Dreptatea, decembrie 1944 (Anul 1, nr. 83-106)
1944-12-01 / nr. 83
Seria 2-a Anul I Nr. 83 4pagini Director SON LIVEAMU Proprietar: S. A. „Dreptatea” Taxa plătită în numerar conf. aprobării nr. 261108 din 23/IX/944 Abonamentele încep la 1 şi 15 ale lunii ABONAMENTE: Un an : 4.000 lei Şcase luni: 2.000 lei Trei luni: 1.000 lei Instituţii şi întreprinderi particulare 10.000 lei anual Organ al partidului national Vineri 1 Decembrie 1944 ÎS lei REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Str. Domniţa Anas’ 6 ^ Direcţia 54301 Telefoane: . Redacţia 48928 ( Adiţia 32153 Postul „Donau“, „Scânteia şi „România Libera*" Postul de radio german „Donau“ îll atacă aproape zilnic şi cât se poate de brutal pe d. Iuliu Maniu. Dar, deodată cu postul de emisiune al doctorului Goebbels au deschis focul împotriva bărbatului de strat ardelean şi ziarele recent zămislite „Scânteia“ şi „România Liberă“ — organe ale partidului comunist din România. Că Nemţii îl atacă pe d. Iuliu Maniu — asta se poate uşor explica, fiindcă domnia-sa a fost acela care le-a stricat socotelile politice ce le aveau în România şi peste tot în sectorul sud-estic european. D. Iuliu Maniu a fost primul bărbat de stat român care a făcut tot ce i-a stat în prutiinţă pentru ea să împiedice înglobarea României în orbita politică a Axei. Şi l-a făcut acest lucru la lumina zilei, cu multă bărbăţie, nesocotind cu totul gravele primejdii ce se desprindeau dintr’o asemenea atitudine. Iar după ce faptul nenorocit s’ia săvârşit totuşi — datorită unor conducători nepricepuţi şi răipatrioţi, despre cari „procurorii“ vieţii publice de azi nu fac nici o pomenire — d. Iuliu Maniu a fost acela care a lucrat din răsputeri, chiar sub ochii îndrăciţi ai Gestapoului, pentru a face să înceteze cu un ceas mai devreme blestemata noastră alianţă cu Germania. Prin gratiu viu, prin memorii (despre care Istoria va vorbi cu sfinţenie) şi prin mijlocirea unui grup modest de prieteni devotaţi. Era firesc, deci, ca după evenimentele dela 23 August 1944, toate fulgerile propagandei germane să se îndrepte în primul rând împotriva d-lui Iuliu Maniu. Ceeace însemna indirect că acest bărbat de stat român le-a pricinuit mari neajunsuri în ducerea răsboiului lor imperialist și barbar. ★ Intr’o asemenea împrejurare, un judecător obiectiv ar putea face următoarea reflexiune: A., care duşmăneşte de moarte pe„ are tot interesul să-i slăbească poziţia acestuia din urmă, pentru ca până la sfârşit să-l poată dărâma. In acest scop, va uza de toate armele văzute şi nevăzute, permise şi nepermise. Dar în primul rând, va căuta să-l bată cu propriile lui arme, cu propriile lui argumente. Mai departe A. se va strădui să deruteze pe prietenii lui B., să-i îndepărteze de acesta, ba, dacă se poate, să-i întoarcă chiar împotriva lui. Cu alte cuvinte, va încerca să-i creieze cât mai multe fronturi şi cât mai multe dificultăţi. E evident deci că aceia care (din neştiinţă sau proştie, nu interesează) îi ia partea lui A. în lupta acestuia împotriva lui B. îi aduce un mare serviciu celui dintâi şi cauzei în slujba căreia stă. Cu atât mai vârtos când este neîndoelnic că B. a slujit mnimai binelui şi adevărului şi prin urmare ar avea tot dreptul la recunoştinţa celor din jurul său. 1f Şi dacă este aşa, atunci ne întrebăm pe drept cuvânt: care să fie sensul atacurilor ce le îndreaptă .Scânteia“ şi „România Liberă“ împotriva d-lui Iuliu Maniu? Să fie ceva întâmplător sau un sistem? Findcă, trebuie să o spunem, multora le pare