Dreptatea, decembrie 1946 (Anul 21, nr. 244-260)
1946-12-03 / nr. 244
* ^ ’ptgvam*î In cursul dimineţii de astăzi, a avut loc la Palatul Justiţiei procesul intentat ziarului „Dreptatea*'. Se-agîță rudele, aprodul Şi avocaţii — tot norodul — Căci vestea zboară a luni; şi'» lat: Sosi... DREPTATEA Ia Palat! MARIUS AZAXA XXI (seria lli-a) filr. 244 Proprietar: $. A DREPTATEA imiamMe:! capuiia02o.o1^ I Provincia 15.000 | instituții și întreprinderi « ^articulare 151.000 lai anual I Cont C.E.C. 1386 4 pagini 300 Lei I Organ al partidului național-țărănesc 1 DECEMVRIE O privire generala asupra veritabile ale politicei noastre Prin necesitate, repetare şi instaurare naturală, marile puteri publice, devin instituţii. Justiţia, Armata, Presa şi complexul Libertăţilor legale: aceia a individului, aceia a cuvântului, aceia a credinţei şi aceia a întrunirilor, au devenit coordonatele permanente ale vieţii sociale. Acestea sunt bunuri publice, drepturi sacre pentru posedarea cărora nu există discriminări. Nicio restrângere unilaterală nu poate fi admisă, îndelunga observare a funcţiei lor în viaţa publică sau în aceia privată, determină o serie de reflexe puternice în conştiinţa cetăţenilor. Creiază virtuţii şi credinţe. Acesteia, — la rândul lor, — formează baza mo rală a forţei lor creatoare. Există mari naţiuni constituţionale, fără un text scris al Costituţiei. Nici în trecutul îndepărtat al ţărilor româneşti, n’a existat un text suprem şi, cu toate acestea, — pe baza eficienţei reformelor sufleteşti, — „lege strămoşească” a existat, a funcţionat şi şi-a jucat rolul său esenţial. In 1940, Franţa s’a prăbuşit sub lovitura nimicitoare, a unui răsboi pe care nu l-a dorit şi pentru care nu fusese pregătită. S-a prăbuşit Franţa politică, numai acea parte a ţârii care se desvoltase pe temeiurile efemere al ieftinelor speculaţii politice. "... Instituţiile eterne ale Franţei, au rămas intangibile. Justiţia şi doctrina sa, Armata şi tradiţiile sale, Presa şi biruinţele sale, precum şi Libertăţile în numele cărora se dusese lupta finală, s-au păstrat nealterate. Pe baza lor Franţa a resuscitat cu vigoarea şi eficacitatea cunoscută. Dacă inamicul ar fi reuşit să-i anarhizeze substanţa educaţiei publice şi să-i pulverizeze prestigiul secular al instituţiilor sociale, eterna Franţă ar fi fost nimicită pentru eternitate. Această acţiune de prevenire a „cetăţilor rzistenţei naţionale şi sociale” se poate efectua şi în afara războiului. Fiind o operaţie insiduoasă, ocultă, abilă poate fi dusă, chiar fără utilizarea violenţei materiale, untimp de pace. Acesta este pericolul esenţial: compromiterea instituţiilor cu consecinţa firească a acestei crime, degringolada reflexelor sufleteşti şi acela a convingerilor cetăţenilor. Adică: moartea publică a naţiunii. Odată obţinute aceste rezultate, de către un inamic inveterat, totul este posibil: tirania, spoliaţiunea, şi întreg cortegiul de nenorociri, până la lichidarea istorică. Asistăm la un asemnea proces în România. Se încearcă a fice, proprietatea Partidului Comunist din faza condusă de Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnăraş şi tovarăşul Chişinevscky. Drama se joacă cu măşti. Iată câteva etichete: Petru Groza Lucreţiu Pătrăşcaru, Gheorghiu Dej, Teohari Georgescu, Cost. Vasiliu-Răşcanu. Secundă de secundă, ceas de ceas, an de an, avalanşa de legi şi cantitatea exorbitantă de măsuri „practice”, minează, destramă şi descompun forţa instituţiilor publice. Actele de guvernământ sunt prezentate cu decor pompos şi vorbe late, caContinuare in pag. 3 a datelor interne B Surst 28 ani dte când cel mai scump vis al Românilor s-a împlinit ca o firească urmare a jertfei de sânge, a dreptăţii istoriei şi a conbiuinţei politice. Armata, instruită numai şi numai în vederea Acelui ideal, istoria, pledanta