Dreptatea, ianuarie 1945 (Anul 2, nr. 107-129)
1945-01-01 / nr. 107
r*BI* IERIA 2-a ANUL ! Nr. 107 Director politic : NESTOR BADEA Proprietar: S. A. „DREPTATEA** ABONAMENTE Instituții şi întreprinderi! Un an 4.000 lei 6 luni 2.000 „ 3 luni 1.000 „ particulare 1. 000 lei anual 4 PAGINI 15 LEI Organ al partidului național 444444444444444444444444444444444444444444444444444 Lai ii 1 Ianuarie 1944 ( 7h) Director: ION LIVIANU REDACŢIA şi ADMININISTRAŢIA Str. Domniţa Anastasia 6 Direcţia 5.43.07 Redacţia 4.89.28 Administraţia 3.27.53 Taxa plătită in numerar cf. aprobării 261008/944 TELEFOANE■1 UN PRAG DE AN NOU Pe cerul anului 1944, pentru noi, Românii, se profilează din maldărul de fapte, unul singur — uriaş, dominator şi totuşi cuprins într'o simplă dată : 23 August. E ziua în care statul, cu tot ce reprezintă el ca organizaţie şi forţă, s’a integrat sentimentului ţării — imensei majorităţi a naţiei. In seara aceea în care Regele a lansat proclamaţia anunţând faptele aşteptate a fost o prmncie răreţi» nimic n’a putut să-i reziste. Sentimentul de adeziune a fost atât de unanim încât s’a lichidat un răsboi nenorocit şi s’a pornit un altul, fără măcar să se încerce schiţarea unei împotriviri. In ziua aceia statul a încetat de a fi — poporul român nu fusese niciodată — duşman al Naţiunilor Unite. Şi nu numai că n’a devenit o ghiulea de picioarele lor, dar a pornit cu toată energia răsboiul pe care sufletul ţării îl declarase încă de mult. Cinste tuturor acelora care au contribuit cu mult-puţinul lor, la fapta de atunci-La 23 August s’au deschis însă şi zăgazurile lăsând să curgă pe întinsul ţării, valuri de viaţă, valuri cu ciocniri şi frământări inerente începutului unei aşezări de lume nouă-In această situaţie, ne găseşte 1945, începem un an nou. In pragul lui, nu uităm răsboiul pe care îl ducem şi care cere în prim rând, încordarea naţiei. Pământul suge încă sânge ; tunul bubuc; avioanele descarcă încă moarte. Lacrimi picură după cei ce s’au dus şi se duc în moarte, iar inima ghemueşte când se întorc Invalizii. Armata ţării înscrie pagini de glorie alături şi cu,sprijinul armatei Aliate — armata roşie. Frontului îi datorăm mult şi trebue să-i dăm şi mai mult înlesnindu-i lupta pe care o duce pentru liniştea de azi şi de mâine a neamului. Ne cheamă însă şi un alt răsboi : răsboiul pe care ni l-a declarat mizeria. Haină, ne pândeşte din toate părţile şi tinde să se înfigă tot mai mult în trupul slăbit al ţării : iarna muşcă din carnea celor ce n’au un băţ de aruncat în sobă ; bolile au început să-şi anunţe sosirea şi manalia ce ■cc mai drămuită — cu tot mai multă coadă se obţine pâinea. E datoria, e rostul guvernului actual, dacă nu poate să treacă la contraofensivă, măcar să stabilizeze şi acest front de luptă. Să oprească această cursă nebună dintre preţuri şi salarii; să strivească din faşe bolile acolo unde apar ; să îmbunătăţească transporturile pentru ca mult puţinele bunuri, câte se găsesc, să se poată distribui cât mai iute şi cât mai echitabil şi mai ales, o cât mai susţinută sforţare pentru mărirea producţiei. Sunt greutăţi — o ştim — dar cu înţelegere, cu hotărîre şi cu soluţii care cer ceva mai mult curaj, e drept, se pot învinge. Se pare că guvernul înţelege situaţia şi partidele, pătrunse de nevoia zilei de azi, îl lasă să acţioneze. Să stăvilească râul, să uşureze necazurile. Trăim însă o vreme când lucrurile nu mai pot fi