Dreptatea, iunie 1938 (Anul 12, nr. 3156-3177)
1938-06-01 / nr. 3156
BNfll XII. Ne. 3156. 4 pagini Director: DEMOSTENE BOTEZ Proprietar: S. A. „Dreptatea“ Registru publicaţiuni Nr. 1057/1938 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9. Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 Este momentul In numărul 13 al revistei «Buletinul Săptămânei» sub titlul «România, Polonia, Cehoslovacia» sa publicat un articol interesant care deşi este ecoul unei idei mai vechi, prezintă totuşi o problemă de extremă actualitate. Articolul pleacă de la două Premise : că fiecare Stat are în viaţa lui un moment în care are de jucat un rol decisiv în politica internaţională, — şi că, multe dintre neînţelegerile dintre state şi popoare nu sunt decât aparente, oricât ar părea de inextricabile şi de seculare, sau, chiar dacă au un fond mai adânc ele trebuesc învinse şi împăcate în anumite ceasuri hotărîtoare, fie pentru pace, fie pentru salvarea integrităţii naţionale. Acestea sunt punctele de plecare teoretice. Aplicarea lor la timpul pe care-l trecem acum este următoarea, în credinţa pacifistă a autorului acelui articol: România se află azi într’o perioadă în care trebue să joace un rol hotărâtor, iar neînţelegerile care se prelungesc între Polonia şi Cehoslovacia sunt poate numai aparente, poate nu atât de puternice şi adânci încât cu o bună voinţă comună să nu se poată lichida. In fine, în această sugestie, României i-ar fi destinat rolul istoric de a face pe intermediarul pentru această împăcare. Am spus că ideia nu este nouă Dar aceasta nu înseamnă că, atâta vreme cât ea nu s’a realizat, nu merită să fie reluată mereu și trecută cu insistență în preocupările opiniei publice, spre a se creia acel curent care apoi impune şi pregăteşte o mare acţiune internaţională. Căci, orice s’ar spune, o gravă hotărâre în domeniul politicei externe nu poate fi luata de nici un popor fără o adeziune a opiniei publice. Aşa este mai cu seamă în ţările democratice, cum sunt Anglia Franţa Şi Statele Unite; dar cam tot astfel este într’o mare măsură chiar în tarile dictatoriale. Lucrul acesta sa verificat acum, de curând, cu ocazia vizitei d-lui Hitler în Italia, unde cu toată bunăvoinţa oficială şi toată cheltuiala s’a văzut de către toţi observatorii că poporul italian nu primeşte această prietenie. Şi poate, atunci ca şi acum, singura piedică în realizarea acestui bloc este numai exagerarea micei certe de frontieră dintre Polonia şi Cehoslovacia. Dar, mai presus de această ceartă care se poate aplana, impun o apropiere toate celelalte interese capitale de rezistenţă la presiunea ce se face dinspre Apus şi nordvest. Şi, ca dovadă că cearta grăniţărească se uită la ceas greu şi că, în cele din urmă, în mod fatal Polonia, aliată cu România şi cu Franţa trebue să meargă şi ea cu Cehoslovacia, este faptul că, în timpul cel mai critic al actualei crize cehoslovace, Polonia ar fi intervenit categoric de partea ei. Şi intervenţia ar fi fost de aşa natură încât redactorul diplomatic al lui «Evening Standard» a putut să publice o informaţie intitulată «O telegramă de la Varşovia la Berlin a salvat pacea». După această informaţie colonelul Beck ar fi declarat că, dacă s’ar porni un conflict armat şi dacă Franţa şi Anglia ar sări în ajutorul Cehoslovaciei, armata poloneză s’ar alătura aceleia a marilor puteri ale Europei occidentale. Iată dlar că «neînţelegerile» cu Cehoslovacia ca şi acea atât de discutată neutralitate poloneză, lasă loc, în ceasul hotărâtor unei deciziuni conforme interesului superior polonez, care o aşează cu toată armata ei alături şi de Cehoslovacia, dacă alături de ea este Franţa şi Anglia. Titlul informaţii apărute în ziarele engleze nu a î°st o exagerare Hotărârea Poloniei a putut să fie decizivă. Dar ce înseamnă această hotărîre? Ea