Dreptatea, februarie 1938 (Anul 12, nr. 3059-3082)

1938-02-01 / nr. 3059

ANU­L XII. NO. 3059. 6 pagini Director: MIMI­D, mum 0­­ Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9.— Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 Măsluitorii la lucru De-abia acum câteva zile am re­levat aici frâna pe care puterea ju­decătorească, prin oficiul magis­traţilor o exercită furiei nestăpâ­nite de abuz şi ilegal a puterei exe­cutive,­­ mai exact a guvernelor. Şi iată că, micul Mephisto al gu­vernului, acel care trebue să facă minunea de neconceput de a scoate guvernul de urechi cu 40 la sută, s’a sesizat şi el de stânjenirea liber­­taţii sale de acţiune pe care o vrea nelimitată şi executorie a tuturor şmecheriilor care-i trec în minte a­­cum. Nu de mult se anunţase că Mi­nisterul de Interne are de gând să ia din puterile Comisiunei centrale electorale o serie din atribuţiile şi Însărcinările pe care i le dă legea electorală. Informaţiunea apăru­se sub forma unui anunţ de bine­facere, Ministerul de Interne având mărinimia de a mai uşura din în­sărcinările comisiunei centrale e­­lectorale, — ca şi cum această comi­­siune sar fi plâns că nu mai pridi­deşte cu treaba... In fond, această informaţiune miloasă nu făcea de­cât să denunţe seria de ticăloşii e­­lectorale pe care guvernul le pune la cale întru fabricarea celui 40 la sută, şi pe care nu o poate înfăptui dacă stă de veghe şi controlează mai departe comisiunea centrală e­­lectorală, care-i compusă din ma­gistraţi integri care nu ascultă de­cât de propria lor conştiinţă. Ministerul de Interne nu poate închide ochii de grijă atâta vreme cât se ştie sub acest control impla­cabil. El ar vroi să-şi facă de cap, să tae şi să spânzure, cu semne, cu liste, cu buletin, cu calculul rezul­tatelor, cu repartiţia mandatelor. Di. ministru Armand Călinescu vrea să manevreze şi nu poate suferi să se simtă prins de mână şi oprit în «operaţie» de mâna fără cântare a magistraturei. Acest şmecher de circ reputat, ştie că, în definitiv toată operaţiu­nea alegerilor desfăşurată pe câm­piile ţării, cu deplasări şi lupte de milioane de oameni, se reduce în cele din urmă, la câteva procese­­verbale cu consemnarea rezultate­lor. Nu l-ar mai interesa hărmălaia populară de prin sate, din care nu ştii niciodată ce iesă, l-ar interesa să aibă pe mână fără necesitatea legală a unor semnături de m­agis­­traţi, niscaiva procese verbale, pe care să le «corijeze» pe ici pe colo, în părţile esenţiale şi, mai ales, în cifrele lor. Această escrocherie mi­nisterială na putut fi posibilă în Decembrie trecut din cauza conş­tiinţei şi onestităţii magistraţilor. Ei trebuesc îndepărtaţi pe cât po­sibil din aceste treburi pentru ca să se poată «lucra» în regulă. La urma urmei şi-a spus d. Ar­mand Călinescu, dacă totalizarea şi calculul şi repartiţia sar face de minister, adică de mine, fără ma­gistraţii comisiei centrale electora­le, găsesc eu maşină de calculat şi de adunat pentru guvern... sunt ma­şini automate. Trădările şi friptu­­rismul a atins şi natura moartă, şi maşinele de totalizat, s’a motorizat fripturismul! Restul îmbulzelei şi a vacarmului din ţară din ziua de alegeri nu l’ar mai interesa. Proce­sul verbal cu rezultatele definitive ar putea să fie scris la minister mai dinainte, pe curat. Alegătorii ar a­­vea satisfacţia că au votat pe cine au vroit, iar guvernul ar avea satis­facţia şi mai mare că a ieşit cine a vroit el. Toată lumea ar fi mulţu­mită. Maşina escrocheriei oficiale, ar funcţiona de minune spre «binele ţării» şi cu dea sila. Acum acelaş minister de Interne mai anunţă o bombă: cărţile de ale­gător nu se vor mai distribui de judecători, ca până acum, fiindcă judecătorii nu fac politică şi le dau şi la guvernanţi