Dreptatea, decembrie 1946 (Anul 21, nr. 244-260)

1946-12-03 / nr. 244

*­­ ^ ’ptgvam*î In cursul dimineţii de as­­tăzi, a avut loc la Palatul Justiţiei procesul intentat ziarului „Dreptatea*'. Se-agîță rudele, aprodul Şi avocaţii — tot norodul — Căci vestea zboară a luni; şi'» lat: Sosi... DREPTATEA Ia Palat! MARIUS AZAXA XXI (seria lli-a) filr. 244 Proprietar: $. A DREPTATEA imiamMe:! capuiia02o.o1^ I Provincia 15.000 | instituții și întreprinderi « ^articulare 151.000 lai anual I Cont C.E.C. 1386 4 pagini 300 Lei I Org­an al partidului național-țărănesc 1 DECEMVRIE O privire generala asupra veritabile ale politicei noastre Prin necesitate, repetare şi instaurare naturală, marile pu­teri publice, devin instituţii. Justiţia, Armata, Presa şi com­plexul Libertăţilor legale: aceia a individului, aceia a cuvântu­lui,­ aceia a credinţei şi aceia a întrunirilor, au devenit coordo­natele permanente ale vieţii so­ciale. Acestea sunt bunuri pu­blice, drepturi sacre pentru po­sedarea cărora nu există discri­minări. Nicio restrângere uni­laterală nu poate fi admisă, îndelunga observare a funcţi­ei lor în viaţa publică sau în a­­ceia privată, determină o serie de reflexe puternice în conştiin­ţa cetăţenilor. Creiază virtuţii şi credinţe. Acesteia, — la rân­dul lor, — formează baza mo­­­ rală a forţei lor creatoare. Există mari naţiuni constitu­­ţionale, fără un text scris al Costituţiei. Nici în trecutul în­depărtat al ţărilor româneşti, n’a existat un text suprem şi, cu toate acestea, — pe baza efi­cienţei reformelor sufleteşti, — „lege strămoşească” a existat, a funcţionat şi şi-a jucat rolul său esenţial. In 1940, Franţa s’a prăbuşit sub lovitura nimicitoare, a unui răs­­boi pe care nu l-a dorit şi pen­tru care nu fusese pregătită. S-a prăbuşit Franţa politică, nu­mai acea parte a ţârii care se desvoltase pe temeiurile efemere al ieftinelor speculaţii politice. "... Instituţiile eterne ale Franţei, au rămas intangibile. Justiţia şi doctrina sa, Armata şi tradi­ţiile sale, Presa şi biruinţele sa­le, precum şi Libertăţile în nu­mele cărora se dusese lupta fi­nală,­­ s-au păstrat nealterate. Pe baza lor Franţa a resuscitat cu vigoarea şi eficacitatea cu­noscută. Dacă inamicul ar fi reu­şit să-i­­ anarhizeze substanţa e­­ducaţiei publice şi să-i pulveri­zeze prestigiul secular al insti­tuţiilor sociale, eterna Franţă ar fi fost nimicită pentru eter­nitate. Această acţiune de prevenire a „cetăţilor rzistenţei naţionale şi sociale” se poate efectua şi în afara războiului. Fiind o o­­peraţie insiduoasă, ocultă, abilă poate fi dusă, chiar fără utili­zarea violenţei materiale, un­­timp de pace. Acesta este pericolul esen­ţial: compromiterea instituţiilor cu consecinţa firească a acestei crime, degringolada reflexelor sufleteşti şi acela a convingeri­lor cetăţenilor. Adică: moartea publică a naţiunii. Odată obţinute aceste rezul­tate, de către un inamic invete­­rat, totul este posibil: tirania, spoliaţiunea, şi întreg cortegiul de nenorociri, până la lichida­rea istorică. Asistăm la un asemnea pro­ces în România. Se încearcă a fice, proprietatea Partidului Co­munist din faza condusă de A­­na Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnăraş şi tovarăşul Chişi­­nevscky. Drama se joacă cu măşti. Ia­tă câteva etichete: Petru Groza Lucreţiu Pătrăşcaru, Gheorghiu Dej, Teohari Georgescu, Cost. Vasiliu-Răşcanu. Secundă de secundă, ceas de ceas, an de an, avalanşa de le­gi şi cantitatea exorbitantă de măsuri „practice”, minează, de­stramă şi descompun forţa ins­tituţiilor publice. Actele de gu­vernământ sunt prezentate cu decor pompos şi vorbe late, ca­­Continuare in pag. 3­ a­ datelor interne B Surst 28 ani dte când cel mai scump vis al Ro­­mânilor s-a împlinit ca o firească urmare a jert­fei de sânge, a dreptăţii istoriei şi a con­biuinţei politice. Armata, instruită numai şi numai în vederea Acelui ideal, istoria, pledanta