deadreptul bizar paralelismul dintre atacul postului de radio german şi al numitelor ziare de la noi. „Scânteia“ şi „România Liberă“ ar putea scrie aşa cum scriu azi, dacă Germanii l-ar lăuda pe d. Iuliu Maniu. Dar oricare ar fi dedesubtul acestor isbucniri pătimaşe, e bine să se ştie un lucru : opinia publică românească şi cu ea deodată cea euroeană şi chiar de peste Ocean, nu va putea fi făcută în nici un caz să creadă că d. Iuliu Maniu n’ar fi un bun democrat şi că inima domniei-sale nu ar fi încălzită de cele mai alese sentimente de umanitate. Şi aceasta pentru simplul motiv că adevărul este mai tare decât toate calomniile şi pornirile pătimaşe. Iar iubitorii de adevăr pot să-l desprindă foarte lesnicios din trecutul bogat în fapte patriotice luminate al d-lui Iuliu Maniu şi dându-şi în acelaş timp osteneala să cunoască gândirea politică a acestui om de treabă şi drept. Const. Hag era u COMUNICATUL Marelui Stat Major al Armatei asupra operaţiunilor din ziua de 29 noembrie 1944 In Ungaria de nord-est, trupele române au atins râul Bodrog pe un front larg. In munţii Bükk vânătorii noştri de munte au respins prin lupte grele, inamicul, din mai multe poziţii puternic fortificate. La est de Budapesta am ocupat două înălțimi importante. „Naţiunile Unite prin victoria finală Slavii şi Românii vor da lumii o pace dreapta a declarat Regele George al Angliei LONDRA, 29. (Rador). In discursul său la deschiderea nouei sesiuni a Parlamentului, Regele George, al Marei Britanii a declarat printre altele: „Naţiunile Unite privesc acum înainte, mai încrezătoare ca oricând în acea victorie finală, care va da popoarelor lumii o pace dreaptă, dorită de noi toţi. In vestul Europei, forţele Mele din Regatul Unit şi Canada şi ale camarazilor lor din Statele Unite, cu ajutorul valoros al forţelor armate ale aliaţilor Met europeni au sdrobit pe inamic într'o serie de lupte hotărîtoare şi îl presează acum la frontierele ţării lui. In Italia, forţele Naţiunilor Unite au înaintat spre câmpiile nordice, iar în Grecia şi Iugoslavia, germanii sunt respinşi din ţările pe care le-au oprimat timp de 3 ani mari. In răsărit, masivele victorii ale aliatului Meurus au smuls germanilor suprafeţe teritoriale vaste, din care germanii sperau că vor putea să aprovizioneze armatele lor şi să facă obstacole de netrecut pentru a feri pământul german de a deveni câmp de bătălie. Acum însă, atât în răsărit, cât și în apus Germania este invadată. Lupta în care armatele sale sunt angajate acum sunt o măsură a succesului care, cu ajutorul Domnului, a încinunat armele noastre. In războiul împotriva Japoniei, inamicul a fost respins din India; aliatul meu american continuă mereu să reducă tot mai mult regiunile ce se găsesc încă sub controlul japonez, în Pacific, înţelegem să întărim, cât mai repede şi cât mai puternic cu putinţă forţele Regatului Unit, care sunt acum alături de camarazii lor din toate părţile commonwealthului britanic, şi ale imperiului, precum şi din Statele Unite, China, Olanda şi Franţa, având sarcina comună de a lupta împotriva Japoniei. „Times“ şi situaţia din ţările eliberate în unele ţări eliberate, viaţa publică sdruncinată adânc în cei patru ani de robie nazistă, TCVntTCL CjT€U îttTvOTîTiAil. In Belgia, în Italia, în Grecia şi în alte ţări deasemeni, popoarele par să fi pierdut obişnuinţa libertăţii şi practica ei. O stare frenetică a urmat ceasului aşteptat al desrobirii, o febrilitate primejdioasă care nu corespunde climatului salubru al democraţiei■ Minorităţi politice îndrăzneţe, socotesc momentul prielnic spre a confisca puterile încă precare ale statelor reînviate, în numele unor partide care, în era abolirii tuturor monopolurilor, vor să-şi atribue un monopol exclusivist al sincerităţii democratice. Im Bruxelles, la Atena şi la Roma, au avut loc incidente, unele destul de grave, simptome ale unei stări de spirit îngrijorătoare. „Times" a publicat în numărul său de Marţi un editorial semnificativ, asupra căruia ar face bine să mediteze oamenii de răspundere ai vieţii publice. Se ştie că marea gazetă engleză obişnueşte să-şi culeagă inspiraţia acolo unde crede, în deplină libertate, fie că solicită opinia omului de pe stradă, fie că recurge la oamenii responsabili de la Foreign Office. De aceia, editorialul din „Times" reprezintă aproape întotdeauna punctul de vedere britanic în treburile lumii. Ocupându-se de sarcina guvernelor, prin natura lor, provizorii, ale țărilor eliberate, ziarul cere ca puterea acestor guverne să fie „efectivă". Spre a exercita o asemenea putere efectivă, ele trebue să îndeplinească două condiţiuni şi anume: „să ajute şi să sprijine armatele naţiunilor unite în misiunea lor eliberatoare şi să reprezinte într’adevăr massa opiniei publice din ţara respectivă“. „Times" recunoaşte că un asemenea guvern e greu de realizat astăzi, deoarece el nu ar putea ieşi decât din „ciocnirii de opinii", iar o „soluţie definitivă nu va putea fi găsită până nu vor avea loc alegeri democrate imparţiale“. Nu înseamnă însă că până la ivirea acelor împrejurări care să îngădue consultările populare, ţările eliberate trebue să rămână neguvernate. Singurele formule posibile sunt guvernele alcătuite din reprezentanţii acelor partide care au avut un rol hotărîtor în lupta împotriva cotropitorului, dar observă „Times" — „grupurile dizidente au obligaţia puternică de-a nu spori opoziţia lor până la un punct în care toate formele de guvern popular cuminte devin nerealizabile“. Aspectele internaţionale ale acestor crize interne merită o atenţie deosebită. „Posibilităţile — scrie „Times" — de-a se aduce prejudicii născute dintr’o situaţie în mod inerent dificilă, sporesc imens atunci când se face încercarea, aşa cum s’a făcut în unul sau două cercuri iresponsabile, de-a complica rivalităţile lăuntrice, invocând probleme de-o însemnătate internaţională“. Una din iluziile care nu legănat ani de zile diplomaţia nazistă, era aşteptarea unui conflict de interese între marile puteri aliate. Cu atât mai ciudată pare deci reapariţia acestei idei absurde, acolo unde nici nu te aşteptai s’o vezi, adică în linele ţări recent eliberate. „Times" judecă sever aceste încercări de „desbinare a marilor puteri “ ! „Sugestia că fracţiunile dizidente sunt împărţite prin supunerea lor faţă de Marea Britanie (ori faţă de Ir Marea Britanie şi Statele Unite) pe de-o parte şi faţă de Rusia, pe de altă parte sau că ele se bucură de un patronaj special al acestor puteri în modrespectiv, este una din acele încercări prejudiciabile de a desbina marile puteri şi de a le arunca una împotriva alteia, lucruri pe care propaganda nazistă s’a străduit să le încurajeze mult timp şi zădarnic“. Cât priveşte linia politică pe care se mişcă puterile aliate „Times" ţine s-o reamintească: „Atât în Europa răsăriteană cât şi în Europa apuseană, unitatea de politică şi de acţiune între cele trei mari puteri este principiul recunoscut de ele şi face parte din principiul că deosebirile de păreri sau de interese dintre