şi la opozanţi, fie­căruia cartea lui; cărţile de alegă­tor se vor distribui prin primari, a­­dică de agenţii electorali locali ai guvernului, care cunosc oamenii din comună, care cu cine votează, şi nu dă opozantului însemnat nici o carte.... cel mult bătae. Batjocora începe. Guvernul a în­­ceput cu frauda şi cu abuzul, de la capăt. Nu vrea să piardă nici un mijloc. Fuge şi aici de integritatea magistraţilor. Face din alegeri o chestie dată pe mâna agenţilor e­­lectorali. Aceia, ştie el, procedează fără scrupule. Numai că d. Armand Călinescu se înşeală. Nici o şmecherie şi nici un abuz din acestea nu va trece. Să îndrăznească unul din derbedeii instalaţi în primării să nu elibere­ze cinstit, cărţile de alegător. Cei îndepărtaţi în felul acesta sa­mavolnic, vor fi în legitimă apăra­­re pentru salvarea drepturilor lor, şi vor asalta primăriile pentru a sili pe cei ticăloşi să intre în lega­litate. Iar dacă vor rezista în sa­mavolnicie, li se va răspunde la fel. Răspunderea va fi a d-lui Armand Călinescu. O precizăm de pe acum. Să binevoiască a nu scoate cărţile de alegător din mâinele magistraţi­lor, dacă-i cinstit, şi dacă e păzitor al ordinei iar nu măsluitor al voin­ţei naţionale. Şi să binevoiască a nu zâmbi me­fistofelic. D. Armand şi şoferii din Pit­şti Teribilul domn Armand este în­­tr’un groaznic război cu şoferii din Argeş. Amărât că «massele ţără­neştii despre cari a vorbit la o masă din Piteşti, nu se înghesuiesc lângă d-sa, aşa cum probabil trăgea nă­dejde, s’a năpustit contra şoferilor cari au mers în judeţ cu fruntaşii noştri, în campania de demascare a trădătorului fripturist. Concluzia: război pe viaţă şi pe moarte contra şoferilor duşmani. In consecinţă a telefonat la pre­­friptură (aşa zic, astăzi, argeşenii, prefecturii) să se ia măsuri împo­triva distrugătorilor popularităţii d-lui Armand. Comisarul Victor Petrianu, şeful biroului circulaţiei din poliţia Pi­teşt­i, conformându-se, a ridicat toa­te permisele de circulaţie tuturor şoferilor cari au mers în judeţ cu propagandiştii naţional-ţărănişti. La invitaţia făcută de parchet să restitue permisele, susnumitul a motivat abuzul pe împrejurarea că titularii permiselor n'arr fi plătit ratele de asigurare, la societatea «Asigurarea Românească». Nu ştiam că d. Armand este şi agent de asigurare. Ori poate este în consiliul de ad­ministraţie al suszisei societăţii şi-şi asigură, în felic acesta şi d-sa, tantiemele? Oricum ar fi, faptul este tot abuz de putere. Care arată însă şi «înal­tele» preocupări ale ministrului de interne. Concepţia dunăreană a d-lui Milan Hodza Viaţa întreagă a actualului pre­şedinte al consiliului de miniştri ce­hoslovac, d. dr. Milan Hodza, care împlineşte la 1 Februarie vârsta de 60 de ani, este strâns legată de viaţa Europei Centrale. D. dr. Milan Hodza este un excelent cunoscător al problemelor central-europene. El este de asemenea un convins partizan al colaborării statelor din Europa centrală. Concepţia central - europeană a d-lui dr. Hodza are două puncte de plecare: unul ideologic şi altul economic. Pe baza analizei struc­turii geopolitice a Europei, d. dr. Milan Hodza ajunge la constatarea că­ există o a­xă firească politică şi de civilizaţie: Vistula - Vardar - Salo­nic, care este axa de sprijin şi tot­odată graniţa de răsărit a Europei postbelice. Europa aceasta centrală întruneşte în total 11 state, care au luat naştere în urma războiului mon­dial sau au suferit în urma lui nu­meroase şi fundamentale modificări în bine sau în rău. Statele acestea sunt în general agricole şi au prin urmare numeroase interese comune. Totuşi actualmente interesele statelor acestora sunt prea deosebite, astfel că nu poate fi încă vorba de un plan de lucru comun, care