Dreptatea, iunie 1938 (Anul 12, nr. 3156-3177)

1938-06-01 / nr. 3156

BNfll XII. Ne. 3156. 4 pagini Director: DEMOSTENE BOTEZ Proprietar: S. A. „Dreptatea“ Registru publicaţiuni Nr. 1057/1938 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9.­­ Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 Este momentul In numărul 13 al revistei «Bule­tinul Săptămânei»­ sub titlul «Ro­mânia, Polonia, Cehoslovacia» sa publicat un articol interesant care deşi este ecoul unei idei mai vechi, prezintă totuşi o problemă de ex­tremă actualitate. Articolul pleacă de la două Pre­mise : că fiecare Stat are în viaţa lui un moment în care are de jucat un rol decisiv în politica interna­­ţională, — şi că, multe dintre neîn­ţelegerile dintre state şi popoare nu sunt decât aparente, oricât ar pă­rea de inextricabile şi de seculare,­­ sau, chiar dacă au un fond mai adânc ele trebuesc învinse şi împă­­cate în anumite ceasuri hotărîtoa­­re, fie pentru pace, fie pentru sal­varea integrităţii naţionale. Acestea sunt punctele de plecare teoretice. Aplicarea lor la timpul pe care-l trecem acum este următoarea, în credinţa pacifistă a autorului ace­lui articol: România se află azi într’o perioa­dă în care trebue să joace un rol hotărâtor, iar neînţelegerile care se prelungesc între Polonia şi Ce­hoslovacia sunt poate numai apa­rente, poate nu atât de puternice şi adânci încât cu o bună voinţă comună să nu se poată lichida. In fine, în această sugestie, Ro­mâniei i-ar fi destinat rolul istoric de a face pe intermediarul pentru această împăcare. Am spus că ideia nu este nouă Dar aceasta nu înseamnă că, atâta vreme cât ea nu s’a realizat, nu merită să fie reluată mereu și tre­cută cu insistență în preocupările opiniei publice, spre a se creia acel curent care apoi impune şi pregă­teşte o mare acţiune internaţio­­nală. Căci, orice s’ar spune, o gra­vă hotărâre în domeniul politicei externe nu poate fi luata de nici un popor fără o adeziune a opiniei publice. Aşa este mai cu seamă în ţările democratice, cum sunt An­glia Franţa Şi Statele Unite; dar cam tot astfel este într’o mare mă­sură chiar în tarile dictatoriale. Lucrul acesta sa verificat acum, de curând, cu ocazia vizitei d-lui Hitler în Italia, unde cu toată bu­năvoinţa oficială şi toată cheltuia­­la s’a văzut de către toţi observa­torii că poporul italian nu pri­meşte această prietenie. Şi poate, atunci ca şi acum, sin­gura piedică în realizarea acestui bloc este numai exagerarea micei certe de frontieră dintre Polonia şi Cehoslovacia. Dar, mai presus de această cear­­tă care se poate aplana, impun o apropiere toate celelalte interese capitale de rezistenţă la presiunea ce se face dinspre Apus şi nord­­vest. Şi, ca dovadă că cearta grăniţă­­rească se uită la ceas greu şi că, în cele din urmă, în mod fatal Po­lonia, aliată cu România şi cu Franţa trebue să meargă şi ea cu Cehoslovacia, este faptul că, în timpul cel mai critic al actualei crize cehoslovace, Polonia ar fi in­tervenit categoric de partea ei. Şi intervenţia ar fi fost de aşa natură încât redactorul diplomatic al lui «Evening Standard» a putut să pu­blice o informaţie intitulată «O te­legramă de la Varşovia la Berlin a salvat pacea». După această informaţie colone­lul Beck ar fi declarat că, dacă s’ar porni un conflict armat şi dacă Franţa şi Anglia