elan de către o echipă centrală de vajnici luptători, graţie instinctului sănătos ţărănesc şi educaţiei votului universal, diversiunile puse la cale de către d. Ion Inculeţ n’au prins. Vice-preşedintele guvernului Tătărăscu a suferit un eşec formidabil cu alegerile. Evident, d. Ion Inculeţ a pus la contribuţie toată subtilitatea sa trasă din şcoala nefastă a Ohranei ţariste. D. Ion Inculeţ n’a fixat alegerile judeţene într’o singură zi. Le-a fracţionat. A fixat întâiu judeţele unde naţional-ţărăniştii au fost consideraţi cu cadre slabe. D. Ion Inculeţ a arătat o stranie preferinţă pentru judeţele cu minorităţi evreeşti, judeţele din nordul Moldovei şi Basarabiei. D. Inculeţ a urmărit un dublu joc. Dacă naţional-ţărăniştii ar fi avut majorităţi sdrobitoare în judeţele cu mulţi Evrei se făcea «dovada» că acest partid se află la remorca iudaismului şi a Cahatului. Ce s’a întâmplat? Cuziştii au luat mai multe voturi în judeţele cu Evrei. Cum se explică acest lucru? Au votat Evreii cu cuziştii? Poate că da. Scrisoarea d-lui D. Mazilu este foarte caracteristică şi revelantă. De fapt, Evreii se dezinteresează de politică şi nu utilizează votul universal. Participaţia lor la vot este împiedecată şi de bandele huliganice dar şi de un dureros fatalism câştigat în secole întunecate de ghettouri şi pogromuri. Acest fatalism a uşurat cuziştilor să repurteze victorii în cele 4—5 judeţe cu minorităţi evreieşti compacte. Nu vi se pare o sângeroasă ironie? D. Ion Inculeţ are o veche experienţă în materie de manevrare a chestiei antisemite. N’a fost degeaba un spectator atent al lui Parişchievici şi al sotniilor negre ţariste. D. Ion Inculeţ repetă greşelile ţarismului cu o încăpăţânare demnă de alte ţeluri. Sfârşitul ţarismului se cunoaşte. Vrea d. Inculeţ ca România să sucombe într’o sanguinară experienţă anarhică ? Intr’adevăr printre «realizările» cele mai elocvente ale guvernării Tătărăscu-Inculeţ trebuie să contabilizăm printre conturile cele mai efective şi diversiunea antisemită. D. Ion Inculeţ este naşul gogo-cuzismului, după cum d. dr. Vaida-Voevod (un Inculeţ al guvernărilor naţional-ţărăniste) a fost naşul grupării «Totul pentru ţară». Care sunt celelalte «realizări» guvernamentale? Scandalul imens provocat de chestia Gross-Cagero în care a sucombat prestigiul guvernatorului Băncii Naţionale, onoarea unui preşedinte şi al unui vice-preşedinte al Senatului?. (Continuarea în pagina 2)