să întru­nească consensul tuturor statelor a­­cestora, care formează Europa cen­trală în sensul larg al cuvântului. Mult mai actuale sunt însă planurile de lucru și atitudine comune ale statelor din Europa centrală, în sen­sul restrâns al cuvântului. Ar fi, aşa­dar, vorba de coordonarea pro­gramelor, de acţiune a numait 6 state: Cehoslovacia, Austria, Ungaria, Ro­mânia, Iugoslavia şi Bulgaria. In toate statele numite, — afară de primele două, — predomină tipul agricultorului mic. Cehoslovacia şi Austria au, ce e drept, un caracter mixt agricolo-industrial, cu toate a­­cestea însă şi pentru ele problemele în legătură cu agricultura prezintă o importanţă apreciabilă. Tocmai a­­ceste şase state au fost mai greu lovite de criza economică şi mai a­­les de cea agricolă. Sărăcirea agri­cultorului din basinul dunărean re­prezintă un grav pericol pentru Eu­ropa. Orice scădere a puterii de cumpărare şi plată a ţărilor din ba­sinul dunărean este menită să pro­ducă mari pierderi şi nesiguranţă pentru Europa de apus. Concepţia dunăreană a d-lui Hod­za a luat naştere şi s’a desvoltat chiar imediat de după războiu, for­­mulându-se din ce în ce mai con­cret ca plan de lucru paralel cu accentuarea crizei agricole şi cu cât se micşorau perspectivele unei solu­ţionări comune şi generale a greută­ţilor economice pentru Europa în­treagă,­cu atât mai mult se evidenţia părţile pozitive din propunerile ac­tualului premier cehoslovac. Momen­tul rapidei desvoltări a concepţiei lui Milan Hodza poate fi plasată după anul 1930, în epoca conferin­ţelor agricole din Bucureşti, Belgrad, Sinaia şi Varşovia, când statele a­­gricole din basinul dunărean au cău­tat să cerceteze mai de aproape cari ar fi căile pe cari ar putea merge în comun. Aceleaşi chestiuni au fost desbătute şi la Stressa şi soluţiona­rea lor definitivă era aşteptată de la conferinţa economică mondială, care a avut loc la Londra. Conferinţa dela Londra s’a încheiat totuşi cu un mare insucces. Aceasta însemna totuşi că se impune reîntoarcerea la principiul „de a merge treptat dela particular la general, dela înţelegeri regionale la tratate mai largi, poate chiar cu caracter mondial”. Baza propunerilor d-lui Hodza o formează convingerea că Europa du­năreană posedă suficiente forţe pen­tru a putea întreprinde singură re­naşterea sa economică şi că pentru aceasta nu este nevoe decât de o suficientă doză d­e bunăvoinţă, pre­cum şi de colaborarea prietenească a celorlalte state europene. Hodza pleacă mai departe de la ideia că organizarea aceasta a Europei cen­trale trebue să pornească din vo­inţa şi forţele proprii ale statelor în chestiune, din propria lor iniţiativă şi nu din tendinţele rivale ale n­ari­lor puteri. Statele din basmnul dună­rean trebue să devină în comun un partener egal cu Anglia, cu Franţa, Germania, Italia şi ţările transocea­nice, devenind astfel un factor activ pentru pacea şi ordinea europeană. Organizarea statelor dunărene tre­bue să se facă în două feluri. Pe de o parte este vorba de desfacerea comună a surpluselor de produse a­­gricole. In chestiunea aceasta, cel mai mare ajutor l-ar putea da An­glia, care este până acuma strâns legată de structură­ Severă a pactelor speciale încheiate în conferinţa de la Ottawa. Pe de altă parte, este vorba de intensificarea schimburilor reci­proce de materii prime şi fabricate gata în cadrul celor 6 state dună­rene despre care este vorba. Sghimb. (Continuare în pagina l a: Partidul naţional-ţărănesc luptă pentru înstăpânirea­ dreptăţii • • • a moralei creştine a demnităţii naţionale Fără dreptate, fără morală şi fără demnitate nu poate exista viaţă naţională vrednică de acest nume. Fără ele, omul nu este om întreg , ci sluga, întemeiat pe aceste trei mari