ar sări în ajuto­rul Cehoslovaciei, armata poloneză s’ar alătura aceleia a marilor pu­teri ale Europei occidentale. Iată dlar că «neînţelegerile» cu Cehoslovacia ca şi acea atât de dis­cutată neutralitate poloneză, lasă loc, în ceasul hotărâtor unei deci­­ziuni conforme interesului superior polonez, care o aşează cu toată ar­mata ei alături şi de Cehoslovacia, dacă alături de ea este Franţa şi Anglia. Titlul informaţii apărute în zia­­rele engleze nu a î°st o exagerare Hotărârea Poloniei a putut să fie decizivă. Dar ce înseamnă această hotărîre? Ea nu poate surprinde pe acei care ştiu că, oricâte manevre sar face în timp de pace, în timp de războiu când se pune ameninţarea interesu­lui naţional suprem, o ţară nu poa­­te fi decât acolo unde-i dictează a­­cest interes. Şi-atunci, se pune şi mai vârtos şi întrebarea şi problema pe care o prezintă articolul din «Buletinul săptămânei»: Dacă în cazul unui atac german în contra Cehoslova­ciei interesul superior al Poloniei este ca ea să fie alături de Ceho­slovacia, atunci pentru ce este ne­­voe ca de-a lungul anilor de pace să se menţte între aceste două ţări o ostilitate iritantă ?! E momentul în care politica mare internaţională se împleteşte cu cea mai înaltă politică a noastră. Să nu-l pierdem. Demostene Botez La tocila După declaraţia d-lui Goering, fă­cută acum câteva săptămâni la Vie­­na, privitoare la ascuţişul săbiei germane iată-l şi pe d. Goebbels, mi­nistrul propagandei Reich-ului, re­luând aceeaşi chestiune. Cu prilejul congresului partidului naţional-socialist din districtul Mag­denburganhalt, ţinut la Dessau, d. Goebbels, a rostit un discurs în ca­re a spus între altele: «Cel mai bun apărător al păcii este sabia germa­nă bine ascuţită». După cum se vede, conducătorii germani au adoptat ca tactică de acţiune pentru menţinerea păciii to­cila. Ascut săbiile pregătindu-se — rizum teneatis — de pace. Camaraderia militară iugoslavă-italiană ROMA 31 (Rador). — Agenţia Şte­fani anunţă: O misiune militară iugoslavă a sosit la Verona spre a asista la ma­nevrele unei divizii rapide motori­zată din armata italiană. După terminarea manevrelor mi­siunea militară iugoslavă şi-a ma­nifestat admiraţia pentru antrena­mentul şi forţa technică a diviziei. Vizita misiunei iugoslave a dat prilej unei cordiale manifestaţii de camaraderie militară italo - iugo­slavă. Cârţi educative _____ de V. GHETEA Constantin I. AngeleSCU: Preparator metodic (ed. Cugetarea) Suntem în preajma examenelor de admitere­ în şcoalele secundare. Mulţi p­ărinţi îşi duc copii la aceste exa­mene, fără o pregătire necesară, — de multe ori numai cu cea din cursul primar. — Nu putem spune, că nu-i de ajuns şi aceasta, mai ales că e­­xamenele la această materie se re­feră, dar trebue ştiut că elevul, la sfârşitul anului, a uitat foarte mult din cea ce a învăţat. Rămâne doar să revadă materia. Pentru cei care au pregătit elevi înscrişi la aceste examene, nu mai este nevoie să le spun greutatea ce întâmpină elevul. . A revedea o întreagă materie în­curcată in voluminoase manuale, este cu neputinţă pentru elev. Apoi nu le mai reţin metodic. Ideea d-lui C. An­­gelescu, inspector şcolar, cu „Prepa­ratorul metodic’’, este cum nu poate fi mai aşteptat. Planul după care a fost întocmit manualul, este rezul­tatul unei îndelungate experienţe