Dreptatea, ianuarie 1945 (Anul 2, nr. 107-129)

1945-01-01 / nr. 107

r*B­I* IERIA 2-a ANUL ! Nr. 107 Director politic : NESTOR BADEA Proprietar: S. A. „DREPTATEA** ABONAMENTE I­nstituții şi întreprinderi! Un an 4.000 lei 6 luni 2.000 „ 3 luni 1.000 „ particulare 1. 000 lei anual 4 PAGINI 15 LEI Organ al partidului național 444444444444444444444444444444444444444444444444444 Lai ii 1 Ianuarie 1944 ( 7h)­ Director: ION LIVIANU REDACŢIA şi ADMININISTRAŢIA Str. Domniţa Anastasia 6 Direcţia 5.43.07 Redacţia 4.89.28 Administraţia 3.27.53 Taxa plătită in numerar cf. aprobării 261008/944 TELEFOANE■1 UN PRAG DE AN NOU Pe cerul anului 1944, pentru noi, Românii, se profilează din maldărul de fapte, unul singur — uriaş, dominator şi totuşi cuprins într'o simplă dată : 23 August. E ziua în care statul, cu tot ce re­prezintă el ca organizaţie şi forţă, s’a integrat sentimentului ţării — imensei majorităţi a naţiei. In seara aceea în care Regele a lan­sat proclamaţia anunţând faptele aşteptate­ a fost o prmnc­ie răreţi» nimic n’a putut să-i reziste. Senti­mentul de adeziune a fost atât de unanim încât s’a lichidat un răs­­boi nenorocit şi s’a pornit un al­tul, fără măcar să se încerce schi­ţarea unei împotriviri. In ziua aceia statul a încetat de a fi — poporul român nu fusese niciodată — duş­man al Naţiunilor Unite. Şi nu nu­mai că n’a devenit o ghiulea de pi­cioarele lor, dar a pornit cu toată energia răsboiul pe care sufletul ţării îl declarase încă de mult. Cinste tuturor acelora care au contribuit cu mult-puţinul lor, la fapta de atunci-La 23 August s’au deschis însă şi zăgazurile lăsând să curgă pe întinsul ţării, valuri de viaţă, va­luri cu ciocniri şi frământări ine­rente începutului unei aşezări de lume nouă-In această situaţie, ne găseşte 1945, începem un an nou. In pragul lui, nu uităm răsboiul pe care îl ducem şi care cere în prim rând, încordarea naţiei. Pă­mântul suge încă sânge ; tunul bu­­buc; avioanele descarcă încă moar­te. Lacrimi picură după cei ce s’au dus şi se duc în moarte, iar inima ghemueşte când se întorc Inva­lizii. Armata ţării înscrie pagini de glorie alături şi cu,sprijinul arma­tei Aliate — armata roşie. Fron­tului îi datorăm mult şi trebue să-i dăm şi mai mult înlesnindu-i lupta pe care o duce pentru liniştea de azi şi de mâine a neamului. Ne cheamă însă şi un alt răs­­boi : răsboiul pe care ni l-a decla­rat mizeria. Haină, ne pândeşte din toate părţile şi tinde să se înfigă tot mai mult în trupul slăbit al ţării : iar­na muşcă din carnea celor ce n’au un băţ de aruncat în sobă ; bolile au început să-şi anunţe sosirea şi mana­­lia ce ■cc mai drămuită — cu tot mai multă coadă se ob­ţine pâinea. E datoria, e rostul guvernului actual, dacă nu poate să treacă la contra­ofensivă, măcar să stabili­zeze şi acest front de luptă. Să oprească această cursă nebună din­tre preţuri şi salarii; să strivească din faşe bolile acolo unde apar ; să îmbunătăţească transporturile pen­­tru ca mult­ puţinele bunuri, câte se găsesc, să se poată distribui cât mai iute şi cât mai echitabil şi mai ales, o cât mai susţinută sfor­ţare pentru mărirea producţiei. Sunt greutăţi — o ştim — dar cu înţelegere, cu hotărîre şi cu solu­ţii care cer ceva mai mult curaj, e drept, se pot învinge. Se pare că guvernul înţelege situaţia şi parti­dele, pătrunse de nevoia zilei de azi, îl lasă să acţioneze. Să stăvi­lească râul, să uşureze necazurile. Trăim însă o vreme când lucru­rile nu mai pot fi lăsate