principii mântuitoare, partidul naţional-ţărănesc va birui şi de astădată în luptă» aşa cum a birui­ în trecut. Votaţi la alegerile administrative, la cele generale pentru Cameră şi Senat trei puncte • • • semnul partidului naţional-ţărănesc. Listele noastre poartă pe buletinul de vot numărul 3 Guvernu Goga şi Societatea Naţiunilor Guvernul Goga a promis o politi­că de cont­initate în regatele ţării noastre cu străinătatea. A promis menţinerea tuturor alianţelor noas­tre tradiţionale. A Promis o politi­că externă, care să se încadreze în acţiuneaa de pace a Societăţii Na­ţiunilor. A promis multe. Atât d. Goga, cât şi d. Istrate Mi­­cescu s’au străduit să pară cât mai convingători în promisiunile fă­cute. După promisiuni, au urmat fap­tele. Este cazul să vedem dacă ele sunt de acord sau dacă nu cumva se c­ocnesc cap în cap. Zilele trecute, ne-a vizitat tara ziaristul italan Virginio Gayda, directorul cotidianului «G­onnale d’Italia», care exprimă adeseori punctul de vedere al guvernului i­­talian în Poliica internaţională. Acest ambasador al presei fasciste a fost primit, printre alţii, de doni­ Goga şi Cuza, iar convorbirile sa­­le cu cei doi fruntaşi ai guvernului român au fost redate în «Voce d’I­­talia», ediţia de Duminecă a lui «G­ornale d’Italia». După ce a vorbit de­­cele trei in­vazii de evrei de la război încoace, d. Goga a promis un tratament ex­cepţional minoritarilor saşi şi un­guri. Mai mult, primul-ministru a promis că va reactualiza pactul în­cheiat la Crucea în 19­­6 cu minori­tatea maghiară. Continuându-şi declaraţiile şi re­venind la problema evreiască, d. Go­ga a scăpat următoarea frază: «Nu mă tem de amen­ajările So­cietăţii Naţiunilor». A uitat Preşedintele consiliului să precizeze de care anume amenin­ţări este vorba. Când şi în ce îm­prejurări a fost România amenin­ţată de Societatea Naţiunilor? D. Goga are datoria să răspundă cât ’ mai repede şi cât mai clar, dacă nu vreg să dea impresia unei agres vităţi fw Efr’instituţia de pa­­ce dela Geneva. D. Gayda reproduce apoi convor­birea avută cu d. A. C. Cuza. In ce priveşte problema evreiască, mi­nistrul de stat a declarat: «Evreii să nu-şi facă iluzii. Ei nau decât de ales intre eliminarea pe căi le­gale şi expulzarea violentă prin mijlocul unei insurecţii populare». Ca şi d. Goga, d. Cuza a ţinut să spună câteva cuvinte despre Socie­tatea Naţiunilor. Scurt, dar precis. Iată ce a spus d-sa: «Societatea Naţiunilor este o so­cietate de evrei, constituită de ei pentru dominarea naţiunilor. Con­sider Societatea Naţiunilor ca un mort care nu şi-a găsit încă locul de veci». Luând în consideraţie faptul că cei doi conducători ai guvernului au făcut aceste declaraţii în ajunul un­ei noui sesiuni a Societăţii Na­ţiunilor, în momentul în care minis­­trul de externe se află la Geneva, nu putem socoti aceste declaraţii decât ca o expresiune a doctrinei pe care actualul guvern o are în ce priveşte Societatea Naţiunilor. Ori, dacă lucrurile stau astfel, era mai prudent, era mai cinstit şi mai cavaleresc ca guvernul Goga să nu-şi fi trimis delegatul său la Ge­­neva. De vreme ce eşti antisemit şi crezi că Societatea Naţiunilor nu este altceva decât o societate evre­iască, nu mai are niciun rost să-l deranjezi pe d. Istrati Micescu pen­­tru a exprima un punct de vedere contrar. Sau dacă, din diferite motive, vrei să spui la Geneva altceva decât afirmi la Bucureşti, nu mai aveau rost declaraţiile reproduse cu atâta regie de presa italiană. N'au aflat, oare, d-nii Cuza şi Goga că Italia s’a retras recent din Societatea Na­ţiunilor şi că-şi dă toată osteneala să diminueze importanţa forului dela Geneva ? Una, din două. Sau guvernul actual înţelege să rămână în cadrul Societăţii Naţiu­nilor şi atunci