Dreptatea, martie 1946 (Anul 21, nr. 22-48)

1946-03-01 / nr. 22

T" - ■ -------- - - - — 1 Anul XXI (seria lll-a) Nr. 22 fraprieîap. S. fl. „DREFTftTEfii â5oia^3it8. PARTICULARI 3 Luni 1 12.000 lei Instituţii şl întreprinderi particulare 150.000 lei anual Organ al partidului national* S­­ * ‘A pagini 200 Lei Vineri 1 Februarie 1946 REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA Str. Clemenceau Nr. 9 Telelii:­­ Redacția 5.28.14 Adiţia 5.51.81 Tipografia 522.78 Taxa plătită în numerar cont. aprobării 15.504/946 Cont C. E. C. 1386 „Da sau nu“i­m i­mai m ieriaisa şi liniştea pe care ea o cere­ in aceste impuri pline de primejdii ? Un talentat gazetar scria ori că eruu ochi îndreptaţi spre partidul Naţional-Ţărănesc, fiindcă lumea foiuură lipsuri mari de care face răspunzător guvernul actual. Este marea greşeală a tuturor acelora care nu vor să recunoa­scă adevăratele cauze ale valului de nemulţumire — şi poate chiar mai mult — ce se ridică împotri­va guvernului. Acum o lună mergeam, cu câţi­va prieteni, în cea dintâi vizită politică — după mai bine de opt ani — pe valea râului Vâlsan, din judeţul Argeş. In primul sat, unde ne-am o­­r­prit, am început să vorbesc oame­niilor, care mă aşteptau, despre greutăţile vieţii­. Mi-am dat îns­ă estrând seama că doreau altceva. Un sătean bătrân m‘a întrerupt: n‘am mâncat mămăligă de trei zi­le, dar nu de asta mă plâng, ci că nu mai aveam nici drepturi, nici libertate în ţara noastră. Toţi au aprobat. Le-am vorbit atunci despre împrejurările în care Ro­mânii şi-au pierdut libertăţile în ultimii zece ani. „Suntem cu dumneavoastră ca să recâştigăm drepturil­e şi pe ur­mă ne vom gospodări noi ca să avem şi mămăligă“. Povesteam într-o zi întâmpla­rea unui coleg avocat şi membru al partidului comunist... Acesta mă privi neîncrezător şi , mă întrebă: „Dar ce fac ţăranii cu libertatea de ce şuieră el dacă n-o mai au? Am crezut de prisos să-i mai răspund. Unii cred că „libertatea“ este un bun rezervat i­am­ ai minorităţii pentru a oprima majoritatea. Ba­ această majoritate, care este foarte mare, nu vrea să se lase te­rorizată de bătăuşi înarmaţi, sau de organle guvernului, în numele poporului. Naţia are nu numai nevoi mare. Hale, dar mai ales, năizuinji spiri­­tuale, care o încălzesc şi la ca­re nu renunţă chiar dacă aude mereu în stomac „simfonia foamei“. Ascultaţi cum bate sufletul a­­cestui popor pentru libertatea lui şi veţi înţelege atunci de ce nu au izbutit Regele Carol, legionarii, Antonescu şi de ce nu va izbuti nici „F.N.D.-ul“. Care este sensul veneraţiunei cu care poporul român înconjoară pe domnul Maniu,, deşi er esf® atacat zilnic de presa guvernamentală, cum n‘a mai fost om politic calo­­mniat şi înfuriat ? Zilele trecute Confederaţia Gene­rală a Muncii îl prezenta drept a­­sasin al lucrătorilor de la Griviţa la 1933, deşi toţi ştiu că atunci, dom­nul Maniu nu era la guvern şi nici în ţară. S-a pus chiar o cruce pe mormân­tul acestor lucrători cu aceeaşi In­scripţie. Toată propaganda prin radio, pre­să şî ed­itu­ari este îndreptată în contra partidului­ Naţional-Ţărăne­­sc. In măsura în care ura câtorva se revarsă teribilă asupra noastră, creşte simpatia naţiunei pentru noi. Şi aceasta nu pentru că se aş­­teaptă de la noi ,,simfonia îndestu­lării“, dar instinctul acestui popor îi spune că reprezentăm aspiraţiu­­nile lui spirituale. Acestea nu sunt făcute din inter­istanţă, luptă de clasă sau de ra­să, ei din voinţa de a hotăra liberi dreptatea aşezărilor noastre de mâine şi de a ne păstra i­n­stit­u­ţiu­­­nile de care este legată fiinţa nea­mului. NICOLAE PENESCU I­ d­ ­**'" la punct. ’■ Ziarul „Patria" din Cluj pub­lică o justă și vehementă notă împotriva ziarului ,,Naamul evre­iesc". Reproducem în întregime