Drum Nou, septembrie 1955 (Anul 12, nr. 3331-3356)

1955-09-01 / nr. 3331

20 rum at on „SÅ DÅM PATRIEI CÎT MAI MULTE ACUMULĂRI SOCIALISTE PESTE PLAN!" CUM AM REUŞIT SÅ REDUCEM PREŢUL DE COST LA PRODUCŢIA DE ÎNCĂLŢĂMINTE Colectivul nostru de muncă a cău­tat an de an sä se achite cu cinste de sarcinile ce-i revin, de a da oame­nilor muncii o producţie sporită de încălţăminte şi la u­n preţ de cost cit mai redus. Acest lucru a fost posibil datorită grijii acordate de partid şi guvern pentru continua dezvoltare a tuturor sectoarelor de producţie din fabrica noastră. Astfel, faţă de anul 1952, sectorul talpă a cunoscut o dez­voltare cu 126,35 la sută mai mare, sectorul piele cu 121,39 la sută, maro­­chinăria s-a dezvoltat cu 752,27 la sută, iar sectorul încălţăminte cu 136,30 la sută. Condiţiile de muncă în producţie s-au îmbunătăţit de asemenea simţi­tor in această perioadă de timp. La tăbăcăria minerală s-a făcut o insta­laţie pentru utilizarea apei conden­sate, iar la sectorul marochinărie şi încălţăminte s-a introdus un nou sistem de lucru pe bandă glisantă, fapt care a făcut ca producţia să spo­rească şi mai mult. De pildă, în comparaţie cu anul 1952, producţia în 1953 a sporit cu 15­ la sută, in anul 1954 cu 41,7 la sută, iar în pri­mele 7 luni ale anului în curs cu 107,23 la sută. Despre succesele obţinute in aceas­tă direcţie ne vorbesc şi produsele obţinute peste plan in cursul semes­trului I, cum ar fi: 1860 perechi san­dale din pânză, 770 perechi încălţă­minte pentru copii, 9.500 kg. talpă, 10.350 bucăţi articole de marochină­rie şi altele. ★ Cunoscînd că reducerea preţului de cost constituie o sursă importantă în realizarea de acumulări socialiste peste plan, colectivul nostru de mun­că a acordat acestei probleme o aten­ţie deosebită. Tocmai de aceea ne-am propus să facem din această proble­mă o preocupare a fiecărui muncitor şi tehnician, o acţiune de masă. Pentru a culege roadele dorite, am căutat in primul rînd să lămurim şi să facem cunoscut fiecărui muncitor ce înseamnă reducerea preţului de cost şi cum poate el contribui la a­­ceasta. Aşa de pildă, am întocmit un „îndreptar“ cu obiective concrete care traduse în viaţă constituie izvoare preţioase pentru reducerea preţ­uii de cost. Măsurile prevăzute in „îndrep­tar“ au fost prelucrate pe secţii cu toţi muncitorii şi tehnicienii şi apoi afişate în toate sectoarele de produc­ţie. ŞTEFAN NILGESZ directorul fabricii „8 Mai"-Medin­aş Printre altele, în „îndreptar” se prevăd măsuri privind grija pentru ambalaje, reducerea rebuturilor, folo­sirea la maximum a zilei de muncă, îngrijirea utilajului şi a maşinilor, economisirea materialelor şi a materii­lor prime, aplicarea experienţei înain­tate în procesul de producţie şi altele, care au fost pe larg aplicate de fie­care muncitor. „ Ca urmare a mobilizării muncitori­lor şi a aplicării unui număr însem­nat de măsuri tehnico-organizatorice am realizat economii însemnate de materii prime. Astfel, pe semestrul 1 valoarea economiilor se ridică la su­ma de 652.361 lei. Cele mai de seamă realizări au fost obţinute de ştanţe­­rul Andrei Grezer şi croitorii Andrei Coroş, Nicolae Bîrză şi alţii care apli­­cînd metoda lui Socobeciu au înscris