Dreptatea, noiembrie 1946 (Anul 21, nr. 220-242)

1946-11-01 / nr. 220

Arm! XX§ (seria lli-ş^ Nr^á2C4 päglril 300 Ler - buzţxet ins CÄPITÄliK V .'»rcpriatar: 5. A. O&EPTATEA 3 LUNI igiuaaiu. 4 Capitala 20.0"'0 Provincia 15.000 instituţii şi Întreprinderi Tirticu’are 150.000 iei anual Organ al peurtldului naţiojnaHârÂneso ARTA COMUNISTĂ » Proaspăta noastră ,,Democraţie" ,a creat o serie de noţiuni, printre, care, mai importantă este aceea a ».poporului”.­­ Sociologia şi istoria da cuvântu­lui un înţeles învechit, utilizat as­­tăzi doar de reacţionari. î Prin ,,popor” va trebui să înţe­legem o ceată de 10 sau mai mulţi Indivizi, cari, adunaţi într’o piaţa publică, ori defilând în formaţiuni specifice pe străzi, strigă la co­manda celui mai deştept dintre ei, J­us Groza, Jos Maniu, sau ceva asemănător, dar numai în spiritul sau democratic.­­"Poporul astfel conceput are drep­tul de a instala primari sau pre­fecţi, de a opri manifestaţiile osti­le şi, la nevoe, de a apăra cu ar­ma în mână­ de preferinţă bâta sau revolverul, cuceririle sale Libertăţile, ca şi economatele bine aprovizionate, sporturile şi artele­ sunt rezervate exclusiv po­­­porului ! Iată areaţiunea noului regim po­litic din România.­­ Ne vom opri puţin asupra artei şi ne vom întreba, firesc, ce sem­nificaţie poate avea expresia: Toa­­te artele pentru popor ? ! In Franţa, fruntaşul comunist Hoger Garandy, despre care am mai vorbit nu de mult, ne dărue­­­şte o teorie estetică „sui generis” într’o cuvânt re­ţinută la al zece­lea congres al partidului : „Nu spun că un pictor este mare pen­­­tru că pictează o baricadă sau por­tretul lui Thorez- dar vreau să spun că un pictor mare, din mo­ment ce e comunist şi a dovedit E­­ deplin că este în stare să fie flăcărat de aceleaşi lucruri care înflăcărează şi poporul, trebue să feti® să -şi întrebuinţeze talentul pentru exprimarea acestei înflăcă­rări”. „ Deşi rra suntem de acord cu e~ Dergh­rol ..trebuie să ştie”, pentru iB nu intra în detalii inutile — nu (Urmărim aci o critică a concepţiei­­estetice afirmate de Garandy — [vom menţiona formularea clară, jpreidsâ, a tendinţelor politice.­­ Spre deosebire de tovarăşii lor din Franţa, comuniştii români nu iau curajul opiniei şi se feres­c- pe fcât este posbî, de precizări suscep­­febile a crea judecăţi defavorabile Suntem nevoiţi atunci a ne con­duce după fapte, după realizări.­­ Indiscutabil, partidul de extre­mă stângă este foarte tânăr în Ro­­haânia. Nu-l putem cere deci să ne prezinte nume celebre de artişti. Dar începuturi lăudabile, promiţă : _________ M. c. li- (Continuare !n pag. ll­a) Discursul Domnului Platts Mills asupra României „Universul”- în numărul său din 28 octombrie 1946, publică în ex­tenso discursul d-lui deputat Platts Mills- pronunţat deunăzi în Camera Com­unelor, D. Platts Mills într’o parte a cuvântării sale, recunoaşte chiar dânsul că ..românii se găsesc şi in faţa altor dif­cultăţi. Ei nu pu­blică toate părerile lor, deoarece condiţiunile armistiţiului din 1944 le cere să nu spumă nimic ofensiv ca­r­ea celor 3 Mari Puteri, care apoi au devenit alatii lor”. In această dificultate mă aflu şi eu, căci cu toate că nici prin gând nu-mi trece să spun ceva ofen­siv împotriva celor 3 Mari Puteri A­­liate, aşi fi însă grozav de tentat să fac aspre remonstranţe d-lui Platts Mi­ss, pentru mai multe inexactităţi pe care le a afirmat faţă de colegii d-sale, cari nu’au fost în România în ultimul timp şi cari astfel aveau toate motivele să-l creadă pe cuvânt. Nu-mi trece deasemeni prin gând să mă ocup aci de