tex­tul confratelui nostru clujean. Ziarul „Neamul Evreiesc", fon­dat de Jacob Laister și redactat de Nicu Laister, publică în fiul său din 18 Februarie a. c. un articol intitulat „Saţiu Meniu continua­torul lui Cod­reanu“, iscălit chiar fie către redactorul şef al /­arului. Acest articol conţine o serie în­treagă de neadevăruri sfruntate. (Cuvântul „minciună", ordinară nu avem voie să-i folosim vi­zidul „Patria".) D. Laister revine în articol asu­pra chestiunii carte-!,ului încheiat de către partidele din opoziţie în toamna anului 1937, cartele sem­nat ce-i drept şi de legionarii, dar la care au aderat şi social-demo­­craţii ţn­ Blocul Evreiesc... . D. Laister afirmă, ci d. M­niu ar fi sprijinit pe legionari şi gu­vernul Antonescu. Probabil în urma acestui sprijin a fost asasi­nat Virgil Madgearu şi a fost sus­pendat singurul ziar minist din Ardeal, „România Nouă”. Proba­bil, că tot în urma ace­lui sprijin au fost încarceraţi la Târgul Jiu 16 publicişti şi gazetari aderenţi ai d-lui Maniu.. 5VCTE ŞI GCM D. Laister mai uită un lucru,­­ tare şi miraj, nu se va ascunde, de minusculă importanţă, căci al . nu se va declara bolnav, ci se va mintreb­a l‘ar aminti, că d. Iuliu­­ prezenta la desbatere pentru a Maniu a fost singurul om politic dovedi afirmaţiunile sale, nu numai în România, ci din Eu ! Trebue totuşi să constatăm, că râpa întreagă, ocupată de Germa , d. Laister face un prost serviciu rai, care a îndrăznit să protesteze­­ cauzei neamului său asmuţând pe împotriva prigonirii Evreilor şi să coreligionarii săi împotriva d-lui intervină la guvern pentru a îm- Maniu, singurul dintre oameni po­atedeca deportarea Evreilor din C­litici Români, cari în cele mai România. Foarte probabil, că d. D. Laister mai îndrăzneşte sâ a- Lwiater poate mulţumi chiar d-lui firme, că d. Maniu a sp'iijinit răz­­ Maniu, că mai trăieşte şi mai poa boiul pornit de mareşalul Auto- i'*i ,scrie articole.. Nu cerem nici nescu, când este ştiut de toată lia *ct de gratitudine din partea Laster. Nu ne mirăm nici mea, că singurul om poliţie din îndrăznit pentru faptul, că în loc de aşa ce domnul Laister 11 calomniază 4. Maniu in modul cel mai toată România, care a să protestez« în public împotrivi»­­ lâmboiului şi a alianţei cu Ger­­mania « fost d. Iuliu Maniu. (Fl- I ^-ordRT. reste că nici prin gând nu ne tis : ^ iar pentru afirmaţia D-sale, că ce să-i cerem socoteală d-lui Lai­­­s,,esa manistă din Ardeal a fost ster. că pare D-sa unde era în a­­cel timp, sau prin ce faptă şi-a dovedit atitudinea D-sale de opo­zaoe. — ---- ' subvenţionată de Germani, d. Laister va fi împrocesnet la Tri­bunalul lUov şi dacă a mai ră­mas in el un dram de onorabili­(continuare în pag. 2­ a) grele circumstanţe a îndrăznit să ia apărarea Evreilor... , mârşăvii Ziarul „România liberă“ amin­teşte despre un articol al d-lui N. Carandino la deschiderea Tea­trului Naţional din­­Mesa. Somăm pe confraţii noştri să-l publice. Cronicar de teatru, în cele trei zile în care a fost la Odesa, d. N. Carandino a vizitat Opera, Tea­trul de co­pii, Teatrul Naţional inc. etc. Reîntors în Capitală a scris Fabrica de învăţători sau parodia şcoalei poporului încă una din carenţele guver­nării­ fened­iste cu consecinţe alar­mante pentru viitor, este repre­zentată prin aşa zisa reformă, nu­mită în derâdere, a „şcoalei popo­rului“. Anunţată cu trâmbiţe şi surle, această reformă a eşuat în bi­rocraţie şi posibilităţi de îm­buibare a câtorva. Lipsa de seriozitate care carac­­terizează în momentul de faţă în­văţământul public este ilustrată cu prisosinţă de toate deciziile şi ho­­tărîrile ce se iau la Ministerul E­­ducaţiei Naţionale. Este suficient în această privin­ţă să amintim doar cazul de la Foc­şand, unde în schimbul taxei de 10.000 