lăsate să se aranjeze singure. Nu se poate obţine ordine în domeniul social fără ordine, fără o serioasă organizare, în domeniul economic. Şi aceasta, cu cât mai repede cu atât mai line. Sunt fapte, sentimente şi gânduri cu care trecem pragul anului ce vine. Fie ca 1945 să ne aducă în plin şi cât mai repede biruinţa împotriva duşmanului din afară și macar începutul bruinții împotriva mizeriei — dușmanul dinlăuntru. Nestor Badea înalt ordin de zi nr. 1 din 1 Ianuarie 1940 OSTAŞI, In pragul noului an primul Meu gând şi al întregului popor român se îndreaptă către voi care sunteţi mândria Ţârei noastre. Prin devotamentul şi spiritul de sacrificiu cu care la 23 August aţi răspuns chemarea Mele şi a Ţârei, voi aţi eliberat România prin strălucite fapte de arme. Prin curajul şi avântul de care faceţi şi acum dovadă, alături de camarazii din glorioasa Armată Roşie, voi readuceţi Transilvania la sânul Patriei şi cinstiţi drapelul şi numele Ţarei OSTAŞI, împreună cu armatele Naţiunilor Unite voi luptaţi pentru o caugă nobilă care este şi a întregei omeniri, Patria recunoscătoare urmăreşte cu mândria faptele voastre. Cu încredere desăvârşită în vitejia voastră vă urez izbândă şi La Mulţi Anii MIHAI R. Fabricile de carburanţi din Rhur bombardate LONDRA, 30 (Rador). — Aviaţia aliată a continuat în cursul nopţii de Vineri spre Sâmbătă atacurile ei împotriva liniilor germane, atacând nodul de cale ferată şi depourile de la Troisdorf, în apropiere de Bonn. Avioane de bombardament au atacat fabricile de carburanţi de la Scholven-Buer din Ruhr Urare de Anul Nou DREPTATEA NEIlWI RCHIAR Sănătate la anul nou şi la anul cu sănătate Aşa urează In dimineaţa Anunul Nou copiii Moldovei pe la casele oamenilor. Aşa urez şi eu cu aceşti copii cu suflet nevinovat poporului nostru dela ţara şi de la oraşe. Greu an, Plin de frig, de mizerii şi plin de boale cari au început să-şi arate colţii negri in ceamai frumoasă parte a Moldovei în munţii lui Ştefan, lui Alexandru şi ai lui Rareş. totuşi, în zorii zilei fie Altul Nou, o geană viorie se arată la Răsărit. Zorii păcii s’au ivit. Aşteptăm o pace nouă, o pace de dreptate socială pentru tot norodul, pentru toate noroadele. Fie ca din masa bogată a acestei păci să se bucure şi poporul nostru atât de însetat de pace, atât de însetat de dreptate. Poporului nostru îi urez curaj şi bărbăţie şi pregătirea sufletească în aşteptarea nouei păci. Atunci el va cânta imnul „Saltă acum şi te bucură Sioane că pacea Domnului peste tine a răsărit Se vor ivi zori noui In cari vremurile dreptăi;: ifi se vor înbina şi cu sufletul nostru bun şi cu scumpele noastre tradiţii ale unui trecut plin de milă, de milostenie, de bunătate şi de vitejie. Urez tuturor şi mai ales tinerilor generaţii un an nou îmbelşugat cu mulţumire de sine. La mulţi ani ! Dr. NICOLAE LUPU Î MI CERERE! ntoarcem astăzi ultima filă a calendarului. Odată cu ea se duce şi omul care a încheiat seria neagră a nefericirilor noastre. Şease ani încheiaţi am fost văduviţi de libertăţi, de dreptate şi de omenie. Şease ani ne-am târât zilele nu cum se cuvenea, ci cum un destin vitreg ne-a impus. Şease ani ne-am zbuciumat într’o dezordine internă necunoscută ţării noastre şi într’o ambianţă de revoltă şi desgust încheiată cu un război nedorit şi nejustificat. Fără prevederea adevăraţilor patrioţi, iubitori sinceri ai gliei strămoşeşti şi ai poporului şi fără înţelepciunea