Drum Nou, iunie 1958 (Anul 15, nr. 4183-4207)

1958-06-01 / nr. 4183

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNITI-TA I ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL PM.R. ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL REGIUNEA STALIN ANUL XV, NR. 4183 ★ DUMINICA, 1 IUNIE 1958 ★ 8 PAGINI, 20 BANI Ziua internaţionala a copilului „In pumnii voştri lumea vrea s-adume Tot simburele roadei viitoare, Pe gura voastră, basmele — minune, In pieptul vostru, cintecul­­ ce-o spune De dragoste şi pace-ntre popoare. Iubirea mamei trece frontiere Şi n-o-nspâimintă nici un stăvilar. Iubirea asta-i veghe şi putere, Ea-n orice colţişor de lume, cere: Fii, mamă, scut — nu numai grădinar!“ În acest an, la cea de-a 9-a săr­bătorire a Zilei internaţionale a copi­lului, milioane de braţe şi de gla­suri se ridică pretutindeni în apăra­rea vieţii lui. Sărbătorim această zi — mai mult ca oricînd — sub sem­nul luptei pentru pace, împotriva pri­mejdiei unui război atomic. In Uniunea Sovietică, în Republi­ca Populară Chineză ca şi în celelal­te ţări de democraţie populară, Ziua copilului este un prilej de bilanţ me­reu mai bogat în ce privesc înfăp­tuirile pentru copii şi tineret. Şcoli luminoase, palate şi case ale pionie­rilor, spitale cu aparatură modernă, teatre, biblioteci, universităţi şi că- Fă­mine studenţeşti, iată ce s-a construit şi se construieşte în ţările lagărului socialist. Copiii sovietici, cei din ţă­rile de democraţie populară, nu spun ca băieţelul de 14 ani din Germania occidentală, care in caietul său de compunere scrie: „De ce să fiu cum­secade şi cinstit? Imi pierd echilibrul sufletesc pentru că nu mai cred in nimic. Mai bine ar fi să mor, căci viaţa nu are nici un rost!‘‘ Aceşti copii, dimpotrivă, cred în grija şi dragostea pentru ei, cred în cuceri­rile ştiinţei, în viitor. Mărturie stă gîndul şcolăriţei Liuba Dobrovolska­­ia din regiunea minieră Donbas: „Cînd voi fi mare aş vrea să încăl­zesc Oceanul îngheţat de Nord pen­tru ca pe malurile lui să înflorească merii şi să se legene grîne cu multe spice. . .“ Alţi copii au poate alte visuri şi mai îndrăzneţe, să constru­iască sateliţi artificiali, să afle într-o zi dacă şi in lună sunt copii ca ei, care să aibă cărţi cu poze, flori şi ie­puraşi ... Statul Sovietic cheltuieşte sute de milioane de ruble ca să asigure co­piilor manualele de şcoală şi cărţile de literatură potrivite vîrstei lor, în aproape 100 de limbi. „Să dăm copiilor tot ce este mai bun !“ Aceasta este una din lozincile guvernului popular chinez. In Repu­blica Democrată Germană, tineretul, pe vremuri otrăvit de criminala ideo­logie fascistă, este acum pregătit în școli de tot felul pentru munca pas­(Continuare în pag. 2-a) GRIJA FATA DE COPII IN REGIUNEA NOASTRĂ OGLINDITĂ IN CIFRE * • Si in regiunea noastră Ziua Copilului este intimpinată cu noi succese, care demonstrează odată mai mult grija partidu­lui şi guvernului nostru faţă de copii. In cele ce urmează vom reda citeva din aceste realizări: 9 Astfel in cadrul regiunii noastre funcţionează un număr de 495 unităţi preşcolare şi 786 unităţi şcolare care înglobează un număr de 123.121 de copii. 9 Regiunea noastră are 26 spitale de copii. De asemenea 70 de case de naşteri cu 323 paturi.