Dreptatea, februarie 1938 (Anul 12, nr. 3059-3082)
1938-02-01 / nr. 3059
ANUL XII. NO. 3059. 6 pagini Director: MIMID, mum 0 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9.— Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 Măsluitorii la lucru De-abia acum câteva zile am relevat aici frâna pe care puterea judecătorească, prin oficiul magistraţilor o exercită furiei nestăpânite de abuz şi ilegal a puterei executive, mai exact a guvernelor. Şi iată că, micul Mephisto al guvernului, acel care trebue să facă minunea de neconceput de a scoate guvernul de urechi cu 40 la sută, s’a sesizat şi el de stânjenirea libertaţii sale de acţiune pe care o vrea nelimitată şi executorie a tuturor şmecheriilor care-i trec în minte acum. Nu de mult se anunţase că Ministerul de Interne are de gând să ia din puterile Comisiunei centrale electorale o serie din atribuţiile şi Însărcinările pe care i le dă legea electorală. Informaţiunea apăruse sub forma unui anunţ de binefacere, Ministerul de Interne având mărinimia de a mai uşura din însărcinările comisiunei centrale electorale, — ca şi cum această comisiune sar fi plâns că nu mai pridideşte cu treaba... In fond, această informaţiune miloasă nu făcea decât să denunţe seria de ticăloşii electorale pe care guvernul le pune la cale întru fabricarea celui 40 la sută, şi pe care nu o poate înfăptui dacă stă de veghe şi controlează mai departe comisiunea centrală electorală, care-i compusă din magistraţi integri care nu ascultă decât de propria lor conştiinţă. Ministerul de Interne nu poate închide ochii de grijă atâta vreme cât se ştie sub acest control implacabil. El ar vroi să-şi facă de cap, să tae şi să spânzure, cu semne, cu liste, cu buletin, cu calculul rezultatelor, cu repartiţia mandatelor. Di. ministru Armand Călinescu vrea să manevreze şi nu poate suferi să se simtă prins de mână şi oprit în «operaţie» de mâna fără cântare a magistraturei. Acest şmecher de circ reputat, ştie că, în definitiv toată operaţiunea alegerilor desfăşurată pe câmpiile ţării, cu deplasări şi lupte de milioane de oameni, se reduce în cele din urmă, la câteva proceseverbale cu consemnarea rezultatelor. Nu l-ar mai interesa hărmălaia populară de prin sate, din care nu ştii niciodată ce iesă, l-ar interesa să aibă pe mână fără necesitatea legală a unor semnături de magistraţi, niscaiva procese verbale, pe care să le «corijeze» pe ici pe colo, în părţile esenţiale şi, mai ales, în cifrele lor. Această escrocherie ministerială na putut fi posibilă în Decembrie trecut din cauza conştiinţei şi onestităţii magistraţilor. Ei trebuesc îndepărtaţi pe cât posibil din aceste treburi pentru ca să se poată «lucra» în regulă. La urma urmei şi-a spus d. Armand Călinescu, dacă totalizarea şi calculul şi repartiţia sar face de minister, adică de mine, fără magistraţii comisiei centrale electorale, găsesc eu maşină de calculat şi de adunat pentru guvern... sunt maşini automate. Trădările şi fripturismul a atins şi natura moartă, şi maşinele de totalizat, s’a motorizat fripturismul! Restul îmbulzelei şi a vacarmului din ţară din ziua de alegeri nu l’ar mai interesa. Procesul verbal cu rezultatele definitive ar putea să fie scris la minister mai dinainte, pe curat. Alegătorii ar avea satisfacţia că au votat pe cine au vroit, iar guvernul ar avea satisfacţia şi mai mare că a ieşit cine a vroit el. Toată lumea ar fi mulţumită. Maşina escrocheriei oficiale, ar funcţiona de minune spre «binele ţării» şi cu dea sila. Acum acelaş minister de Interne mai anunţă o bombă: cărţile de alegător nu se vor mai distribui de judecători, ca până acum, fiindcă judecătorii nu fac politică şi le dau şi la guvernanţi şi la