ele, acolo unde acestea se ivesc, trebue să fie soluţionate pe calea unei discuţii directe între aceste trei mari puteri, iar nu urmărind linii divergente de acţiune în conflictele locale“1. Recunoscând că numai „considerentele militare" rămân pe primul plan, faţă de ţările eliberate, până la victoria finală, ziarul englez subliniază necesitatea de a se menţine „ordinea şi disciplina". Este important însă, adaugă „Times" ca guvernele naţionale să aibă o bază largă, socotindu-se investite — nu cu o „autoritate deplină spre a hotărî destinele ţării pentru o perioadă indefinită, ci cu răspunderea unor administratori provizorii pentru guvernele care vor fi într’o bună zi ALESE spre a le înlocui“. Sergiu Dan Flota britanică a păstrat pretutindeni supremaţia Flota Mea a păstrat pretutindeni supremaţia sa asupra inamicului şi a înregistrat mari succese, în care forţele Mele aeriene au intervenit din plin alungând de pe mări forţele inamice de suprafaţă şi submarine. Forţele Mele aeriene, în colaborare cu forţele aeriene ale Statelor Unite, au dat lovituri tot mai grele împotriva Germaniei şi au continuat sprijinul lor miliardat operaţiunilor navale pe toate teatrele de luptă. Succesele forţelor Mele armate nu toate. Unite într’o alianţă de nedesfăcut ci mereu întărită prin colaborarea constantă între guverne şi prin desele întâlniri personale între conducătorii lor, popoarele Naţiunilor Unite privesc înainte către ziua când agresorul va fi definitiv învins şi când toată lumea se va putea înapoia pentru reclădirea prosperităţii şi menţinerea unei păci neameninţate. Vi se va cere să faceţi alte provizii financiare pentru conducerea războiului şi pentru alte servicii ne- cesare. Victoria rămâne scopul nostru suprem ci, pentru acest sfârşit, vi se va cere să treceţi legi de care este nevoie pentru continuarea efectivă a războiului. Odată ce războiul din Europa va fi terminat, tranziţia de la război la pace va începe şi miniştrii Mei pregătesc activ planuri după care, fără să se aducă vreun prejudiciu continuarii active a războiului împotriva Japoniei, o mare parte din resursele noastre să fie dată producţiei, civile. Miniştrii Mei vor încerca să creieze condiţii favorabile pentru expansiunea exportului nostru şi pentru reechiparea industriei, precum şi pe 10% menţinerea unui nivel înalt al producţiei alimentare din metropolă. El mai cercetează metodele prin care politica pentru menţinerea unui nivel înalt al mâinii de lucru va putea fi executată, mai ales în ceea ce priveşte industriile pe suprafeţe mari. Progresul va fi făcut prin îndeplinirea misiunilor urgente de construire a unor case şi a bunurilor civile. Miniştrii Mei vor continua politica prin care asigură o distribuţie justă a celor necesare pentru viaţă, atâta vreme cât aceste bunuri nu vor fi în mare cantitate. Guvernul Meu înţelege ca, imediat ce se va prezenta prilejul, să fie votate legile venite din propuneri deja făcute publice, pentru servicii sanitare mai întinse, mărirea şi unificarea planului de asigurare naţională, noul plan pentru asigurări împotriva accidentelor şi sistemul alocaţiilor familiale. Miniştrii vă vor cere apoi să aprobaţi măsuri cu privire la politica naţională a apelor, dintre care unele propunerii v’au fost făcute deja. Deasemeni, vă va fi supus un proect de lege în legătură cu reforma electorală, bazat pe recomandările preşedintelui, precum şi reluarea alegerilor locale într’un timp apropat. Veţi fi invitaţi să acceptaţi măsuri în legătură cu finanţarea