nu poate surprinde pe acei care ştiu că, oricâte manevre sar face în timp de pace, în timp de războiu când se pune ameninţarea interesului naţional suprem, o ţară nu poate fi decât acolo unde-i dictează acest interes. Şi-atunci, se pune şi mai vârtos şi întrebarea şi problema pe care o prezintă articolul din «Buletinul săptămânei»: Dacă în cazul unui atac german în contra Cehoslovaciei interesul superior al Poloniei este ca ea să fie alături de Cehoslovacia, atunci pentru ce este nevoe ca de-a lungul anilor de pace să se menţte între aceste două ţări o ostilitate iritantă ?! E momentul în care politica mare internaţională se împleteşte cu cea mai înaltă politică a noastră. Să nu-l pierdem. Demostene Botez La tocila După declaraţia d-lui Goering, făcută acum câteva săptămâni la Viena, privitoare la ascuţişul săbiei germane iată-l şi pe d. Goebbels, ministrul propagandei Reich-ului, reluând aceeaşi chestiune. Cu prilejul congresului partidului naţional-socialist din districtul Magdenburganhalt, ţinut la Dessau, d. Goebbels, a rostit un discurs în care a spus între altele: «Cel mai bun apărător al păcii este sabia germană bine ascuţită». După cum se vede, conducătorii germani au adoptat ca tactică de acţiune pentru menţinerea păciii tocila. Ascut săbiile pregătindu-se — rizum teneatis — de pace. Camaraderia militară iugoslavă-italiană ROMA 31 (Rador). — Agenţia Ştefani anunţă: O misiune militară iugoslavă a sosit la Verona spre a asista la manevrele unei divizii rapide motorizată din armata italiană. După terminarea manevrelor misiunea militară iugoslavă şi-a manifestat admiraţia pentru antrenamentul şi forţa technică a diviziei. Vizita misiunei iugoslave a dat prilej unei cordiale manifestaţii de camaraderie militară italo - iugoslavă. Cârţi educative _____ de V. GHETEA Constantin I. AngeleSCU: Preparator metodic (ed. Cugetarea) Suntem în preajma examenelor de admitere în şcoalele secundare. Mulţi părinţi îşi duc copii la aceste examene, fără o pregătire necesară, — de multe ori numai cu cea din cursul primar. — Nu putem spune, că nu-i de ajuns şi aceasta, mai ales că examenele la această materie se referă, dar trebue ştiut că elevul, la sfârşitul anului, a uitat foarte mult din cea ce a învăţat. Rămâne doar să revadă materia. Pentru cei care au pregătit elevi înscrişi la aceste examene, nu mai este nevoie să le spun greutatea ce întâmpină elevul. . A revedea o întreagă materie încurcată in voluminoase manuale, este cu neputinţă pentru elev. Apoi nu le mai reţin metodic. Ideea d-lui C. Angelescu, inspector şcolar, cu „Preparatorul metodic’’, este cum nu poate fi mai aşteptat. Planul după care a fost întocmit manualul, este rezultatul unei îndelungate experienţe adunate în douăzeci de ani de învăţământ. „Preparatorul” este întocmit în aşa fel, că poate servi tuturor candidaţilor la orice şcoală secundară, fie militară, fie liceu, fie seminar sau normală. Apoi redă materialul clasat pe obiecte, încât numai într’o săptămână elevul poate ca el să se pregătească, fără meditator, șr costul mic — de 60 lei — face să fie pus în mâna oricărui părinte. Pierre Bonnet: «Psihanaliză şi educaţie» (ed. Principele Mircea) D. Victor Popescu un distins traducător şi educator — în funcţiunea sa de preot — ne-a dat de curând o interesantă traducere a lui Pierre catarilor noştri, Bouvet de la Institutul „Jean J. Rousseau” din Geneva, cu titlul: „Psihanaliză şi educaţie”. In prefaţă, traducătorul explică rostul lucrării, atribuind-o mai ales preoţilor. Este adevărat. Dintre toţi propovăduitorii cuvântului de bine şi luminătorii satelor, preoţii se rezumau numai la citirea cărţilor bisericeşti , restul de multe ori neinteresându-i. Dar azi, preotul, după cum remarcă şi traducătorul, predă în şcoală, în armată, etc. El trebue să se coboare în sufletul