opozanţi, fiecăruia cartea lui; cărţile de alegător se vor distribui prin primari, adică de agenţii electorali locali ai guvernului, care cunosc oamenii din comună, care cu cine votează, şi nu dă opozantului însemnat nici o carte.... cel mult bătae. Batjocora începe. Guvernul a început cu frauda şi cu abuzul, de la capăt. Nu vrea să piardă nici un mijloc. Fuge şi aici de integritatea magistraţilor. Face din alegeri o chestie dată pe mâna agenţilor electorali. Aceia, ştie el, procedează fără scrupule. Numai că d. Armand Călinescu se înşeală. Nici o şmecherie şi nici un abuz din acestea nu va trece. Să îndrăznească unul din derbedeii instalaţi în primării să nu elibereze cinstit, cărţile de alegător. Cei îndepărtaţi în felul acesta samavolnic, vor fi în legitimă apărare pentru salvarea drepturilor lor, şi vor asalta primăriile pentru a sili pe cei ticăloşi să intre în legalitate. Iar dacă vor rezista în samavolnicie, li se va răspunde la fel. Răspunderea va fi a d-lui Armand Călinescu. O precizăm de pe acum. Să binevoiască a nu scoate cărţile de alegător din mâinele magistraţilor, dacă-i cinstit, şi dacă e păzitor al ordinei iar nu măsluitor al voinţei naţionale. Şi să binevoiască a nu zâmbi mefistofelic. D. Armand şi şoferii din Pitşti Teribilul domn Armand este într’un groaznic război cu şoferii din Argeş. Amărât că «massele ţărăneştii despre cari a vorbit la o masă din Piteşti, nu se înghesuiesc lângă d-sa, aşa cum probabil trăgea nădejde, s’a năpustit contra şoferilor cari au mers în judeţ cu fruntaşii noştri, în campania de demascare a trădătorului fripturist. Concluzia: război pe viaţă şi pe moarte contra şoferilor duşmani. In consecinţă a telefonat la prefriptură (aşa zic, astăzi, argeşenii, prefecturii) să se ia măsuri împotriva distrugătorilor popularităţii d-lui Armand. Comisarul Victor Petrianu, şeful biroului circulaţiei din poliţia Piteşti, conformându-se, a ridicat toate permisele de circulaţie tuturor şoferilor cari au mers în judeţ cu propagandiştii naţional-ţărănişti. La invitaţia făcută de parchet să restitue permisele, susnumitul a motivat abuzul pe împrejurarea că titularii permiselor n'arr fi plătit ratele de asigurare, la societatea «Asigurarea Românească». Nu ştiam că d. Armand este şi agent de asigurare. Ori poate este în consiliul de administraţie al suszisei societăţii şi-şi asigură, în felic acesta şi d-sa, tantiemele? Oricum ar fi, faptul este tot abuz de putere. Care arată însă şi «înaltele» preocupări ale ministrului de interne. Concepţia dunăreană a d-lui Milan Hodza Viaţa întreagă a actualului preşedinte al consiliului de miniştri cehoslovac, d. dr. Milan Hodza, care împlineşte la 1 Februarie vârsta de 60 de ani, este strâns legată de viaţa Europei Centrale. D. dr. Milan Hodza este un excelent cunoscător al problemelor central-europene. El este de asemenea un convins partizan al colaborării statelor din Europa centrală. Concepţia central - europeană a d-lui dr. Hodza are două puncte de plecare: unul ideologic şi altul economic. Pe baza analizei structurii geopolitice a Europei, d. dr. Milan Hodza ajunge la constatarea că există o axă firească politică şi de civilizaţie: Vistula - Vardar - Salonic, care este axa de sprijin şi totodată graniţa de răsărit a Europei postbelice. Europa aceasta centrală întruneşte în total 11 state, care au luat naştere în urma războiului mondial sau au suferit în urma lui numeroase şi fundamentale modificări în bine sau în rău. Statele acestea sunt în general agricole şi au prin urmare numeroase interese comune. Totuşi actualmente interesele statelor acestora sunt prea deosebite, astfel că nu poate fi încă vorba de un plan de lucru comun, care