să se a­­ranjeze singure. Nu se poate ob­ţine ordine în domeniul social fără ordine, fără o serioasă organizare, în domeniul economic. Şi aceasta, cu cât mai repede cu atât mai line. Sunt fapte, sentimente şi gân­duri cu care trecem pragul anului ce vine. Fie ca 1945 să ne aducă în plin şi cât mai repede biruinţa împotriva duşmanului din afară și macar începutul bruinții împotriva mizeriei — du­șmanul dinlăuntru. Nestor Badea înalt ordin de zi nr. 1 din 1 Ianuarie 1940 OSTAŞI, In pragul noului an primul Meu gând şi al întregului po­por român se îndreaptă către voi care sunteţi mândria Ţârei noastre. Prin devotamentul şi spiritul de sacrificiu cu care la 23 August aţi răspuns chema­rea Mele şi a Ţârei, voi aţi eli­berat România prin strălucite fapte de arme. Prin curajul şi avântul de care faceţi şi acum dovadă, alături de camarazii din glorioasa Armată Roşie, voi readuceţi Transilvania la sânul Patriei şi cinstiţi drape­lul şi numele Ţarei OSTAŞI, împreună cu armatele Naţiu­nilor Unite voi luptaţi pentru o ca­ugă nobilă care este şi a în­­tregei omeniri, Patria recunos­cătoare urmăreşte cu mândria faptele voastre. Cu încredere desăvârşită în vitejia voastră vă urez izbândă şi La Mulţi Anii MIHAI R. Fabricile de carburanţi din Rhur bombardate LONDRA, 30 (Rador). — Avia­ţia aliată a continuat în cursul nopţii de Vineri spre Sâmbătă ata­curile ei împotriva liniilor ger­mane, atacând nodul de cale ferată şi depourile de la Troisdorf, în a­­prop­iere de Bonn. Avioane de bombardament au a­­tacat fabricile de carburanţi de la Scholven-Buer din Ruhr Urare de A­nul Nou DREPTATEA NEIl­WI RCHIAR Sănătate la anul nou şi la anul cu sănătate Aşa urează In dimineaţa Anunul Nou copiii Moldovei pe la casele oa­menilor. Aşa urez şi eu cu aceşti copii cu suflet nevinovat poporului nostru dela ţara şi de la oraşe. Greu an, Plin de frig, de mizerii şi plin de boale cari au început să-şi arate colţii negri in cea­­mai frumoasă parte a M­oldovei în munţii lui Şte­fan, lui Alexandru şi ai lui Rareş. t­otuşi, în zorii zilei fie Altul Nou, o geană viorie se arată la Răsărit. Zorii păcii s’au ivit. Aşteptăm o pace nouă, o pace de dreptate socială pentru tot norodul, pentru toate noroa­de­le. Fie ca din masa bogată a acestei păci să se bucure şi poporul nostru atât de însetat de pace, atât de însetat de dreptate. Poporului nostru îi urez curaj şi bărbăţie şi pregătirea sufletească în aşteptarea nouei păci. Atunci el va cânta imnul „Saltă acum şi te bucură Sioane că pacea Domnului peste tine a răsărit Se vor ivi zori noui In cari vremurile drep­tăi;: ifi se vor în­bina şi cu suf­letul nostru bun şi cu scumpele noastre tradiţii ale unui trecut plin de milă, de miloste­nie, de bunătate şi de vi­tejie. Urez tuturor şi mai ales tinerilor generaţii un an nou îmbelşugat cu mulţumire de sine. La mulţi ani ! Dr. NICOLAE LUPU έ MI CERERE!­ ntoarcem astăzi ultima filă a calendarului. Odată cu ea se duce şi o­­mul care a încheiat seria nea­gră a nefericirilor noastre. Şease ani încheiaţi am fost vă­duviţi de libertăţi, de dreptate şi de omenie. Şease ani ne-am târât zilele nu cum se cuvenea, ci cum un destin vitreg ne-a impus. Şease ani ne-am zbuciumat în­­tr’o dezordine internă necunos­cută ţării noastre şi într’o am­bianţă de revoltă şi desgust în­cheiată cu un război nedorit şi nejustificat. Fără prevederea adevăraţilor patrioţi, iubitori sinceri ai gliei strămoşeşti şi ai poporului şi fără înţelepciunea regească