criticele manifestate de d- deputat faţă de guvernul său şi-mi place să cred că are toată autoritatea de a le face. Ceea ce mă preocupă sunt exclusiv afirmaţiun­le d-lui Platts Mills în ce priveşte libertăţile din România ,apoi în ce priveşte ac­ţiunea de pregătire a alegerilor şi în special asupra celor ce afirmă că ar fi vorbit cu Preşedintele partidului Naţional Ţărănesc, d. Iuliu Maniu. Am o oarecare com­petenţă să discut primele 2 puncte astfel cum le-a expus d. Platts Mills, fiind şef de listă într’un ju­deţ din Ardeal şi am o deosebită îndreptăţire să discut şi punctul 3, deoarece am fost tâlmaciul d-lui Maniu­ în conversaţia pe care a avut-o deunăzi cu d- deputat Platt Mills, în locuinţa mea. D. deputat Platts Mills deduce din faptul că a putut întâlnii pe unii oameni politici fie la ei acasă­­fie la dânsul la hotel, că a putut vorbi la telefon cu ei, că în Româ­nia nu este lipsă de libertate Deasemeni că opoziţia are ziarele ei şi că-şi poate ţine în mod per­fect liber întrunirile. Iar în ce pri­veşte asasinatele şi maltratării­­din Piteșl, pe acestea le găsește naturale, d. Penescu find cel mai odios om politic- responsanți de omoruri recente în rândul muncitorimii. Toate acestea sunt erori ,,în serie” a­l lui Platts M­­is și sunt cu adevărat surpins cum un om bri.lan'c să sa la­se estte­ indus în eroare după ce a stat între noi o lună de zile-Desigur că încă poţi vorbi la telefon cu oamenii noştri politi­ci, afară de numeroşii noştii prie- teni cari umplu puşcăriile. Desi­gur pe primii îi poţi vizita în ca­sele lor şi să stai liber cu ei de vorbă- Pe ceilalţi nici nu-i poţi măcar apăra. D. Platt Mil's nu V. Sersînai fost deputat (Continuare In pag. 2 a) Sesinul electoral BPD-ist L’ați pogorît din cer, poporul Nădăjduind că îl votează" Orbit de ,­Soare” alegătorul Pe listă­, nici n’o să-l mai vază! * -ui voioși de la na colo*4* Htta Ctandilda» Mala şi comentarii cetăţeni... Presa comunistă ne anunţă că inline regimul a găsit leacul scum­­petat. Ea va fi combătută prin „cetâ­­ţeni judecători" şi prin „cetăţeni­­controlori". Cam greu s'a găsit soluţia, şi pu­ţin cel cam târziu! Şi dacă, nici aşa nu se va ierteni viaţa, nu ne­ rămâne altceva decât să îmlocuim pe actualii miniştri cu „cetăţeni-miniştri". b.ceea ce se va face, desigur. Îndată după ce se va cunoaşte rezultatul rlegenlor de la 19 Noembria, scumpetea va fi înfrântă. Aceasta este hotărâ­­rea muncitorimii. Aşa ne spune „Viaţa Sindicală". Ne îndoim. Dacă era după hotă­rârea muncitorimii, scumpetea ar fi fost înfrântă mai de mult. Dar a fost după competenţa guvernului comuni­­zat, şi de aceea scumpetea nu a fost înfrântă. Acum, cu ocazia alegerilor, lupta împotriva scumpetei capătă­ un nou aspect. Votând împotriva candidaţilor co­munişti şi comunizanţi de pe listele B.P.D., loviţi direct în cauzele scum­­pe­tei, explicaţia unui certificat Regimul comunizant patronat de­­ prim-ministru dr. Petru Groza, a căpătat recent un certificat de liber­tate şi democraţie de la d-l Platta- Mills, deputat laburist. Acest certifi­cat era cu atât mai neexplicabil cu cât onorabilul deputat fusese la noi in ţară, a putut cunoaşte cât de cât realităţile, şi stase de vorbă cu frun­taşii partidelor democratice între cere şi d­l C. Titel-Petrescu. Aflăm acum, cu ocazia desbateri­lor de la congresul sindicatelor en­gleze şi din Camera Comunelor, că marea majoritate a sindicaliştilor şi deputaţilor laburişti a luat atitudine fermă Împotriva elementelor comuni­zante. Intre care aflăm şi pe onorabi­lul Platts-Mills. Adresându-se In