regească care s’a înălţat deasupra oricăror temeri şi ezitări, anul care se încheie acum avea să fie anul cernit al prăbuşirei României. Fireşte, durerile, amărăciunile şi suferinţele celor mai mulţi, stăruie şi azi fără putinţă de vindecare. Văduvele nenumărate îşi plâng şi azi amintirea soţilor pieriţi, fără voie şi fără vină, pe câmpiile şi în coclaurile imensei Rusii, unde mânarea şi haină a ţinut dement lucid i-a împins din urmă, ca pe vite, spre himere şi cari au pierit împlinire cât mai cuprinzătoare a idealului nostru naţional în urma luptelor ce ducem cu hoardele hitleristo-maghiare. Doamne ! Indură-te de bunătatea poporului acesta muncitor şi dă-i un an de belşug, un an de linişte, un an de unire şi iubire între oameni, un an de înţelegere a datoriei pentru fiecare Indură-te de suferinţa pe care stoici am suportat-o şease ani în şir, de lipsurile prin cari am trecut, de nefericire care s’a aba-_ Să însemne o reconfortare sufletească pentru cei trişti, abătuţi, obidiţi şi în suferinţă. Să însemne o eră de linişte în care fiecine cu dreptul său în mână, să poată vieţui fără grije, fără teamă, fără lipsuri şi fără amărăciuni. Să însemne legea lege, dreptatea dreptate, libertatea libertate, omenia omenie şi obştea să fie mai pătrunsă decât până acum de morala care trebuie să stea şi la baza familiei dar şi la aceia a statului. Să însemne mai ales o satisspre ţeluri irealizabile. Acolo, zac departe de cei dragi ai lor, poate fără crucea datinei pe mormânt şi fără tămâierea tradiţională a giroapei, mii de ostaşi români, — militari de carieră sau civili din toate clasele sociale, — cari şi-au închis pleoapele pe veci în zguduitoarea tragedie a unei încheieri nemărturisite. Zeci de mii de copii din oraşe şi sate, mai vârstnici sau mai mici, îşi îndreaptă şi azi ochii spre uşe la fiecare clămpănit de clanţă, în nădejdea zadarnică că Vor vedea intrând pe ea chipul, facţie post-mortem pentru aceia în lupte, pi intr - drag al celor plecaţi în luptă şi de care nu mai ştiu nimic. Vai, ce suferinţa înseamnă această aşteptare continuă a celui drag şi scump ! Dar invalizii cari s’au înapoiat betegi din bătălia nemiloasă pe care au îndurat-o ani în şir ? Ce stare deprimantă sufletească duc cu ei aceşti martiri ai neamului, cari văd că jertfa lor nu a servit la nimic, iar infirmitatea le rămâne pe veci drept pecete a unei nebunii pe care nimeni n’a putut-o împiedica la timp. Şi astfel durerea şi suferinţa vă sălăşluesc mai în fiecare familie. *11* asia,la noastră şi da-ne un an pe unde duhul morţii a trecut şi tare sa ne bucureasa ne învesea lăsat urme. Frunţile sunt încă încreţite. Capetele sunt încă plecate sub apăsarea grea a gândurilor. Sufletele sunt încă înăbuşite de suspinele amintirilor şi dintre gene încă mai picură adeseori, lacrimile de durere pentru cei duşi pentru totdeauna. Nădejdea fiecăruia este ca anul care începe să însemne altceva decât au fost cei şease anteriori. Ion Livianu lească şi să ne mântuie de toate relele. Indură-te, Doamne, şi ne învaţă pe viitor’, nu să învingem toate greutăţile, ci să ne ferim de a le naşte şi fă ca anul care începe să croiască în viaţa poporului nostru o pârtie spre mai multă muncă, spre mai multă omenie, spre mai multă onestitate şi spre mai multă iubire între oameni. Mole sa cometai ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦«♦♦♦♦♦♦• ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ C Biruința oştirei omunicatul Marelui Stat Major ca şi Comandamentul trupelor sovietice cari luptă în Ungaria au cuvinte de laudă pentru brava noastră oştire ce luptă aizi la porţile Budapestei. Eroismul soldaţilor români ne umple inima de bucurie şi ne dau speranţe noui pentru viitorul apropiat. Dar, dacă armata se poartă aşa de bine pe front, se cuvine şi noi, cei din urma frontului să ne purtăm la fel. Adică, dacă nu purtăm arme să purtăm măcar în suflete mai multă bunătate şi mai multă iubire de aproape, pentru ca în înfrăţire adevărată să putem urni carul ţării spre limanuri mai fericite. O rectificare din confrate se grăbeşte să II arate că fostul director al poliţiei de siguranţă a Capitalei d. Emil Jagolniţa ar fi părăsit poliţia fiind aruncat afară de acolo de către Piki Vasiliu pe motivul că ar fi traficat cu exportul de evrei în Transnistria. Confratele glumeşte sau e rău informat. Adevărul este că d. Jagomiţa a fost nevoit să ceară eşirea la pensie înainte de vreme, tocmai pentru că nu voia să execute ordinele ticăloase ale fostului subsecretar de stat de la interne care îl obliga să expedieze evreii în Transnistria. Dacă de la acest exod au putut scăpa câteva mii de familii evreeşti asta se datoreşte d-lui Jagomniţa care i-a putut salva în contra vrerei lui Piki Vasiliu. De altfel lucrul este foarte cunoscut chiar populaţiei evreieşti din Capitală. Simţul ridicolului i se lipsesc revistele umoristice atât cele de scenă cât şi cele de chioşc. Nu contestăm că împrejurările prin care trece ţara sunt destul de serioase şi că oamenii ar trebui să fie gravi. Dar nu este pe de altă parte vina noastră că destui află prilej, în ciuda ambientului, să fie în aşa hal lichele încât să fie ridicoli. Va constitui desigur un subiect de ilaritate pentru viitorime, chiar în ipoteza în care contemporanii din lipsă de caracter au fost discreţi, faptul că o bună bucată de timp de la 23 August încoace, d- luliu Maniu a putut fi fascist iar d. Guţă Tătărescu democrat. Situaţia ar fi fost desigur astăzi alta dacă din exces de gentilomie d. Dinu Brătianu nu s’ar fi abţinut dela votul din consiliul de miniştri al primului guvern Sănătescu... Data răispundrilor unora li se pare bizară sau cel puţin inoportună lupta pe care am dus-o și pe care nu încetăm să o ducem pentru stabilirea datei de 1 Ianuarie 1938 ca început de cercetare a răspunderilor. O seamă domni (foarte cumsecade unii în #♦44444444*44444444444444444444444444444444*44V*»* n viața lor particulară), s’au strecurat între timp prin di- 5 ferite organizaţii politice sau parapolitice cu scopul de a-fi^ reface o virginitate gravă compromisă. Noi care ne cu- noaştem oamenii ştim însă cât de simulată le este pocăinţa şi ce ţeluri urmăresc în X Socotim pe de altă realitate parte imoral ca numai exe- 4 eutorii unei politici să răs- îpundă în timp ce iniţiatorii ei să se constitue în tribunal de judecată şi să caute la adăpostul unei impunităţi datorite hazardului să recâştige dreptul de a înşela poporul şi de a trăda ţara. Cine-a furat libertăţile să dea socoteala. Iată glasul bunului simţ şi iată primul pas spre o sinceră democratizare a ţării. * Moartea unui prieten n ajun de an nou s’a stins în Capitală unul din cei mai vrednici fruntaşi ai partidului naţional - ţărănesc din Prahova cunoscutul şi apreciatul avocat Mituş Dimitrescu, fost ministru în guver nul lui Take Ionescu. D. Dimitrescu