fără replică a cau­zei româneşti, politica, imitată mergând respon­sabilă şi conştientă pe un drum fără cotituri şi abilităţi uşoare, au con­centrat toate elanurile lor, sfinţite de marea credinţă în adevăr, şi au­ făcut din 3 Decembrie cea mai mare sărbătoa­re naţională. Un rege mare ca Ferdinand întregitorul, as­ta?» vrednici ca Draga!» na, Poetas, Presam Ere­­mia Grigiorescu, Averescu 5; mulţimea s% dafi 'Sf! î0*’3 nume, anvaţaţ» ca N. larga, oameni po­­litici ca Ionel Bratianu, |«nM Moniu, Gerdis, Ho­­ssm, au avut marea onoare să-şi lege fie vieaţa, fie wioai'tea, de^ excepti­onalui act istoric. Psas pentru a întuneca frumuseţea zilei, că pen­tru a stimula noi energii de speranţe intru dreg«­­tea romanească eternă, observăm că, după 28 de ani, a rămas un singur om— Iulie Maniu care, credincios principiilor ce ne-au asîgu­­rat Triumful de atunci, duce lupta pentru con­solidarea marelui act de la 1 Decembrie 1918. Ca icoana lui în suflete, cu pilda faptelor lui in minte, cu voinţa lui neclintita, să ne le­găm pentru fapte viitoare de care să mi se ruşi­neze istoria. DREPTATEA Metodei© Dictaturii!­ ­ Nu ştim dacă alegerile din alte State au oferit opiniei publice lo­cul de circ aii cărui spectatori am fost noi. Deşi izolaţi, lipsiţi de ştiri şi de contact cu lumea din afa­ră, n­.u putem totuşi să ne imaginăm ca pe bulevardele Parisului,­ pe vreun square london­ez, în lungul unui avenue din New-York şi chiar pe străzile unei capitale balcanice, ar fi putut să se reprezinte saltim­­banceria ,pe care , am văzut-o în Uliţele noaastre. Este drept că ceva asemănător ne-a mai fixat privirile, in vremea dictaturilor de dreapta, din ultimii ani. Şi dacă din acest punct de vedere deosebirea între metodele dictaturii albe şi sistemul de azi, nu este,—totul reducându-sa doar la o variaţie de nuanţe, de amploare. — atunci putem hotărît susţine că­­ fascismul vieţueşte, în toată splendoarea sa. Numai că­­ elitei... Aminti­ţi-vă de­­ ştampilele şi mărcile ce poşta italiană le aplica pe scrisori cif deviza. „Vincoremot"» de codrii de drapele cu svastici ohorând tribunele­ întrunirilor na­­ip.wtiui ovud.tii­ci ue tiiiije.e pe care regimul Antonescu le lipise până şi pe pereţii gudronaţi ai vespasiane­lor, de huliganii hitlerismului care tm­ai târziu devenim­ cruntul „Ges­tapo“', de imnurile închinate lui Caudillo, de ,,Ciiovinc■'.,ci * şi atâtea sitele. Ne-am plimbat în cinci rânduri de gazetă prin cuiburile dictatorilor, pentru a afla că, tot ce ăia aveau ce mărturiseau-deschis că Ie aparţine, găsim acum îa noi. Am văzut tribuna de pe care unii din membri regimului,, dela noi, s'au opintit să convingă ţara, că 19 Noembre 1946 nu este mai odios ca 1 Martie. 1945. I­a acea tribună ar fi putut apare însă tot atât de bine un Goebells sau Giuseppe Bottai. Afară de decor până şi vocabularul », fost asemănător; Repediştii aruncă injurii lui Iuliu Maniu, Goebels se trimetea lui Churchill şi Roosevelt; lumea a fost apoi a grăităr „to­­varaşi". Hitler îi spunea ,­Volksge­nossent", iar Mussolini „camicie bere" salutând auditoriul cu braţul drept şi partea întinsă, acum cu foratul stâng şi palma închisă. Coloanele mânate în piaţă, erau încadrate­­ de Iresponsabilii de atelier, de fabrică, de eftadă sau de bloc; la nemţi-le spunea ,,Fuh­rer"-î­ţi­i avea şi el. Am auzit vorbindu­­se de ,,celulă“, unitate de organi­zare similară" cu .­.