special acestuia dl prim-ministru Clement Aîlee a spus textual: „Am citit discursul d-lui Platts Mills, care a repetat toate inepţiile comuniste". Suntem acum lămuriţi asupra certificatului dat comunizanţilor din România, dar şi aspura valorii lui, ce este „reacţiunea” ? A lămurit d-l Churchill În recentul său discurs din Camera Comunelor. Domnia-sa a spus: în toate ţările unde, intr-o formă sau alta, comu­niştii tind spre dominaţia totală, oricine reacţionează împotriva aces­tei tendinţe este botezat „reacţionar" cunoaştem, cunoaştem ! Citim în „Scânteia": ^Ţăranii polonezi părăsesc în mod masiv „partidul lui Mikolajczyk trecând la „Partidul Ţărănesc din Blocul demo- I­­crat polton". Cunoaştem, cunoaştem! Pe româneşte e aşa: „Ţăranii ro­mâni părăsesc în mod masiv „parti­dul lui Maniu trecând la Partidul Ţărănesc din R. P. D." De trecut or fi trecând ei, câţi or fi trecând, atât în Polonia cât şi în România, dar asta e bucuria cea mică. Cei mai mulţi însă, aproape toţi, rămân, şi asta e durerea cea autru­ - ------­cânn­ nu au patroni, comuniştii îi inventează La iabrica , fhungaria" din Baia Mare patronii au fost înlăturaţi iar conducerea a fost preluată de comi­tetul de întreprindere. S-a întâmplat că foștii conducători au rămas mai departe în serviciu­l fabrice!, cn ti­(Cont nuare în pagin­a IV a) vineri 1 noembrie 1940 REDACTIA S ADMINISTRA HA Str. Clemenceau Nr. S I Redacția. ,3.28.14! Telefoane: Ad-tmvi .. .453.13 I Tipografia 5.21.7b ( Taxa plătită in numerar « cont, aprobării 15.504/940 “ Cont C.E.C. 1333 ‘Data aletrevîlor*... ...provoacă m­orți insomnii!... Independenţa muncitorilor şi garanţiile ei La numai, câteva zile după ho­­tarîrile luate de organizaţiile sin­dicale americane, relativ la con­servarea independenţei profesio­nale şi respingerea doctrinei marxiste, — de care ne-am ocu­pat într’un articol precedent, — iată că un nou eveniment şi tot atât de important pentru lumea muncitorească vine să se adauge celui dintâi­u. Este vorba de al 78-lea Congres general al sindica­telor britanice­ care şi-a încheiat de curând lucrările la Bringhton­ După discuţii de mai mul * * * * 6 de zi­le, au fost adoptate între altele şi trei rezoluţii de însemnătate Co­vârşitoare şi pentru muncitorimea noastră: a) eliminarea oricărei in­fluenţe şi practici comuniste din Trade-Union-uri, b) respingerea ideii sindicatului unic, c) condam­narea şi prevenirea grevei neau­torizate. Pentru a motiva cu mai multă greutate importanţa acestor deciziuni­ — înainte de a le trece în revistă, — amintim doar, că Trade Union-urile sunt cele mai vechi asociaţii uvriere din lume, a căror începuturi ne duc înapoi pâ­nă în sec. 14 şi ele numă­r azi 6 671.000 de membri Infiltraţiile comuniste care ar fi putut stingheri cândva opera Tia­de Union-urile născând fracţiuni neo-oleniste, prin urmare curente anarhice­ a dus la o luare catego­rică de atitudine în recentul Con­gres anual; fiindcă pentru sindi­catele britanice ordinea este legea progresului, pe ea se reazimă toa­­tă activitatea lor iar acest princi­piu este cu tenacitate respectat. Reformele mari şi mici pe care le-au obţinut sindicatele muncito­rilor englezi, în trecut, se dato­­rează acţunii parlamentare şi nu revoluţionare. Inr Anglia muncito­rul nu s’a gândit nici când să por­nească războiu împotriva capita­lului şi atunci când întâmplător s’au declanşat ostilităţi între cei doui factori de producţie, "spital şi muncă, ele nu s'au soldat cu victoria muncii­ învăţând prin ur­mare din experienţa trecutului. Trade Union-urile refuză să şi