care s’a înălţat deasupra oricăror te­meri şi ezitări, anul care se în­cheie acum avea să fie anul cer­nit al prăbuşirei României. Fireşte, durerile, amărăciu­nile şi suferinţele celor mai mulţ­i, stăruie şi azi fără putinţă de vin­decare. Văduvele nenumărate îşi plâng şi azi amintirea soţilor pieriţi, fără voie şi fără vină, pe câm­piile şi în coclaurile imensei Ru­sii, unde mâna­rea şi haină a ţi­nut dement lucid i-a împins din urmă, ca pe vite, spre himere şi cari au pierit împlinire cât mai cuprinzătoare a idealului nostru naţional în ur­ma luptelor ce ducem cu hoar­dele hitleristo-maghiare. Doamne ! Indură-te de bunăta­tea poporului acesta muncitor şi dă-i un an de belşug, un an de linişte, un an de unire şi iubire între oameni, un an de înţele­gere a datoriei pentru fiecare­ Indură-te de suferinţa pe care stoici am suportat-o şease ani în şir, de lipsurile prin cari am tre­cut, de nefericire care s’a aba-_ Să însemne o reconfortare su­fletească pentru cei trişti, abă­tuţi, obidiţi şi în suferinţă. Să însemne o eră de linişte în care fiecine cu dreptul său în mână, să poată vieţui fără grije, fără teamă, fără lipsuri şi fără amărăciuni. Să însemne legea lege, drepta­tea dreptate, libertatea libertate, omenia omenie şi obştea să fie mai pătrunsă decât până acum de morala care trebuie să stea şi la baza familiei dar şi la aceia a statului. Să însemne mai ales o satis­spre ţeluri irealizabile. Acolo, zac departe de cei dragi ai lor, poate fără crucea datinei pe mormânt şi fără tămâierea tradiţională a giroapei, mii de os­taşi români, — militari de ca­rieră sau civili din toate clasele sociale, — cari şi-au închis pleoa­pele pe veci în zguduitoarea tra­gedie a unei încheieri nemărtu­­risite. Zeci de mii de copii din oraşe şi sate, mai vârstnici sau mai mici, îşi îndreaptă şi azi ochii spre uşe la fiecare clămpănit de clanţă, în nădejdea zadarnică că Vor vedea intrând pe ea chipul, facţie post-mortem pentru aceia în lupte, pi intr - drag al celor plecaţi în luptă şi de care nu mai ştiu nimic. Vai, ce suferinţa înseamnă a­­ceastă aşteptare continuă a celui drag şi scump ! Dar invalizii cari s’au înapo­iat betegi din bătălia nemiloasă pe care au îndurat-o ani în şir ? Ce stare deprimantă sufleteas­că duc cu ei aceşti martiri ai nea­mului, cari văd că jertfa lor nu a servit la nimic, iar infirmitatea le rămâne pe veci drept pecete a unei nebunii pe care nimeni n’a putut-o împiedica la timp. Şi astfel durerea şi suferinţa v­ă sălăşluesc mai în fiecare familie. *11* asia,la noastră şi da-ne un an pe unde duhul morţii a trecut şi tare sa ne bucurea­sa ne învese­­a lăsat urme. Frunţile sunt încă încreţite. Capetele sunt încă plecate sub apăsarea grea a gândurilor. Sufletele sunt încă înăbuşite de suspinele amintirilor şi dintre gene încă mai picură adeseori, la­crimile de durere pentru cei duşi pentru totdeauna. Nădejdea fiecăruia este ca a­­nul care începe să însemne alt­ceva decât au fost cei şease an­teriori. Ion Livianu­ lească şi să ne mântuie de toate relele. Indură-te, Doamne, şi ne în­vaţă pe viitor’, nu să învingem toate greutăţile, ci să ne ferim de a le naşte şi fă ca anul care începe să croiască în viaţa popo­rului nostru o pârtie spre mai multă muncă, spre mai multă o­­menie, spre mai multă onestitate şi spre mai multă iubire între oameni. Mole sa cometai ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦«♦♦♦♦♦♦• ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ C Biruința o­ştir­ei omunicatul Marelui Stat Major ca şi Comanda­mentul trupelor sovie­tice cari luptă în Ungaria au cuvinte de laudă pentru brava noastră oştire ce luptă aizi l­a porţile Budapestei. Eroismul soldaţilor români ne umple inima de bucurie şi ne dau speranţe noui pentru viitorul apropiat. Dar, dacă armata se poartă aşa de bine pe front, se cuvine şi noi, cei din urma frontului să ne purtăm la fel. Adică, dacă nu purtăm ar­me să purtăm măcar în suflete mai multă bunătate şi mai multă iubire de aproape, pen­tru ca în înfrăţire adevărată să putem urni carul ţării spre limanuri mai fericite. O rectificare din confrate se grăbeşte să II arate că fostul director al poliţiei de siguranţă a Capitalei d. Emil Jagolniţa ar fi părăsit poliţia fiind aruncat afară de acolo de către Piki Vasiliu pe motivul că ar fi tra­ficat cu exportul de evrei în Transnistria. Confratele glumeşte sau e rău informat. Adevărul este că d. Jagom­­iţa a fost nevoit să ceară eşi­­rea la pensie înainte de vreme, tocmai pentru că nu voia să execute ordinele ticăloase ale fostului subsecretar de stat de la interne care îl obliga să expedieze evreii în Transnis­tria. Dacă de la acest exod au pu­tut scăpa câteva mii de familii evreeşti asta se datoreşte­ d-lui Jagomniţa care i-a putut salva în contra vrerei lui Piki Va­siliu. De altfel lucrul este foarte cunoscut chiar populaţiei e­­vrei­eşti din Capitală. Simţul ridicolului i s­e lipsesc revistele umoris­tice atât cele de scenă cât şi cele de chioşc. Nu contestăm că împrejurările prin care trece ţara sunt des­tul de serioase şi că oamenii ar trebui să fie gravi. Dar nu este pe de altă parte vina noas­tră că destui află prilej, în ciu­da ambientului, să fie în aşa hal lichele încât să fie ridicoli. Va constitui desigur un su­biect de ilaritate pentru viito­rime, chiar în ipoteza în care contemporanii din lipsă de ca­racter au fost discreţi, faptul că o bună bucată de timp de la 23 August încoace, d- luliu Ma­niu a putut fi fascist iar d. Guţă Tătărescu democrat. Situaţia ar fi fost desigur as­tăzi alta dacă din exces de gen­­tilomie d. Dinu Brătianu nu s’ar fi abţinut dela votul din consiliul de miniştri al primu­lui guvern Sănătescu... Data răispund­rilor u­nora li se pare bizară sau cel puţin inopor­­tună lupta pe care am dus-o și pe care nu încetăm să o ducem pentru stabilirea datei de 1 Ianuarie 1938 ca început de cercetare a răs­punderilor. O seamă domni (foarte cumsecade unii în #♦44444444*44444444444444444444444444444444*44V*»* n viața lor particulară), s’au­­ strecurat între timp prin di- 5 ferite organizaţii politice sau­­ parapolitice cu scopul de a-fi^ reface o virginitate grav­ă compromisă. Noi care ne cu-­­ noaştem oamenii ştim însă cât de simulată le este pocă­inţa şi ce ţeluri urmăresc în X Socotim pe de altă­­ realitate parte imoral ca numai exe- 4 eutorii unei politici să răs- î­pundă în timp ce iniţiatorii­­ ei să se constitue în tribu­nal de judecată şi să caute la adăpostul unei impunităţi datorite hazardului să recâş­tige dreptul de a înşela po­porul şi de a trăda ţara. Cine-a furat libertăţile să dea socoteala. Iată glasul bunului simţ şi iată primul pas spre o since­ră democratizare a ţării. * Moartea unui prieten n ajun de an nou s’a stins în Capitală unul din cei mai vrednici fruntaşi ai partidului naţional - ţărănesc din Prahova cunoscutul şi a­­preciatul avocat Mituş Dimi­­trescu, fost ministru în guver­­­ nul lui Take Ionescu. D. Dimitrescu