nu are niciun inte­res să atace o instituţie în care se integrează şi care-i poate fi de folos. Sau guvernul actual înţelege să urmeze Italia pe drumul retragerii din Societatea Naţiunilor şi atunci nu are de ce să mai expedieze avo­caţi rutinaţi la Geneva. Intre aceste două alternative nu se poate imagina niciun compro­mis. Sau una, sau cealaltă. In situaţia de fapt de astăzi, ar fi fost de o mie de ori mai bine ca declaraţiile menţionate ale d-lor Cuza şi Goga să nu se fi produs. A­­vem convingerea că ele au deservit interesele ţării. IN PAGINA 6-a: o­prii mi , d-lui V­igil Medfelin Secretarul general al par­tidului naţional-ţărănesc pune la punct aserţiunile neadevărate ale d-lui Armand Călinescu Intriga „Viitorului“ şi manevrele guţismului Marci 1 Februarie de 2 l­ei Taxele de francare plătite în nu­­merar conform aprobării Direcțiunii Generate P. T. T. No. 34.856. IN­TERN Slav anideni et țntă In Bucovina CERNĂUŢI, 31. — In comuna Sadova, s’a înregistrat un grav ac­cident de muncă. Tânărul Gheorghe Antoniciuc, în vârsta de 23 ani, lucra la o maşină de treerat. Din cauza neglijenţei sale, mâna dreaptă i-a fost prinsă de cureaua de transmisiune şi com­plect tăiată de corp. Primele ajutoare, i-au fost date de medicul de circumscripţie. A­­poi, rănitul a fost transportat la spitalul „Regele Carol II” din Cer­năuţi. Starea lui e foarte gravă imendiu la un trp­cut de uaine in iernăm PAGUBELE TREC DE 25.000 LEI CERNĂUȚI, 31. — Eri dimi­neaţă, la­­orele 9, s’a declarat un violent incediu în depozitul brută­riei I. Kurzberg, din strada Tran­silvaniei 79. Flăcările s’au întins cu repezi­ciune, întrucât chioşcul care ser­vea de depozit, era făcut din lemn. Când au sosit pompierii, chemaţi imediat la faţa locului, întreg chioş­cul se afla în flăcări. Pompierii, sub conducerea d-lui maior Panovschî, au reuşit ca, du­pă o muncă de o jumătate de oră, să localizeze focul. Acoperişul a căzut însă, în în­tregime, pradă flăcărilor. Pagubele trec de 25.000 lei. Din ancheta poliţiei şi a pom­pierilor rezultă că focul a luat na­ştere din cauza unei sobe supra­încălzite. Pagubele sunt acoperite prin a­­sigurare. mea va judeca.­ ­ Fără lamentării ----------=*===---------­ Pentru a se vedea «sinceritatea» cu care lucrează gu­vernul şi pentru a se învedera, odată mai mult, caracte­rul de prigoană pe care îl îmbracă unele măsuri aşa zise de ordine, vom reproduce mai jos, aşa cum s’au succedat, câteva dispoziţii şi hotărâri. In consiliul de miniştri, ţinut în ziua de 25 ianuarie a. c. s’a hotărât între altele, următoarele: «Guvernul fiind informat că unele organizaţiuni politice intenţionează crea­rea unor formaţiuni paramiliare, face cunoscut că nu le va îngădui nimănui şi sub nici un motiv. Legea pentru apărarea ordinei în stat, legea pentru represiunea unor infracţiuni contra liniştii pu­blice, precum şi noul cod penal cuprind dispoziţii formale şi cate­gorice de interzicere a unor asemenea organizaţii care, tolerate, pot duce la un adevărat război civil şi la primejduirea hotarelor ţării. In consecinţă, guvernul va aplica cu hotărâre legile şi va forţa pe oricine să intre în legalitate. Menţinerea ordinei publice în stat, fiind prima îndatorire a unui guvern, ea va fi asigurată cu orice preţ şi împotriva oricui». Aceasta este hotărârea guvernului. Ea este determinată de in­formaţiile pe care d. Călinescu le are asupra intenţiunilor, unor organizaţii politice, de a-şi creia formaţiuni paramilitare. Formaţiunile deja existente nu îngrijorează pe onoratul gu­vern, ci sunt pur şi simplu ignorate. Ceva mai mult. Constatăm că d. Goga şi partidul său, perma­nent infractori la unele dispoziţii ale legilor de apărare a ordinei, cunosc la perfecţie aceste legi. D. Goga le