lei, o comisiune ,instituită de actualul secretar general d. Mi­­ronescu Mera, „a examinat“ cu toptanul absolvenţii de 4 clase se­cundare normale, profesionale etc. şi bineînţeles, unde toţi candida­ţii au reuşit devenind învăţători. Ba unii au dat în acelaş timp exa­men de capacitate, definitivat şi înaintare deşi pentru fiecare exa­men se cere un stagiu de 3 până la 6 ani. Asta în timp ce normali­­ştii cu drept nu pot fi plasaţi. In chestiunea reformei şcoalei poporului s­,a tipărit chiar o carte cu acest nume, pe care inspectorii şcolari au vândut-o candidaţilor cu preţ de liberă concurenţă. Dar reforma însăşi în ce constă ? Ni­mic altceva decât în înmulţirea paralelelor la clasa I de liceu. „Fii poporului” —săracii de la oraş şi de la ţară — vor continua să-şi facă educaţia pe maidane. Dar dacă acestea sunt realită­ţile pure, care este activitatea de­partamentului în fruntea căruia stă de aproape doi ani un Mini­stru socialist! Răspunsul nu e greu de dat . Se tipăresc cărţi şi manuale. Atât. Bineînţeles aceste tipărituri reprezintă din punctul de vedere al vremurilor pe care le parcurgem o preocupare de mă­noasă concepţie economică. Ba a­­flăm că din zelul de culturalizare a maeselor, d. Mironescu Mera a întemeiat chiar o asociaţie pentru tipărirea cărţilor de curs primar superior. Săraca şcoală românească ! Nu este deloc lipsită de semnificaţie povestea aceea umoristică, cu birjarul şi provincialul, care ce­rând să fie dus până la şcoala­­ „Ciovică” din Bulevardul Basarab, unde funcţiona o fabrică de învă­ţători, a primit următorul răspuns din partea birjarului: „nu merg domnule acolo, căci cum te prind ăia,, te bagă înăuntru, te obligă să cumperi un abecedar şi te fac i­­mediat învăţător !“ Ministerul Informaţiilor opinie publică şi maeştrii croitori de normative, ale căror nume au circulat atât de des în ultimul timp. O transformare nu ar fi cu pu­tinţă, decât după o puternică de­parazitare a oficinelor în chestie. După o serioasă afumare cu pu­cioasă a birourilor infectate. Ceea ce ar echivala cu o distrugere a aces­tora.­­ La o asemenea auodistrugere nu se gândeşte de ministru Comstanti­­nescu. Şi ar fi desigur prea mult să-i cerem un asemenea sacrificiu. O asemenea uitare de sine. Cunoaş­tem prea bine proverbul: gură de om, gură de câine, cere pâine! Şi nu putem duce cruzimea până a­­colo încât să-l lipsim pe d. minis­tru, de codrul de pâine ce i-a fost hărăzit de Providenţă. Dar, recunoscând, aşa cum e da­toria noastră dreptul tuturora la pâine ,—. mai ales într'un regim de esenţa "democratică a actualului regim, — ne, întrebăm totuşi, dacă multiplele talente ale­ actualului ti­tular al Presei şi Propagandei, nu ar putea fi folosite mai eficient in alte tărâmuri ale vieţei de Stat ? Şi dacă rendementul pe care puterea d-sale de muncă l-ar putea înre­gistra aiurea nu ar compensa cu mult scarbedele d-sale prelegeri ra­diofonice cu privire la opera orga­nizatoric săvârşită prin exproprie­rea cabanei lui Trifan sau prin o­­cuparea cu japca a pensiunea Gai­­ser din Timişul de Sus ? înainte de toate însă, trebueşte să punem chestiunea prealabilă a necesităţii departamentului Presei şi Propagandei, mai ales în actua­lele împrejurări. Dovada cea mai bună ne-o ser­veşte in­suşi conducătorul departa­mentului, Care, ruşindndu-se de L. I. (Continuare în pag. ■i-a) Ultimile informaţiuni Agerpress aduceau la cunoştinţă că un con­siliu de miniştri plenar urmează sa se întrunească, pentru a discuta un proect de o deosebită importanţă. Anume, un proect depus de Goeb­­bels-ul nostru, d. prof. Petre Cons­­tantinescu-Iaşi. Şi pe care tot d-sa, trebue să-l susţină. Este vorba, niai­ mai mult nici mai puţin, decât de transformarea actualului minister al Presei şi