a fost un exemplu de onestitate profesională şi un om de o îngerească bunătate. Moartea lui Mitus Dimitrescu e respectată nu numai de partidul naţional-ţărănesc al cărui devotat membru a fost, dar şi de întreaga populaţie ploeşteană care îl iubea şi aprecia 44#44a4 #444444444♦♦♦♦444 -1 4 tinereţea si«* wfc Aspeciaţia culturală a tinereţii Slave din România şi-a deschis activitatea organizând un concert la care au asistat nu numai un număr considerabil de studenţi polonezi, sârbi, cehi şi bulgari, dar şi numeroşi reprezentanţi ai liniei intelectuale româneşti Ideia de a uni studenţii ţărilor care sunt legate prin descendenţă din aceeaşi rasă, care se aseamănă prin limbă, tradiţii şi cultură, trebuie considerată ca foarte justă. In epoca în care doctrina fascistă a făcut atâta rău omenirii, împărţind popoarele prin şovinism şi semănând ura între ele, fiecare încercare de colaborare internaţională se cuvine primită cu bucurie. Nu există îndoială că naţiunile slave care secole dearândul au fost victime mai mult decât altele ale unei politici germane condusă de deviza „divide et impera“, vor juca un rol considerabil în crearea unei Europe noui pe tristele ruine ale războiului. Şi am avut ocazia să observăm în ziua concertului tineretul care se prepară pentru această activitate de mâine, plin de entuziasm, dominat de impresiile penibile pe care viaţa nu i le-a menajat. Din cuvântări ca şi din alegerea programului se desprindea un necontestabil patriotism diriguit şi de sentimentul înţelegerii datoriei faţă de poporul lor şi credinţei în posibilitatea creerii unei lumi mai bune în viitor Concertul care a avut loc în sala coloniei cehoslovace, frumos împododobită cu emblemele ţărilor slave, a fost atât prin program cât şi, prin executarea lui, foarte reuşit. In deosebi s’a remarcat compozitorul polonez F. Skoliszewski, profesor la conservatorul din Cracovia In ciuda rugăminţilor prietenilor, distinsul muzicant absorbit de lucrul său, nu s’a lăsat ascultat de publicul bucureştean Şi este păcat, pentrucă a dat dovadă de talentul şi ştiinţa lui muzical mai mult decât, oricând coapte şi demne de a fi expuse. Execuţia mazurcilor şi a scherzzo-ului lui Chopin au fost nu numai ireproşabile, dar pătrunse de inţelegerea perfectă a poeziei compozitorului nemuritor. Muzica compusă de d. Skoliszewski pe motive populare poloneze, a arătat şi valoarea sa de autor şi a fost primită cu entuziasm de public. Am mai avut ocazia să ascultăm frumoase cântece populare bulgare, asemănându-se deastfel aceluiaş gen de muzică românească, executate de Mişa Lazar. Fraţii Tausiev au cântat la pian şi violoncel melodii naţionale bulgăreşti. Şi poezia slavă a fost reprezentată : d. Abadijov a recitat câteva poezii bulgăreşti şi d. Kulczycki, un poem de d. Balinski. Dragma Dai a spus o poezie rusă : „Partizana“, şi d. Marcowicz un vers războinic „înainte, Tito“ Nici dansul n’a fost uitat. D-ra Trna Dal a executat cu mult talent „Dansul Libertăţii“. Impresiile seratei au fost dintre cele mai bune şi am primit cu bucurie promisiunea d-lui Boris Pastelac că în viitorul cel mai apropiat asociaţia va organiza altele asemănătoare. George S. Gombrowicz solicitat de către conducerea ziarului „Dreptatea“ să scriu şi eu ceva pentru numărul de 1 ianuarie, mi-am ales ca subiect dreptatea neamului meu şi apelul poetei Anisefta Groza-Bobeiu către nepotul ei, dr. Petre Groza. Dacă