a fost un exemplu de onestitate profe­sională şi un om de o înge­rească bunătate. Moartea lui Mitus Dimitres­cu e respectată nu numai de partidul naţional-ţărănesc al cărui devotat membru a fost, dar şi de întreaga populaţie ploeşteană care îl iubea şi a­­precia 44#44a4 #444444444♦♦♦♦444 -1 4 t­inereţea si«* wfc A­speciaţia culturală a tinereţii Slave din România şi-a deschis activitatea organizând un con­cert la care au asistat nu numai un număr considerabil de studenţi polo­nezi, sârbi, cehi şi­ bulgari, dar şi numeroşi reprezentanţi ai liniei in­telectuale româneşti Ideia de a uni studenţii ţărilor care sunt legate prin descendenţă din ace­eaşi rasă, care se aseamănă prin lim­bă, tradiţii şi cultură, trebuie consi­derată ca foarte justă. In epoca în care doctrina fascistă a făcut atâta rău omenirii, împărţind popoarele prin şovinism şi semănând ura între ele, fiecare încercare de colaborare internaţională se cuvine primită cu bucurie. Nu există îndoială că naţiu­nile slave care secole dearândul au fost victime mai mult decât altele ale unei politici germane condusă de de­viza „divide et impera“, vor juca un rol considerabil în crearea unei Eu­rope noui pe tristele ruine ale răz­boiului. Şi am avut ocazia să obser­văm în ziua concertului tineretul care se prepară pentru această activitate de mâine, p­lin de entuziasm, dominat de impresiile penibile pe care viaţa nu i le-a menajat. Din cuvântări ca şi din alegerea programului se des­­­prindea un necontestabil patriotism diriguit şi de sentimentul înţelegerii datoriei faţă de poporul lor şi cre­­dinţei în posibilitatea creerii unei lumi mai bune în viitor Concertul care a avut loc în sala coloniei cehoslovace, frumos împodo­­dobită cu emblemele ţărilor slave, a fost atât prin program cât şi, prin executarea lui, foarte reuşit. In deosebi s’a remarcat compozito­rul polonez F. Skoliszewski, profesor la conservatorul din Cracovia In ciu­da rugăminţilor prietenilor, distinsul muzicant absorbit de lucrul său, nu s’a lăsat ascultat de­ publicul bucureş­­tean Şi este păcat, pentrucă a dat dovadă de talentul şi ştiinţa lui mu­zica­l mai mult decât, oricând coapte şi demne de a fi expuse. Execuţi­a mazurcilor şi a scherzzo-ului lui Cho­pin au fost nu numai ireproşabile, dar pătrunse de inţe­legerea perfectă a poeziei compozitorului nemuritor. Muzica compusă de d. Skoliszewski pe motive populare poloneze, a arătat şi valoarea sa de autor şi a fost pri­mită cu entuziasm de public. Am mai avut ocazia să ascultăm frumoase cântece populare bulgare, asemănându-se deastfel aceluiaş gen de muzică românească, executate de Mişa Lazar. Fraţii Tausiev au cântat la pian şi violoncel melodii naţionale bulgăreşti. Şi poezia slavă a fost reprezentată : d. Abadijov a recitat câteva poezii bul­­găreşti şi d. Kulczycki, un poem de d. Balinski. D­ra­gm­a Dai a spus o poe­zie rusă : „Partizana“, şi d. Marco­­wicz un vers războinic „înainte, Tito“ Nici dansul n’a fost uitat. D-ra Trna Dal a executat cu mult talent „Dan­sul Libertăţii“. Impresiile seratei au fost dintre cele mai bune şi am primit cu bucurie­­ promisiunea d-lui Boris Pastelac că în­­ viitorul cel mai apropiat asociaţia va organiza altele asemănătoare. George S. Gombrowicz s­olicitat de către conducerea ziarului „Dreptatea“ să scriu şi eu ceva pentru nu­mărul de 1 ianuarie, mi-am ales ca subiect dreptatea neamului meu şi apelul poetei Anisefta Groza-Bo­­beiu către nepotul ei, dr. Petre