să întrunească consensul tuturor statelor acestora, care formează Europa centrală în sensul larg al cuvântului. Mult mai actuale sunt însă planurile de lucru și atitudine comune ale statelor din Europa centrală, în sensul restrâns al cuvântului. Ar fi, aşadar, vorba de coordonarea programelor, de acţiune a numait 6 state: Cehoslovacia, Austria, Ungaria, România, Iugoslavia şi Bulgaria. In toate statele numite, — afară de primele două, — predomină tipul agricultorului mic. Cehoslovacia şi Austria au, ce e drept, un caracter mixt agricolo-industrial, cu toate acestea însă şi pentru ele problemele în legătură cu agricultura prezintă o importanţă apreciabilă. Tocmai aceste şase state au fost mai greu lovite de criza economică şi mai ales de cea agricolă. Sărăcirea agricultorului din basinul dunărean reprezintă un grav pericol pentru Europa. Orice scădere a puterii de cumpărare şi plată a ţărilor din basinul dunărean este menită să producă mari pierderi şi nesiguranţă pentru Europa de apus. Concepţia dunăreană a d-lui Hodza a luat naştere şi s’a desvoltat chiar imediat de după războiu, formulându-se din ce în ce mai concret ca plan de lucru paralel cu accentuarea crizei agricole şi cu cât se micşorau perspectivele unei soluţionări comune şi generale a greutăţilor economice pentru Europa întreagă,cu atât mai mult se evidenţia părţile pozitive din propunerile actualului premier cehoslovac. Momentul rapidei desvoltări a concepţiei lui Milan Hodza poate fi plasată după anul 1930, în epoca conferinţelor agricole din Bucureşti, Belgrad, Sinaia şi Varşovia, când statele agricole din basinul dunărean au căutat să cerceteze mai de aproape cari ar fi căile pe cari ar putea merge în comun. Aceleaşi chestiuni au fost desbătute şi la Stressa şi soluţionarea lor definitivă era aşteptată de la conferinţa economică mondială, care a avut loc la Londra. Conferinţa dela Londra s’a încheiat totuşi cu un mare insucces. Aceasta însemna totuşi că se impune reîntoarcerea la principiul „de a merge treptat dela particular la general, dela înţelegeri regionale la tratate mai largi, poate chiar cu caracter mondial”. Baza propunerilor d-lui Hodza o formează convingerea că Europa dunăreană posedă suficiente forţe pentru a putea întreprinde singură renaşterea sa economică şi că pentru aceasta nu este nevoe decât de o suficientă doză de bunăvoinţă, precum şi de colaborarea prietenească a celorlalte state europene. Hodza pleacă mai departe de la ideia că organizarea aceasta a Europei centrale trebue să pornească din voinţa şi forţele proprii ale statelor în chestiune, din propria lor iniţiativă şi nu din tendinţele rivale ale narilor puteri. Statele din basmnul dunărean trebue să devină în comun un partener egal cu Anglia, cu Franţa, Germania, Italia şi ţările transoceanice, devenind astfel un factor activ pentru pacea şi ordinea europeană. Organizarea statelor dunărene trebue să se facă în două feluri. Pe de o parte este vorba de desfacerea comună a surpluselor de produse agricole. In chestiunea aceasta, cel mai mare ajutor l-ar putea da Anglia, care este până acuma strâns legată de structură Severă a pactelor speciale încheiate în conferinţa de la Ottawa. Pe de altă parte, este vorba de intensificarea schimburilor reciproce de materii prime şi fabricate gata în cadrul celor 6 state dunărene despre care este vorba. Sghimb. (Continuare în pagina l a: Partidul naţional-ţărănesc luptă pentru înstăpânirea dreptăţii • • • a moralei creştine a demnităţii naţionale Fără dreptate, fără morală şi fără demnitate nu poate exista viaţă naţională vrednică de acest nume. Fără ele, omul nu este om întreg , ci sluga, întemeiat pe aceste trei mari