copiilor, să-i iubească, să-i cunoască, şi din fiecare gest, vorbă şi suspin, atunci când se spovedeşte, să înţeleagă o stare psihologică. Cunoaşterea sufletelor este o artă destul de grea, şi care nu se face la întâmplare. Şi nu numai preoţilor se cere aceasta, ci şi învăţătorului, şi profesorului, şi militarului, cât şi părintelui Trebue să ştii să asculţi şi să înţelegi pe copil. Psihanaliza este metoda cunoaşterii acestui adevăr ascuns. Studiul lui Pierre Bouvet poate fi de foarte mult folos eau-prea avem lămuriri şi date asupra ţării noastre. Cele câteva institute care, se ocupă cu date şi statistici, nu au o publicaţie de popularizare. Ideea d-lui prof. I. Simionescu, de-a da la iveală o asemenea lucrare, a fost salvatoare, mai ales pentru învăţători. In lucrarea „Tinere, cunoaşte-ţi ţara’, a strâns toate datele referitoare, la cunoaşterea ţării noastre, pe care le-a îmbrăcat într’o expunere literară, uşor de cetit şi plăcută la ascultare. Această lucrare frumos Prof. I. Simionescu: «Tinere cunoaşte-ţi ţara (ed Cartea Românească) S’a spus şi încă se mai spune, că înainte de-a trece să cunoşti alte ţări, să cunoşti frumuseţile ţării tale, să ştii să apreciezi darurile şi locurile date de natură, frumoasei noastre Românii, apoi să păşeşti pe alte meleaguri, la alte privelişti, la alte ţări. A-ţi cunoaşte ţara, e a o iubi, a, o respecta şi la greu, impas a o a-i păra. Dar trebue să constatăm cu durere că nu ne cunoaştem ţara, că ilustrată,, poate sta cu cinste în biblio ~u'"~ —. — Jii— . - ■ « tecte şcoalelor şi ar trebui ca ministerul Educaţiei Naţionale s’o recomande călduros, fiind utilă. N. Moisescu: «Şcoala veche şi Şcoala nouă» (ed. Cultura Românească) D. Iosif Gabrea s’a îngrijit în primăvara aceasta, de reeditarea lucrării profesorului N. Moisescu, căreia i-a scris un elogios cuvânt introductiv. Natural, lucrarea prof. Moisescu, editată prima dată în anul 1912, apoi reeditată cu mici adăogiri în 1920, chiar cei ce predăm despre ţară, nu o cunoaştem. Spunem fiecare din ce am cetit sau am auzit, nu din văzute. Am explicat adesea copiilor, despre frumuseţea Bucovinei, care este ca o grădină — după cum spune „veselul Alexandri”, şi că aci totu-i ca’n rai; dar eu n’am văzut-o; iar un prieten din partea locului mi-a destăinuit că sunt aci pitoreşti privelişti, rar de întâlnit în ţara noastră. Spun, am povestit şi eu din ce am auzit şi citit. Atât. Iată marele dezavantaj, că tocmai cei ce ar putea să fie trecută neobservată, predăm aceste lucruri, nu le cunoaş-............................ tem. 1pe motivul materialului prezentat a-Și chiar dacă nu le cunoaștem, nu (Continuare în pagina 11.) Situaţia minorităţilor nationale Populaţia minoritara in raport in mana majoritară. Invătământul. Constructiile fieimn. Preia. Problema naţionalităţilor dirn Cehoţământului populaţiei şi a slovacia trezeşte atât în interiorul ţârii statistice asupra numărului cât şi în toată lumea din afară, un interes din ce în ce mai mare. Propaganda contrarie Cehoslovaciei şi adevărului însuşi se strădueşte din toate puterile sa prezinte situaţia culturală a minorităţilor naţionale din statul cehoslova într’o lumină foarte puţin favorabilă, vorbind adesea chiar în mod direct despre «o persecuţie a minorităţilor». Sunt însă foarte rare cazurile când propaganda aceasta arată date asupra poziţiei culturale a acestor minorităţi naţionale în Cehoslovacia, asupra desvoltării neobişnuite în altă parte a şcolilor naţionale minoritare, şi a numărului de şcoli pe cari le au la dispoziţie din partea statului cehoslovac fiecare dintre aceste minorităţi naţionale în limba lor. Numai datele exacte pe baza recencifrelor şcolilor sunt menite să aducă mai multă lumină şi obiectivitate in această chestiune. In această privinţă agenţia Ceps, de la Praga, ne pune la îndemână