în conturile lor de economii valori între 10.000 şi 18.800 lei. In vederea lărgirii sortimentelor de bunuri de larg consum, după gustul consumatorilor, am introdus în fabri­caţie pantofi flexibili, pantofi­ sandale cu feţe pînză, poşete ştrand, sac me­rinde, port termos, şei de biciclete, închizători pentru serviete şi altele. La sectorul de încălţăminte am intro­dus un nou sistem de pantof T. B. (tras prin branţ) care necesită un consum mic de materiale şi o mano­peră mai redusă. Iar cantitatea de în­călţăminte planificată in acest an vom realiza o economie de 756.178 lei. In scurt timp du­pă introducerea siste­mului T. B., am lansat în fabricaţie un alt sistem, T.B.L. (tras prin branţ şi lipit) care la producţia noastră va aduce in acest an o economie de circa 1.000.000 lei. In lupta pentru sporirea neconteni­tă a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost un factor de seamă îl constituie introducerea pe scară largă a micii mecanizări. Aceasta uşurează totodată eforturile fizice ale muncitorilor le dă posibilitatea să rea­lizeze cu aceleaşi maşini şi în aceeaşi unitate de timp, o producţie sporită care implicit duce la scăderea preţului de cost. In fabrica noastră, unde muncitorii în trecut lucrau în condi­ţii destul de grele, în anii din urmă am trecut la mecanizarea şi introdu­cerea unor noi procedee tehnologice prin care se asigură o producţie mmn sporită. De pildă, la sectorul maro­chinărie, în trimestrul I s-a organizat lucrul pe bandă glisantă la produsul genţi pentru ştrand în urma căreia productivitatea muncii a crescut cu 30 la sută, ceea ce a influenţat nvuit reducerea preţuii de cost. In urma propunerilor venite din mase s-a mecanizat operaţia de croit, uns şi îndoit carîmbi la trei modele, care in trimestrul II şi III aduce be­neficii fabricii în valoare de 37.539 lei. De asemenea, a fost mecanizat unsul branţului cu soluţie din care re­zultă, în aceeaşi perioadă de timp, o economie de 6.394 lei. Toate aceste măsuri şi hotărîrea în­tregului nostru colectiv de muncitori şi tehnicieni de a da oamenilor mun­cii încălţăminte în cantităţi tot mai sporite „ şi la un preţ de cost cit mai redus, a făcut ca lună de lună să rea­lizăm sarcina de reducere a preţului de cost. De exemplu, în trimestrul II am avut sarcina să realizăm minus 2,5 la sută şi am realizat minus 5,3 la sută, iar în luna iulie faţă de mi­nus 4,4 la sută am realizat minus 5,05 la sută. La reducerea preţului de cost apor­tul cel mai însemnat l-au adus cele 11 brigăzi de producţie şi calitate din fabrică, care aplicînd experienţa înain­tată, au realizat numai in luna iulie economii la materii prime in valoare de 76.980 lei. Demn de remarcat este rezultatul obţinut de brigada „Gh. Gheorghiu-Dej”, care a realizat eco­nomii la talpă în valoare de 31.919 lei. Succese asemănătoare au obţinut şi brigăzile utemiste conduse de Francisc Solymosi, Hilde Unisch şi al­tele, care pe lingă depăşirea sarcinilor de plan au dat produse numai de ca­litate superioară. Făcând bilanţul realizărilor obţinute în cinstea zilei de 23 August, colec­tivul de muncitori şi tehnicieni din fabrica „8 Mai” au raportat partidu­lui şi guvernului că angajamentul de a da patriei acumulări