Groza. Dacă i-aş vorbi bunului şi ve­chiului meu prieten, d. dr. Petre Groza, despre trădările suferite de neamul nostru, sunt sigur că mi-ar răspunde: „Ce importanţă au toate ------- U­«: X X Tlnn nan -f-rniTI fp UbbdtCU. V X-* V W/l uyu -«•*“-'- -- J ■ -...... cu d. Maniu, nu cunoaşteţi noua dialectică şi nu vă daţi osteneala să v’o apropiaţi". La acestea, eu i-aş răspunde: „Dragă Petre, isteria chinuitului nostru Ardeal ne arată calea ade­vărului de urmat, iar martirajul miilor de ţărani şi intelectuali,, în­­ă­lţiţi în suferinţe milenare, ne in­ter­zice să urmăm altă cale decât aceia pe care mergeau strămoşii săi. „Ce frumoase şi înălţătoare sunt sfaturile scumpei tale mătuşi, poeta Anisefta Groza-Bobeiu, ca­­re-ţi spunea : „Dumnezeu să te fe­rească, iubite nepoate, de judecata ungurească“. Mai spune această mare român­că, în lucrarea sa , „Comori­­ as­cunse“: „Ţara noastră are lipsă de conducători pătrunşi de ideia na­ţională, de dragoste de ţară şi lege şi mă rog lui Dumnezeu să-mi ocro­tească ţara şi neamul meu“ etc. Şi, către nepotul său: „din clipa cu care mi-ai tipărit poeziile, ai dove­dit că-mi apreciezi ideile, deşi în discuţii mi le-ai combătut de-atâ­­tea ori"... „Iată-ne, iubite Petre, pe ace­iaşi linie a trecutului nostru. Tră­dările s’au ţinut lanţ dealungul veacurilor, până în zilele noastre. Cei mai buni ai noştri, au fost tră­daţi, la răscruci de istorie, iar tră­dătorii, în cele mai multe cazuri, n’au fost din neamul nostru. Acţiu­nile de subminare a acestui bun, harnic şi tolerant popor, erau por­nite dinspre alte neamuri, în vinele cărora n’a curs sânge românesc“. „De aceea-ţi spun, iubite prietene, că vei putea tu să te uneşti cu cine vei vrea, că vei putea să militezi pentru o înfrăţire româno-ma­ghiară, noi nu credem în reuşita unor astfel de încercări. Ele au la bază numai trecerea „răului“, căci în firea nenorocită a lucrului stă ca pe urmă să fim din nou supuşi unei politici de desnaţionalizare şi acaparare“. Doresc ca noul an să aducă în­frăţirea între fiii aceluiaş neam, pentru mărirea şi linia veşnic as­cendentă a ţării româneşti. Dr. Ilie Lazăr Ministrul de externe al Irakului a sosit la Cairo CAIRO, 30 (Rador). — D. Arşad al Umari, ministrul de externe al Irakului, a sosit la Cairo. Vizita sa este în legătură cu con­vorbirile asupra unităţii arabe, convorbiri care vor avea loc ime­diat după Anul Nou ____ Doui vulcani din Kamciatka au înce­put să erupă MOSCOVA, 30 (Rador). — Agen­ţia TASS anunţă că doi vulcani se află actualimente în stare de erup­ţie în Kamciatka. Unul este Klicevska­ia-Sopka şi celalt Siveliuci, aflaţi la 80 km. de­părtare unul de altul. Regiunea este acoperită de un fum gros. O expediție științifică a plecat la locul erupțiilor. Adevărul istorie in confrate de la „Jurnalul de dimineaţă" a aruncat o­­ piatră în apă şi de atunci putem spune că valuri şi­­ vălurele s'au iscat în jur, cu o îndârjire cu atât mai nepotolită cu cât subiectele în timp de vacanţă sunt mai rare şi în timp de armistiţiu mai delicate. Politica se stre­coară însă pretutindeni şi oricâtă bunăvoinţă am avea, nu putem contesta faptul că discuţia de presă din jurul actului dela 23 August ascunde şi alte mobile decât pur istorice Deosebirile de păreri însă, într'un regim democratic şi civi­lizat (termenii sunt desigur sinonimi) contribuie atunci când sunt clar expuse şi cu bună credinţă susţinute, întâi la lă­murirea faptelor propriuzise şi apoi la luminarea