principii mântuitoare, partidul naţional-ţărănesc va birui şi de astădată în luptă» aşa cum a birui în trecut. Votaţi la alegerile administrative, la cele generale pentru Cameră şi Senat trei puncte • • • semnul partidului naţional-ţărănesc. Listele noastre poartă pe buletinul de vot numărul 3 Guvernu Goga şi Societatea Naţiunilor Guvernul Goga a promis o politică de continitate în regatele ţării noastre cu străinătatea. A promis menţinerea tuturor alianţelor noastre tradiţionale. A Promis o politică externă, care să se încadreze în acţiuneaa de pace a Societăţii Naţiunilor. A promis multe. Atât d. Goga, cât şi d. Istrate Micescu s’au străduit să pară cât mai convingători în promisiunile făcute. După promisiuni, au urmat faptele. Este cazul să vedem dacă ele sunt de acord sau dacă nu cumva se cocnesc cap în cap. Zilele trecute, ne-a vizitat tara ziaristul italan Virginio Gayda, directorul cotidianului «Gonnale d’Italia», care exprimă adeseori punctul de vedere al guvernului italian în Poliica internaţională. Acest ambasador al presei fasciste a fost primit, printre alţii, de doni Goga şi Cuza, iar convorbirile sale cu cei doi fruntaşi ai guvernului român au fost redate în «Voce d’Italia», ediţia de Duminecă a lui «Gornale d’Italia». După ce a vorbit decele trei invazii de evrei de la război încoace, d. Goga a promis un tratament excepţional minoritarilor saşi şi unguri. Mai mult, primul-ministru a promis că va reactualiza pactul încheiat la Crucea în 196 cu minoritatea maghiară. Continuându-şi declaraţiile şi revenind la problema evreiască, d. Goga a scăpat următoarea frază: «Nu mă tem de amenajările Societăţii Naţiunilor». A uitat Preşedintele consiliului să precizeze de care anume ameninţări este vorba. Când şi în ce împrejurări a fost România ameninţată de Societatea Naţiunilor? D. Goga are datoria să răspundă cât ’ mai repede şi cât mai clar, dacă nu vreg să dea impresia unei agres vităţi fw Efr’instituţia de pace dela Geneva. D. Gayda reproduce apoi convorbirea avută cu d. A. C. Cuza. In ce priveşte problema evreiască, ministrul de stat a declarat: «Evreii să nu-şi facă iluzii. Ei nau decât de ales intre eliminarea pe căi legale şi expulzarea violentă prin mijlocul unei insurecţii populare». Ca şi d. Goga, d. Cuza a ţinut să spună câteva cuvinte despre Societatea Naţiunilor. Scurt, dar precis. Iată ce a spus d-sa: «Societatea Naţiunilor este o societate de evrei, constituită de ei pentru dominarea naţiunilor. Consider Societatea Naţiunilor ca un mort care nu şi-a găsit încă locul de veci». Luând în consideraţie faptul că cei doi conducători ai guvernului au făcut aceste declaraţii în ajunul unei noui sesiuni a Societăţii Naţiunilor, în momentul în care ministrul de externe se află la Geneva, nu putem socoti aceste declaraţii decât ca o expresiune a doctrinei pe care actualul guvern o are în ce priveşte Societatea Naţiunilor. Ori, dacă lucrurile stau astfel, era mai prudent, era mai cinstit şi mai cavaleresc ca guvernul Goga să nu-şi fi trimis delegatul său la Geneva. De vreme ce eşti antisemit şi crezi că Societatea Naţiunilor nu este altceva decât o societate evreiască, nu mai are niciun rost să-l deranjezi pe d. Istrati Micescu pentru a exprima un punct de vedere contrar. Sau dacă, din diferite motive, vrei să spui la Geneva altceva decât afirmi la Bucureşti, nu mai aveau rost declaraţiile reproduse cu atâta regie de presa italiană. N'au aflat, oare, d-nii Cuza şi Goga că Italia s’a retras recent din Societatea Naţiunilor şi că-şi dă toată osteneala să diminueze importanţa forului dela Geneva ? Una, din două. Sau guvernul actual înţelege să rămână în cadrul Societăţii Naţiunilor şi atunci nu are