în­suşească acele vicii care au com­promis multe organizaţii uuriere în trecut, ca şi astăzi. De aceea ,­U. sunt permanent preocupate sâ prevină manifestările anarhice în sânul muncitorimi, şi după cum scria un istoric al mişcărilor din Anglia : „Anarhiştii au de­contat cu organizaţ­a muncii în Marea Iîritarie, înainte de a se putea atin­ge de Constituţia englez­ă. Trade Union-urile sunt o insta­gantică, fără Diel o intarvantiA dia iniţiativa particulară a muncitorii lor­ Ele au crescut desvoltându-se într’o arhitectură cu adevărat gi­gantică, fără nici o intervenţie din partea legiuitorului sau a puterii executive. Succesul lor a fost ga­rantat de lupta pentru libertate, dar nu pentru libertatea de a asu­pri pe alţii. De aceea când s-a pus în actuala sesiune, problema sin­dicatului unic- ideea monopolului sindicalist a fost reprobată, fără ezitări. „Closed shop- în sensul că într’un stabiliment Industrial să poată fi angajaţi numai membrii unui anumit sindicat, excluzându se membrii altor uniuni- însem­nează o violare a practicii şi teo­riei Trade Union-urilor britanice” a spus un vorbitor în Congresul dela Bringhton In adevăr sindicatul unic este unul din cele mai odioase practic (Continuare In pag. II*a) C. O. Corp 1 Camuflaj politic Desigur, situaţia din Bulgaria are, în ciuda vecinătă­­ţii, destul de puţine analogii cu acea de la noi. Dar o a­­nume concluzie care se desprinde net din considerarea consultării de la 27 octombrie poate servi pentru lumina­rea noastră, a celor pândind cu înfrigurare răspunsul ţării la 19 Noembrie. S-a votat în republica vecină pentru claritatea poli­tică, pentru sinceritate şi împotriva mincinoaselor faţade. Succesul partidului comunist este, desigur, înăuntrul „Fron­­tului P­atriotic'', meritat. Alegătorii bulgari­­au respins cu destulă cruzime pe sateliţii nemărturisiţi ai „comitetului central" şi au pre­ferat atât în cazul agrarienilor cât şi în cel al social-de­­mocraţilor, să voteze cu fracţiunile opozante decât să-şi acorde sufragiul simulacrelor comod instalate la cârmă. In puţine cuvinte d-nii Tătărescu, Rădăceanu, Anton Ale­­xandrescu, ai Bulgariei de astăzi, au fost înfrânţi fără po­sibilitate de redresare. Nici la noi lucrurile nu s­oor petrece altfel. Fără îndo­ială că dacă Blocul Democratic, n'ar fiinţa, din puţinele voturi culese de guvern, majoritatea ar reveni tot comu­niştilor care poartă răspunderea şi care conduc efectiv. Massele s-au săturat de impostura goebelsiamă. Ele resping formele fără conţinut, momelile care presupun o stare de imbecilitate receptivă şi toată parada menită să ascundă realităţi incomode, dar eficiente. La noi, bunul simţ popular n'a întârziat să descopere sub mascarada multicoloră a paravanelor improvizate, acţiunea tenace şi sistematică dusă de Partidul Comu­nist. Procesul de limpezire s-a accelerat în ultimul timp, atât sub influenţa greşelilor guvernamentale cât şi din cauza stângăciei unei propagande purtate cu iţe mult prea groase. De aceia s'ar putea întâmpla ca la 19 Noembrie co­muniştii să voteze cu guvernul, iar restul ţării cu opozi­ţia. Ceeace în cazul unor alegeri cât de lât libere, s'ar sol­­a cu o victorie pronunţată a Partidului Naţional Ţără­nesc „m­anist", n­­ă îi m . M. Gunami­rsa N. B. Mulţumim confraţilor care din intenţii amicale sau de solidaritate profesională au crezut de datoria lor să releve o „nedreptate“ a partidului faţă de directorul ziarului „Dreptatea". Ceilalţi, „avocaţii dracului", îşi pierd însă vremea de pomană. -Confundă și n» confunda. 7^-« . -..­­ . *

Next