următoarele date edificatoare. Repartiţia populaţiiei pe naţionalităţi După naţionalităţi ultimul recensământ al populaţiei în Republica ceholovacă, efectuat în anul 1930, la 1 Decembrie, a constatat din totalul populaţiei de 14.729.500 locuitori (dintre cari 25.000 supuşi străini) următoarele naţionalităţi: cehoslovacă 9.688.800 66.9% rusă şi ucraineană 59.200 3.8% germană 2.231.700 22.3% ungară 36.700 evreiască 186.600 1.3% poloneză 81.700 0.5% altele 49.600 0.3% Populaţia slavă are o natalitate cu mult mai mare, astfel că în intervalul dintre 1931—1936 numărul ei a crescut prin diferenţa dintre naşteri şi decesuri cu 501.700 locuitori mai mult. Creşterea populaţiei, pe naţionalităţi Situaţia nouă se prezintă astfel, în ce priveşte creşterea numărului diferitelor naţionalităţi în acest interval de timp : cehoslovacă (a crescut cu) 339.600 rusă şi ucraineană 66.500 germană 39.000 (Continuare în pagina 11) Un oraş vestit prin închisoarea Balaj_Aiud. Cum sunt întrebuinţate fondurile primăriei După patru ani de administraţie liberală, străzile Aiudului tot nepavate au rămas De la stăpânirea maghiară, Aiudul a moştenit vestitele închisori zidite de Habsburgi pentru asuprirea iobagilor români. Le-a moştenit şi le-a păstrat, fără să le schimbe menirea. Aiudul a mai păstrat amintirea acelui sângeros 1848 când peste 200 femei şi copii şi-au găsit moartea, spintecaţi de oamenii grofilor atotputernici. După douăzeci de ani de la prăbuşirea stăpânirii habsburgice, tot maghiarii sunt stăpâni pe oraş, deşi un ritm nou a fost imprimat administraţiei româneşti. La o populaţie de 10 000 cetăţeni, Aiudul este locuit în majoritate de români. Cu toate acestea, aparatul administrativ este dominat de maghiari, cari în majoritatea cazurilor sunt făţiş revizionişti. Contribuabilii români plătesc două milioane anual pentru cei 50 funcţionari unguri cari uneltesc în surdină pentru imperialismul germano-maghiar, Veniituri şi chefiueii Uzina electrică şi baia oraşului au un buget anual de şase milioane lei din totalul de 7.361.277 lei cât reprezintă veniturile oraşului. Iată lista funcţionarilor maghiari de la primăria oraşului Aiud şi salariile anuale ce primesc: Rács Simon 144.000 lei; Naznan Iosef 98.880 lei; Balta Francisc 35 mii 700 lei; Socs Carol 10.000 lei; Uhor Geza 22.200 lei; Kelemen Coloman: 27.000 lei; Zagoni Josef: 21 mii lei; Turai Stefan: 18.000 lei; Darcalnszky Etel: 76.800 lei; Ravay Gyula: 55.200 lei; Kerestes Arpad: 66.000 lei; Pécsi Zoltán: 37.000 lei; Pasi Eno: 64.800 lei; Kokosi Adalbert: 40.000 lei; Banyai Deja: 34.800 lei; Kürthi Ludovik: 63.600 lei; Nagy Iosef: 60.000 lei; Ács Ludovik: 55.200 lei; Zsiga Iosef: 37.200 lei; Tőkés Ludvik: 30.000 lei Botos Gyzela: 10.000 lei; Balázs Márton: 9.000 lei; Fogarasi Enő: 72.516 lei; A. Kerekes Gyula: 47.832 lei; Belházi Gyula: 29.000 lei; Sándor Adalbert: 24 mii 576 lei; Szekeli Adalbert: 16.908 lei; etc., etc. In total suma cheltuită cu susţinerea acestora se ridică la 1.921.616 lei. Operaţii bugetare Deşi uzina electrică înregistrează venituri de 5.798.190 lei, primăria n’a încassat nimic din acest câştig risipit in salarii şi diferite cheltueii de taxare. Nu mai puţin 800.200 lei au fost trecuţi la tarifare şi 79.000 lei pentru cheltueii de birou şi corespondenţe. La combustibil a fost trecută fumoasa sumă de 1.902.000 lei fără să fi fost vorba de licitaţia publică. Aceste sume sunt şi azi manipulate de cei doi funcţionari cari răspund la numele neaoş maghiare de Darosinszky Etel şi Rmoay Gyula. Dacă edilii de pană acum au plătit lefuri grase iredentiştilor maghiari, nu s'au îngrijit de loc de elementarele nevoi ale oraşului. In afară de strada principală, care a fost parată de societatea suedeză de drumuri pentru simplul motiv că făcea parte integrantă din şoseaua naţională Alba