socialiste peste plan în valoare de 490.000 lei, a fost depăşit cu 200.000 lei. Trebuie să subliniem că pe Ungă succesele obţinute în ce priveşte creş­terea producţiei şi a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost, mai avem în cadrul fabricii şi unele lipsuri. Colectivul nostru este hotărît însă să lupte pentru lichidarea lor ast­fel ca fabrica noastră să devină cu adevărat o întreprindere model. Doi fruntaşi dintr-un raion Ţăranul muncitor Simion Bacea se numără printre cei mai buni gospo­dari ai comunei Micasasa din raionul Mediaş. De aceea a şi fost ales ca preşedinte al asociaţiei simple pentru cultivarea sfeclei de zahăr. Ţăranii muncitori din comună au af­lat că în vara aceasta ei se numără printre fruntaşii comunei şi la culti­varea griului. El a semănat griul de toamnă între 10—15 octombrie, pe suprafeţele unde avusese borceag şi porumb. Pe pă­m­întul unde a avut borceag, a dez­­miriştit în primele trei zile de la recol­tare. Pe locul unde a fost porumb a curăţat terenul, a pus gunoi de grajd, apoi a făcut arătura de 18—20 cm., grăpînd imediat. A lăsat pămîntul astfel lucrat timp de 4—5 zile pentru a se aşeza şi apoi a semănat cu ma­şina 0,90 hectare, cit na permis te­renul, iar restul cu mina. L-a plivit odată. Inainte de plivit l-a grăpat. Anu­l acesta, cînd a treierat, de pe 1,15 hectare a obţinut 2.406 kg. grîu. ★ O recoltă deosebită a cules în acest an Mihai Vasile, de la nr. 15, din co­muna Valea Lungă, raionul Me­diaş. El a avut pămîntul în Luncă. După borceag a arat adînc şi a lăsat cîtva timp o strungă de oi. A arat din nou şi apoi a însămînţat. La treierat a ob­ţinu­t 2.894 kg. de grîu la hectar. Amîndoi au avut grijă ca sămînţa pusă în pămînt să fie aleasă. IN AJUTORUL PARTICIPANŢILOR LA CONCURSUL „IUBIŢI CARTEA Lenin spunea că dacă un scriitor este cu ade­vărat mare, trebuie să se oglindească în opera sa măcar una din laturile revoluţiei. Criteriul aprecierii unui artist în lumina sarcini­lor epocii saite, a devenit acum um criteriu de bază unanim recunoscut. Poa­te mai mult decit la ori­care altul dintre scriitorii noştri, la Caragiale, epo­ca trăieşte în operă, vie şi complexă.­­Nu degeaba se spune despre Caragiale că el avea ochii cei mai pă­trunzători şi urechile cele mai atente. Genialului nostru artist nu i-­a scă­pat nici una din marile probleme ale timpului său. Parlamentul şi ma­halaua, satul năpăstuit, bodega şi şcoala, toate şi-­au găsit oglindirea în nemuritoarele ,pagini dă­ruite posterităţii. Peste veacuri oamenii vor auzi dintre filele „Scrisorii pierdute” glasurile vene­rabililor, stimabililor, cei­­cuşorilor, leicisşorilor, geanaheţilor şi a­ moftan­giilor de toate rangurile sociale. Ni se vor păstra, ca sub sticla unui insec­tar, specimenele societă­ţii corupte din anii mon­struoasei coaliţii. II vom avea mereu în faţă pe patriotardul Farfuriile ca­re acceptă trădarea, dar vrea să ştie cu ce se alle­ge, pe gălăgiosul Gaţa­­vencu, cel ce stoarce la­crimi de crocodil vorbind despre „ţărişoara lui“ în timp ce „Arendaşul ro­mân“ distruge în bătaie pe ţăranul care cîrteşte cînd este furat la soco­teală. Ne-au rămas ma­gistrali încondeiaţi­­profe­sorii care dădeau notele după rangul