fără replică a cauzei româneşti, politica, imitată mergând responsabilă şi conştientă pe un drum fără cotituri şi abilităţi uşoare, au concentrat toate elanurile lor, sfinţite de marea credinţă în adevăr, şi au făcut din 3 Decembrie cea mai mare sărbătoare naţională. Un rege mare ca Ferdinand întregitorul, asta?» vrednici ca Draga!» na, Poetas, Presam Eremia Grigiorescu, Averescu 5; mulţimea s% dafi 'Sf! î0*’3 nume, anvaţaţ» ca N. larga, oameni politici ca Ionel Bratianu, |«nM Moniu, Gerdis, Hossm, au avut marea onoare să-şi lege fie vieaţa, fie wioai'tea, de^ exceptionalui act istoric. Psas pentru a întuneca frumuseţea zilei, că pentru a stimula noi energii de speranţe intru dreg«tea romanească eternă, observăm că, după 28 de ani, a rămas un singur om— Iulie Maniu care, credincios principiilor ce ne-au asîgurat Triumful de atunci, duce lupta pentru consolidarea marelui act de la 1 Decembrie 1918. Ca icoana lui în suflete, cu pilda faptelor lui in minte, cu voinţa lui neclintita, să ne legăm pentru fapte viitoare de care să mi se ruşineze istoria. DREPTATEA Metodei© Dictaturii! Nu ştim dacă alegerile din alte State au oferit opiniei publice locul de circ aii cărui spectatori am fost noi. Deşi izolaţi, lipsiţi de ştiri şi de contact cu lumea din afară, n.u putem totuşi să ne imaginăm ca pe bulevardele Parisului, pe vreun square londonez, în lungul unui avenue din New-York şi chiar pe străzile unei capitale balcanice, ar fi putut să se reprezinte saltimbanceria ,pe care , am văzut-o în Uliţele noaastre. Este drept că ceva asemănător ne-a mai fixat privirile, in vremea dictaturilor de dreapta, din ultimii ani. Şi dacă din acest punct de vedere deosebirea între metodele dictaturii albe şi sistemul de azi, nu este,—totul reducându-sa doar la o variaţie de nuanţe, de amploare. — atunci putem hotărît susţine că fascismul vieţueşte, în toată splendoarea sa. Numai că elitei... Amintiţi-vă de ştampilele şi mărcile ce poşta italiană le aplica pe scrisori cif deviza. „Vincoremot"» de codrii de drapele cu svastici ohorând tribunele întrunirilor naip.wtiui ovud.tiici ue tiiiije.e pe care regimul Antonescu le lipise până şi pe pereţii gudronaţi ai vespasianelor, de huliganii hitlerismului care tmai târziu devenim cruntul „Gestapo“', de imnurile închinate lui Caudillo, de ,,Ciiovinc■'.,ci * şi atâtea sitele. Ne-am plimbat în cinci rânduri de gazetă prin cuiburile dictatorilor, pentru a afla că, tot ce ăia aveau ce mărturiseau-deschis că Ie aparţine, găsim acum îa noi. Am văzut tribuna de pe care unii din membri regimului,, dela noi, s'au opintit să convingă ţara, că 19 Noembre 1946 nu este mai odios ca 1 Martie. 1945. Ia acea tribună ar fi putut apare însă tot atât de bine un Goebells sau Giuseppe Bottai. Afară de decor până şi vocabularul », fost asemănător; Repediştii aruncă injurii lui Iuliu Maniu, Goebels se trimetea lui Churchill şi Roosevelt; lumea a fost apoi a grăităr „tovaraşi". Hitler îi spunea ,Volksgenossent", iar Mussolini „camicie bere" salutând auditoriul cu braţul drept şi partea întinsă, acum cu foratul stâng şi palma închisă. Coloanele mânate în piaţă, erau încadrate de Iresponsabilii de atelier, de fabrică, de eftadă sau de bloc; la nemţi-le spunea ,,Fuhrer"-îţii avea şi el. Am auzit vorbinduse de ,,celulă“, unitate de organizare similară" cu ..