Iulia-Cluj- Oradea Mare, nici o stradă n’a fost pavată de edilii celor patru ani de guvernare liberală. Noroaie şi băltoace Piaţa din centrul oraşului este în timp de ploaie plină de noroaie şi de băltoace. Zile întregi însorite nu ajung pentru a usca şi curăţi terenul acolo unde canalizarea ar fi rezolvat atât de uşor această problemă. Cetăţenii Aiudului plătesc biruri peste biruri şi cu toate acestea nu s’a găsit niciun edil care să se angajeze să facă instalaţii de apă şi canalizare. Administraţia liberală a stăpânit oraşul patru ani încheiaţi, dar n'a găsit timp să se scape puţin şi de lipsurile şi nevoile acestei urbi oropsite şi uitate. Edilii liberali au plătit lefuri unora şi altora, dar n’au făcut nimic pentru oraş. N’au pavat o stradă, n’au îngrijit nici piaţa centrală, n’au făcut nici un început de canalizare sau de instalaţie pentru apa potabilă. Populaţia nevoiaşe a oraşului n’a găsit ajutoare la foştii părinţi ai Aiudului. Şomerii au cunoscut zile întregi foametea, fără ca foştii demnitari să-şi amitească îndatoririle lor. Iată de ce Aiudul aşteaptă şi astăzi să i se facă dreptate. Iată de ce Aiudul cere şi astăzi o administraţie cinstită şi administratori activi. Miercuri 1 Iunie 1938 2 Taxele de francare pllătite In numerar conform aprobării Direcțiunii Generate P. T. T. No. 34,85ti. BiatTIH INTERN Drumurile Morilor După cum au mai spus-o, problema Moţilor se cere rezolvată cât de curând şi nu cu jumătăţi de măsură. Privită sub toate aspectele ei, atât în domeniul social-economic, cât şi în cel cultural, ea reclamă soluţii de ansamblu. După demagogia foştilor guvernanţi, după agitaţia sterilă care le-a fost servită. Moţii aşteaptă măsuri întregi, temeinice, curagioase, care să curme răul din rădăcină şi să creeze noui şi omeneşti condiţii de viaţă. Nevoiţi să bată zilnic drumurile, pentru a-şi putea asigura existenţa, Moţii se lovesc de lipsa unor căi de comunicaţie ca lumea. In regiunea de răsărit a munţilor Apuseni, drumurile sunt impracticabile pe tot timpul cât plouă. Nepetcuite neîngrijite, fără şanţuri pe margini, pline de gropi, drumurile din această regiune se desfundă la cea dintâi ploae şi orice circulaţie este împiedicată Cum în ultimele săptămâni a tot plouat, nu s’a putut de loc trece prin comunele Albac şi Scărişoara. Acelaş lucru se întâmplă şi cu Vidra, unde noroaiele domină situaţia, primejduind orice vehicul ar vea curajul să se abată pe drumurile sale. Pe ruta Câmpeni—Avram Iancu şi Scărişoara, ca şi în întreaga regiune a Moţilor, drumurile au nevoe de o serioasă îngrijire. A trecut vremea cu promisiuni şi cu „comisariate». Astăzi, se aşteaptă grabnice şi reale înfăptuiri. Iată de ce drumurile Moţilor nu pot rămâne multă vreme aşa cum sunt ele astăzi. P. T. EXTern Alegerile municipale din Cehoslovacia Atenţia lumii întregi continuă să fie îndreptată asupra Cehoslovaciei Şi cu mare satisfacţie este înregistrată pretutindeni larga solicitudine arătată minorităţilor din ţara vecină nouă. Principiile fundamentale ale statului minorităţilor au fost elaborate- Guvernul cehoslovac va cerceta în curând, această problemă, trecând la realizări practice într-un domeniu atât de important. In acelaş timp trebue să consemnăm aici, tot cu privire la Cehoslovacia, rezultatul alegerilor municipale din acest stat. Rezumăm, mai jos, înfăţişarea pe care o au aceste rezultate. La Praga, social-naţionalii şi comuniştii au avut un câştig nou de 9000 voturi. Extrema dreaptă a pierdut 10.000 de voturi, iar d. Henlein a pierdut 1500. Partidul socialiştilor naţionali, din care făcea parte odinioară şi d■ Beneş, a ieşit învingător şi la ţară, înregistrând în mijlociu câştiguri de 22 la sută faţă de trecut. Extremiştii de dreapta pierd enorm. Astfel, fasciştii au circa 73 la sută mai puţine voturi, pee când celelalte partide