social, func­ţionari corupţi, politicieni deşănţaţi, şantaj­işti, ipo­criţi, o lume de furturi, fraude electorate, exploa­tarea muncii şi jignirea bunului simţ patriotic! Cu vîrful ascuţit al sa­tirei lui GaragSate face să plesnească şi să se dezumfle unul după al­tul baloanele gălăgios umflate despre patriotis­mul burghez, despre de­mocratismul burghez, de­spre filantropiem, despre morala burgheză, trezind în cetăţenii „turmentaţi” de frazele pompoase ale caţavendilor, conştiinţa adevăratului dezastru po­litic şi social. Prin a­­ceasta se şi explică asi­duitatea cu care esteti­cienii burghezi se mun­ceau să-l ponegrească, diminuuî­ndu-i valoarea sau mistifteîmdu-i calităţile satirice. înzestrat cu o neobo­sită putere de pătrunde­re în esenţa fenomenelor, marele nostru satiric de­masca defectele societăţii nu numai sub toate­­aspec­tele dar şi în evoluţia kw. Fenomenele biciuite de Caragiale sunt fenomene specifice societăţii burghe­ze contemporane hm. Dar burghezia părăsind arena istoriei, a avut grijă să-şi lase în urmă — ca beţivii — duhmelite viciilor ei. Societatea noastră de astăzi nu mai este socie­tatea lui Farfuride şi Brîrszovenescu. Ea a de­venit un uriaş şantier în care harnicii noştri mun­citori şi ţărani muncitori îşi construiesc liberi o viaţă nouă. Cu toate a­­cestea­­nu rareori se mai găsesc­­printre noi, unii nepoţi de-ai lui Caţaven­­cu, şi ce­­riţi. Cînd vre­unul se bate ca pumnul în piept la şedinţe luin­­du-şi angajamente peste angajamente de care ui­tă îndată ce a ieşit, toa­tă lumea ştie cu cine are de-a face. Opera lui Caragiale se află astăzi în mina a­­cela ca pe care el l-a iu­bit şi pentru care a scris. Se află astăzi în m­îna poporului care odată cu dreptul de stapin al ţării a cucerit şi dreptul de adevărat stă­pîn all tutu­ror valorilor materiale şi spirituale pe care­­le-a creat. DANIEL DRAGAN Caracterul nemuritor al operei lui Caragiale­ ­si 3 Kr. 3331 CRONICA FUMULUI Cinematograful „Popular“ Este bine cunoscută tuturor legen­da lui Icar care dorind să zboare ase­meni păsărilor cerului, s-a prăbuşit căci aripile pe care şi le făurise din ceară, se topiseră. Totuşi oamenii zi­lelor noastre au reuşit să înfrîngă vi­tregia naturii, cucerind depărtările de necuprins ale cerului. Pentru acest lu­cru însă a fost nevoie de ani întregi de muncă primejdioasă, de jertfe. Filttrul francez „Orizonturi fără sfîrşit“ realizare­a regizorului Jean Dreville, aduce în faţa spectatorilor episoade emoţionante, dar totodată ti­pice din viaţa plină de primejdii a acelor oameni curajoşi, piloţi, care în­fruntă zilnic spaţiul, sacrificîndu-şi uneori chiar viaţa. Filmul este închi­nat memoriei cunoscutei aviatoare franceze Hélène Boucher, care consti­tuie un minunat exemplu de dîrzenie, perseverenţă şi spirit de sacrificiu. Simplă vânzătoare într-un magazin de mode, ea reuşeşte, printr-o muncă în­delungată şi asiduă, să înveţe pilota­jul. Dar de abia acum începe să se lo­vească de greutăţi. Fiind femeie, ni­meni nu credea în capacităţile ei, ni­meni nu dorea să-i încredinţeze un a­­vion. Atunci ea vinde toate lucrurile ca să-şi cumpere un avion. Cu acesta va porni în primul său zbor de lungă distanţă, Paris-Saigon. La jumătatea drumului