niciun interes să atace o instituţie în care se integrează şi care-i poate fi de folos. Sau guvernul actual înţelege să urmeze Italia pe drumul retragerii din Societatea Naţiunilor şi atunci nu are de ce să mai expedieze avocaţi rutinaţi la Geneva. Intre aceste două alternative nu se poate imagina niciun compromis. Sau una, sau cealaltă. In situaţia de fapt de astăzi, ar fi fost de o mie de ori mai bine ca declaraţiile menţionate ale d-lor Cuza şi Goga să nu se fi produs. Avem convingerea că ele au deservit interesele ţării. IN PAGINA 6-a: oprii mi , d-lui Vigil Medfelin Secretarul general al partidului naţional-ţărănesc pune la punct aserţiunile neadevărate ale d-lui Armand Călinescu Intriga „Viitorului“ şi manevrele guţismului Marci 1 Februarie de 2 lei Taxele de francare plătite în numerar conform aprobării Direcțiunii Generate P. T. T. No. 34.856. INTERN Slav anideni et țntă In Bucovina CERNĂUŢI, 31. — In comuna Sadova, s’a înregistrat un grav accident de muncă. Tânărul Gheorghe Antoniciuc, în vârsta de 23 ani, lucra la o maşină de treerat. Din cauza neglijenţei sale, mâna dreaptă i-a fost prinsă de cureaua de transmisiune şi complect tăiată de corp. Primele ajutoare, i-au fost date de medicul de circumscripţie. Apoi, rănitul a fost transportat la spitalul „Regele Carol II” din Cernăuţi. Starea lui e foarte gravă imendiu la un trpcut de uaine in iernăm PAGUBELE TREC DE 25.000 LEI CERNĂUȚI, 31. — Eri dimineaţă, laorele 9, s’a declarat un violent incediu în depozitul brutăriei I. Kurzberg, din strada Transilvaniei 79. Flăcările s’au întins cu repeziciune, întrucât chioşcul care servea de depozit, era făcut din lemn. Când au sosit pompierii, chemaţi imediat la faţa locului, întreg chioşcul se afla în flăcări. Pompierii, sub conducerea d-lui maior Panovschî, au reuşit ca, după o muncă de o jumătate de oră, să localizeze focul. Acoperişul a căzut însă, în întregime, pradă flăcărilor. Pagubele trec de 25.000 lei. Din ancheta poliţiei şi a pompierilor rezultă că focul a luat naştere din cauza unei sobe supraîncălzite. Pagubele sunt acoperite prin asigurare. mea va judeca. Fără lamentării ----------=*===--------- Pentru a se vedea «sinceritatea» cu care lucrează guvernul şi pentru a se învedera, odată mai mult, caracterul de prigoană pe care îl îmbracă unele măsuri aşa zise de ordine, vom reproduce mai jos, aşa cum s’au succedat, câteva dispoziţii şi hotărâri. In consiliul de miniştri, ţinut în ziua de 25 ianuarie a. c. s’a hotărât între altele, următoarele: «Guvernul fiind informat că unele organizaţiuni politice intenţionează crearea unor formaţiuni paramiliare, face cunoscut că nu le va îngădui nimănui şi sub nici un motiv. Legea pentru apărarea ordinei în stat, legea pentru represiunea unor infracţiuni contra liniştii publice, precum şi noul cod penal cuprind dispoziţii formale şi categorice de interzicere a unor asemenea organizaţii care, tolerate, pot duce la un adevărat război civil şi la primejduirea hotarelor ţării. In consecinţă, guvernul va aplica cu hotărâre legile şi va forţa pe oricine să intre în legalitate. Menţinerea ordinei publice în stat, fiind prima îndatorire a unui guvern, ea va fi asigurată cu orice preţ şi împotriva oricui». Aceasta este hotărârea guvernului. Ea este determinată de informaţiile pe care d. Călinescu le are asupra intenţiunilor, unor organizaţii politice, de a-şi creia formaţiuni paramilitare. Formaţiunile deja existente nu îngrijorează pe onoratul guvern, ci sunt pur şi simplu ignorate. Ceva mai mult. Constatăm că d. Goga şi partidul său, permanent infractori la unele dispoziţii ale legilor de apărare a ordinei, cunosc la perfecţie aceste legi. D. Goga le cunoştea