«tolul" naţionalsocialist sau cu ,,legiunea" fasistă. Poliţia de partid era extrem de agitată şi spre deosebire de cea germană, italiană sau spaniolă, nu are uniformă, încă. In acelaş timp gardian şi poliţai, numai goana după State de serviciu cât mai multe, mai senzaţionale, porunceşte acestor tovarăşi. . Iar o confirmare amavut când îndreptându-mă de acolo spre redacţie am găsit-o din nou asediată (a câta oară) de nişte derbedei. L-am întrebat pe unul ce consemnavea. Nici unu! precis şi veniseră din proprie iniţiativă, fiiindcie filaseră că şi alţii au fost zilele precedente din ordin M'am gândit atunci la ceea ce iuses® scris lui Matteoti să păţească: răpit, dus în pădure şi căsăpit în bucăţi de „băieţii" lui Mussolini Pentru delictul de a fi fost democraţi la noi aventurile derbedeilor sunt încă L.O. Carn [Continuare In pag. lt a) Eu cPnvlument mm — Doriţi vin cu eticheta „19 NOEMVRIE” — Cum „19 NOEMVRIE ’ ? — — — Adică, fals ficat ! Export şi Devize Sir Stafford Cripps, ministrul comerţului în Marea Britanie, a făcut recent unele declaraţii de insenii.Stai» deosebită pentru noi Pentru că ele sunt, se pare, o invitejie directă la adresa noastră. Şi pentru că ne-ar deschide, în eventualitatea unei acceptări favorabile a sugestiei făcute, perspective frumoase în vigoar. Ministrul britanic, una din cele mai ilustre personalităţi ale vieţei politice din Anglia Contemporană, s-a adresat în mesajul său, ţărilor din centrul şi sildestul Europa. Şi Ie-a amintit că situaţia comerţului european se prezintă acum, după încheerea ultimului război, în cu totul alte condiţiuni decât odinioară. Că premisele unui schimb de mărfuri între ţările altădată dependente de sfera comercială germană şi Anglia sunt extrem de favorabile. Că Germania, ca stat industral exportator şi ca achizitor important ce materii prime din centrul şi sudestei european, a încetat de a ma juca un rol precumpănitor. Că, în propriul lor interes micile ţări altădată înglobate în circuitul economic germanic, trebue să-şi înîndrepte sforţările aiurea, pentru a-şi prăti debuşeuri noui pentru timpurile apropiate. Sir Stafford Cripps a pus accentul pe factorul „bunăvoinţă’’. Adică pe condiţia cea mai uşor de împlinit. Pe cea care nu cere sacrificii materiale din partea nimănui. Ci numai comprehensiune. Mesagiul d-lui Cripps, amintind de necesitatea unei comprehensiuni din partea ţărilor interesate, nu uită să adauge un detaliu de o deosebită importanţă mai ales pentru noi. Şi anume, că schimbul comercial între Marea Britanie şi ţările sudesteuropene urmează să se facă pe bază de lire sterline. Punându-se la dispoziţia ţărilor exportatoare, cantităţi de fire sterline libere, cu care acestea să poată deci cumpăra pe toată întinderea blocului comercial anglo-saxon, mărfurile şi materiile prime de care ar avea nevoie. Şi care odinioară erau livrate, în calităţi recunoscute, de către Germania. Desigur, pentru o bună bucată de timp, exportul nostru nu va putea fi decât drămuit în mod cât mai sever. Obligaţii unie pe care Ie avem de îndeplinit faţă de vecinul nostru din răsărit, precum şi situaţia mizeră a ţării, rezultată din greutăţile a doi ani secetoşi, ne opresc de la un export masiv spre Marea Britanie. In orice caz, materii alimentare şi produse agricole — pe care le cere d. Cripps — nu vom putea oferi. In schimb, însă, vom putea să exportăm lemne şi petrol, două articole cerute insistent pentru necesităţile RegatiUÎUii-Unit. Pentru noi, obţinerea de lire sterline este de importanţă de netăgăduit. Orice mişcare a noastră se face din această ţară vitede emancipare economică, orice străduinţă de a ne creea posibilitaţi în Apus sunt legate de ex?*- nutte. Ceilalţi 3 membri ai Consoliu* Iul, auacceptat în principiu această propunere iar D. Byrnes a cerut să fie introdusă chiar în Tratatele de Pace. La această ultimă sugestie, Dl. Molotov a cerut timp pentru a o examina şi n'ar fi sem’ne de dezacord înacestă privinţă. Dl. ■ Conte de Murville, distinsul reprezentant al Franţei, a obiectat că doreşte o definiţie mai limpede a expresiei: relaţii comerciale obişnuita” Ne amintim că la Paris, chestiunea Dunării ia împărţit pe Miniştrii de Externe in două tabere: internaţionaliştii şi riveraniiştii. Prin discuţiile de joi seara se pare că se poate ajunge la o confundare