suferă un accident, dar nnu se descurajează şi porneşte maai de­parte. Dar la decolare avionul se pră­buşeşte. Se întoarce în patrie. Pe drum află despre moartea dramatică a unui bun prieten şi el aviator. Por­neşte să cucerească noi recorduri. De data aceasta toţi îi apreciază meri­tele. I se încredinţează avioane din : „Orizonturi fără sfîrşit“ cele mai perfecţionate. Cu acestea va stabili recordul mondial de altitudine şi cel de viteză. Acestea însă n-o mul­ţumesc. Işi continuă munca pînă în ziua morţii­ sale eroice. Astăzi, sute de femei se numără printre cei ce în­fruntă primejdiile, înălţîndu-se tot mai sus, zburînd tot mai repede. Scenariul filmului semnat de R. Can­lava, reliefează în imagini preg­nante figura eroinei aviatoare, sco­­ţînd în evidenţă dîrzenia şi tăria de caracter ale acesteia. Interpretând ro­lul titular, actriţa Giselle Pascal reu­şeşte printr-o mimică deosebit de cla­ră să scoată în evidenţă trăsăturile de caracter ale eroinei sale. Tot pe rm­­m­ îcă îşi bazează jocul sî Jean Che­­vrier. Interpretîmd în mod just rodul omului de ştiinţă mereu în luptă pen­tru noi progrese, inginerul construc­tor de avioane Danet, el se îndepăr­tează de schematism şi îşi trăieşte rolul. Filmul „Orizonturi fără sfîrşit" are o înaltă valoare educativă prezentând spectatorilor viaţa eroică a oamenilor simpli prin a căror muncă zilnică se realizează progresul omenirii. Este deosebit de semnificativă scena care prezintă rolul retrograd al oamenilor de afaceri, ca şi cea în care Hélène Boucher este ajutată de către priete­nii săi, muncitori pe aerodrom să-și cumpere avionul. Valoarea educativă a filmului este întregită și de faptul că prezintă un fenomen al noului, ri­dicarea unei femei prin munca sa pusă în slujba unor înalte idealuri. Filmul „Orizonturi fără sfîrșit“, con­stituie un nou succes al cinematogra­fiei franceze. Se lărgeşte reţeaua de şcoli tehnice Cerinţele­­mereu în­­creştere 'de cadre calificate pentru economia na­ţională au impus lărgirea reţelei de şcoli tehnice în care se pregătesc mun­citori calificaţi pentru cele m­ai diverse meserii. „ In reţeaua de învăţămînt coor­donată de Ministerul Industriei Meta­lurgice şi Construcţiilor de Maşini funcţionează anul acesta 46 de şcoli profesionale şi şcolii tehnice, iar pe lingă majoritatea întreprinderilor au fost organiza­te şcoli tehnice de maiştri cu scoatere din producţie şi cu secţii fără frecvenţă, in primele două tipuri de şcoli cu o durată de 1—3 ani sunt pregătite cadre de muncitori calificaţi şi personal tehnic parrtru siderurgie, extracţia minereurilor, prelucrarea me­talelor, construcţiile de maşini şi con­strucţiile navale. Corpul didactic va asigura o bună pregătire teoretică şi practică a ele­vilor. La aceasta se adaugă condiţii materiale optime — masă, cazare, re­chizite, remunerarea muncii practice. Şcolile profesionale şi cele tehnice sunt frecventate anul acesta de peste 15.000 de elevi. Şcolile tehnice de maiştri, în­fiin­­ţa­te în acest an, au o durată de 3 ani. Elevii sunt recrutaţi din rîn­dul celor mai buni muncitori. Lor li se predau cunoştinţe tehnice generale, or­ganizarea producţiei, normarea tehni­că, tehnica securităţii muncii, desenul tehnic şi