­­ Pentru tinerele vlăstare e­­xistă 47 de creşe cu 1.648 locuri. „ Copilul care nu are noro­cul să-şi cunoască ambii pă­rinţi să se nască sub acoperă­­mintul comun şi armonios al familiei, creşte si se dezvoltă in ţara noastră laolaltă cu toţi copiii ţării, ca orice fiinţă mică şi nevinovată care are nevoie de dragoste şi ocrotire. Numai in regiunea noastră sunt între­ţinuţi de stat un număr de 1.560 de copii orfani. Copiilor republicii noastre încă de pe băncile şcolii­­ se urmăresc aptitudinile, li se cul­tivă vocaţia, li se stimulează e­­lanul, pentru ca intr-o zi să poată deveni ceea ce le-ar pla­ce o devină: un bun mecanic, o inimoasă soră de ocrotire, u­n medic capabil, un pictor sensi­bil, un geolog curajos, un trac­torist cu­ recoltelor bogate şi aşa mai departe. Copiilor noştri li se insuflă dragostea de pa­trie şi de pace. OCROTIREA COPILULUI ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ (Consemnări pe marginea unor note de drum) Oricit de scurt ar fi timpul petrecut pe me­leagurile marii ţări vecine, vi­zitatorul va înre­gistra cu con­stanţă, de-a lun­gul întregului său drum, nu­meroase dovezi ale grijii pe ca­re puterea sovietică o poartă copilului. In ceea ce mă priveş­te, fiind orientat profesional în problema asistenţei copilului, am pornit prin a face primele remarci încă de la Ungheni şi pe măsură ce trecerea zilelor mă punea in contact cu tot mai multe şi mai variate aspecte ale realităţii sovietice, in ace­eaşi măsură se statornicea în gîndul meu, ocrotirea sovietica a copilului ca una din cele mai pregnante impresii. Instituţiile vizitate in Kiev, Leningrad şi Moscova, faptele observate şi informaţiile primi­te pretutindeni unde am po­posit, constituie un bogat ma­terial documentar, înscris cu grijă in notele de drumeţie. In cadrul unui scurt articol, acest material nu poate fi cuprins decit dacă, renunţind la o pre­zentare descriptivă, ne vom mărgini la citeva consideraţii de sinteză, pe baza elementelor co­­mune,,pe care le-am regăsit in conţinutul tuturor formelor sub care mi s-a înfăţişat sistemul sovietic de ocrotire a copilului, începem prin a remarca a­­bundenţa şi diversitatea mijloa­celor prin care este dirijată evoluţia copilului şi din care se deduce importanţa pe care o a­­cordă statul problemelor ce pri­vesc populaţia infantilă. In cadrul acestor probleme, edu­caţia deţine primul loc. E­­ducaţia în înţelesul ce i se da in societatea sovietică, este o moţiune cu o sferă foarte lar­gă, cu un con­ţinut aproape a­­tot cuprinzător. De aceea ea es­te deservită de atit de multe instituţii, cu atit de felurite profiluri. In sfera educaţiei intră, bi­neînţeles, şi şcolarizarea. Se cu­nosc o bună parte din caracte­­risticele şcolii sovietice; intre acestea, călătoria in Uniunea Sovietică mi-a dezvăluit in mod particular semnificaţia ansam­blului de măsuri şi de mijloace care preced, merg alături şi suc­cedă şcoala. Cită grijă din par­tea statului ca şcoala să înce­teze să mai fie un traumatism, o închisoare a copilăriei! Tot ce face parte din acest ansam­blu de mijloace pre şi para­­şcolare au un dublu caracter: distractiv şi educativ. Educaţia, sub toate aspectele ei, se face (Continuare in pag. 2-a) Dr. M. CALCIU directorul sanatoriului T.B.C. de copii din Oraşul Stalin ASTAZÎ ARE LOC Conferinţa regională de luptă pentru