Drum Nou, septembrie 1955 (Anul 12, nr. 3331-3356)
1955-09-01 / nr. 3331
20 rum at on „SÅ DÅM PATRIEI CÎT MAI MULTE ACUMULĂRI SOCIALISTE PESTE PLAN!" CUM AM REUŞIT SÅ REDUCEM PREŢUL DE COST LA PRODUCŢIA DE ÎNCĂLŢĂMINTE Colectivul nostru de muncă a căutat an de an sä se achite cu cinste de sarcinile ce-i revin, de a da oamenilor muncii o producţie sporită de încălţăminte şi la un preţ de cost cit mai redus. Acest lucru a fost posibil datorită grijii acordate de partid şi guvern pentru continua dezvoltare a tuturor sectoarelor de producţie din fabrica noastră. Astfel, faţă de anul 1952, sectorul talpă a cunoscut o dezvoltare cu 126,35 la sută mai mare, sectorul piele cu 121,39 la sută, marochinăria s-a dezvoltat cu 752,27 la sută, iar sectorul încălţăminte cu 136,30 la sută. Condiţiile de muncă în producţie s-au îmbunătăţit de asemenea simţitor in această perioadă de timp. La tăbăcăria minerală s-a făcut o instalaţie pentru utilizarea apei condensate, iar la sectorul marochinărie şi încălţăminte s-a introdus un nou sistem de lucru pe bandă glisantă, fapt care a făcut ca producţia să sporească şi mai mult. De pildă, în comparaţie cu anul 1952, producţia în 1953 a sporit cu 15 la sută, in anul 1954 cu 41,7 la sută, iar în primele 7 luni ale anului în curs cu 107,23 la sută. Despre succesele obţinute in această direcţie ne vorbesc şi produsele obţinute peste plan in cursul semestrului I, cum ar fi: 1860 perechi sandale din pânză, 770 perechi încălţăminte pentru copii, 9.500 kg. talpă, 10.350 bucăţi articole de marochinărie şi altele. ★ Cunoscînd că reducerea preţului de cost constituie o sursă importantă în realizarea de acumulări socialiste peste plan, colectivul nostru de muncă a acordat acestei probleme o atenţie deosebită. Tocmai de aceea ne-am propus să facem din această problemă o preocupare a fiecărui muncitor şi tehnician, o acţiune de masă. Pentru a culege roadele dorite, am căutat in primul rînd să lămurim şi să facem cunoscut fiecărui muncitor ce înseamnă reducerea preţului de cost şi cum poate el contribui la aceasta. Aşa de pildă, am întocmit un „îndreptar“ cu obiective concrete care traduse în viaţă constituie izvoare preţioase pentru reducerea preţuii de cost. Măsurile prevăzute in „îndreptar“ au fost prelucrate pe secţii cu toţi muncitorii şi tehnicienii şi apoi afişate în toate sectoarele de producţie. ŞTEFAN NILGESZ directorul fabricii „8 Mai"-Medinaş Printre altele, în „îndreptar” se prevăd măsuri privind grija pentru ambalaje, reducerea rebuturilor, folosirea la maximum a zilei de muncă, îngrijirea utilajului şi a maşinilor, economisirea materialelor şi a materiilor prime, aplicarea experienţei înaintate în procesul de producţie şi altele, care au fost pe larg aplicate de fiecare muncitor. „ Ca urmare a mobilizării muncitorilor şi a aplicării unui număr însemnat de măsuri tehnico-organizatorice am realizat economii însemnate de materii prime. Astfel, pe semestrul 1 valoarea economiilor se ridică la suma de 652.361 lei. Cele mai de seamă realizări au fost obţinute de ştanţerul Andrei Grezer şi croitorii Andrei Coroş, Nicolae Bîrză şi alţii care aplicînd metoda lui Socobeciu au înscris în conturile lor de economii valori între 10.000 şi 18.800 lei. In vederea lărgirii sortimentelor de bunuri de larg consum, după gustul consumatorilor, am introdus în fabricaţie pantofi flexibili, pantofi sandale cu feţe pînză, poşete ştrand, sac merinde, port termos, şei de biciclete, închizători pentru serviete şi altele. La sectorul de încălţăminte am introdus un nou sistem de pantof T. B. (tras prin branţ) care necesită un consum mic de materiale şi o manoperă mai redusă. Iar cantitatea de încălţăminte planificată in acest an vom realiza o economie de 756.178 lei. In scurt timp după introducerea sistemului T. B., am