i-aş vorbi bunului şi vechiului meu prieten, d. dr. Petre Groza, despre trădările suferite de neamul nostru, sunt sigur că mi-ar răspunde: „Ce importanţă au toate ------- U«: X X Tlnn nan -f-rniTI fp UbbdtCU. V X-* V W/l uyu -«•*“-'- -- J ■ -...... cu d. Maniu, nu cunoaşteţi noua dialectică şi nu vă daţi osteneala să v’o apropiaţi". La acestea, eu i-aş răspunde: „Dragă Petre, isteria chinuitului nostru Ardeal ne arată calea adevărului de urmat, iar martirajul miilor de ţărani şi intelectuali,, înălţiţi în suferinţe milenare, ne interzice să urmăm altă cale decât aceia pe care mergeau strămoşii săi. „Ce frumoase şi înălţătoare sunt sfaturile scumpei tale mătuşi, poeta Anisefta Groza-Bobeiu, care-ţi spunea : „Dumnezeu să te ferească, iubite nepoate, de judecata ungurească“. Mai spune această mare româncă, în lucrarea sa , „Comori ascunse“: „Ţara noastră are lipsă de conducători pătrunşi de ideia naţională, de dragoste de ţară şi lege şi mă rog lui Dumnezeu să-mi ocrotească ţara şi neamul meu“ etc. Şi, către nepotul său: „din clipa cu care mi-ai tipărit poeziile, ai dovedit că-mi apreciezi ideile, deşi în discuţii mi le-ai combătut de-atâtea ori"... „Iată-ne, iubite Petre, pe aceiaşi linie a trecutului nostru. Trădările s’au ţinut lanţ dealungul veacurilor, până în zilele noastre. Cei mai buni ai noştri, au fost trădaţi, la răscruci de istorie, iar trădătorii, în cele mai multe cazuri, n’au fost din neamul nostru. Acţiunile de subminare a acestui bun, harnic şi tolerant popor, erau pornite dinspre alte neamuri, în vinele cărora n’a curs sânge românesc“. „De aceea-ţi spun, iubite prietene, că vei putea tu să te uneşti cu cine vei vrea, că vei putea să militezi pentru o înfrăţire româno-maghiară, noi nu credem în reuşita unor astfel de încercări. Ele au la bază numai trecerea „răului“, căci în firea nenorocită a lucrului stă ca pe urmă să fim din nou supuşi unei politici de desnaţionalizare şi acaparare“. Doresc ca noul an să aducă înfrăţirea între fiii aceluiaş neam, pentru mărirea şi linia veşnic ascendentă a ţării româneşti. Dr. Ilie Lazăr Ministrul de externe al Irakului a sosit la Cairo CAIRO, 30 (Rador). — D. Arşad al Umari, ministrul de externe al Irakului, a sosit la Cairo. Vizita sa este în legătură cu convorbirile asupra unităţii arabe, convorbiri care vor avea loc imediat după Anul Nou ____ Doui vulcani din Kamciatka au început să erupă MOSCOVA, 30 (Rador). — Agenţia TASS anunţă că doi vulcani se află actualimente în stare de erupţie în Kamciatka. Unul este Klicevskaia-Sopka şi celalt Siveliuci, aflaţi la 80 km. depărtare unul de altul. Regiunea este acoperită de un fum gros. O expediție științifică a plecat la locul erupțiilor. Adevărul istorie in confrate de la „Jurnalul de dimineaţă" a aruncat o piatră în apă şi de atunci putem spune că valuri şi vălurele s'au iscat în jur, cu o îndârjire cu atât mai nepotolită cu cât subiectele în timp de vacanţă sunt mai rare şi în timp de armistiţiu mai delicate. Politica se strecoară însă pretutindeni şi oricâtă bunăvoinţă am avea, nu putem contesta faptul că discuţia de presă din jurul actului dela 23 August ascunde şi alte mobile decât pur istorice Deosebirile de păreri însă, într'un regim democratic şi civilizat (termenii sunt desigur sinonimi) contribuie atunci când sunt clar expuse şi cu bună credinţă susţinute, întâi la lămurirea faptelor propriuzise şi apoi la luminarea