«tolul" naţional­­socialist sau cu ,,legiunea" fasistă. Poliţia de partid era extrem de agi­tată şi spre deosebire de cea ger­mană, italiană sau spaniolă, nu are uniformă, încă. In acelaş timp gar­dian şi poliţai, numai goana după State de serviciu cât­ mai multe­­, mai senzaţionale, porunceşte acestor tovarăşi. . Iar o confirmare am­­avut când îndreptându-mă de acolo spre redacţie am găsit-o din nou asedia­tă (a câta oară) de nişte derbedei. L-am întrebat pe unul ce consemn­avea. Nici unu! precis şi veniseră din proprie iniţiativă, fiiindcie filaseră că şi­ alţii au fost zilele precedente din ordin M'am gândit atunci la ceea ce i­­uses® scris lui Matteoti să păţească: răpit, dus în pădure şi căsăpit în bucăţi de „băieţii" lui Mussolini Pentru delict­ul de a fi fost democraţi la noi aventurile derbedeilor sunt încă L.O. Carn [Continuare In pag. lt­ a) Eu cPnvlu­ment mm — Doriţi vin cu eticheta „19 NOEMVRIE” — Cum „19 NOEMVRIE ’ ? — —­­ — Adică, fals ficat ! Export şi Devize Sir Stafford Cripps, mini­strul comerţului în Marea Britanie, a făcut recent unele declaraţii de insenii.Stai» deosebită pentru noi Pentru că ele sunt, se pare, o in­­vitejie directă la adresa noastră. Şi pentru că ne-ar deschide, în eventualitatea unei acceptări fa­vorabile a sugestiei făcute, pers­pective f­rumoase în vi­goar. Ministrul britanic, u­na din cele mai ilustre personalităţi ale vieţei politice din Anglia Contemporană, s-a adresat în mesajul său, ţărilor din­ centrul şi sildestul Europa. Şi Ie-a amintit că situaţia comer­ţului european se prezintă acum, după încheerea ultimului război­, în cu totul alte condiţiuni decât odinioară. Că premisele unui schimb de mărfuri între ţările al­tădată dependente de sfera co­mercială germană şi Anglia sunt extrem de favorabile. Că Ger­mania, ca stat indus­tr­al exporta­tor şi ca achizitor important ce materii prime din centrul şi sud­­estei european, a încetat de a ma juca un rol precumpănitor. Că, în propriul lor interes micile ţări al­tădată înglobate în circuitul eco­nomic germanic, trebue să-şi în­­îndrepte sforţările aiurea, pentru a-şi pr­ăti debuşeuri noui pentru timpurile apropiate. Sir Stafford Cripps a pus ac­centul pe factorul „bunăvoinţă’’. Adică pe condiţia cea mai uşor de împlinit. Pe cea care nu cere sacrificii materiale din partea ni­mănui. Ci numai comprehensiune. Mesagiul d-lui Cripps, amintind de necesitatea unei comprehensiu­ni din partea ţărilor interesate, nu uită să adauge un detaliu de o deosebită importanţă mai ales pentru noi. Şi anume, că schim­bul comercial între Marea Bri­­tanie şi ţările sudesteuropene ur­mează să se facă pe bază de lire sterline. Punându-se la dispoziţia ţărilor exportatoare, cantităţi de fire sterline libere, cu care aces­tea să poată deci cumpăra pe toa­tă întinderea blocului comercial a­nglo-saxon, mărfurile şi mate­riile prime de care ar avea ne­voie. Şi care odinioară erau li­vrate, în calităţi recunoscute, de către Germania. Desigur, pentru o bună bucată de t­imp, exportul nostru­ nu va putea fi decât drămuit în mod cât mai sever. Obligaţii uni­e pe care Ie avem de îndeplinit faţă de ve­­cinul nostru din răsărit, precum şi situaţia mizeră a ţării, rezulta­tă din greutăţile a doi ani sece­­to­şi, ne opresc de la un export ma­siv spre Marea Britanie. In orice caz, materii alimentare şi produ­se agricole — pe care le cere d. Cripps — nu vom putea oferi. In schimb, însă, vom putea să export­­ăm lemne şi petrol, două artico­le cerute insistent pentru necesită­ţile RegatiUÎUii-Unit. Pentru noi, obţinerea de lire sterline este de importanţă de ne­tăgăduit. Orice mişcare a noastră se face din această ţară vite­­de emancipare economică, orice străduinţă de a ne creea posibili­taţi în Apus sunt legate de ex?*- nutte. Ceilalţi 3 membri ai Consoliu* Iul, au­­acceptat în principiu acea­­stă propunere iar D. Byrnes a cerut să fie introdusă chiar în Tratatele de Pace. La această ultimă suges­tie, Dl. Molotov a cerut timp pentru a o examina şi n'ar fi sem­’­ne de dezacord în­­acestă privinţă. Dl. ■ Conte de Murville, distinsul reprezentant al Franţei, a obiectat că doreşte o definiţie mai limpede a expresiei: relaţii comerciale o­­bişnuita” Ne amintim că la Paris, chesti­­unea Dunării ia împărţit pe Mini­ştrii de Externe in două tabere: internaţionaliştii şi riveranii­ştii. Prin discuţiile de joi seara se pare că se poate ajunge la o