lansat în fabricaţie un alt sistem, T.B.L. (tras prin branţ şi lipit) care la producţia noastră va aduce in acest an o economie de circa 1.000.000 lei. In lupta pentru sporirea necontenită a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost un factor de seamă îl constituie introducerea pe scară largă a micii mecanizări. Aceasta uşurează totodată eforturile fizice ale muncitorilor le dă posibilitatea să realizeze cu aceleaşi maşini şi în aceeaşi unitate de timp, o producţie sporită care implicit duce la scăderea preţului de cost. In fabrica noastră, unde muncitorii în trecut lucrau în condiţii destul de grele, în anii din urmă am trecut la mecanizarea şi introducerea unor noi procedee tehnologice prin care se asigură o producţie mmn sporită. De pildă, la sectorul marochinărie, în trimestrul I s-a organizat lucrul pe bandă glisantă la produsul genţi pentru ştrand în urma căreia productivitatea muncii a crescut cu 30 la sută, ceea ce a influenţat nvuit reducerea preţuii de cost. In urma propunerilor venite din mase s-a mecanizat operaţia de croit, uns şi îndoit carîmbi la trei modele, care in trimestrul II şi III aduce beneficii fabricii în valoare de 37.539 lei. De asemenea, a fost mecanizat unsul branţului cu soluţie din care rezultă, în aceeaşi perioadă de timp, o economie de 6.394 lei. Toate aceste măsuri şi hotărîrea întregului nostru colectiv de muncitori şi tehnicieni de a da oamenilor muncii încălţăminte în cantităţi tot mai sporite „ şi la un preţ de cost cit mai redus, a făcut ca lună de lună să realizăm sarcina de reducere a preţului de cost. De exemplu, în trimestrul II am avut sarcina să realizăm minus 2,5 la sută şi am realizat minus 5,3 la sută, iar în luna iulie faţă de minus 4,4 la sută am realizat minus 5,05 la sută. La reducerea preţului de cost aportul cel mai însemnat l-au adus cele 11 brigăzi de producţie şi calitate din fabrică, care aplicînd experienţa înaintată, au realizat numai in luna iulie economii la materii prime in valoare de 76.980 lei. Demn de remarcat este rezultatul obţinut de brigada „Gh. Gheorghiu-Dej”, care a realizat economii la talpă în valoare de 31.919 lei. Succese asemănătoare au obţinut şi brigăzile utemiste conduse de Francisc Solymosi, Hilde Unisch şi altele, care pe lingă depăşirea sarcinilor de plan au dat produse numai de calitate superioară. Făcând bilanţul realizărilor obţinute în cinstea zilei de 23 August, colectivul de muncitori şi tehnicieni din fabrica „8 Mai” au raportat partidului şi guvernului că angajamentul de a da patriei acumulări socialiste peste plan în valoare de 490.000 lei, a fost depăşit cu 200.000 lei. Trebuie să subliniem că pe Ungă succesele obţinute în ce priveşte creşterea producţiei şi a productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost, mai avem în cadrul fabricii şi unele lipsuri. Colectivul nostru este hotărît însă să lupte pentru lichidarea lor astfel ca fabrica noastră să devină cu adevărat o întreprindere model. Doi fruntaşi dintr-un raion Ţăranul muncitor Simion Bacea se numără printre cei mai buni gospodari ai comunei Micasasa din raionul Mediaş. De aceea a şi fost ales ca preşedinte al asociaţiei simple pentru cultivarea sfeclei de zahăr. Ţăranii muncitori din comună au aflat că în vara aceasta ei se numără printre fruntaşii comunei şi la cultivarea griului. El a semănat griul de toamnă între 10—15 octombrie, pe suprafeţele unde avusese borceag şi porumb. Pe pămîntul unde a avut borceag, a dezmiriştit în primele trei zile de la recoltare. Pe locul unde a fost porumb a curăţat terenul, a pus gunoi de grajd, apoi a făcut arătura de 18—20 cm., grăpînd imediat. A lăsat pămîntul astfel lucrat timp de 4—5 zile pentru a se aşeza şi apoi a semănat cu maşina 0,90 hectare, cit na permis terenul, iar restul cu mina. L-a