a­­dunate în douăzeci de ani de învă­ţământ. „Preparatorul” este întocmit în aşa fel, că poate servi tuturor can­didaţilor la orice şcoală secundară, fie militară, fie liceu, fie seminar sau normală. Apoi redă materialul cla­sat pe obiecte, încât numai într’o săptămână elevul poate ca el să se pregătească, fără meditator, șr cos­tul mic — de 60 lei — face să fie pus în mâna oricărui părinte. Pierre Bonnet: «Psihanali­ză şi educaţie» (ed. Princi­pele Mircea) D. Victor Popescu un distins tra­ducător şi educator — în funcţiunea sa de preot — ne-a dat de curând o interesantă traducere a lui Pierre­­ catarilor noştri, Bouvet de la Institutul „Jean J. Rous­seau” din Geneva, cu titlul: „Psiha­naliză şi educaţie”. In prefaţă, tra­ducătorul explică rostul lucrării, atri­buind-o mai ales preoţilor. Este a­­devărat. Dintre toţi propovăduitorii cuvântului de bine şi luminătorii sa­telor, preoţii se rezumau numai la citirea cărţilor bisericeşti , restul de multe ori neinteresându-i. Dar azi, preotul, după cum remarcă şi tradu­cătorul, predă în şcoală, în armată, etc. El trebue să se coboare în sufle­tul copiilor, să-i iubească, să-i cu­noască, şi din fiecare gest, vorbă şi suspin, atunci când se spovedeşte, să înţeleagă o stare psihologică. Cunoaşterea sufletelor este o artă destul de grea, şi care nu se face la întâmplare. Şi nu numai preoţilor se cere aceasta, ci şi învăţătorului, şi profesorului, şi militarului, cât şi părintelui Trebue să ştii să asculţi şi să înţelegi pe copil. Psihanaliza este metoda cunoaşterii acestui ade­văr ascuns. Studiul lui Pierre Bouvet poate fi de foarte mult folos eau-prea avem lămuriri şi date asupra ţării noastre. Cele câteva institute care, se ocupă cu date şi­ statistici, nu au o publicaţie de popularizare. I­­deea d-lui prof. I. Simionescu, de-a da la iveală o asemenea lucrare, a fost salvatoare, mai ales pentru în­văţători. In lucrarea „Tinere, cunoaş­­te-ţi ţara­’, a strâns toate datele re­feritoare, la cunoaşterea ţării noastre, pe care le-a îmbrăcat într’o expu­nere literară, uşor de cetit şi plăcută la ascultare. Această lucrare frumos Prof. I. Simionescu: «Tinere cunoaşte-ţi ţara (ed Cartea Românească) S’a spus şi încă se mai spune, că înainte de-a trece să cunoşti alte ţări, să cunoşti frumuseţile ţării tale, să ştii să apreciezi darurile şi locu­rile date de natură, frumoasei noa­stre Românii, apoi să păşeşti pe alte meleaguri, la alte privelişti, la alte ţări. A-ţi cunoaşte ţara, e a o iubi, a, o respecta şi la greu, impas a o a-i păra. Dar trebue să constatăm cu durere că nu ne cunoaştem ţara, că ilustrată,, poate sta cu cinste în biblio ~u'"~ —. — Jii— . - ■ « tect­e şcoalelor şi ar trebui ca minis­terul Educaţiei Naţionale s’o reco­mande călduros, fiind utilă. N. Moisescu: «Şcoala veche şi Şcoala nouă» (ed. Cultura Românească) D. Iosif Gabrea s’a îngrijit în pri­­măvara aceasta, de reeditarea lucrării profesorului N. Moisescu, căreia i-a scris un elogios cuvânt introductiv. Natural, lucrarea prof. Moisescu, e­­ditată prima dată în anul 1912, apoi reeditată cu mici adăogiri în 1920, chiar cei ce predăm despre ţară, nu o cunoaştem. Spunem fiecare din ce am cetit sau am auzit, nu din văzute. Am explicat adesea copiilor, despre frumuseţea Bucovinei, care este ca o grădină — după cum spune „veselul Alexandri”, şi că aci totu-i ca’n rai; dar eu n’am văzut-o; iar un prieten din partea locului mi-a destăinuit că sunt aci pitoreşti pri­velişti, rar de întâlnit în ţara noa­stră. Spun, am povestit şi eu din ce am auzit şi citit. Atât. Iată ma­rele dezavantaj, că tocmai cei ce ar putea să fie trecută neobservată, predăm aceste lucruri, nu le cunoaş-............................ tem. 1pe motivul materialului prezentat a-Și chiar dacă nu le cunoaștem, nu (Continuare în pagina 11.) Situaţia minorităţilor nationale Populaţia minoritara in raport in mana majoritară. Invătământul. Constructiile fie­­imn. Preia. Problema naţionalităţilor dirn Ceho­­ţ­­ământului populaţiei şi a slovacia trezeşte atât în interiorul ţârii­­ statistice asupra numărului cât şi în toată lumea din afară, un in­teres din ce în ce mai mare. Propagan­da contrarie Cehoslovaciei şi adevăru­lui însuşi se strădueşte din toate pute­­rile sa prezinte situaţia culturală a mi­norităţilor naţionale din statul ceho­­slova într’o lumină foarte puţin favo­rabilă, vorbind adesea chiar în mod direct despre «o persecuţie a minorită­ţilor». Sunt însă foarte rare cazurile când propaganda aceasta arată date asupra poziţiei culturale a acestor mi­norităţi naţionale în Cehoslovacia, a­­supra desvoltării neobişnuite în altă parte a şcolilor naţionale minoritare, şi a numărului de şcoli pe cari le au la dispoziţie din partea statului cehoslo­­vac fiecare dintre aceste minorităţi na­ţionale în limba lor. Numai datele exacte pe baza recen­cifrelor şcolilor sunt menite să aducă mai multă lu­mină şi obiectivitate in această ches­tiune. In această privinţă agenţia Ceps, de la Praga, ne pune la îndemână urmă­toarele date edificatoare. Repartiţia populaţiiei pe naţionalităţi După naţionalităţi ultimul recensă­mânt al populaţiei în Republica ceho­­lovacă, efectuat în anul 1930, la 1 De­cembrie, a constatat din totalul popu­laţiei de 14.729.500 locuitori (dintre cari 25.000 supuşi străini) următoarele naţionalităţi: cehoslovacă 9.688.800 66.9% rusă şi ucraineană 5­9.200 3.8% germană 2.231.700 22.3% ungară 36.700 evreiască 186.600 1.3% poloneză 81.700 0.5% altele 49.600 0.3% Populaţia slavă are o natalitate cu mult mai mare, astfel că în interval­ul dintre 1931—1936 numărul ei a crescut prin diferenţa dintre naşteri şi dece­­suri cu 501.700 locuitori mai mult. Creşterea populaţiei, pe naţionalităţi Situaţia nouă se prezintă astfel, în ce priveşte creşterea numărului dife­ritelor naţionalităţi în acest interval de timp : cehoslovacă (a crescut cu) 339.600 rusă şi ucraineană 66.500 germană 39.000 (Continuare în pagina 11) Un oraş vestit prin închisoarea Balaj_Aiud. Cum sunt întrebuinţate fondurile prim­ăriei După patru ani de administraţie liberală, străzile Aiudului tot nepavate au rămas De la stăpânirea maghiară, Aiudul a moştenit vestitele închisori zidite de Habsburgi pentru asuprirea iobagilor români. Le-a moştenit şi le-a păstrat, fără să le schimbe menirea. Aiudul a mai păstrat amintirea acelui sângeros 1848 când peste 200 femei şi copii şi-au găsit moartea, spintecaţi de oamenii grofilor atotputernici. După douăzeci de ani de la prăbuşi­rea stăpânirii habsburgice, tot maghia­rii sunt stăpâni pe oraş, deşi un ritm nou a fost imprimat administraţiei ro­mâneşti. La o populaţie de 10­ 000 cetăţeni, Aiudul este