opiniei. Intr'adevăr, cine poate contesta că scrisoarea d-lui ministru Dr. Niculescu-Buzeşti şi în deosebi rectificarea, n’au adus tocmai prin rezerva pe care şi-au impus-o o perspectivă nouă, dacă nu surprinzătoare în apreciereaunor evenimente de care ne despart numai câteva luni ? De asemenea, scrisoarea d-lui General Sănătescu este menită să aducă o capitală contribuţie la fixarea momentului istoric, deşi trebue să mărturisim că nu am aşteptat lectura unui întâmplător reportaj pentru a cunoaşte rolul de primă importanţă pe care l-a avut primul preşedinte de consiliu al României democratice, în făurirea actului care a instaurat democratic, înţelegem rezervele multora dintre părtaşii loviturii de stat. Ele decurg în primul rând dintr'o legitimă deferenţă faţă de Coroană şi dintr'un nobil sentiment la adresa celui mai temerar şi celui mai iubit Rege pe care l-a avut până astăzi ţara. Deasemenea, ţinând seama de rolul pe care l-au avut d-nii Barbu Ştirbey şi C. Vişoianu în tratativele duse peste hotare, este neîndoios că înainte de a vorbi, înainte de a cita nume şi opinii neromâneşti, orişice om politic fie el cât de puţin versat în ale diplomaţiei, trebuie să solicite în primul rând asentimentul marilor noştri aliaţi, al acelor aliaţi fără concursul cărora nici faptul nu s’ar fi produs, nici, dela sine înţeles, comentariile. Confratele nostru, d. Em. Serghie scrie pe drept cuvânt în „Curierul" că matca psihologică a lui 23 August a fost creată printr'o contribuţie de fiecare zi, depusă din timp şi cu deosebită stăruinţă. De aceea, pe lângă executorii materiali care la momentul oportun, cu riscuri neţărmurite şi-au asumat răspunderea gestului salvator, se cuvine să cităm când vorbim despre răsturnarea alianţelor şi despre reîncadrarea ţării în sistemul ei extern firesc, pe toţi conducătorii politici, pe toţi luptătorii, care dincolo de zona imediată de acţiune, au determinat cu ani in urmă şi cu sacrificii, adeziunea unanimă a întregului nostru popor. Fiindcă la noi n'a fost în realitate o lovitură de stat un act întâmplător al unei întâmplătoare camarile, o manevră abilă a unei clici sau gestul de anarhie al vreunui general rebel, ci a fost în ceasul suprem reacţiunea totală reacţiunea vehementă a unei ţări ultragiate. Este cu osebire preţioasă concluzia la care ajunge, într-un articol al său, d. Tudor Teodorescu-Branişte, articol care este, în ciuda modestiei autorului, mai mult decât „simplă depoziţie". Cităm textul, pentru limpiditatea lui obiectivă: „Mişcarea de rezistenţă naţională, iniţiată de d-nii Iuliu Maniu şi Const. I. C. Brătianu, continuată prin misiunea d-lor Barbu Ştirbey şi Const. Vişoianu la Cairo, întărită prin concursul unui grup de generali, în frunte cu d-nii Săfărescu, Nicolescu, Mihail, Aldea, etc., întregită prin contribuţia partidelor socialist şi comunist; — mişcarea aceasta a înglobat toate partidele şi întreaga armată, aducând Suverinului sprijnul cel mai puternic în eroica sa hotărâre din 23 August UM4". N'am avea decit un singur nume de intercalat, un nume pe care iniţiaţii îl cunosc, dar pe care marele public se cuvine să-l afle : este acela al d-lui Gr. Niculescu-Buzeşti, responsabil de pregătirea diplomatică a loviturii dela 23 August. Cât despreuliu Maniu, ne vine greu să-l amintim, într'un scris care se străduie să-i exprime gândul și care n'are nevoie să-l pomenească pentru a-i aduce un omagiu N. Caramlino