unor cheltueli importante pentru capitală, pe care autorităţile locale nu le pot acoperi, după încetarea ostilităţilor în Europa. Deasemeni vor fi făcute propuneri pentru desvoltarea sistemului de educaţie publică. Vor fi apoi luate măsuri în legătură cu coloniile, pentru prosperitatea lor, pe baza legii din 1940. Mă rog Celui Atotputernic să binecuvinteze gândurile dvs“. După aceea, Rege, a trecut în revistă evenimentele petrecute în anul trecut. Vorbind dspre asaltul pe continent, Regele a spus : „Niciodată până acum în istoria noastră, o acţiune nu a absorbit atât de mult energiile întregei naţiuni. Succesul militar a fost făcut posibil numai prin devotamentul cu care garda metropolitană, serviciile de apărare şi apărare antiaeriană activă din Marea Britanie şi-au îndeplinit misiunea lor, apărând această bază din insulă, de care depinde toată evoluţia din vestul Europei, ar fi putut fi înregistrate fără munca devotată a tuturor din commonwealth şi din imperiu, care au produs fără încetare arme şi echipament. De peste 5 ani, popoarele Mele au început lupta pentru eliberarea lumii de sub agresiune; contribuţia populaţiei civile în acest timip este mai presus de orice laudă. Naţiunile Unite aşteaptă cu încredere desfăşurarea evenimentelor viiMă bucur de eliberarea teritoriului Franţei, Belgiei, Luxemburgului, Credmi şi Iugoslaviei şi simpatia noastră se îndreaptă către popoarele acestor ţări în ordinea er prezentă. Sper că în curând, toată Europa ocupată va fi eliberată. In toate ţările ocupate, inamicul a fost din ce în ce mai hărţuit de popoarele oprimate şi am asistat cu admiraţie caldă la marele rol jucat de forţele franceze din interior, în salvarea patriei lor de sub cotropitori. Guvernul Meu a salutat stabilirea in Franţa a guvernului provizoriu, care va guverna ţara în acord cu legile republicai, până când vor fi ţinute alegerile generate. Cuvernul Meu a fost, deasemeni, fericit ca, împreună cu guvernul Statelor Unite al Americei şi guvernul Uniunii Sovietice, să invite guvernul provizoriu francez a numi un reprezentant ca membru permanent în importanta comisie consultativă europeană din Londra. Este dorinţa noastră cea mai vie de a promova o cooperare pacifică între naţiunile lumii şi, pentru aceasta, convorbiri importante au avut loc cu personalităţi oficiale din Statele Unite, Uniunea Sovietică şi Republica Chineză, conversaţiuni care au avut ca rezultat supunerea în faţa fiecăruia dintre aceste patru guverne al sugestiilor pentru formarea unei organizaţii internaţionale, destinată sa apere pacea şi securitatea“. Alianţa Natunilor Unite e indistructibila Răspunsul areseMHi Kalinin la telegrama M.S. Regelui Mihai I 5®S©e©03®S96 Wfk.f’W la telegrama de felicitare trimisă în ziua de 7 Noembri© Excelenţei Sale Domnului Mihail Ivanovici Kalinin, Preşedintele Prezidiului Consiliului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, AUGUSTUL nostru SUVERAN a primit următorul răspuns : MAJESTAŢII SALE MIHAI REGE AL ROMÂNIEI Rog primiţi mulţumirile mele pentru caldele felicitări exprimate în telegrama Voastră cu ocazia aniversării înfăptuirei revoluţiei Sovietice. M. Kalinin TG. MUREȘ Stautuia lui Avram Iancu Orişice om, în general, apreciază şi înţelege în primul rând ceea ce se aseamănă cu propria sa viaţă. Un muntean, de oriunde, va întreba întâi pe străinul venit pe meleagurile sale:„aveţi munţi pe la voi“? Toate ţările slave din Europa, cu excepţia Cehoslovaciei, care este acoperită de păduri acolo unde nu este