locuit în majoritate de români. Cu toate acestea, aparatul ad­ministrativ este dominat de maghiari, cari în majoritatea cazurilor sunt fă­ţiş revizionişti. Contribuabilii români plătesc două milioane anual pentru cei 50 funcţionari unguri cari uneltesc în surdină pentru imperialismul germa­­no-maghia­r­, Veniituri şi chefiueii Uzina electrică şi baia oraşului au un buget anual de şase milioane lei din totalul de 7.361.277 lei cât re­prezintă veniturile oraşului. Iată lista funcţionarilor maghiari de la primăria oraşului Aiud şi salariile anuale ce primesc: Rács Simon 144.000 lei; Naznan Iosef 98.880 lei; Balta Francisc 35 mii 700 lei; Socs Carol 10.000 lei; Uhor Geza­ 22.200 lei; Kelemen Co­­loman: 27.000 lei; Zagoni Josef: 21 mii lei; Turai Stefan: 18.000 lei; Darcalnszky Etel: 76.800 lei; Ravay Gyula: 55.200 lei; Kerestes Arpad: 66.000 lei; Pécsi Zoltán: 37.000 lei; Pasi Eno: 64.800 lei; Kokosi Adal­bert: 40.000 lei; Banyai Deja: 34.800 lei; Kürthi Ludovik: 63.600 lei; Na­gy Iosef: 60.000 lei; Ács Ludovik: 55.200 lei; Zsiga Iosef: 37.200 lei; Tő­kés Ludvik: 30.000 lei Botos Gyzela: 10.000 lei; Balázs Márton: 9.000 lei; Fogarasi Enő: 72.516 lei; A. Ke­rekes Gyula: 47.832 lei; Belházi Gyu­la: 29.000 lei; Sándor Adalbert: 24 mii 576 lei; Szekeli Adalbert: 16.908 lei; etc., etc. In total suma cheltuită cu susţinerea acestora se ridică la 1.921.616 lei. Operaţii bugetare Deşi uzina electrică înregistrează venituri de 5.798.190 lei, primăria n’a încassat nimic din acest câştig risipit in salarii şi diferite cheltueii de taxare. Nu mai puţin 800.200 lei au fost tre­cuţi la tarifare şi 79.000 lei pentru cheltueii de birou şi corespondenţe. La combustibil a fost trecută fumoasa su­mă de 1.902.000 lei fără să fi fost vor­ba de licitaţia publică. Aceste sume sunt şi azi manipulate de cei doi func­ţionari cari răspund la numele neaoş maghiare de Darosinszky Etel şi Rm­oay Gyula. Dacă edilii de pană acum au plătit lefuri grase iredentiştilor maghiari, nu s'au îngrijit de loc de elementarele ne­­voi ale oraşului. In afară de strada principală, care a fost parată de socie­tatea suedeză de drumuri pentru sim­plul motiv că făcea parte integrantă din şoseaua naţională Alba Iulia-Cluj- Oradea Mare, nici o stradă n’a fost pa­­vată de edilii celor patru ani de gu­vernare liberală. Noroaie şi băltoace Piaţa din centrul oraşului este în timp de ploaie plină de noroaie şi de băltoace. Zile întregi însorite nu ajung pentru a usca şi curăţi tere­nul acolo unde canalizarea ar fi re­zolvat atât de uşor această proble­mă. Cetăţenii Aiudului plătesc biruri peste biruri şi cu toate acestea nu s’a găsit niciun edil care să se an­gajeze să facă instalaţii de apă şi canalizare. Administraţia liberală a stăpânit oraşul patru ani încheiaţi, dar n'a găsit timp să se scape puţin şi de lipsurile şi nevoile acestei urbi o­­ropsite şi uitate. Edilii liberali au plătit lefuri unora şi altora, dar n’au făcut nimic pentru oraş. N’au pavat o stradă, n’au îngrijit nici piaţa centrală, n’au făcut nici un început de canalizare sau de insta­laţie pentru apa potabilă. Populaţia nevoiaşe a oraşului n’a găsit aju­toare la foştii părinţi ai Aiudului. Şomerii au cunoscut zile întregi foametea, fără ca foştii demnitari să-şi amitească îndatoririle lor. Iată de ce Aiudul aşteaptă şi as­tăzi