de dreapta pierd 20 la sut din general, partidul d-lui Ienlein a obţinut, în regiunile d-sale, 07,25 la sută din mandatele de consilieri municipali. Cele două mii cinci sute trei mandate din regiunea arătată se distribue astfel: partidul sudeţilor octmani 1897, social-democraţii 185, comuniştii 160, democraţii germani 2 şi partidul ceh 259 mandate. Recolta viitoare Relaţiunile date de către organele oficiale cu privire la noua recoltă, sunt din cele mai mulţumitoare. Deşi ultimele ploi au provocat, mai ales în Ardeal, pagube însemnate semănăturilor şi pe alocarea, din pricina revărsărei apelor, ele nu şi-au mai putut reveni, totuşi, în regiunile cu mare producţie agricolă, semănăturile nu au suferit decât local şi în cele mai multe părţi, ele şi-au putut reveni. Dacă ţinem seama de prevederile cercurilor competente, vom avea, aşadar, o recoltă frumoasă şi abondentă. Lucrul este îmbucurător fiindcă este îndeobşte cunoscut că de situaţia prosperă a agriculturei, depinde în cea mai mare parte şi refacerea tuturor celorlalte ramuri de activitate. Dar, pentru ca să se poată trage toate foloasele de pe urma acestei recolte bune ce ni se anunţă, şi mai ales, pentru ca pătura producătoare să fie mulţumită realmente de această recoltă, — în sensul ca ea să capete pentru producţie adevărata ei contravaloare, — se cer neapărat măsuri din cele mai severe, pentru a împiedica orice fel de maşinaţiuni, la cari s’ar putea deda speculanţii produselor agricole. In adevăr, cam prin această epocă, producătorii agricoli şi în special ţăranii sunt asaltaţi de ofertele de cumpărare ale speculanţilor, cari, sub cele mai meschine şi ispititoare mijloace, achiziţionează importante cantităţi de cereale. Producătorii agricoli în general şi ţăranii în special, au mare nevoie de bani pentru împlinirea atâtor nevoi a căror soluţionare nu poate fi amânată. Din această pricină oferta speculantului surâde mai totdeauna producătorului şi mai mult din nevoie, acesta din urmă este silit să o primească. Fireşte, speculantul oferă un preţ cu mult inferior pentru produsele ce achiziţionează, pentru ca la momentul oportun el să vândă aceste produse cu preţ exagerat. Este uşor de dedus ce rezultă de aci: producătorul şi in special ţăranul vinde sub preţ, iar speculantul trage foloasele fără a depune nici-o muncă. Singur capitalul de care dispune la timp îi dă putinţa speculantului să aibe beneficii pe spinarea producătorului. Lucrul acesta nu este nou. El datează de ani în România şi numai prin acţiunea cooperatistă, serios îndrumată, s’ar fi putut curma. Din nefericire aceasta nu s’a realizat decât pe alocarea, iar marea masă a producătorilor agricoli a rămas la cheremul speculanţilor, adevărate ploşniţe ce trăesc pe spinarea producătorilor. Acum ar fi timpul ca râul să înceteze. Cârmuitorii actuali, cari au libertatea şi putinţa să folosească măsuri energice împotriva tuturor relelor semnalate în stat, — şi de pe urma cărora şi statul şi cetăţenii au de suferit — au obligaţiunea să intervie cu folos şi cu mijloacele pe cari le pot oricând creia, pentru ca specula cu produsele agricole să înceteze măcar acum. Fie direct statul, fie prin camerile de agricultură, fie prin alte mijloace cari s’ar socoti proprii, să se achiziţioneze produsele agricole ţărăneşti şi ale producătorilor agricoli în general, pentru ca acestea să poată fi sustrase speculei neomenoase ce se făcea până acum cu aceste produse. Sau, dacă lucrul nu este cu putinţă în felul acesta, să se afle mijlocul, tot atât de eficace, ca să se împiedice vinderea pe nimic între samsari a produselor producătorilor noştri agricoli. S’ar face în felul acesta o mare operă de asanare morală şi s’ar salva ţăranii din ghiarele speculanţilor. Şi aceasta ar constitui un pas înainte în opera de redresare generală a ţării.