pace In cursul dimineţii de azi, In sala Teatrului de stat de operetă, se vor desfăşura lucrările Conferinţei regionale de luptă pentru pace. Acesta este un eveniment de seamă in viaţa re­giunii noastre şi un prilej deosebit pentru oamenii muncii, de a-şi manifesta ataşamentul faţă de măreaţa cauză a păcii şi hotărîrea de a lupta pentru apărarea păcii, împotriva uneltirilor războinice ale monopolurilor imperialiste. Salutăm Conferinţa regională de luptă pentru pace şi-i dorim cel mai desăvîrşit succes în desfășu­rarea lucrărilor sale. 11 ...........­j Să reducem consumul specific de metal! 344,9 tone metal economisit Constructorii de autocamioane de la uzinele „Steagul Roşu“ din Ora­şul Stalin, înregistrează noi succe­se în lupta pentru economisirea me­talelor, încurajaţi de realizările ob­ţinute în cinstea zilei de 1 Mai, cînd s-au economisit 20,1 tone metal în luna mai, munca a cunoscut un avînt sporit. Pe lingă aplicarea mă­surilor tehnico-organizatorice, fie­care muncitor, tehnolog şi inginer, a căutat să folosească cit mai raţio­nal materia primă, realizîndu-se pe întreaga uzină 344,9 tone economii de metal. La oţelărie, comunistul Ladislau Munteanu, de la turnare, a condus cu grijă oalele la turnare, incit a redus la minim vărsăturile şi stropii de oţel. Şi muncitorul Stan Dinu, de la dezbatere, a strîns toate resturile de metal. Asemenea lor, a muncit şi colectivul turnătoriei de fontă. Prin eforturile depuse de către muncitorii din cele două turnătorii, s-au econo­misit la vărsături şi stropi 39 tone metal. Frumoase realizări au obţi­­nut şi forjorii. Reducind adaosurile de prelucrare, s-au economisit 7 to­ne de laminate. De aici se eviden­ţiază forjorii Stoian Constantin, Cornel­iu Diaconescu, Nicolae Tăsică şi mulţi alţii. În pragul „morţii“cu furca M­ulţi işi vor da cu părerea, abordind o mină plină de importanţă. „aşi, trebuie să fie vorba de vreun ţăran, pe care senilitatea l-a doborit la pat şi acum in pra­gul morţii îşi lasă moştenire urmaşilor inventarul agricol. Omul cu furca nu poate fi altul decit un personaj rustic“. Şi imaginaţia aprinsă îl poartă la ţară, în atmosfera înmiresmată a cimpurii, creionindu-şi sub­ţire pe fondul alb al închipui­rii, momentul când ţăranul, cu capul dispărut sub borurile mari ale pălăriei de paie şi cu mâinile negre de arşiţă, încar­că cu furca otava în car. Aşa a fost. Aşa mai este pe alocuri. Dar viitorul se pregăteşte incă de pe acum să-i rezerve furcii un loc in muzeul de istorie. S­i totuşi omul cu furca, personaj rustic, are­­­s fraţi la oraş. Este in acelaşi timp şi un personaj ci­tadin, numărind o existenţă de vreo 130 de ani numai in ora­şul nostru. La Bucureşti, la Cluj, Arad, Buh­uşi şi in alte o­­raşe ale ţării, şi-a aniversat de cur­ind centenarul. In ciuda veacului care ii apasă pe u­­meri, muşchii ii sint tari ca piatra, de poţi sparge nuci pe suprafaţa lor, dar in priviri şi (Continuare In pag. 7­ ai TPAin /ledcLcdcea, oov jț[ /o CV conâitmov^oti Afiectific de HutMAaCsAe floare obţine in­­p&AJ 3.200.000meOâ ftătoați de t&âătuAi fie intdecvgei economie. Yicdion(A&Ăr... ... douA d. ooo. ooo metri fuxtoaAi de t&edtuAu in fAdAIAAjai/Ua/ iajoocxJiOo din ZiegAMnecA SfoiBiei^addid er tfieime din UdtAeeufoi economoe de teamtvi/d /led­CistcitkA fie f/oduA

Next