plivit odată. Inainte de plivit l-a grăpat. Anul acesta, cînd a treierat, de pe 1,15 hectare a obţinut 2.406 kg. grîu. ★ O recoltă deosebită a cules în acest an Mihai Vasile, de la nr. 15, din comuna Valea Lungă, raionul Mediaş. El a avut pămîntul în Luncă. După borceag a arat adînc şi a lăsat cîtva timp o strungă de oi. A arat din nou şi apoi a însămînţat. La treierat a obţinut 2.894 kg. de grîu la hectar. Amîndoi au avut grijă ca sămînţa pusă în pămînt să fie aleasă. IN AJUTORUL PARTICIPANŢILOR LA CONCURSUL „IUBIŢI CARTEA Lenin spunea că dacă un scriitor este cu adevărat mare, trebuie să se oglindească în opera sa măcar una din laturile revoluţiei. Criteriul aprecierii unui artist în lumina sarcinilor epocii saite, a devenit acum um criteriu de bază unanim recunoscut. Poate mai mult decit la oricare altul dintre scriitorii noştri, la Caragiale, epoca trăieşte în operă, vie şi complexă.Nu degeaba se spune despre Caragiale că el avea ochii cei mai pătrunzători şi urechile cele mai atente. Genialului nostru artist nu i-a scăpat nici una din marile probleme ale timpului său. Parlamentul şi mahalaua, satul năpăstuit, bodega şi şcoala, toate şi-au găsit oglindirea în nemuritoarele ,pagini dăruite posterităţii. Peste veacuri oamenii vor auzi dintre filele „Scrisorii pierdute” glasurile venerabililor, stimabililor, ceicuşorilor, leicisşorilor, geanaheţilor şi a moftangiilor de toate rangurile sociale. Ni se vor păstra, ca sub sticla unui insectar, specimenele societăţii corupte din anii monstruoasei coaliţii. II vom avea mereu în faţă pe patriotardul Farfuriile care acceptă trădarea, dar vrea să ştie cu ce se allege, pe gălăgiosul Gaţavencu, cel ce stoarce lacrimi de crocodil vorbind despre „ţărişoara lui“ în timp ce „Arendaşul român“ distruge în bătaie pe ţăranul care cîrteşte cînd este furat la socoteală. Ne-au rămas magistrali încondeiaţiprofesorii care dădeau notele după rangul social, funcţionari corupţi, politicieni deşănţaţi, şantajişti, ipocriţi, o lume de furturi, fraude electorate, exploatarea muncii şi jignirea bunului simţ patriotic! Cu vîrful ascuţit al satirei lui GaragSate face să plesnească şi să se dezumfle unul după altul baloanele gălăgios umflate despre patriotismul burghez, despre democratismul burghez, despre filantropiem, despre morala burgheză, trezind în cetăţenii „turmentaţi” de frazele pompoase ale caţavendilor, conştiinţa adevăratului dezastru politic şi social. Prin aceasta se şi explică asiduitatea cu care esteticienii burghezi se munceau să-l ponegrească, diminuuîndu-i valoarea sau mistifteîmdu-i calităţile satirice. înzestrat cu o neobosită putere de pătrundere în esenţa fenomenelor, marele nostru satiric demasca defectele societăţii nu numai sub toateaspectele dar şi în evoluţia kw. Fenomenele biciuite de Caragiale sunt fenomene specifice societăţii burgheze contemporane hm. Dar burghezia părăsind arena istoriei, a avut grijă să-şi lase în urmă — ca beţivii — duhmelite viciilor ei. Societatea noastră de astăzi nu mai este societatea lui Farfuride şi Brîrszovenescu. Ea a devenit un uriaş şantier în care harnicii noştri muncitori şi ţărani muncitori îşi construiesc liberi o viaţă nouă. Cu toate acesteanu rareori se mai găsescprintre noi, unii nepoţi de-ai lui Caţavencu, şi ceriţi. Cînd vreunul se bate ca pumnul în piept la şedinţe luindu-şi angajamente peste angajamente de care uită îndată ce a ieşit, toată lumea ştie cu cine are de-a face. Opera lui Caragiale se află astăzi în mina acela ca pe care el l-a iubit şi pentru care a scris. Se află astăzi în mîna poporului care odată cu dreptul de stapin al ţării a cucerit şi dreptul de adevărat stăpîn all tuturor valorilor materiale şi spirituale pe carele-a creat. DANIEL DRAGAN Caracterul nemuritor al operei lui Caragiale si 3 Kr. 3331 