Pro­pagandei, într'un minister al Infor­maţiilor. Vorba, bine ! Căci, nu ne închipuim ce ar putea să transfor­me d. Pebrică Constantinescu, din acele celebre grajduri in care au fost hrăniţi cu deosebită grijă lea­­derii presei fenedişti. Şi in care­­au fost crescuţi în puf, diriguitorii de Nesiguranţa organizată Ar putea crede cetăţeanul neavizat, că toate incertitudinele ce tor­turează astăzi viaţa publică şi par­alizează iniţiativele particulare, se datoresc spiritului diletant al unei echipe — de către erupţia demo­cratică de la 6 Martie 1943—a instit­uit-o guvern de largă concentrare Trebue să-i­ ridicăm însă. Şi această iluzie ! Eşecul dictaturilor de tip fascist a compromis, bine­înţeles, şi metodele­ . Teroarea, suportul de totdeauna al conducătorilor fără masse, este astăzi ingenios întreţinută, savant distilată, discret răspândită în toate compartimentele vieţii noastre zilnice. O ameninţare flutură deasupra fiecărui ins din România demo­crată şi independentă. Ar fi fost timp­­suficient ca săteanul îndreptăţit la împroprie­tărire, să-şi cunoască unde, care şi cât se întinde lotul său. Ar fi fost timp suficient, ca funcţionarul public să ştie dacă îşi merită sau îşi păstrează locul în aparatul de Stat ; Ar fi fost timpul, ca întreprinzătorul să ştie care este câmpul de activitate, vinde­ să-şi desfăşoare energia şi să-şi rişte capitalul. Ar fi fost vremea, ca cetăţeanul să se convingă că hrana este un drept firesc, şi nu o­ favoarea sindicală. • O enumerare mai amplă ar înfăţişa tot echivocul guvernării actuale. Democraţia d-lui Dr. Petru Groza a organizat toată această ne­siguranţă. Conştient şi metodic. A trăi în nesiguranţă, acesta este principiul-direct­or, programul­­programelor! In felul acesta rezistenţele scad, adversităţile se immlădie, ca­petele se pleacă! O teamă deprimanta trebue să contamineze întreaga colectivitite, creind astfel climatul necesar operaţiunii finale. Şi'n clipa prielnică, de neatenţie, masca este sortită să cadă — pentru a apare dictatura, de data aceasta — desgolită de orice ar­tificiu. Dar h­ac nu ne temem — țara nu se lasă păcălită. Veghiază: :­­ P. ■Jéüti Azi, Consiliu de Miniştri Consiliul de miniştri ce urma să aibe loc­uri s'a amânat pentru azi, ora 6 d. a., cu aceeaşi ordine de z­l. A 1 Printre r­ ântre­aţă şi antifascism Sunt unul dintre cei care au do­rit participarea femeilor la viaţa publică, la politică. Şi aceasta nu pentru a fi altădată un îndrăsneţ, ori­cum la modă, ci din credinţa adâncă şi sinceră că femeile vor a­­d­uce cu ele în politică, o înoire­­în­noire în sensul că alături de raţio­nalismul sec al poli­ti­ci­anil­or bărba­ţi, care ne-a dus la două războaie într-o singură generaţie, va colabo­ra intuiţia, empirismul femeilor. Am crezut că atunci când politicia­nul bărbat îşi va lua vânt, tolrâindu ne şi pe noi, spre norii abstractului ca să avem de unde cădea mai greu se va găsi alături femeea cu puter­nicul ei instinct al vieţii care îl va reţine pe pământul realităţilor. Aşa am crezul, în general. Iar in ce priveşte femeile, noul om­ vechi (să avem iertare!) care vor să facă acum carieră politică pe seama fe­meilor mumitoare, am crezut că, măcar din tactică, se vor concentra asupra unor probleme a căror im­portanţă scapă bărbaţilor dar nu poate scăpa femeilor. Şi exploatând aceste probleme vor contribui la re­zolvarea lor, spre folosul lor po­litic dar şi spre binele general. De pildă, s'a adus bumbac din U.R.S.S., destinat în parte ne­voilor noastre. Cu mintea mea de bărbat, socotesc că femeile, cu pre­tenţii de conducătoare şi cu tre­cere la actualul regim, trebuiau să prindă ocazia şi să intervină pen­tru a se da acestui bumbac între­buinţarea optimă, pe scara nevoi­lor. Desigur avem nevoie de