opiniei. Intr'adevăr, cine poate contesta că scrisoarea d-lui ministru D­r. Niculescu-Buzeşti şi în deosebi rectificarea, n’au adus tocmai prin rezerva pe care şi-au impus-o o perspectivă nouă, dacă nu surprinzătoare în aprecierea­­unor eveni­mente de care ne despart numai câteva luni ? De asemenea, scrisoarea d-lui General Sănătescu este menită să aducă o capitală contribuţie la fixarea momentului istoric, deşi tre­bue să mărturisim că nu am aşteptat lectura­ unui întâmplă­tor reportaj pentru a cunoaşte rolul de primă importanţă pe care l-a avut primul preşedinte de consiliu al României de­mocratice, în făurirea actului care a instaurat democratic, înţelegem rezervele multora dintre părtaşii loviturii­ de stat. Ele decurg în primul rând dintr'o legitimă deferenţă faţă de Coroană şi dintr'un nobil sentiment la adresa celui mai te­merar şi celui mai iubit Rege pe care l-a avut până astăzi ţara. Deasemenea, ţinând seama de rolul pe care l-au avut d-nii Barbu Ştirbey şi C. Vişoianu în tratativele duse peste hotare, este neîndoios că înainte de a vorbi, înainte de a cita nume şi opinii neromâneşti, orişice om politic fie el cât de puţin versat în ale diplomaţiei, trebuie să solicite în pri­mul rând asentimentul marilor noştri aliaţi, al acelor aliaţi fără concursul cărora nici faptul nu s’ar fi produs, nici, dela sine înţeles, comentariile. Confratele nostru, d. Em. Serghie scrie pe drept cuvânt în „Curierul" că matca psihologică a lui 23 August a fost creată printr'o contribuţie de fiecare zi, depusă din timp şi cu deosebită stăruinţă. De aceea, pe lângă executorii materiali care la momen­tul oportun, cu riscuri neţărmurite şi-au asumat răspunde­rea gestului salvator, se cuvine să cităm când vorbim des­pre răsturnarea alianţelor şi despre reîncadrarea ţării în sistemul ei extern firesc, pe toţi conducătorii politici, pe toţi luptătorii, care dincolo de zona imediată de acţiune, au determinat cu ani in urmă şi cu sacrificii, adeziunea una­nimă a întregului nostru popor. Fiindcă la noi n'a fost în realitate o lovitură de stat un act întâmplător al unei întâmplătoare camarile, o ma­nevră abilă a unei clici sau gestul de anarhie al vreunui general rebel, ci a fost în ceasul suprem reacţiunea totală reacţiunea vehementă a unei ţări ultragiate. Este cu osebire preţioasă concluzia la care ajunge, în­­­tr-un articol al său, d. Tudor Teodorescu-Branişte, articol care este, în ciuda modestiei autorului, mai mult decât „simplă depoziţie". Cităm textul, pentru limpiditatea lui obiectivă: „Mişcarea de rezistenţă naţională, iniţiată de d-nii Iuliu Maniu şi Const. I. C. Brătianu, continuată prin misiunea d-lor Barbu Ştirbey şi Const. Vişoianu la Cairo, întărită prin concursul unui grup de generali, în frunte cu d-nii Să­­făr­escu, Nicolescu, Mihail, Aldea, etc., întregită prin con­tribuţia partidelor socialist şi comunist; — mişcarea aceasta a înglobat toate partidele şi întreaga armată, aducând Su­verinului sprijnul cel mai puternic în eroica sa hotărâre din 23 August UM4". N'am avea decit un singur nume de intercalat, un nume pe care iniţiaţii îl cunosc, dar pe care marele public se cu­vine să-l afle : este acela al d-lui Gr. Niculescu-Buzeşti, res­ponsabil de pregătirea diplomatică a loviturii dela 23 Au­gust. Cât despre­­­­uliu Maniu, ne vine greu să-l amintim, într'un scris care se străduie să-i exprime gândul și care n'are nevoie să-l pomenească pentru a-i aduce un omagiu N. Caramlino­­

Next