cunoştea deci şi atunci când declara în Cameră că se va prezenta, cu toţi deputaţii în uniformă, atrăgându-şi replica promptă a d-lui Sassu. Le cunoştea însă nu pentru a se supune lor, ci pentru a le aplica altora cari deocamdată «au numai intenţia de a creia organizaţii paramilitare». In fine, teribilul ministru de interne, d. Armand Siam, pro­mite în finalul comunicatului său că «va asigura ordinea publică împotriva oricui». Imediat ce s-a dat acest comunicat, d. Iuliu Maniu, în decla­raţiile făcute presei a identificat pe infractori. D-sa a spus: «Gu­vernul reaminteşte dispoziţiile legii privitoare la formaţiunile paramilitare. Nimic de zis. Decât că cei dintâi care trebue să arate supunere faţă de legi, este guvernul şi partidul care-l susţine. Dacă guvernul şi partidul naţional-creştin vor dizolva lăn­­cierii săi şi nu vor continua acţiunea de dezvoltare a acestei for­maţiuni, ne vom urma pilda bună. Altfel vom face tot aşa cum va face guvernul şi partidul său». Este clar. Ocrotitorul formaţiilor de lănc­ieri, d. Goga, anunţă aplicarea legilor contra celor ce vor face la fel ca d-sa. Activitatea lăncierilor este destul de cunoscută. Din trecut şi din prezent. De la Mehedinţi şi de la instalarea consiliului Camerii de muncă de exemplu. Ca să nu existe însă nicio îndoială, ziarul oficios «Ţara Noa­stră» publică în numărul 1560 din 30 Ianuarie curent, sub titlul «Noul comandant al lăncierilor din Cluj», următoarele: «D. Octavian Goga, preşedinte­le consiliului de miniştri, a în­credinţat comanda lăncierilor din judeţul Cluj, d-lui profesor uni­versitar N. Bărbulescu. Asupra constituirii corpului lăncieresc nu vom spune nimic, necesitatea lui fiind îndeajuns de cunoscută». Aşa­dar d. Goga, semnatarul deciziei care hotărăşte aplicarea strictă a legilor și desființarea formațiilor paramilitare, numește comandanți ai unor atari fornaturi, patronate de guvern. Am reprodus texele care ne scutesc de orice adaos. Ne menținem la cele spuse în titlu, nici un comentariu. Lu­ EXTERN O intervenţie necesară In jurul conflictului din Extre­­mul­ Orient, atenţia generală se în­dreaptă tot mai serios. Perioada de expectativă se pare că s’a terminat. Cel puţin aşa reiese din veştile pe care le aduc ultimile telegrame, cu­prinzând hotărârile ce ar fi să ia marile puteri interesate acolo. O intervenţie se va produce, ne­greşit. Depinde însă de forma ce o va lua. Se ştie că în afară de ar­matele chino-japoneze, în luptă pe frontul din Răsărit, divizii întregi de trupe sovietice, înzestrate cu tot ceea ce technica militară are mai preţios, stau de veghe şi aşteaptă numai un semnal pentru a inter­veni. Deocamdată, discuţiile de la Londra, dintre emisarii Rusiei so­vietice şi guvernul britanic sunt ţi­nute în secret. Fapt este că d-nii Litvinov şi Maiski au dat informa­ţii ample asupra conflictului din Extremul­ Orient. Dacă Anglia ar garanta securitatea Rusiei la gra­niţele din Europa, Sovietele ar fi dispuse să pornească o acţiune mi­litară pentru înăbuşirea acestui conflict. Este de asemenea senzaţională de­claraţia pe care generalul Matsui, comandantul trupelor japoneze din regiunea Shanghai, a făcut-o unui ziar. Reiese din cuvintele acestui comandant că Japonia începe să presimtă apropiata intervenţie şi din partea Marei Britanii. Negre­şit că generalul Matsui nu se dă în­lături de la ameninţări, în cazul când Anglia ar trece şi ea la o vădită acţiune. Această primejdie necontenită, pe care o constitue războiul dintre Ja­ponia şi China, trebue înlăturată, prin orice mijloace, înţelepciunea marilor state, însufleţite până a­­cum de marea idee a păcii, nu poate fi pusă la îndoială. Dar zarul poa­te a şi fost aruncat, în clipele când scrim aceste rânduri. C. N. N.

Next