deci şi atunci când declara în Cameră că se va prezenta, cu toţi deputaţii în uniformă, atrăgându-şi replica promptă a d-lui Sassu. Le cunoştea însă nu pentru a se supune lor, ci pentru a le aplica altora cari deocamdată «au numai intenţia de a creia organizaţii paramilitare». In fine, teribilul ministru de interne, d. Armand Siam, promite în finalul comunicatului său că «va asigura ordinea publică împotriva oricui». Imediat ce s-a dat acest comunicat, d. Iuliu Maniu, în declaraţiile făcute presei a identificat pe infractori. D-sa a spus: «Guvernul reaminteşte dispoziţiile legii privitoare la formaţiunile paramilitare. Nimic de zis. Decât că cei dintâi care trebue să arate supunere faţă de legi, este guvernul şi partidul care-l susţine. Dacă guvernul şi partidul naţional-creştin vor dizolva lăncierii săi şi nu vor continua acţiunea de dezvoltare a acestei formaţiuni, ne vom urma pilda bună. Altfel vom face tot aşa cum va face guvernul şi partidul său». Este clar. Ocrotitorul formaţiilor de lăncieri, d. Goga, anunţă aplicarea legilor contra celor ce vor face la fel ca d-sa. Activitatea lăncierilor este destul de cunoscută. Din trecut şi din prezent. De la Mehedinţi şi de la instalarea consiliului Camerii de muncă de exemplu. Ca să nu existe însă nicio îndoială, ziarul oficios «Ţara Noastră» publică în numărul 1560 din 30 Ianuarie curent, sub titlul «Noul comandant al lăncierilor din Cluj», următoarele: «D. Octavian Goga, preşedintele consiliului de miniştri, a încredinţat comanda lăncierilor din judeţul Cluj, d-lui profesor universitar N. Bărbulescu. Asupra constituirii corpului lăncieresc nu vom spune nimic, necesitatea lui fiind îndeajuns de cunoscută». Aşadar d. Goga, semnatarul deciziei care hotărăşte aplicarea strictă a legilor și desființarea formațiilor paramilitare, numește comandanți ai unor atari fornaturi, patronate de guvern. Am reprodus texele care ne scutesc de orice adaos. Ne menținem la cele spuse în titlu, nici un comentariu. Lu EXTERN O intervenţie necesară In jurul conflictului din Extremul Orient, atenţia generală se îndreaptă tot mai serios. Perioada de expectativă se pare că s’a terminat. Cel puţin aşa reiese din veştile pe care le aduc ultimile telegrame, cuprinzând hotărârile ce ar fi să ia marile puteri interesate acolo. O intervenţie se va produce, negreşit. Depinde însă de forma ce o va lua. Se ştie că în afară de armatele chino-japoneze, în luptă pe frontul din Răsărit, divizii întregi de trupe sovietice, înzestrate cu tot ceea ce technica militară are mai preţios, stau de veghe şi aşteaptă numai un semnal pentru a interveni. Deocamdată, discuţiile de la Londra, dintre emisarii Rusiei sovietice şi guvernul britanic sunt ţinute în secret. Fapt este că d-nii Litvinov şi Maiski au dat informaţii ample asupra conflictului din Extremul Orient. Dacă Anglia ar garanta securitatea Rusiei la graniţele din Europa, Sovietele ar fi dispuse să pornească o acţiune militară pentru înăbuşirea acestui conflict. Este de asemenea senzaţională declaraţia pe care generalul Matsui, comandantul trupelor japoneze din regiunea Shanghai, a făcut-o unui ziar. Reiese din cuvintele acestui comandant că Japonia începe să presimtă apropiata intervenţie şi din partea Marei Britanii. Negreşit că generalul Matsui nu se dă înlături de la ameninţări, în cazul când Anglia ar trece şi ea la o vădită acţiune. Această primejdie necontenită, pe care o constitue războiul dintre Japonia şi China, trebue înlăturată, prin orice mijloace, înţelepciunea marilor state, însufleţite până acum de marea idee a păcii, nu poate fi pusă la îndoială. Dar zarul poate a şi fost aruncat, în clipele când scrim aceste rânduri. C. N. N.