CRONICA FUMULUI Cinematograful „Popular“ Este bine cunoscută tuturor legenda lui Icar care dorind să zboare asemeni păsărilor cerului, s-a prăbuşit căci aripile pe care şi le făurise din ceară, se topiseră. Totuşi oamenii zilelor noastre au reuşit să înfrîngă vitregia naturii, cucerind depărtările de necuprins ale cerului. Pentru acest lucru însă a fost nevoie de ani întregi de muncă primejdioasă, de jertfe. Filttrul francez „Orizonturi fără sfîrşit“ realizarea regizorului Jean Dreville, aduce în faţa spectatorilor episoade emoţionante, dar totodată tipice din viaţa plină de primejdii a acelor oameni curajoşi, piloţi, care înfruntă zilnic spaţiul, sacrificîndu-şi uneori chiar viaţa. Filmul este închinat memoriei cunoscutei aviatoare franceze Hélène Boucher, care constituie un minunat exemplu de dîrzenie, perseverenţă şi spirit de sacrificiu. Simplă vânzătoare într-un magazin de mode, ea reuşeşte, printr-o muncă îndelungată şi asiduă, să înveţe pilotajul. Dar de abia acum începe să se lovească de greutăţi. Fiind femeie, nimeni nu credea în capacităţile ei, nimeni nu dorea să-i încredinţeze un avion. Atunci ea vinde toate lucrurile ca să-şi cumpere un avion. Cu acesta va porni în primul său zbor de lungă distanţă, Paris-Saigon. La jumătatea drumului suferă un accident, dar nnu se descurajează şi porneşte maai departe. Dar la decolare avionul se prăbuşeşte. Se întoarce în patrie. Pe drum află despre moartea dramatică a unui bun prieten şi el aviator. Porneşte să cucerească noi recorduri. De data aceasta toţi îi apreciază meritele. I se încredinţează avioane din : „Orizonturi fără sfîrşit“ cele mai perfecţionate. Cu acestea va stabili recordul mondial de altitudine şi cel de viteză. Acestea însă n-o mulţumesc. Işi continuă munca pînă în ziua morţii sale eroice. Astăzi, sute de femei se numără printre cei ce înfruntă primejdiile, înălţîndu-se tot mai sus, zburînd tot mai repede. Scenariul filmului semnat de R. Canlava, reliefează în imagini pregnante figura eroinei aviatoare, scoţînd în evidenţă dîrzenia şi tăria de caracter ale acesteia. Interpretând rolul titular, actriţa Giselle Pascal reuşeşte printr-o mimică deosebit de clară să scoată în evidenţă trăsăturile de caracter ale eroinei sale. Tot pe rmm îcă îşi bazează jocul sî Jean Chevrier. Interpretîmd în mod just rodul omului de ştiinţă mereu în luptă pentru noi progrese, inginerul constructor de avioane Danet, el se îndepărtează de schematism şi îşi trăieşte rolul. Filmul „Orizonturi fără sfîrşit" are o înaltă valoare educativă prezentând spectatorilor viaţa eroică a oamenilor simpli prin a căror muncă zilnică se realizează progresul omenirii. Este deosebit de semnificativă scena care prezintă rolul retrograd al oamenilor de afaceri, ca şi cea în care Hélène Boucher este ajutată de către prietenii săi, muncitori pe aerodrom să-și cumpere avionul. Valoarea educativă a filmului este întregită și de faptul că prezintă un fenomen al noului, ridicarea unei femei prin munca sa pusă în slujba unor înalte idealuri. Filmul „Orizonturi fără sfîrșit“, constituie un nou succes al cinematografiei franceze. Se lărgeşte reţeaua de şcoli tehnice Cerinţelemereu încreştere 'de cadre calificate pentru economia naţională au impus lărgirea reţelei de şcoli tehnice în care se pregătesc muncitori calificaţi pentru cele mai diverse meserii. „ In reţeaua de învăţămînt coordonată de Ministerul Industriei Metalurgice şi Construcţiilor de Maşini funcţionează anul acesta 46 de şcoli profesionale şi şcolii tehnice, iar pe lingă majoritatea întreprinderilor au fost organizate şcoli tehnice de maiştri cu scoatere din producţie şi cu secţii fără frecvenţă, in primele două tipuri de şcoli cu o durată de 1—3 ani sunt pregătite cadre de muncitori calificaţi şi personal tehnic parrtru