industrializată, sunt ţări agricole. Aceste ţări însă, prin întinsa superficie ce ocupă, întrunesc toate varietăţile de cultură a climatelor europene, mergând de la culturile pur mediteraneene ale Dalmaţiei până la secara şi hrişcă cultivate în Nord. Aşezarea geografică a României face însă ca singură România, din toţi vecinii Rusiei, să posede aceleaşi culturi şi aceleaşi asolamente ca şi Uniunea Sovietelor, întrucât priveşte bineînţeles cel puţin marea sa regiune esenţialmente agricolă. Această asemănare este bogată în urmări, ţăranul rus şi ţăranul român au acelaş fel de viaţă, se află puşi în faţa aceloraşi nevoi, aceloraşi probleme, şi trebue să lupte contra aceloraşi obstacole ale naturei, obstacole mai ales datorite climatului. Dacă climatul României este poate întrucâtva mai dulce, totuşi, aceleaşi veri secetoase, aceleaşi ierni geroase sunt duşmanul de temut al ţăranului rus şi al ţăranului român. Un autor de demult scria că probabil locuitorii României s’au aşezat în această ţară vara şi, fiind surprinşi de iarnă, au rămas deabinelea. Probabil, acest fenomen a avut loc şi în Rusia, căci ambele popoare au acelaş calm în faţa evenimentelor naturale, acelaş fatalism care le îngădue să suporte şi să treacă peste orice vremi de restrişte. Enorma majoritate a Românilor a fost totdeauna compusă din agricultori, şi chiar boeria de pe vremuri nu exista decât în funcţie de posesia pământului. Rusia, cu atât mai întinsă, cu toate că foarte industrializată, are totuşi o majoritate de lucrători agricultori. Astfel, un fel de viaţă identic duce nu numai la o înţelegere reciprocă a nevoilor şi a bucuriilor respective, ci şi la dorinţe şi obiceiuri comune, şi un folklor în mare parte asemănător. România, care înţelege şi-şi va însuşi îndreptarele de tot felul date de Rusia, este mai bine ca oricine în stare să traducă, să explice acest exemplu celorlalte ţări slave vecine, în virtutea vechilor legături de prietenie, în virtutea situaţiei sale geografice,şi a caracteristicilor poporului său. Pretenţia de a juca un astfel de rol ar părea cam mare, mai ales dacă ne aducem aminte că Cehii, sifliţi în mijlocul Eritropel, şi derându-se ca atare drept cheia de boltă a acestui continent, au dus totdeauna o politică pro-rusă. E vorba însă numai de politică, şi de simpatie de rasă, pe când rădăcinile adânci ale unui popor se găsesc în pământul pe care-l munceşte. Cehii veşnic nevoiţi să lupte, să se revolte, însetaţi de libertate şi de reforme sociale, au fost entuziasmaţi şi ei de frumoasa şi grabnica evoluţie a Uniunii Sovietelor. Nu trebuie însă uitat că aceiaşi Cehi, duşmanii de moarte ai germanismului, sunt totuşi ca fel de viaţă mult mai aproape de locuitorii Europei centrale germanice, decât oricare din ceilalţi Slavi şi decât noi, de felul de viaţă din Rusia. Acest rol, de punct de întâlnire şi de înţelegere, de centru de asimilare şi de propovăduire a ideilor noui, revine de drept României, ţară destul de slavă şi de agricolă pentru a înţelege şi a f înţeleasă de Rusia şi de toţi Slavii, şi destul de latină pentru a aduce în această colaborare şi însuşirile proprii geniului latin. Centru geografic al Slavilor, România nu trebue să fie numai o răscruce de drumuri un popas care se uită cum a fost părăsit. Prin afinităţile sale cu toţi vecinii, prin felul de viaţă şi nevoile poporului său, atât de apropiate acestora, România pare menită să ajute, în limita puterilor sale, la închegarea definitivă a nouilor legături între Slavii de