să i se facă dreptate. Iată de ce Aiudul cere şi astăzi o adminis­traţie cinstită şi administratori ac­tivi. Miercuri 1 Iunie 1938 2 Taxele de francare pllătite In nu­­merar conform aprobării Direcțiunii Generate P. T. T. No. 34,85ti. BiatTIH INTERN Drumurile Morilor După cum a­u mai spus-o, pro­blema Moţilor se cere rezolvată cât de curâ­nd şi nu cu jumătăţi de măsură. Privită sub toate aspectele ei, atât în domeniul social-econo­mic, cât şi în cel cultural, ea re­clamă soluţii de ansamblu. După demagogia foştilor guver­nanţi, după agitaţia sterilă care le-a fost servită. Moţii aşteaptă măsuri întregi, temeinice, curagioa­­se, care să curme răul din rădă­cină şi să creeze noui şi omeneşti condiţii de viaţă. Nevoiţi să bată zilnic drumurile, pentru a-şi putea asigura existen­ţa, Moţii se lovesc de lipsa unor căi de comunicaţie ca lumea. In re­giunea de răsărit a munţilor Apu­seni, drumurile sunt impracticabile pe tot timpul cât plouă. Nepetcuite neîngrijite, fără şanţuri pe margini, pline de gropi, drumurile din a­­ceastă regiune se desfundă la cea dintâi ploae şi orice circulaţie este împiedicată Cum în ultimele săptămâni a tot plouat, nu s’a putut de loc trece prin comunele Albac şi Scărişoara. Ace­­laş lucru se întâmplă şi cu Vidra, unde noroaiele domină situaţia, pri­mejduind orice vehicul ar vea cu­rajul să se abată pe drumurile sale. Pe ruta Câmpeni—Avram Iancu şi Scărişoara, ca şi în întreaga re­­giune a Moţilor, drumurile au ne­­voe de o serioasă îngrijire. A trecut vremea cu promisiuni şi cu „comisariate». Astăzi, se aşteap­tă grabnice şi reale înfăptuiri. Iată de ce drumurile Moţilor nu pot ră­mâne multă vreme aşa cum sunt ele astăzi. P. T. EXT­ern Alegerile municipale din Cehoslovacia Atenţia lumii întregi continuă să fie îndreptată asupra Cehoslovaciei­ Şi cu mare satisfacţie este înregis­trată pretutindeni larga solicitudi­ne arătată minorităţilor din ţara ve­cină nouă. Principiile fundamentale ale statului minorităţilor au fost e­­laborate- Guvernul cehoslovac va cerceta în curând, această proble­mă, trecând la realizări practice în­­tr-un domeniu atât de important. In acelaş timp trebue să consem­năm aici, tot cu privire la Cehoslo­vacia, rezultatul alegerilor munici­pale din acest stat. Rezumăm, mai jos, înfăţişarea pe care o au aceste rezultate. La Praga, social-naţionalii şi co­muniştii au avut un câştig nou de 9000 voturi. Extrema dreaptă a pierdut 10.000 de voturi, iar d. Hen­­lein a pierdut 1500. Partidul socialiştilor­­ naţionali, din care făcea parte odinioară şi d■ Beneş, a ieşit învingător şi la ţară, înregistrând în mijlociu câşti­guri de 22 la sută faţă de trec­ut. Extremiştii de dreapta pierd e­­norm. Astfel, fasciştii au circa 73 la sută mai puţine voturi, pee când celelalte partide de dreapta pierd 20 la sut d­in general, partidul d-lui I­en­­lein a obţinut, în regiunile d-sale, 07,25 la sută din mandatele de con­silieri municipali. Cele două mii cinci sute trei man­date din regiunea arătată se distri­­bue astfel: partidul sudeţilor oct­­mani 1897, social-democraţii 185, co­muniştii 160, democraţii germani 2 şi partidul ceh 259 mandate. Recolta viitoare Relaţiunile date de către organele oficiale cu privire la noua recoltă, sunt din cele mai mulţumitoare. Deşi ultimele ploi au provocat, mai ales în Ardeal, pagube