confunda­re a celor două puncte de vedere, spre marele bine al popoarelor du-­­ nărene. In orice caz, până acum aerul de la New York prieşte m­ai bine chestiunii dunărene decât cel de la Paris­ tenta unui stoc de devize forte pe care, în situaţia noastră de astăzi, nu ni le putem procura. Un ase­menea stoc de devize ne-ar în­lesni repunerea în funcţiune a economiei naţionale şi ar grăbi refacerea ţării. Fără să mai po­menim de putinţa pe care ne ar da-o, de a găsi legături firisticiare noul, absolut trebuincioase în vre­murile acestea de penurie de ca­pitaluri. Cu­­atât mai interesante sunt declaraţiile d-lui Cripps, cu cât d-sa nu a neglijat să discute şi chestiunea coexistenţei a două sis­­­teme deosebite de comerţ în com­­petiţiunea economică mondială. Sistemul comercial rusesc poate foarte bine să se exercite alături de cel al Mariei Britanii pe pieţele ţă­rilor sud-est europene, fără a se ciocni, fără a se duşmăni, spre bi­nele şi propăşirea acestor ţari, atât de mult încercate de război. Lazăr Iliescu A im mu...... i im1 ’ Trandafir Ştefan din Haţeg de N. CAR ANDI NO ,, Despre alegerile din 19 Noembrie nu s'a putut încă scrie deajuns.­­ * Nici timp n'a fost destul, nici puncte de vedere prea variate, nici securitate personală, nici perspectivă isto­rică. Dar poveştile adevărate ca şi legendele simbolice nu aşteaptă binecuvântarea raţiunii pentru a circula în voia liberei lor fantezii. .­­ . Una n­i s'a părut, în valoarea ei simbolică, demnă de împărtăşit marelui publc şi ne grăbim să o transmitem, aşa cum ne-a fost povestită- Nu-i garantăm autenticitatea- Deşi acte notariale i-o atestă.­­ A fost la o secţie de votare din judeţul Nâsăud şi anu­me în Prundul Bărgăului. La despuierea scrutinului pre­­şedintele a dat dspoziţia ca toţi delegaţii să se retragă la o distanţă de cinci metri. Ca să nu-l deranjeze în timpul lecturei buletinelor. ] Iar dorinţa sa odată executată domnul preşedinte a început cetania cu singur grănicerul Trandafir Ştefan de fel din Haţeg înnapoia lui drept paznic şi — vail — neaşteptat controlor. Fiindcă Trandafir n'a­ putut să tacă. Nu l-a răbdat cu­getul. Privea cum se depăna voturile unul după altul dreptatea era de fiecare dată batjocorită. Şi omul din popor a uitat de ale disciplinei şi de alte multe prostii convenţionale pentru a nu asculta decât glasul con­ştiinţei celei neordonate. „Opriţi oameni buni — a ţipat Trandafir — că dom­nul preşedinte nu citeşte drept Eu nu pot să tac. Nu mă lasă inima". S'a lăsat atunci o tăcere grea în mulţime şi peste tăcere a urmat un ordin scurt şi o­ înlocuire grabnică. Ţăranul din Haţeg a luat drumul puşcăriei. Pedep­(Continuare în pag. II-a) Marfî 3 Decembrie 1948 ■um %' REDACTIA ADMINISTRA (IA Sir. Clemenceau Mr, El . ,­­ Redacția . •■.25.H? îe!8loan­8. Ad-tia . . 4.53.1?! i Tinamba V ii ,zi Taxa plătită in numerar coaf. aprobării 13.504/946 CRONICA EXTERNA Se soluţionează problema Donării? In urma ultimelor discuţii intre Miniştri Afacerilor Externe, s’a ivit perspectiva unei înţelegeri care, după semnele de până acum, n ar mai putea întârzia. S'a căzut de acord asupra majo­rităţii clauzelor economice, din Tratatele de Pace­ ca un bun ince­­put. Iar Joi, 28-X1- sere la un pas important s'a făcut pe chestiunea atât de spinoasă, a Dunării. Această problemă este în acelaş timp economică şi politică, întru­nind — P­oate mai evi­dent decât oricare altă problemă internaţio­nală ■ — cele două atribute într'o unitate perfectă. Dl. Molotov­­a propus următo­rul paragraf care să fie inclus in declaraţia Cosiliului Miniştrilor de Externe privitoare la Dunăre: „Navigaţia pe fluviul Dumnăriea va fi liberi şi deschisă pentru ce­tăţenii vasele comerciale şi măr­furile tuturor statelor pe baza ega­­litâţii în ce priveşte obligaţiile pe ca­re le implică navigaţia şi con­diţiile de navigaţie comercială in limitele relaţiilor comerciale obis­­ e.

Next