a celor două puncte de vedere, spre marele bine al popoarelor du- nărene. In orice caz, până acum aerul de la New York prieşte mai bine chestiunii dunărene decât cel de la Paris tenta unui stoc de devize forte pe care, în situaţia noastră de astăzi, nu ni le putem procura. Un asemenea stoc de devize ne-ar înlesni repunerea în funcţiune a economiei naţionale şi ar grăbi refacerea ţării. Fără să mai pomenim de putinţa pe care ne ar da-o, de a găsi legături firisticiare noul, absolut trebuincioase în vremurile acestea de penurie de capitaluri. Cuatât mai interesante sunt declaraţiile d-lui Cripps, cu cât d-sa nu a neglijat să discute şi chestiunea coexistenţei a două sisteme deosebite de comerţ în competiţiunea economică mondială. Sistemul comercial rusesc poate foarte bine să se exercite alături de cel al Mariei Britanii pe pieţele ţărilor sud-est europene, fără a se ciocni, fără a se duşmăni, spre binele şi propăşirea acestor ţari, atât de mult încercate de război. Lazăr Iliescu A im mu...... i im1 ’ Trandafir Ştefan din Haţeg de N. CAR ANDI NO ,, Despre alegerile din 19 Noembrie nu s'a putut încă scrie deajuns. * Nici timp n'a fost destul, nici puncte de vedere prea variate, nici securitate personală, nici perspectivă istorică. Dar poveştile adevărate ca şi legendele simbolice nu aşteaptă binecuvântarea raţiunii pentru a circula în voia liberei lor fantezii. . . Una ni s'a părut, în valoarea ei simbolică, demnă de împărtăşit marelui publc şi ne grăbim să o transmitem, aşa cum ne-a fost povestită- Nu-i garantăm autenticitatea- Deşi acte notariale i-o atestă. A fost la o secţie de votare din judeţul Nâsăud şi anume în Prundul Bărgăului. La despuierea scrutinului preşedintele a dat dspoziţia ca toţi delegaţii să se retragă la o distanţă de cinci metri. Ca să nu-l deranjeze în timpul lecturei buletinelor. ] Iar dorinţa sa odată executată domnul preşedinte a început cetania cu singur grănicerul Trandafir Ştefan de fel din Haţeg înnapoia lui drept paznic şi — vail — neaşteptat controlor. Fiindcă Trandafir n'a putut să tacă. Nu l-a răbdat cugetul. Privea cum se depăna voturile unul după altul dreptatea era de fiecare dată batjocorită. Şi omul din popor a uitat de ale disciplinei şi de alte multe prostii convenţionale pentru a nu asculta decât glasul conştiinţei celei neordonate. „Opriţi oameni buni — a ţipat Trandafir — că domnul preşedinte nu citeşte drept Eu nu pot să tac. Nu mă lasă inima". S'a lăsat atunci o tăcere grea în mulţime şi peste tăcere a urmat un ordin scurt şi o înlocuire grabnică. Ţăranul din Haţeg a luat drumul puşcăriei. Pedep(Continuare în pag. II-a) Marfî 3 Decembrie 1948 ■um %' REDACTIA ADMINISTRA (IA Sir. Clemenceau Mr, El . , Redacția . •■.25.H? îe!8loan8. Ad-tia . . 4.53.1?! i Tinamba V ii ,zi Taxa plătită in numerar coaf. aprobării 13.504/946 CRONICA EXTERNA Se soluţionează problema Donării? In urma ultimelor discuţii intre Miniştri Afacerilor Externe, s’a ivit perspectiva unei înţelegeri care, după semnele de până acum, n ar mai putea întârzia. S'a căzut de acord asupra majorităţii clauzelor economice, din Tratatele de Pace ca un bun inceput. Iar Joi, 28-X1- sere la un pas important s'a făcut pe chestiunea atât de spinoasă, a Dunării. Această problemă este în acelaş timp economică şi politică, întrunind — Poate mai evident decât oricare altă problemă internaţională ■ — cele două atribute într'o unitate perfectă. Dl. Molotova propus următorul paragraf care să fie inclus in declaraţia Cosiliului Miniştrilor de Externe privitoare la Dunăre: „Navigaţia pe fluviul Dumnăriea va fi liberi şi deschisă pentru cetăţenii vasele comerciale şi mărfurile tuturor statelor pe baza egalitâţii în ce priveşte obligaţiile pe care le implică navigaţia şi condiţiile de navigaţie comercială in limitele relaţiilor comerciale obis e.