altele. Cercurile A.S.I.T. din toate oraşele ţării vor sprijini şcolile tehnice de maiştri. „ Ministerul Industriei Alimentare, a luat măsuri în vederea deschiderii în acest an de noi şcoli tehnice pen­tru­­pregătirea cadrelor. In Bucureşti au luat fiinţă o şcoală tehnică pentru normatori şi laboranţi şi una care pregăteşte maiştri pentru sectoarele conserve, zahăr, tutun şi ulei. La Cluj a fost înfiinţată o şcoală tehnică pentru industrializarea lapte­lui, una de zootehnie şi o şcoală teh­nică de maiştri pentru industria lap­telui. De asemenea, în Sibiu va func­ţiona anul acesta o şcoală tehnică de maiştri pentru industria cărnii, iar la Mamaia se va deschide o şcoală pen­tru tehnica pescuitului şi piscicu­ltură. Im Drăgăşanii se vor mai înfiinţa o şcoală tehnică pentru ostoponicultura şi o şcoală tehnică de­ maiştri pentru sectorul vinificaţiei. IN COLECŢIA „MERIDIANE“ A APĂRUT: Thomas Mann — „Mario şi Vrăjitorul“ Intîmplarea timarului Mark) din mi­ca localitate a Torre di Venere de pe coasta mării Tireni­ene e zguduitoare prin tragismul şi prin a­dînca ei sem­nificaţie. Mario e un om din mulţi­me, un om care-şi cîştigă traiul mun­cind cinstit şi care aproape ca toţi muncitorii şi vizitatorii staţiunii mer­ge într-o seară să privească specta­colul dat de scamatorul hipnotizor Cipolla. Ca şi ceilalţi spectatori Mario urmăreşte cu atenţie şi e cuprins cu totul de vraja aceea rea pe care o im­pune Cipolla cu privirile, vorbele şi gesturile sale. Toate „experienţele” scamatorului nu arată decît dorinţa acestui nevropat de a înjosi pe seme­nii săi, de a se răzbuna în felul a­­cesta de infirmităţile sale. Cu Mario, Cipolîa încearcă o experienţă dezgus­tătoare. După ce-l determină să măr­turisească numele iubitei, scamatorul îl face să creadă că are în faţă pe frumoasa Silvestra, nu pe omul ghe­bos, pe jumătate beat, care l-a fasci­nat cu puterea ochilor săi şi pe car­­re-l îmbrăţişează. Dar după această înscenare revoltătoare Mario se tre­zeşte şi, de ruşine şi indignare, în­dreaptă revolverul spre hipnotizar ş£ trage. Atmosfera apăsătoare, grea, din timpul „experienţelor”­­aminteşte atmo­sfera din întreaga Italie în timpul do­minaţiei fasciste. Stăpînîtorii fascişti ai Italiei, recunoscîndu-se în scamato­rul şarlatan, au oprit difuzarea cărţii lui Thomas Mann. Dar sfîrşitul lor a fost cel sugerat de scriitor: poporul s-a trezit, a doborît forţele întuneri­cului, eliberindu-se. Alături de romane ca „Muntele vră­jit” şî „Lotte la Weimar”, de nuvele ca „Tonio Kröger“ şi „Moartea la Ve­neţia“, scrieri profund realiste şi de o măiestrie desăvîrşîtă, povestirea „Ma­no şi Vrăjitorul” demonstrează atitu­dinea consecvent democratică a scrii­torului, care şi-a pus toate forţele sa­le în slujba apărării păcii. Revistele tehnice sovietice publică lucr­ări ştiinţifice, tra­tează despre folosirea tehnicii înaintate sovietice, probleme de introducere a mecanizării muncilor şi a metodelor înain­tate de producţie. Ele se adresează inginerilor, tehnicienilor, studenţilor şi tu­turor colaboratorilor ştiinţifici. Abonamentele pe anul 1956 se primesc la toate oficiile poş­tale, prin factorii poştali şi di­­fuzorii voluntari din întreprin­deri şi Instituţii.

Next