însemnate semănăturilor şi pe alocarea, din pri­cina revărsărei apelor, ele nu şi-au mai putut reveni, to­tuşi, în regiunile cu mare producţie agricolă, semănătu­rile nu au suferit de­cât local şi în cele mai multe părţi, ele şi-au putut reveni. Dacă ţinem seama de prevederile cercurilor competente, vom avea, aşa­dar, o recoltă frumoasă şi abondentă. Lucrul este îmbucurător fiindcă este în­deobşte cunoscut că de situaţia prosperă a agriculturei, depinde în cea mai mare par­te şi refacerea tuturor celorlalte ramuri de activitate. Dar, pentru ca să se poată trage toate foloasele de pe urma acestei recolte bune ce ni se anunţă, şi mai ales, pentru ca pătura producătoare să fie mulţumită realmente de această recoltă, — în sensul ca ea să capete pentru producţie adevărata ei contra­va­­loare, — se cer neapărat măsuri din cele mai severe, pentru a împiedica orice fel de maşinaţiuni, la cari s’ar putea deda spe­culanţii produselor agricole. In adevăr, cam prin această epocă, producătorii agricoli şi în special ţăranii sunt asaltaţi de ofertele de cumpărare ale specu­lanţilor, cari, sub cele mai meschine şi ispititoare mijloace, achi­ziţionează importante cantităţi de cereale. Producătorii agricoli în general şi ţăranii în special, au mare nevoie de bani pentru împlinirea atâtor nevoi a căror soluţionare nu poate fi amânată. Din această pricină oferta speculantului surâde mai totdeau­na producătorului şi mai mult din nevoie, acesta din urm­ă este silit să o primească. Fireşte, speculantul oferă un preţ cu mult inferior pentru produsele ce achiziţionează, pentru ca la momentul oportun el să vândă aceste produse cu preţ exagerat. Este uşor de dedus ce rezultă de aci: producătorul şi in spe­cial ţăranul vinde sub preţ, iar speculantul trage foloasele fără a depune nici-o muncă. Singur capitalul de care dispune la timp îi dă putinţa specu­lantului să aibe beneficii pe spinarea producătorului. Lucrul acesta nu este nou. El datează de ani în România şi numai prin acţiunea cooperatistă, serios îndrumată, s’ar fi putut curma. Din nefericire aceasta nu s’a realizat de­cât pe alocarea, iar marea masă a producătorilor agricoli a rămas la cheremul spe­culanţilor, adevărate ploşniţe ce trăesc pe spinarea producătorilor. Acum ar fi timpul ca râul să înceteze. Cârmuitorii actuali, cari au libertatea şi putinţa să foloseas­că măsuri energice împotriva tuturor relelor semnalate în stat, — şi de pe urma cărora şi statul şi cetăţenii au de suferit — au obligaţiunea să intervie cu folos şi cu mijloacele pe cari le pot oricând creia, pentru ca specula cu produsele agricole să înceteze măcar acum. Fie direct statul, fie prin camerile de agricultură, fie prin alte mijloace cari s’ar socoti proprii, să se achiziţioneze produsele agricole ţărăneşti şi ale producătorilor agricoli în general, pen­tru ca acestea să poată fi sustrase speculei neomenoase ce se fă­cea până acum cu aceste produse. Sau, dacă lucrul nu este cu putinţă în felul acesta, să se afle mijlocul, tot atât de eficace, ca să se împiedice vinderea pe ni­mic între samsari a produselor producătorilor noştri agricoli. S’ar face în felul acesta o mare operă de asanare morală şi s’ar salva ţăranii din ghiarele speculanţilor. Şi aceasta ar consti­tui un pas înainte în opera de redresare generală a ţării.

Next