siderurgie, extracţia minereurilor, prelucrarea metalelor, construcţiile de maşini şi construcţiile navale. Corpul didactic va asigura o bună pregătire teoretică şi practică a elevilor. La aceasta se adaugă condiţii materiale optime — masă, cazare, rechizite, remunerarea muncii practice. Şcolile profesionale şi cele tehnice sunt frecventate anul acesta de peste 15.000 de elevi. Şcolile tehnice de maiştri, înfiinţate în acest an, au o durată de 3 ani. Elevii sunt recrutaţi din rîndul celor mai buni muncitori. Lor li se predau cunoştinţe tehnice generale, organizarea producţiei, normarea tehnică, tehnica securităţii muncii, desenul tehnic şi altele. Cercurile A.S.I.T. din toate oraşele ţării vor sprijini şcolile tehnice de maiştri. „ Ministerul Industriei Alimentare, a luat măsuri în vederea deschiderii în acest an de noi şcoli tehnice pentrupregătirea cadrelor. In Bucureşti au luat fiinţă o şcoală tehnică pentru normatori şi laboranţi şi una care pregăteşte maiştri pentru sectoarele conserve, zahăr, tutun şi ulei. La Cluj a fost înfiinţată o şcoală tehnică pentru industrializarea laptelui, una de zootehnie şi o şcoală tehnică de maiştri pentru industria laptelui. De asemenea, în Sibiu va funcţiona anul acesta o şcoală tehnică de maiştri pentru industria cărnii, iar la Mamaia se va deschide o şcoală pentru tehnica pescuitului şi piscicultură. Im Drăgăşanii se vor mai înfiinţa o şcoală tehnică pentru ostoponicultura şi o şcoală tehnică de maiştri pentru sectorul vinificaţiei. IN COLECŢIA „MERIDIANE“ A APĂRUT: Thomas Mann — „Mario şi Vrăjitorul“ Intîmplarea timarului Mark) din mica localitate a Torre di Venere de pe coasta mării Tireniene e zguduitoare prin tragismul şi prin adînca ei semnificaţie. Mario e un om din mulţime, un om care-şi cîştigă traiul muncind cinstit şi care aproape ca toţi muncitorii şi vizitatorii staţiunii merge într-o seară să privească spectacolul dat de scamatorul hipnotizor Cipolla. Ca şi ceilalţi spectatori Mario urmăreşte cu atenţie şi e cuprins cu totul de vraja aceea rea pe care o impune Cipolla cu privirile, vorbele şi gesturile sale. Toate „experienţele” scamatorului nu arată decît dorinţa acestui nevropat de a înjosi pe semenii săi, de a se răzbuna în felul acesta de infirmităţile sale. Cu Mario, Cipolîa încearcă o experienţă dezgustătoare. După ce-l determină să mărturisească numele iubitei, scamatorul îl face să creadă că are în faţă pe frumoasa Silvestra, nu pe omul ghebos, pe jumătate beat, care l-a fascinat cu puterea ochilor săi şi pe carre-l îmbrăţişează. Dar după această înscenare revoltătoare Mario se trezeşte şi, de ruşine şi indignare, îndreaptă revolverul spre hipnotizar ş£ trage. Atmosfera apăsătoare, grea, din timpul „experienţelor”aminteşte atmosfera din întreaga Italie în timpul dominaţiei fasciste. Stăpînîtorii fascişti ai Italiei, recunoscîndu-se în scamatorul şarlatan, au oprit difuzarea cărţii lui Thomas Mann. Dar sfîrşitul lor a fost cel sugerat de scriitor: poporul s-a trezit, a doborît forţele întunericului, eliberindu-se. Alături de romane ca „Muntele vrăjit” şî „Lotte la Weimar”, de nuvele ca „Tonio Kröger“ şi „Moartea la Veneţia“, scrieri profund realiste şi de o măiestrie desăvîrşîtă, povestirea „Mano şi Vrăjitorul” demonstrează atitudinea consecvent democratică a scriitorului, care şi-a pus toate forţele sale în slujba apărării păcii. Revistele tehnice sovietice publică lucrări ştiinţifice, tratează despre folosirea tehnicii înaintate sovietice, probleme de introducere a mecanizării muncilor şi a metodelor înaintate de producţie. Ele se adresează inginerilor, tehnicienilor, studenţilor şi tuturor colaboratorilor ştiinţifici. Abonamentele pe anul 1956 se primesc la toate oficiile poştale, prin factorii poştali şi difuzorii voluntari din întreprinderi şi Instituţii.