pretutindeni. Pentru aceasta însă, înainte de toate, trebue să ne aducem aminte că, în limbă ca şi în obiceiuri, în port ca şi în basme, aportul slavismului înconjurător reprezintă mai bine de jumătate din originile îndepărtate şi incă vii ale poporului nostru şi să ne comportăm în consecinţă. R. Svilokoski încordarea politică e abia constituit, al doilea guvern Sänatescu trebuie să facă faţă unor dificultăţi excepţionale ivite în politica internă. Pe lângă sarcinile de războiu, pe lângă grija împlinirii convenţiei de armistiţiu, pe lângă problemele de gospodărie curentă, iată că noua echipă ministerială se găseşte dintr-o zi pe alta în situaţia de a lupta cu o parte din organizaţiile politice care i-au permis alcătuirea. Un paradox care imediat după 23 August părea trecător, a devenit resortul viu al vieţii publice: sistemul de a ataca guvernul în care ai delegaţi, s'a înscăunat definitiv şi nimeni n'are aerul de a fi surprins de o atitudine care în timp normal, (când recursul la demisie nu era susceptibil de a crea mai grave dificultăţi) ar fi părut cel puţin stranie. Cauzele profunde care despart partidele în problema socială sunt destul de numerare, pentru a nu se simţi nevoia de a le adauga motive noul sau simple pretexte. Ideia colaborării presupune iniţial o renunţare cel puţin temporară la programele deosebitoare, în folosul unei activităţi închinate datoriei de salvare a statului. Am scris de nenumărate ori despre obligaţia partidelor, a tuturor partidelor, de a găsi o punte de înţelegere şi de a încheia un acord nu numai pe portofolii ministeriale, ci pe principii directoare şi pe soluţii practice. De asemenea nu ne-am ostenit scriind că în actualele împrejurări, când mijloacele de expresie ale opiniei sunt atât de reduse, când nu avem parlament, când n'avem posibilitatea de a convoca prea frecvent massele populare, un armistițiu de presă este indispensabil asigurării unui elementar climat de echipă. Deoarece, să nu uităm că de voie de nevoie, oricât am voi unii să eludăm răspunderile în ceea ce priveşte poziţia noastră internaţională, această poziţie depinde exclusiv de activitatea de stat, activitate girată solidar nu numai de membrii guvernului, ci în egală măsură de şefii partidelor delegante. Este cu atât mai delicată situaţia acelora care simultan aflaţi în fruntea treburilor publice conduc şi acţiunea de opoziţie, activitatea lor creatoare dintr-un domeniu fiind supusă destrămării, în urma îndârjirii cheltuite în celălalt. Iar România, despre care atât de puţin se vorbeşte în ultimul timp, este în realitate una şi nu poate fi ca entitate de drept public, divizată. Toate acestea nu împiedică însă ca soluţiile sa se precipite dincolo de cerinţele logicii şi adesea în dispreţul reeditaţilor locale. Suntem situaţi la o răscruce politică şi socială care ţinând seama de dificultăţile de natură geografică şi istorică, nu ne permite în fond alt destin decât al permeabilitâţii la Influenţele de peste hotare. Poate pentru prima oară însă într'un trecut îndeajuns de viforos, faptele noastre politice în măsura în care ar fi necugetate s'ar putea să deslănţuim puteri care ne depăşesc şi să dea naştere la complicaţii de pe urma cărora omenirea n'ar avea nimic de câştigat şi ţara noastră totul de pierdut. Fiindcă sfatul de cuminţenie se ascultă mai greu şi gestul cumpănit se săvârşeşte mai anevoie, în timp ce politica riscului cu orişice preţ costă ruina, şi costă sânge, fărâ sa reclame alte declanşări decât spontane. NO.ipanilinO D