cear­­ceafuri. Fără îndoială avem nevoie de cămăşi. Dar mai presus de toa­ta avem nevoie de aţă. De aţă cu care să cârpim rufăria şi îmbră­cămintea. Deci, o mare binefacere pentru toată lumea ar fi fost dacă se fabrica în prmul rând aţă. Aţă multă şi eftind. Să fie în toate pră­văliile. Şi la oraşe şi la sate, în­ţeleg că nevoia asta n'au sesizat-o, femeile reacţionare, dar cum a pu­­tut scăpa femeilor rdemocrate“. „Dem­ocrate şi antifasciste!Ele, exponentele ,­maselor largi ale fe­meilor muncitoare care cu atâta ascuţime au sesizat necesitatea ca neapărat, dar neapărat, fetele să vo­teze de la 18 ani, cum de n'au af­lat că după imperioasa nevoie a dreptului de vot la 18 ani, vine imediat nevoia de a cârpi îmbrăca mintea? Şi că această treabă nu se poate face fără aţă? N'au aflat, pentru că aceste femei fac politică tot ca bărbaţii. Nu ca femeile. Şi atunci, ce să facă? Fac antifascism, tot ca bărbaţii. Stă lumea în loc, erudită, când vede cu câtă îndârjire s'au pornit vinele fe­mei să se lupte cu fascismul. Inti­ma e atât de mare incât când nu se pot măsura în luptă cu fascişti reali, ti creeagft­­ele, ca să aibă cu cine se lupta. Bine! Sau rău! Cum vrei s'o iei. Dar treaba asta o fac şi bărbaţii. Nu era nevoie să-i imite femeile. Pentru mine care am aşteptat ca femeile in politică (vezi începu­tul acestor rânduri)­.. nu e nici o bucurie să văd că ele fac tot ce fac bărbaţii. Dar nu mă dau bătut. Continui să sper, să cred, că du­pă iureşul de acum, în locul Femeilor (cu F mare, dar care nu au feme­­nin decât anatomia), vor lucra în viaţa publică femeile (cu f mic, dar femei adevărate). , . Căci fericirea vine (ori nu vine) nu numai din chestiile mari, ca „democraţiei“, „antifascismul“, ,,lu­pta împotriva resturilor antifascis­­te“ ci mai ales în lucruri mici, cum ar fi de pildă și aţa pentru cârpit. Şi cred asta, chiar cu riscul de a fi taxat „reacţionar“. fim. 13wi - Cronica externă Pruissiei iniu Atenţia pe care o trezeşte în lu­­me desbaterea asupra politicei]' ex­terne din Camera Ooam­anelor, ca o con­tinu­­ar­e a în­cord­ăr­ii de atenţie in care aceia? lume se găsea pe timpul dezbaterilor Consiliului de Securitate al O. N. U. — pune înl evidenţă că viaţa contemporană, gravitează către internaţional, căi preocupările umanităţii alunecă,,­­­in ce în ce mai sensibil, de pe plapo­nul intern, spre planul politicei ex* te­rio­are.­­ De bună seamă, această alune* care nu înseamnă nicidecum aban­ donarea problemelor uitate şi i­me* diate care sunt acelea interne, ci mai degrabă în odarea din ce în ce mai intimă a acestora cu viaţa in­ternaţională. Acest adevăr este valabil atât mai­­­micile cât şi la marile puteri. De­­­­osebirea constă numai în accentul­­ pe care, fiieicalre putere, după mă­rimea, importanţa şi aşezarea ei geografică, îl pune pe cutare sau cutare spaţiu şi în mărimea razei de preocupări internaţionale ce ca­­racte­rizează fiecare stat In parte. Evenimentele câte se petrec astă­zi în Camera Comunelor sub­t, în mod evident, refluxul celor petrei* cute săptămânile trecute In Coins, de Securitate. Din d­esbaterile de politică externă în care sau anga­jat oratorii, reprezentanţi ai tutu* ror partidelor britanice, reiese gra­dul de emoţie pe care 1‘aiu provo* cat în opinia publică engleză şe­dinţele Consil­iului de Securitate. — Departe de a fi trecute cu vede­rea sau considerate ca total consu­mate, aceleaşi chestiuni sunt ree­xaminate în Parlament într'un d­ep­utat politic şi într'o lumină diferită­ faţă de cele ale O. N. U. Este mai mult de sigur că, liti­giile din Consiliul de Securitate, cu toate episoadele şi hotărârile luate, vor fi* desbătute în toate par­a­rlamentele națiunilor participante ______________________" (continuare In pag. 2-a') I

Next